Munca, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6495-6521)

1968-10-09 / nr. 6502

9 PREOCUPARE COfficĂ 1­­.MA Utilizarea productivă a maşinilor­­ agricole întreprinderile pentru mecanizarea agriculturii din Cîrcea îşi desfăşoară activitatea pe cuprinsul a 24 cooperative agricole, care dispun de 37 000 hectare. Această întinde­re constituie pentru noi un avantaj, dar ne aduce şi unele greutăţi. Ne avan­tajează prin faptul că dă posibilitate desfăşurării ac­tivităţii pe fronturi largi de lucru şi ne îngreunează munca prin alternanţa exa­gerată a terenurilor în pantă cu cele nisipoase, a cîmpiei cernoziomice cu vă­ile umede, a pămînturilor de curînd cîştigate pentru agricultură prin îndiguiri şi defrişări — care obligă la parcelări — la schimba­rea şi de zece ori într-o zi a schemei de lucru. De a­­semenea, desfăşurîndu-se activitatea în unităţi agri­cole învecinate cu oraşul sintern obligaţi să lucrăm în condiţiile unei structuri specifice a culturilor. In fiecare cooperativă agricolă semănăm şi întreţinem anual cel puţin 15—20 de culturi. Am amintit toate acestea pentru a justifica mai preg­nant de ce, în ideea reali­zării unei maxime eficienţe a cheltuielilor materiale şi de efort, cea mai mare aten­ţie o acordăm creşterii per­manente a indicelui de uti­lizare al maşinilor agricole cu care întreprinderea a fost dotată , aproape 350 tractoare şi peste 1 500 alte maşini agricole. Şi,­ dacă anul acesta am­ reuşit pe fiecare hectar fizic să reali­zăm 5,5 hectare arătură normală, să asigurăm redu­cerea cheltuielilor de pro­ducţie cu peste 20 la sută, în comparaţie cu anii pre­cedenţi şi în general să executăm numai lucrări a­­gricole de foarte bună ca­litate şi la timp, aceasta se datoreşte mai multor factori — o organizare mai bună a muncii, folosirea ex­perienţei conştient acumu­late, ridicarea pregătirii profesionale, o atentă, per­manentă şi principială cola­borare cu cooperativele agricole. Actualul principiu de or­ganizare, cel al gestiunii economice proprii, aşezat încă de acum cîteva luni la baza întregii activităţi din întreprinderile pentru me­canizarea agriculturii, nu vine decât să ne stimuleze in­acţiunea pentru reduce­rea timpilor morţi, în ex­ploatarea mai raţională a maşinilor agricole. Pentru a asigura reuşita în întreaga noastră­ activi­tate, ne preocupăm de a crea, pe orice cale, o perso­nalitate fiecărui mecaniza­tor, indiferent dacă acesta lucrează în unitatea noas­tră numai de o zi sau de cîţiva ani. Excluzînd favo-ION DELCEA Erou al Muncii Socialiste, directorul X.M.A. Cîrcea, judeţul Dolj (Continuare în pag. 3-a) TOVARĂŞUL ! GHEORGHE MAURER a primit pe ambasadorul R.P. Polone Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi la amiază pe Jaromir Ocheduszko, ambasadorul extraordinar şi plenipoten­ţiar al R.P. Polone la Bucu­reşti, într-o vizită protoco­lară de prezentare. La întrevedere, care s-a desfăşurat intr-o atmosferă cordială, a participat Vasile Şandru, adjunct al mini­strului afacerilor externe. (Agerpres). Proletari din toate ţările, uni­ți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6502 miercuri 9 X 1968 4 pagini 30 bani Imagine a conveetului Uzinelor de autocamioane din Braşov, ce deserveşte sectorul de rodaj motoare şi vopsitoria. Foto : A. MIHAI Un plus de peste 170 milioane lei Colectivele întreprinde­rilor Ministerului Econo­miei Forestiere au încheiat primele trei trimestre ale anului cu însemnate reali­zări. Planul producţiei glo­bale a fost depăşit d­e 115,3 milioane Iei, iar cel al pro­ducţiei -marfă cu 156 mi­lioane Iei, în această peri­oadă au fost realizate peste prevederile de plan, printre altele, 28 000 mc cherestea, mobilă în valoare de 8,7 milioane lei, peste 25 000 mp plăci aglomerate din lemn, aproape 30 000 mp parchete. în unităţile silvi­ce planul pe primele nouă luni ale anului a fost de­păşit cu 23,4 la sută. A cincea instalaţie de foraj F - 200 pentru export Colectivul