Munca, octombrie 1968 (Anul 24, nr. 6495-6521)

1968-10-18 / nr. 6510

Pagina a 2-a (Urmare din pag. 1-a) progreselor pe­­care • le-am obţinut în dezvoltarea for­ţelor de producţie, să ducem rri® departe noi înşine cer­­câţfirea ştiinţifică, să valo­rificăm la o scară mai largă creaţia oamenilor noştri de, şli»'nţă. Avem mulţi oameni de»-fii*»ţă- valoroşi,. Şi în străinătate sunt mulţi ro­mâni fruptaşi în cercetarea, ştiinţifică modernă în ela­m­ie, 'în.', electronică, „'.Noi, dorim,‘ca şi dv„ „oamenii de ştiinţa',din Iaşi, să fiţi per­manent un detaşament de frunte al ştiinţei româneşti (aplauze). Aceasta este va­labil, şi pentru alte sec­toare de activitate spiri­tuală. , Avem, într-adevăr, un trecut frumos în creaţia literară ieşeană. Să-mi fie permis să adaug că astăzi nu putem spune că sîntem în Iaşi la înălţimea acestui trecut. Avem unele rezul­tate bune , dar considerăm c­ă trebuie să lucrăm în aşa fel incit să avem rezultate şi mai bune, ca din rîndu­ ■ rile intelectualităţii ieşene să se afirme cît mai mulţi urmaşi demni ai lui Vasile Alecsandri, Eminescu, Sa­­doveanu,­­Creangă. Oare oa­menii de creaţie de astăzi nu au ce să scrie, nu au de unde să se inspire ? Dimpo­trivă, în afară de munţi, de păduri, de câmpii, de nuri, avem înfăptuiri sociale pe care nu le-au cunoscut înaintaşii noştri şi care aş­teaptă de la creatorii de astăzi din Iaşi, ca şi din Bucureşti, şi din restul ţării, să­ le redea în toată măre­ţia lor. Artiştii au datoria să lase scris urmaşilor, peste veacuri, mărturii des­pre ceea ce au fost în stare să creeze constructorii socialismului, despre ceea ce au fost în stare să rea­lizeze oamenii de litere şi de arte de azi. Ei trebuie să se întreacă cu înaintaşii,­­ să făurească opere mai va­­­ loroase decît aceştia. Fapte­le măreţe săvîrşite de clasa noastră muncitoare, de ţă­rănime, de intelectualitate, sub conducerea partidului, întruchipate, în opere poţi deveni un tezaur de valori care să contribuie la înar­marea spirituală, la mobili­zarea întregului popor la marea operă de edificare a României socialiste, (aplau­ze puternice). Avem mîndria de a fi participanţi activi ai mari­lor transformări care au loc­, în patria noastră, ai politicii externe promovate de parti­dul şi guvernul nostru. Cu toţii ne mîndrim atunci cînd în ţară sau în străină­tate prietenii noştri din ţări socifeliste şi din alte ţări a­­preciază ceea ce facem noi. Oare oamenii noştri de artă, de cultură nu trebuie să se inspire din aceste realizări, nu trebuie să le redea în cuvinte meşteşugi­te care să nu „sune numai din coadă“ şi care să înflă­căreze, să mobilizeze la luptă ? Iată ce cerem noi de la creatorii de astăzi. Ideologia noastră marxist­­leninistă, materialismul dia­lectic şi istoric — concepţia partidului nostru despre lume şi viaţă — dau o ase­menea perspectivă filozofi­că, istorică, incit trebuie numai bine înţelese şi bine folosite pentru a genera opere, la înălţimea gîndirii clasei noastre muncitoare, la înălţimea politicii parti­dului nostru. Iată ce cerem noi de la oamenii de crea­ţie. (aplauze puternice). Ţelul suprem al politicii noastre este omul, crearea condiţiilor­ ca muncitorul, ţărani­l, intelectualul să se poată „bucura de toate bine­­facerile civilizaţiei. Pentru aici făurim baza im­aterială, dezvoltăm forţele de pro-­ ducţie, perfecţionăm relaţii* .« le de producţie, căutăm să , aşezăm­i raporturile sociale pe"itiaza'! principiilor mar­­xist-tenmiste, „să înlăturăm tot., ceea­, ce alterează , sau umbreşte­, idealul echităţii sociale, al egalităţii în drep­­turi­."Făurim societatea so­cialistă în care omul să fie figur­a^centrală, în care to­tul să fie închinat omului.. Considerăm că şi creatorii de-H'ători^spirituale trebuie, • urmând principiul călăuzi­tor al politicii partidului, să închine, tot ceea ce făuresc omului,* fericirii sale. Aşa vor contribui la perfecţio- - narea, total, mai „rapidă , a .so­cietăţii noastre,­­la desă­­vîrşi­rea, ,socialismului,, la, crearea condiţiilor " pentru edificarea--comunismului d in­ România. ■ (vii aplauze). .)Iar