Munca, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6495-6521)
1968-10-09 / nr. 6502
9 PREOCUPARE COfficĂ 1.MA Utilizarea productivă a maşinilor agricole întreprinderile pentru mecanizarea agriculturii din Cîrcea îşi desfăşoară activitatea pe cuprinsul a 24 cooperative agricole, care dispun de 37 000 hectare. Această întindere constituie pentru noi un avantaj, dar ne aduce şi unele greutăţi. Ne avantajează prin faptul că dă posibilitate desfăşurării activităţii pe fronturi largi de lucru şi ne îngreunează munca prin alternanţa exagerată a terenurilor în pantă cu cele nisipoase, a cîmpiei cernoziomice cu văile umede, a pămînturilor de curînd cîştigate pentru agricultură prin îndiguiri şi defrişări — care obligă la parcelări — la schimbarea şi de zece ori într-o zi a schemei de lucru. De asemenea, desfăşurîndu-se activitatea în unităţi agricole învecinate cu oraşul sintern obligaţi să lucrăm în condiţiile unei structuri specifice a culturilor. In fiecare cooperativă agricolă semănăm şi întreţinem anual cel puţin 15—20 de culturi. Am amintit toate acestea pentru a justifica mai pregnant de ce, în ideea realizării unei maxime eficienţe a cheltuielilor materiale şi de efort, cea mai mare atenţie o acordăm creşterii permanente a indicelui de utilizare al maşinilor agricole cu care întreprinderea a fost dotată , aproape 350 tractoare şi peste 1 500 alte maşini agricole. Şi, dacă anul acesta am reuşit pe fiecare hectar fizic să realizăm 5,5 hectare arătură normală, să asigurăm reducerea cheltuielilor de producţie cu peste 20 la sută, în comparaţie cu anii precedenţi şi în general să executăm numai lucrări agricole de foarte bună calitate şi la timp, aceasta se datoreşte mai multor factori — o organizare mai bună a muncii, folosirea experienţei conştient acumulate, ridicarea pregătirii profesionale, o atentă, permanentă şi principială colaborare cu cooperativele agricole. Actualul principiu de organizare, cel al gestiunii economice proprii, aşezat încă de acum cîteva luni la baza întregii activităţi din întreprinderile pentru mecanizarea agriculturii, nu vine decât să ne stimuleze inacţiunea pentru reducerea timpilor morţi, în exploatarea mai raţională a maşinilor agricole. Pentru a asigura reuşita în întreaga noastră activitate, ne preocupăm de a crea, pe orice cale, o personalitate fiecărui mecanizator, indiferent dacă acesta lucrează în unitatea noastră numai de o zi sau de cîţiva ani. Excluzînd favo-ION DELCEA Erou al Muncii Socialiste, directorul X.M.A. Cîrcea, judeţul Dolj (Continuare în pag. 3-a) TOVARĂŞUL ! GHEORGHE MAURER a primit pe ambasadorul R.P. Polone Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi la amiază pe Jaromir Ocheduszko, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R.P. Polone la Bucureşti, într-o vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care s-a desfăşurat intr-o atmosferă cordială, a participat Vasile Şandru, adjunct al ministrului afacerilor externe. (Agerpres). Proletari din toate ţările, uniți-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIV nr. 6502 miercuri 9 X 1968 4 pagini 30 bani Imagine a conveetului Uzinelor de autocamioane din Braşov, ce deserveşte sectorul de rodaj motoare şi vopsitoria. Foto : A. MIHAI Un plus de peste 170 milioane lei Colectivele întreprinderilor Ministerului Economiei Forestiere au încheiat primele trei trimestre ale anului cu însemnate realizări. Planul producţiei globale a fost depăşit de 115,3 milioane Iei, iar cel al producţiei -marfă cu 156 milioane Iei, în această perioadă au fost realizate peste prevederile de plan, printre altele, 28 000 mc cherestea, mobilă în valoare de 8,7 milioane lei, peste 25 000 mp plăci aglomerate din lemn, aproape 30 000 mp parchete. în unităţile silvice planul pe primele nouă luni ale anului a fost depăşit cu 23,4 la sută. A cincea instalaţie de foraj F - 200 pentru export