uzinei „1 Mai" din Ploieşti a li­t­rat expor­tului a cincea instalaţie de foraj F-200. Constructorii de utilaj petrolier ploieş­­teni lucrează acum la fa­bricarea reperelor pentru alte 5 instalaţii de acest fel, care au fost solicitate pen­tru export. Ghidul istoriei României Recent a apărut ghidul istoriei României, întocmit de Serviciul de bibliografie şi documentare al Biblio­tecii universitare din Bu­cureşti într-o primă parte au fost grupate lucrările de referinţă, bibliografiile, i­­zvoarele, tratatele şi lu­crările de sinteză ca şi lu­crările generale de istorie locală ; în partea a doua au fost grupate datele biblio­grafice referitoare la istoria veche, medie, modernă şi contemporană, pentru ca intr-un ultim capitol să fie înfăţişate lucrările privi­toare la istoria culturală a României. Ghidul este completat cu listele periodicelor ro­mâneşti şi străine, precum şi cu tabelul centrelor de cercetare şi de informare istorică. (Agerpres) Evident, un judeţ cum este Caraş-Severin, cu multe şi puternice unităţi indu­striale, cu unul dintre cele mai bogate bazine forestiere ale ţării, cu o agricultură în plină dezvoltare, cu vechi şi vestite tradiţii culturale, ri­dică în faţa organelor sindi­cale sarcini deosebit de com­plexe. De aceea, în rîn­­durile de mai jos vom stărui, mai ales, asupra unui element, e drept, cu multiple faţete, dar de care depinde, într-o măsură ho­tărî­toare, înseşi conţinutul şi eficienţa muncii sindicale în judeţ. Este vorba în princi­pal, de stilul de muncă al consiliului judeţean. Primul pas a fost făcut. Pe cînd următorii ? După ce a depăşit stadiul greutăţilor, inerente oricărui început, consiliul judeţean al sindicatelor şi-a îndreptat forţele spre soluţionarea o­­perativă a multiplelor pro­bleme pe care le ridică viaţa. La început, activiştii săi făceau adeseori o treabă pom­­pierească. Procedeul „voiajului“ prin sindicate pentru a transmite sarcini sau pentru a rezol­va „cazuri urgente“ s-a do­vedit, ineficient, impro­priu muncii de conţinut. In consecinţă, membrii bi­roului, alţi activişti ai con­siliului judeţean, au început să privească realitatea din alt unghi, cu alţi ochi, mai lucid şi mai responsabil de­cit o făcuseră pînă atunci., Consiliul judeţean nu poa­te (şi nici nu trebuie) să-şi asume rolul de „tutore“ al celor 227 de sindicate din ju­deţ. El nu poate (şi nici nu trebuie) să dea „reţete vala­bile“ în toate împrejurările şi pentru toate domeniile ac­tivităţii sindicale din judeţ. Prin urmare, stabilirea mo­dului de a acţiona într-un domeniu sau altul este o chestiune care ţine, în pri­mul rînd, de competenţa şi matu­ritatea politică a fiecă­rui sindicat, de confruntarea zilnică cu viaţa. Şi este fi­resc să fie aşa pentru că sin­dicatul respectiv cunoaşte cel mai bine condiţiile spe­cifice în care îşi desfăşoară activitatea, forţele de care dispune, mijloacele pe care le are la îndemînă pentru a asigura îndeplinirea sarci­nilor ce i-au fost încredin­ţate. Aşadar, una din princi­palele preocupări ale consi­liului judeţean urma să fie aceea de a ghida comitetele sindicatelor să găsească ele însele metodele cele mai bune, să trăiască pe propriile lor picioare, să dorească maximum de receptivitate faţă de nou, faţă de impera­tivele vieţii, să-şi orienteze operativ activitatea în func­ţie de împrejurări, să mani­feste iniţiativă şi competenţă în conceperea acţiunilor, di­namism şi mobilitate în des­făşurarea lor, un înalt spirit de combativitate faţă de pro­priile lipsuri. Degrevîndu-se de o seamă de sarcini mărunte, consiliul judeţean are posibilitatea să-şi lărgească aria de ac­tivitate, să-şi concentreze forţele şi eforturile spre a coordona acţiunile comune, cu caracter economic, social, cultural, sportiv etc., care preocupă sindicatele şi mai ales de a selecta ceea ce este mai valoros în practica muncii sindicatelor şi de a organiza operativ generali­zarea experienţei înaintate. Asta nu înseamnă, desigur, că