Una,din direcţiile în care partidul nostru acţionează continuu­ în ultimul timp şi căreia î­i­­acordă o atenţie deosebită , este dezvoltarea democraţiei socialiste, crea­rea­, condiţiilor organizato­rică­ pentru ca toate catego­riile sociale, oamenii mun­cii, din­ „toate domeniile de activitate să poată participa tot imp-­ăi intens, şi mai, larg la dezbaterea politicii parti­dului de construcţie so­cialistă „internă şi a proble­melor internaţionale. Ve­dem ,în aceasta calea sigură a asigurării mersului tot mai ferm înainte pe calea socialismului, mijlocul de a asigura ca toate măsurile pe care le întreprindem să corespundă cit mai deplin intereselor şi năzuinţelor întregului popor. In legătură cu aceasta se pune întrebarea dacă nu cumva dezvoltarea şi lărgi­rea democraţiei vin in­ con­tradicţie cu principiile­ dic­taturii proletariatului, cu­­ interesele societăţii socialis­te ? Desigur, tovarăşi, dis­cuţii teoretice se pot­­ duce ■ asupra multor probleme.. Noi considerăm însă că principiile care călăuzesc activitatea comuniştilor, concepţia despre lume şi viaţă a clasei muncitoare, materialismul dialectic­­ şi istoric au răspuns de mult la această problemă. Nici nu se poate concepe o orîn­­duire socialistă fără asigu­rarea celei mai largi demo­craţii pentru toţi cei ce muncesc. însuşi faptul că socialismul lichidează pro­prietatea particulară asupra mijloacelor de producţie, lichidează inegalitatea in repartiţia produsului social, a venitului naţional, asi­gură drepturi egale pentru toţi cei ce muncesc­ fără o deosebire de naţionalitate, de sex, de rasă, posibilitatea de: manifestare liberă a ca­pacităţii şi personalităţii fiecărui om, creează condi-­­­ţii pentru înfăptuirea celei mai largi democraţii pe care a cunoscut-o vreodată omenirea. Este de înţeles că acolo unde sunt clase ex­ploatatoare, unde există proprietate particulară, unde sunt exploatatori şi exploataţi nu poate fi vorba de o adevărată democraţie, de egalitate deplină între oameni. Dar în, socialisti, unde aceste tare sunt în­lăturate, omul devine cu a­­devărat părtaş activ la în­făptuirea propriului său destin, se manifestă în toate domeniile de activitate, îşi spune părerea liber asupra tuturor problemelor privind­ dezvoltarea societăţii socia­liste. în aceasta vedem noi una din cerinţele desăvârşi­rii construcţiei socialiste, unul din domeniile în care socialismul îşi afirmă su­perioritatea faţă de toate orînduirile de pînă acum (aplauze puternice, înde­lungi). Democraţia socialistă nu numai că nu diminuează puterea clasei muncitoare, ci, dimpotrivă, întăreşte­­ forţa alianţei clasei munci­toare cu ţărănimea, cu in­telectualitatea. Dominaţia clasei muncitoare, ca clasă conducătoare a societăţii,, este dominaţia oamenilor egali în drepturi, a clasei care desfiinţează exploata­rea şi prin aceasta deschide­­ drumul făuririi societăţii fără clase. In aceasta constă una din laturile principale ale misiunii istorice pe care o înfăptuieşte clasa noas­tră muncitoare. Dezvoltarea democraţiei socialiste nu numai că nu slăbeşte, dar face mai puternică, mai de neînvins puterea poporului, în frunte cu clasa munci­toare. Masele, stăpâne pe destinele lor, făuresc socie­tatea liberă de orice­ ex­ploatare, de orice nedrep-,­tate între oameni, între clase (vii şi îndelungi aplauze). Se mai pune întrebarea : • oare există pericolul ca anumite concepţii idealiste, retrograde, care se mai ma­nifestă sau pot pătrunde din afară, să pună în pe­ricol­ orînduirea socialistă ? Oare, tovarăşi, există în Ro­­­­mânia­, unde au triumfat pe deplin relaţiile de pro­­ducție socialiste, unde au­ fost lichidate pentru tot­deauna clasele exploata­toare, pericolul restaurării, în vreo formă sau alta, a ca­pitalismului? Nu. Un aseme­nea pericol nu există. (Vii, puternice aplauze) Concep­ția clasei muncitoare des­pre lume — materialismul dialectic şi istoric, marxism-­­leninismul.— s-a afirmat şi a învins în luptă cu con­cepţiile ideal­iste, retrograde­ ,în condiţii deosebit de gre­le.