Colectivul uzinei „1 Mai" din Ploieşti a litrat exportului a cincea instalaţie de foraj F-200. Constructorii de utilaj petrolier ploieşteni lucrează acum la fabricarea reperelor pentru alte 5 instalaţii de acest fel, care au fost solicitate pentru export. Ghidul istoriei României Recent a apărut ghidul istoriei României, întocmit de Serviciul de bibliografie şi documentare al Bibliotecii universitare din Bucureşti într-o primă parte au fost grupate lucrările de referinţă, bibliografiile, izvoarele, tratatele şi lucrările de sinteză ca şi lucrările generale de istorie locală ; în partea a doua au fost grupate datele bibliografice referitoare la istoria veche, medie, modernă şi contemporană, pentru ca intr-un ultim capitol să fie înfăţişate lucrările privitoare la istoria culturală a României. Ghidul este completat cu listele periodicelor româneşti şi străine, precum şi cu tabelul centrelor de cercetare şi de informare istorică. (Agerpres) Evident, un judeţ cum este Caraş-Severin, cu multe şi puternice unităţi industriale, cu unul dintre cele mai bogate bazine forestiere ale ţării, cu o agricultură în plină dezvoltare, cu vechi şi vestite tradiţii culturale, ridică în faţa organelor sindicale sarcini deosebit de complexe. De aceea, în rîndurile de mai jos vom stărui, mai ales, asupra unui element, e drept, cu multiple faţete, dar de care depinde, într-o măsură hotărîtoare, înseşi conţinutul şi eficienţa muncii sindicale în judeţ. Este vorba în principal, de stilul de muncă al consiliului judeţean. Primul pas a fost făcut. Pe cînd următorii ? După ce a depăşit stadiul greutăţilor, inerente oricărui început, consiliul judeţean al sindicatelor şi-a îndreptat forţele spre soluţionarea operativă a multiplelor probleme pe care le ridică viaţa. La început, activiştii săi făceau adeseori o treabă pompierească. Procedeul „voiajului“ prin sindicate pentru a transmite sarcini sau pentru a rezolva „cazuri urgente“ s-a dovedit, ineficient, impropriu muncii de conţinut. In consecinţă, membrii biroului, alţi activişti ai consiliului judeţean, au început să privească realitatea din alt unghi, cu alţi ochi, mai lucid şi mai responsabil decit o făcuseră pînă atunci., Consiliul judeţean nu poate (şi nici nu trebuie) să-şi asume rolul de „tutore“ al celor 227 de sindicate din judeţ. El nu poate (şi nici nu trebuie) să dea „reţete valabile“ în toate împrejurările şi pentru toate domeniile activităţii sindicale din judeţ. Prin urmare, stabilirea modului de a acţiona într-un domeniu sau altul este o chestiune care ţine, în primul rînd, de competenţa şi maturitatea politică a fiecărui sindicat, de confruntarea zilnică cu viaţa. Şi este firesc să fie aşa pentru că sindicatul respectiv cunoaşte cel mai bine condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea, forţele de care dispune, mijloacele pe care le are la îndemînă pentru a asigura îndeplinirea sarcinilor ce i-au fost încredinţate. Aşadar, una din principalele preocupări ale consiliului judeţean urma să fie aceea de a ghida comitetele sindicatelor să găsească ele însele metodele cele mai bune, să trăiască pe propriile lor picioare, să dorească maximum de receptivitate faţă de nou, faţă de imperativele vieţii, să-şi orienteze operativ activitatea în funcţie de împrejurări, să manifeste iniţiativă şi competenţă în conceperea acţiunilor, dinamism şi mobilitate în desfăşurarea lor, un înalt spirit de combativitate faţă de propriile lipsuri. Degrevîndu-se de o seamă de sarcini mărunte, consiliul judeţean are posibilitatea să-şi lărgească aria de activitate, să-şi concentreze forţele şi eforturile spre a coordona acţiunile comune, cu caracter economic, social, cultural, sportiv etc., care preocupă sindicatele şi mai ales de a selecta ceea ce este mai valoros în practica muncii sindicatelor şi de a organiza operativ generalizarea experienţei înaintate. Asta nu