atunci cînd într-un sin­dicat sau altul apar proble­me care depăşesc, cu adevă­rat, posibilităţile sindicatului­­respectiv, consiliul judeţean să stea în espectativă. Din contră ! El poate şi trebuie să intervină cu toată autori­tatea şi competenţa cu care este învestit, pentru a pune lucrurile pe făgaşul lor nor­mal. Dar, asta numai atunci cînd sindicatul respectiv nu se poate descurca cu pro­priile sale forţe. Primenirea stilului de muncă s-a făcut simţită, mai cu seamă, pe linia asigurării unei munci calificate de în­drumare şi control a comi­tetelor sindicatelor. Astfel, în locul unor vizite protocolare ale activiştilor la sindicate şi, de ce n-am spune-o, prea puţin fructuoase, biroul exe­cutiv a promovat o formă nouă, mult mai eficientă : colective mixte de îndrumare şi control, alcătuite din acti­vişti şi specialişti din dife­rite domenii, care se depla­sează, periodic, la sindicatele unde este nevoie de a fi analizată activitatea pe pla­nuri mai largi. Unul din a­­ceste colective, cuprinzînd şase activişti de sindicat şi specialişti, a fost trimis, nu de mult, la I.M. Moldova Nouă. Studiul întreprins de acest colectiv la faţa locului, începînd cu grupele şi termi­­nînd cu comitetetul sindica­tului, timp de două săptă­­mîni s-a soldat cu o seamă ION TRONARU (Continuare în pag. 3-a) iWV>ArV\A>V»AAAAAAAAAr,‘'<'W^AAAAA A A^kAt^/VVVVV/VVV VIATA IMPUNE NOI CORECTIVE STILULUI DE MUNCA TIPOLOGIA IND — ...Cum l-aţi apăra pe un Indiferent, interpret ad-hoc al zicalei „Să nu te amesteci unde nu-ţi fierbe oala ? l-am întrebat pe avocatul VIRGIL MARE? (B.C.A.J. 1). — Fără îndoială că este vinovat de pasivitatea lui socială dar, investigînd cu pătrundere cauzele atitudinii lui, n-ar fi exclus să obţinem explicaţii în funcţie de care să găsim circumstanţe ate­nuante premergătoare chiar absolvirii sale de o condam­nare categorică şi severă. N-ar fi exclus ca familia, mediul social în care trăieşte, să-i fi oferit exemple nega­tive care să-i creeze această psihoză a rezervei exagerate — spre exemplu, individul din speţă să fi avut părinţi ,­ abuzivi, tiranici, care i-au reprimat, încă din copilărie, orice iniţiativă şi avînt nobil, personalitatea în curs de a­­firmare. Sau, în cadrul locu­lui său de muncă, să fi asis­tat la gîtuirea criticilor unor colegi, care avuseseră iniția­tive interesante creîndu-i-se, prin aceasta, psihoza rezer­vei care să-i genereze indi­ferenta. De asemenea, ar fi posibil ca experiența perso­nală în raporturile cu sexul opus să-l fi determinat să-și creeze o imagine deformată despre relaţiile dintre sexe sau, mai precis, despre corec­titudinea sexului opus. De bună seamă că „apărarea“ mea este pur teoretică. Am solicitat apoi opinia tovarăşului DUMITRU PO­­PESCU, procuror şef al Procuraturii Municipiului Bucureşti . — Recent, am avut sub ochi dosarul soţilor Iliescu, căsătoriţi în august 1966 şi domiciliaţi intr-un bloc din str. Avrig, sectorul 3 , se bat mereu şi se reclamă reciproc, tulburînd liniştea vecinilor cu scandalurile lor. Ei bine, am audiat 14 sau 15 coloca­tari , recunosc în unanimi­tate că soţii Iliescu fac dese­ori scandal în bloc, că se scot unul pe celălalt din casă — mulţi dintre cei audiaţi îi acordaseră chiar adăpost soţiei, de cîteva ori, iar soţul fusese văzut, la rîn­­dul său, petrecînd ceasuri în­tregi pe scări... Insă nici unul dintre vecini nu încercase să întreprindă şi altceva, să intervină direct întru poto­lirea spiritelor ! Cineva era chiar nedumerit de faptul că soţul care-şi maltratează soţia poate fi trimis în jude­cată ca oricare alt infractor... Dar, nu definitiv, cine-i dă dreptul „să facă ce vrea“ acasă ? De unde mentalita­tea că e „stăpin în casa lui“ ? Doar corecţiile aplicate în educaţia copiilor nu se pe­depsesc, atît timp cit nu de­păşesc o anumită limită... Locul bărbatului care îşi loveşte nevasta este în boxă — şi „inculpatul“ care, prin pasivitate, i-a luat în fapt