--.Ea s-a impus pentru că este singura concepţie şti­inţifică despre lume care asigură progresul social ăl­­­omonirii. Şi, dacă, teoriile , ■ elaborate de Marx şi Eo- ■. gels,;vsj.-au învins adversarii Iîn 'con­diţiile' Capitalismului, este posibil ca, atunci cîn­d clasa muncitoare se află la putere, să se poată vorbi de posibilitatea ca ele să fie înlăturate de teoriile pe care le-au înfrînt în împre­jurările arătate ? Nu, tova­răşi. O asemenea posibili­tate nu există, (puternice Şi îndelungi aplauze). A pune problema exis­tenţei Unui, asemenea peri­col înseamnă a nu,înţelege ,­valoarea, forţa de neînvinş­­,a marxism-leninismului, a o subaprecia, a sădi neîn­crederea in invincibilitatea marxism-leninismului. Noi­­ respingem asemenea teorii care n-au ce căuta în rin­­dul clasei muncitoare. (Vii aplauze). Desigur, tovarăşi, mar­­xism-leninismul fiu este o dogmă, o religie, în care să cauţi citate din nu ştiu ce sfînt. Este o concepţie de studiu, de cercetare, de in­terpretare a societăţii ome­neşti, de înţelegere a feno­menelor vieţii, o concepţie revoluţionară care ajută la transformarea societăţii, la crearea istoriei omenirii, o concepţie de luptă pentru progres, (aplauze puternice), în abordarea probleme­lor dezvoltării contempora­ne trebuie pornit de la fo­losirea acestei concepţii şi metode ştiinţifice. Pe baza sa trebuie analizate feno­menele şi elaborate con­cluziile practice pentru ac­tivitatea revoluţionară, pen­tru construcţia societăţii socialiste. Numai în felul acesta comuniştii îşi înde­plinesc rolul de organiza­tori , de forţă înaintată a so­cietăţii. Aţi citit, tovarăşi, cum îşi băteau joc Marx, Engels, Lenin de aceia care considerau că trebuie să găsească în teoria lor revo­luţionară răspuns de-a gata la toate problemele. Ei au atras de nenumărate ori atenţia că aceia care gîndesc, astfel duc îna­poi marxism-le­ninismul, că marxist-leninişti sînt aceia care ştiu să fie în pas cu vremea, cu transformările revoluţionare ale societăţii, care gîndesc cu capul lor şi ştiu să conducă — apli­ci­nd adevărurile generale ale marxism-leninismului la condiţiile concrete — transformările revoluţiona­re ale societăţii. Iată de ce trebuie să dez­voltăm şi să acordăm mai multă atenţie învăţămîntu­­lui ideologic în universită­ţile noastre, să-i înarmăm pe oamenii noştri de ştiin­ţă şi cultură nu numai cu cunoştinţele, tehnice, ci­­ şi cu concepţia revoluţionară După cum s-a mai anun­ţat, tovarăşii Nicolae Ceauşes­cu, Ion Gheorghe Maurer, Virgil Trofin, Petre Lupu şi Gheorghe Stoica, care au făcut în cursul zilei de miercuri o vizită la­ Iaşi, s-au întîlnit după-amiază cu intelectua­lii municipiului, in sala Filarmonicii de stat „Mol­dova“. Cu acest prilej au luat cuvîntul tovarăşii Miu Do­­brescu, prim-secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R., preşedintele Consi­liului popular judeţean, acad. Cristofor Simionescu, rectorul Institutului poli­tehnic „Gheorghe Asachi“, prof. dr. docent Mircea Pe­­trescu-Dîmboviţă, directorul Institutului de istorie şi arheologie al Filialei din Iaşi a Academiei, pictorul Ioan Hatmanu­, prof. dr. Constantin Negoiţă, prof. dr. Constantin Cordunea­­nu, poetul Corneliu Sturzu şi Alexandru Husar, pre­şedintele Comitetului jude­ţean pentru Cultură şi artă. Deschizînd adunarea, to­varăşul Miu Dobrescu a exprimat bucuria tuturor celor prezenţi, academi­cieni, cercetători ştiinţifici şi cadre, didactice din cen­trul universitar, oameni de artă şi cultură, bucuria tuturor intelectualilor din municipiul­­şi judeţul Iaşi de a-i avea, pe înalţii oas­peţi în mijlocul lor, în a­­cest străvechi şi prestigios centru al ştiinţei şi cultu­rii româneşti. Urmaşii şi continuatorii spirituali ai lui Eminescu şi Creangă, Petru Poni, Radu Cernătescu şi Ştefan Procopie, Matei Milie şi Octav Băncilă, intelectuali­tatea de azi a Iaşului vă întîmpină, dragi oaspeţi, cu sentimentul celei mai a­­dînci recunoştinţe pentru preţuirea şi grija pe care conducerea partidului şi statului, personal dumnea­voastră, tovarăşe Ceauşescu, o acordaţi oamenilor de ştiinţă, artă şi cultură din Iaşi. In acelaşi timp, noi vedem