înseamnă, desigur, că atunci cînd într-un sindicat sau altul apar probleme care depăşesc, cu adevărat, posibilităţile sindicatuluirespectiv, consiliul judeţean să stea în espectativă. Din contră ! El poate şi trebuie să intervină cu toată autoritatea şi competenţa cu care este învestit, pentru a pune lucrurile pe făgaşul lor normal. Dar, asta numai atunci cînd sindicatul respectiv nu se poate descurca cu propriile sale forţe. Primenirea stilului de muncă s-a făcut simţită, mai cu seamă, pe linia asigurării unei munci calificate de îndrumare şi control a comitetelor sindicatelor. Astfel, în locul unor vizite protocolare ale activiştilor la sindicate şi, de ce n-am spune-o, prea puţin fructuoase, biroul executiv a promovat o formă nouă, mult mai eficientă : colective mixte de îndrumare şi control, alcătuite din activişti şi specialişti din diferite domenii, care se deplasează, periodic, la sindicatele unde este nevoie de a fi analizată activitatea pe planuri mai largi. Unul din aceste colective, cuprinzînd şase activişti de sindicat şi specialişti, a fost trimis, nu de mult, la I.M. Moldova Nouă. Studiul întreprins de acest colectiv la faţa locului, începînd cu grupele şi terminînd cu comitetetul sindicatului, timp de două săptămîni s-a soldat cu o seamă ION TRONARU (Continuare în pag. 3-a) iWV>ArV\A>V»AAAAAAAAAr,‘'<'W^AAAAA A A^kAt^/VVVVV/VVV VIATA IMPUNE NOI CORECTIVE STILULUI DE MUNCA TIPOLOGIA IND — ...Cum l-aţi apăra pe un Indiferent, interpret ad-hoc al zicalei „Să nu te amesteci unde nu-ţi fierbe oala ? l-am întrebat pe avocatul VIRGIL MARE? (B.C.A.J. 1). — Fără îndoială că este vinovat de pasivitatea lui socială dar, investigînd cu pătrundere cauzele atitudinii lui, n-ar fi exclus să obţinem explicaţii în funcţie de care să găsim circumstanţe atenuante premergătoare chiar absolvirii sale de o condamnare categorică şi severă. N-ar fi exclus ca familia, mediul social în care trăieşte, să-i fi oferit exemple negative care să-i creeze această psihoză a rezervei exagerate — spre exemplu, individul din speţă să fi avut părinţi , abuzivi, tiranici, care i-au reprimat, încă din copilărie, orice iniţiativă şi avînt nobil, personalitatea în curs de afirmare. Sau, în cadrul locului său de muncă, să fi asistat la gîtuirea criticilor unor colegi, care avuseseră inițiative interesante creîndu-i-se, prin aceasta, psihoza rezervei care să-i genereze indiferenta. De asemenea, ar fi posibil ca experiența personală în raporturile cu sexul opus să-l fi determinat să-și creeze o imagine deformată despre relaţiile dintre sexe sau, mai precis, despre corectitudinea sexului opus. De bună seamă că „apărarea“ mea este pur teoretică. Am solicitat apoi opinia tovarăşului DUMITRU POPESCU, procuror şef al Procuraturii Municipiului Bucureşti . — Recent, am avut sub ochi dosarul soţilor Iliescu, căsătoriţi în august 1966 şi domiciliaţi intr-un bloc din str. Avrig, sectorul 3 , se bat mereu şi se reclamă reciproc, tulburînd liniştea vecinilor cu scandalurile lor. Ei bine, am audiat 14 sau 15 colocatari , recunosc în unanimitate că soţii Iliescu fac deseori scandal în bloc, că se scot unul pe celălalt din casă — mulţi dintre cei audiaţi îi acordaseră chiar adăpost soţiei, de cîteva ori, iar soţul fusese văzut, la rîndul său, petrecînd ceasuri întregi pe scări... Insă nici unul dintre vecini nu încercase să întreprindă şi altceva, să intervină direct întru potolirea spiritelor ! Cineva era chiar nedumerit de faptul că soţul care-şi maltratează soţia poate fi trimis în judecată ca oricare alt infractor... Dar, nu definitiv, cine-i dă dreptul „să facă ce vrea“ acasă ? De unde mentalitatea că e „stăpin în casa lui“ ? Doar corecţiile aplicate în educaţia copiilor nu se pedepsesc, atît timp cit nu depăşesc o anumită limită... Locul bărbatului care îşi loveşte nevasta este în boxă — şi „inculpatul“ care, prin pasivitate, i-a luat în fapt