apărarea, purtător al men­talităţii de care vorbeam, se constituie ca factor favori­­zant al unor asemenea atitu­dini. Pasivitatea semenilor noştri este şi mai surprin­zătoare cînd lezează un do­meniu de educaţie cetăţe­nească unde fiecare dintre noi am putea interveni, mai mult decit oriunde , primii paşi ai minorilor pe calea infracţională pornesc, adesea, de la abateri mărunte care, ignorate de vecini şi trecă­tori, nu pot fi cunoscute de şcoală şi de părinţi şi ajung să favorizeze săvîrşirea unor fapte mai grave. — Şi atunci, cum trebuie înţeles rolul opiniei publice faţă de actele anti-sociale ? — însuşi gestul de a sesiza organele ordinii, de a lua o măsură de prevenire a evo­luţiei sale negative, repre­zintă o formă de manifestare a opiniei publice. Trebuie­­să recunoaştem, însă, că sînt îngrijorător de frecvente ca­zurile cînd cetăţenii care au asistat la un incident nu numai că nu îl semnalează, dar refuză şi să-şi decline identitatea, pentru a fi reţi­nuţi ca martori — şi să ajute astfel, la pedepsirea cutărui răufăcător şi, prin aceasta, la reducerea cifrei actelor, anti-sociale... Cine sunt educatorii ? Dar cei interesaţi în menţinerea fenomenu­lui? — Dată fiind amploarea manifestărilor de indiferenţă, e cazul să ne întrebăm dacă, printre educatorii copiilor noştri, nu se află cumva şi purtători ai „microbului“ pa­sivităţii şi dacă nu există pericolul să-l transmită tine­relor vlăstare, cel puţin prin exemplul personal. Pe de altă parte, este ştiut că oamenii cinstiţi nu doresc ca cei din jurul lor să rămînă indife­renţi faţă de ce li se întîm­­plă ; doar insul cu conştiinţa nu prea curată, afişînd in­diferenţa, scontează în ace­eaşi atitudine a semenilor faţă de sine, pentru că numai graţie toleranţei lor poate trăi aşa cum îi place ! este de părere judecătorul CON­STANTIN NICIULICA, de la Judecătoria sectorului 5. Şi este de dorit ca un asemenea ins să nu fie lăsat să se strecoare printre educatori... Dacă proverbele „Să nu te amesteci unde nu-ţi fierbe oala !“, „Să nu te legi la cap dacă nu te doare!“, (adică să nu-ţi asumi riscul luării unei poziţii), „Să nu-ţi baţi CONSTANTIN RADOVICI (Continuare în pag. 2-a) NOPŢILE ALBE ALE DUNĂRII Nu, nu cred să cocheteze cu muzele. Cu toate că la 19 ani fiecare este puţin poet. Gheorghe Cristea, poate cel mai tânăr beto­nist al şantierului, după ce-mi spusese lucruri obiş­nuite despre munca sa, a zis : „...pe şantier, zilele şi nop­ţile sunt, deopotrivă, albe...“ Era o metaforă a febrili­tăţii, a înaltei tensiuni la care se desfăşoară activi­tatea constructorilor mare­lui Complex hidroenergetic de la Porţile de Fier. Alter­nanţa zi-noapte nu mai este înregistrată aici ca atare, ci are sensul încărcăturii exacte de fapte raportate la 24 de ore egale ca răspun­dere faţă de termenele sta­bilite. „...pe şantier, zilele şi nop­ţile sunt, deopotrivă, albe...“ Metafora se încretizează, trece în universul precis al cifrelor care indică un a­­vans faţă de programarea, în timp, a lucrărilor, de peste 3 la sută a planului la zi al realizării investiţiilor şi de peste 12 la sută la construcţii-montaje. „...pe şantier, zilele şi nopţile sunt, deopotrivă, albe..." In acel fantastic hă­ţiş de construcţii metalice, de blocuri de beton care treptat s-au legat pînă au devenit ecluză, casa centra­lei sau vor deveni lama de beton a digului, fiecare om îşi are un loc precis, crono­metric, in fiecare operaţie. Toţi laolaltă dirijează o tec­tonică lentă dar implaca­bilă care ridică in calea Du­nării noul prag care o va pune la treabă. In acest proces s-ar putea spune că Dunărea însăşi a dat o mină de ajutor, materia primă a betoanelor, nisipul şi balas­tul, singură şi le-a adunat în depozite aluvionare m­ultimilenare. „De pe Ostrovul Golu, luăm în fiecare zi 5 000 m..c. de material — precizează inginerul Gavril Vrian. Pînă la urmă o să mutăm tot Ostrovul In construc­ţie...'' Şi în timp ce-mi ex­plică se „joacă“ cu un mic