apărarea, purtător al mentalităţii de care vorbeam, se constituie ca factor favorizant al unor asemenea atitudini. Pasivitatea semenilor noştri este şi mai surprinzătoare cînd lezează un domeniu de educaţie cetăţenească unde fiecare dintre noi am putea interveni, mai mult decit oriunde , primii paşi ai minorilor pe calea infracţională pornesc, adesea, de la abateri mărunte care, ignorate de vecini şi trecători, nu pot fi cunoscute de şcoală şi de părinţi şi ajung să favorizeze săvîrşirea unor fapte mai grave. — Şi atunci, cum trebuie înţeles rolul opiniei publice faţă de actele anti-sociale ? — însuşi gestul de a sesiza organele ordinii, de a lua o măsură de prevenire a evoluţiei sale negative, reprezintă o formă de manifestare a opiniei publice. Trebuiesă recunoaştem, însă, că sînt îngrijorător de frecvente cazurile cînd cetăţenii care au asistat la un incident nu numai că nu îl semnalează, dar refuză şi să-şi decline identitatea, pentru a fi reţinuţi ca martori — şi să ajute astfel, la pedepsirea cutărui răufăcător şi, prin aceasta, la reducerea cifrei actelor, anti-sociale... Cine sunt educatorii ? Dar cei interesaţi în menţinerea fenomenului? — Dată fiind amploarea manifestărilor de indiferenţă, e cazul să ne întrebăm dacă, printre educatorii copiilor noştri, nu se află cumva şi purtători ai „microbului“ pasivităţii şi dacă nu există pericolul să-l transmită tinerelor vlăstare, cel puţin prin exemplul personal. Pe de altă parte, este ştiut că oamenii cinstiţi nu doresc ca cei din jurul lor să rămînă indiferenţi faţă de ce li se întîmplă ; doar insul cu conştiinţa nu prea curată, afişînd indiferenţa, scontează în aceeaşi atitudine a semenilor faţă de sine, pentru că numai graţie toleranţei lor poate trăi aşa cum îi place ! este de părere judecătorul CONSTANTIN NICIULICA, de la Judecătoria sectorului 5. Şi este de dorit ca un asemenea ins să nu fie lăsat să se strecoare printre educatori... Dacă proverbele „Să nu te amesteci unde nu-ţi fierbe oala !“, „Să nu te legi la cap dacă nu te doare!“, (adică să nu-ţi asumi riscul luării unei poziţii), „Să nu-ţi baţi CONSTANTIN RADOVICI (Continuare în pag. 2-a) NOPŢILE ALBE ALE DUNĂRII Nu, nu cred să cocheteze cu muzele. Cu toate că la 19 ani fiecare este puţin poet. Gheorghe Cristea, poate cel mai tânăr betonist al şantierului, după ce-mi spusese lucruri obişnuite despre munca sa, a zis : „...pe şantier, zilele şi nopţile sunt, deopotrivă, albe...“ Era o metaforă a febrilităţii, a înaltei tensiuni la care se desfăşoară activitatea constructorilor marelui Complex hidroenergetic de la Porţile de Fier. Alternanţa zi-noapte nu mai este înregistrată aici ca atare, ci are sensul încărcăturii exacte de fapte raportate la 24 de ore egale ca răspundere faţă de termenele stabilite. „...pe şantier, zilele şi nopţile sunt, deopotrivă, albe...“ Metafora se încretizează, trece în universul precis al cifrelor care indică un avans faţă de programarea, în timp, a lucrărilor, de peste 3 la sută a planului la zi al realizării investiţiilor şi de peste 12 la sută la construcţii-montaje. „...pe şantier, zilele şi nopţile sunt, deopotrivă, albe..." In acel fantastic hăţiş de construcţii metalice, de blocuri de beton care treptat s-au legat pînă au devenit ecluză, casa centralei sau vor deveni lama de beton a digului, fiecare om îşi are un loc precis, cronometric, in fiecare operaţie. Toţi laolaltă dirijează o tectonică lentă dar implacabilă care ridică in calea Dunării noul prag care o va pune la treabă. In acest proces s-ar putea spune că Dunărea însăşi a dat o mină de ajutor, materia primă a betoanelor, nisipul şi balastul, singură şi le-a adunat în depozite aluvionare multimilenare. „De pe Ostrovul Golu, luăm în fiecare zi 5 000 m..c. de material — precizează inginerul Gavril Vrian. Pînă la urmă o să mutăm tot Ostrovul In construcţie...'' Şi în timp ce-mi explică se „joacă“ cu un mic ac de bronz pe care l-a găsit pe Ostrov, pe locul unde a existat, cîndva, o aşezare dacică. Nu se desparte de el. Intuiesc că undeva, în adincul sufletului, inginerul realizează, prin acel obiect fac de păr sau fibulă ?), de dincolo de vreme, sentimentul continuităţii, al identificării milenare a poporului nostru cu acest pămînt a cărui geografie fizică o schimbă şi el, acum, contribuind la crearea unei mări ce va avea o lungime de 120 de kilometri a cărei apă va da viaţă unor agregate cu o putere de 1 000 de MW, în partea românească a centralei şi tot atîţia in partea iugoslavă, ţara frăţească, împreună cu care se realizează Complexul hidroenergetic de la Porţile de Fier. BUHAI COLEŞIU (Continuare în pag. 3-a) La barajul Şantierului sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier. Fntf* • <*T AT TSSTtH-IT TELEGRAMĂ Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Federative a Braziliei, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a transmis o telegramă de felicitare preşedintelui acestei ţări, Arthur da Costa e Silva. In telegrama de răspuns, preşedintele Braziliei a mulţumit cordial pentru felicitările transmise. Ştiţi să vâ păstraţi sănătatea in ritmul trepidant al vieţii moderne ? MONOTONIA MUNCII AUTOMATIZATE ŞI IMPLICAŢIILE El (ii) * Dr. E. ROSIN şeful laboratorului de raţionalizare fiziologică a muncii din Institutul de igienă Monotonia prelungită, determinată de anumite condiţii de muncă sau din mediul înconjurător reduce funcţiile activităţii nervoase superioare. Acest fapt se reflectă printr-o serie de simptome ca : slăbirea atenţiei, dificultatea de concentrare intelectuală, reducerea nivelului funcţional al organelor de simţ, tulburarea funcţiei de coordonare a mişcărilor, somnolenţa. Cercetările efectuate în ultimii 20 de ani de fiziologii americani Magoni şi Moruzzi au scos în evidenţă rolul important pe care îl are în apariţia fenomenelor determinate de monotonie o anumită structură din creier, denumită Formaţiunea Reticulară. Ea se găseşte în trunchiul cerebral. Reprezentînd un releu între diferite organe şi scoarţa cerebrală (segmentul cel mai evoluat al creierului), emite impulsuri care stimulează scoarţa asigurînd starea de veghe necesară activităţii. Aceasta a determinat să i se dea şi numele de sistem activator. Activitatea sa are drept punct de pornire stimula proveniţi din mediul exterior (lumină, sunet, mişcare, variaţiile mediului etc.), iar ca destinaţie creşterea excitabilităţii funcţiilor corticate diminuate. Relaţia dintre monotonie şi senzaţia de somnolenţă este directă : sistemul activator, ne mai primind excitaţii din exterior, îşi reduce activitatea ceea ce determină predominarea proceselor de inhibiţie a sistemului nervos, senzaţia de oboseală şi tendinţa la somn. Aşadar, la baza monotoniei se află acţiunea inhibatoare exercitată de excitanţi uniformi şi repetaţi şi această acţiune se manifestă cu atît mai curînd şi mai intens cu cit este mai limitată zona din scoarţa creierului supusă la excitare, adică cu cit este mai simplă componenţa excitanţilor. Pe măsura îndeplinirii unei munci, reactivitatea sistemului nervos scade ; ea poate din nou să crească la schimbarea și varierea excitanților, adică (Continuare în pag. 3-41 Pentru a face cunoscută şi a stimula creaţia artiştilor amatori din cercurile de creaţie de la cluburile şi casele de cultură ale sindicatelor, ziarul nostru intenţionează să publice, periodic, o pagină specială, cuprinzînd cele mai valoroase lucrări ale acestora (poezie, proză, grafică, fotografii artistice). Invităm pe cei interesaţi să ne trimită din creaţia lor, menţionînd numele, profesia şi cercul din care fac parte. Lucrările vor fi expediate pe adresa ziarului „MUNCA“ — Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti, — redactorului nostru Mircea Iorgulescu, care se va îngriji de apariția acestei pagini.