ac de bronz pe care l-a gă­sit pe Ostrov, pe locul unde a existat, cîndva, o aşezare dacică. Nu se desparte de el. Intuiesc că undeva, în adincul sufletului, inginerul realizează, prin acel obiect fac de păr sau fibulă ?), de dincolo de vreme, senti­mentul continuităţii, al identificării milenare a po­porului nostru cu acest pă­­mînt a cărui geografie fizi­că o schimbă şi el, acum, contribuind la crearea unei mări ce va avea o lungime de 120 de kilometri a cărei apă va da viaţă unor agre­gate cu o putere de 1 000 de MW, în partea românească a centralei şi tot atîţia in partea iugoslavă, ţara fră­ţească, împreună cu care se realizează Complexul hidro­energetic de la Porţile de Fier. BUHAI COLEŞIU (Continuare în pag. 3-a) La barajul Şantierului sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier. Fntf* • <*T AT TSSTtH-IT TELEGRAMĂ Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Federative a Braziliei, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a transmis o te­legramă de felicitare preşedintelui acestei ţări, Arthur da Costa e Silva. In telegrama de răspuns, preşedintele Braziliei a mulţumit cordial pentru felicitările transmise. Ştiţi să vâ păstraţi sănătatea in ritmul trepidant al vieţii moderne ? MONOTONIA MUNCII AUTOMATIZATE ŞI IMPLICAŢIILE El (ii) * Dr. E. ROSIN şeful laboratorului de raţionalizare fiziologică a muncii din Institutul de igienă Monotonia prelungită, de­terminată de anumite con­diţii de muncă sau din me­diul înconjurător reduce funcţiile activităţii nervoa­se superioare. Acest fapt se reflectă printr-o serie de simptome ca : slăbirea aten­ţiei, dificultatea de concen­trare intelectuală, reduce­rea nivelului funcţional al organelor de simţ, tulbura­rea funcţiei de coordonare a mişcărilor, somnolenţa. Cercetările efectuate în ultimii 20 de ani de fiziolo­gii americani Magoni şi Mo­­ruzzi au scos în evidenţă ro­lul important pe care îl are în apariţia fenomenelor de­terminate de monotonie o anumită structură din creier, denumită Formaţiunea Re­­ticulară. Ea se găseşte în trunchiul cerebral. Repre­­zentînd un releu între dife­rite organe şi scoarţa cere­brală (segmentul cel mai evoluat al creierului), emite impulsuri care stimulează scoarţa asigurînd starea de veghe necesară activităţii. Aceasta a determinat să i se dea şi numele de sistem ac­tivator. Activitatea sa are drept punct de pornire sti­mula proveniţi din mediul exterior (lumină, sunet, miş­care, variaţiile mediului etc.), iar ca destinaţie creşterea excitabilităţii funcţiilor cor­ticate diminuate. Relaţia dintre monotonie şi senzaţia de somnolenţă este directă : sistemul activator, ne mai primind excitaţii din exteri­or, îşi reduce activitatea ceea ce determină predomi­narea proceselor de inhibi­ţie a sistemului nervos, sen­zaţia de oboseală şi tendinţa la somn. Aşadar, la baza monoto­niei se află acţiunea inhiba­toare exercitată de excitanţi uniformi şi repetaţi şi acea­stă acţiune se manifestă cu atît mai curînd şi mai in­tens cu cit este mai limitată zona din scoarţa creierului supusă la excitare, adică cu cit este mai simplă compo­nenţa excitanţilor. Pe mă­sura îndeplinirii unei munci, reactivitatea sistemului ner­vos scade ; ea poate din nou să crească la schimbarea și varierea excitanților, adică (Continuare în pag. 3-41 Pentru a face cunoscută şi a stimula crea­ţia artiştilor amatori din cercurile de crea­ţie de la cluburile şi casele de cultură ale sindicatelor, ziarul nostru intenţionează să publice, periodic, o pagină specială, cuprin­zînd cele mai valoroase lucrări ale acestora (poezie, proză, grafică, fotografii artistice). Invităm pe cei interesaţi să ne trimită din creaţia lor, menţionînd numele, profe­sia şi cercul din care fac parte. Lucrările vor fi expediate pe adresa ziarului „MUN­CA“ — Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti, — redactorului nostru Mircea Iorgulescu, care se va îngriji de apariția acestei pagini.

Next