în acest dialog cu cărturarii ieşeni o expresie a preocupării dumneavoas­tră consecvente pentru continua dezvoltare a în­­văţămîntului, ştiinţei, artei şi culturii, ca elemente constitutive de prim rang ale complexului proces de desăvîrşire a construcţiei socialiste. înfăţişînd apoi un succint tablou al puternicei dez­voltări a centrului univer­sitar, vorbitorul a subliniat despre­­ lume şi­­viaţă a partidului, num­ai aşa vom crea adevăraţi constructori ai socialismului şi comunis­mului, aşa vom­ putea asi­gura forţa necesară care să asigure înălţarea continuă pe noi culmi a naţiunii noastre socialiste. (vii a­­plauze). Desigur, tovarăşi, proble­mele care se pun astăzi în lume, în dezvoltarea socie­tăţii, în mişcarea revoluţio­nară sunt foarte complexe. Ele cer răspuns, şi acest­ răspuns trebuie să porneas­că de la faptul dacă acţiu­nile comuniştilor, fie ei din­­ţările socialiste sau din ţă­rile capitaliste, servesc cau­zei progresului sau sunt de natură să-i aducă prejudi­cii. Faptul că partidul co­munist a devenit forţă con­ducătoare, că clasa munci­toare a cucerit puterea şi se află în fruntea poporului, nu rezolvă de la sine pro­blemele complexe ale trans­formării revoluţionare a so­cietăţii, în acest complex de probleme putem găsi so­luţii corespunzătoare dacă pornim de la legile genera­le ale dezvoltării sociale, dacă studiem şi cunoaştem bine condiţiile specifice is­torice şi sociale din fiecare ţară, din fiecare epocă în care desfăşurăm activitatea noastră. Numai aşa -munca noastră, a comuniştilor, va servi în întregime cauzei progresului, Cauzei revolu­ţionare, triumfului păcit în întreagă lume. (aplauze pu­ternice). Mişcarea­­comunistă, ştiţi cu toţii că a devenit o for­ţă ce numără zeci de mili­oane de oameni, revoluţio­nari care înfruntă în con­diţii grele teroarea, moar­tea pentru triumful socia­lismului şi comunismului. Această creştere pune pro­bleme noi pentru mişcarea revoluţionară. Vechile for­me organizatorice, modul de a înţelege realizarea unităţii dintr-un centru u­­nic nu mai corespund ne­voilor mişcării şi devin o piedică în calea dezvoltă­rii luptei revoluţionare, (a­­plauze), că Iaşul asigură azi con­diţii optime de învăţămînt pentru circa .23 000 de stu­denţi, ceea ce este aproape egal cu numărul studenţi­lor existenţi în 1938 în în­treaga­ ţară. Recentele mă­suri privind dezvoltarea în­­văţămîntului au fost pri­mite cu viu interes şi de­plină aprobare de cadrele didactice şi studenţii cen­trului universitar, asigu­rând premise certe pentru formarea de noi detaşamen­te de specialişti necesari eco­nomiei şi,, culturii în plin avînt a patriei noastre. Consemnînd, de aseme­nea, afirmarea tot mai pu­ternică a cercetării ştiinţi­fice ieşene, vorbitorul a spus: Laborioasa muncă de cercetare ce se desfă­şoară în cadrul institutelor de învăţămînt superior ca şi în secţiile filialei Aca-­­demiei, contribuţia oame­nilor de ştiinţă din oraşul nostru la soluţionarea unor probleme ridicate de pro­cesul complex al construc­ţiei­­ desfăşurate a socialis­mului sunt dovezi evidente ale potenţialului creator al cercetătorilor , noştri. Iaşul se caracterizează în zilele noastre şi printr-o activitate de creaţie artis­tică şi literară din ce­ în ce mai fecundă. Dînd dovadă de înalt­­patriotism, oame­nii de artă şi scriitorii ie­şeni, alături de ceilalţi­ cre­atori de artă de pe întreg cuprinsul patriei,­ îşi fac o îndatorire de onoare din a da poporului opere care să contribuie la înălţarea sa spirituală. Remarcăm cu deplină satisfacţie că un număr tot mai mare de scriitori şi artişti ieşeni, ti­neri sau ajunşi la maturi­tate de expresie, se afirmă pe scenă, în expoziţii sau în presa literară, prin con­tribuţii valoroase la pro­gresul artei şi literaturii, găsind forme mereu mai înalte, mai corespunzătoa­re, de exprimare, în­ stare să transmită un conţinut de idei tot mai bogat. Rog onorata asistenţă să-mi acorde îngăduinţa de a da înalţilor oaspeţi din conducerea de partid şi de stat, tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, toate asigurările că partidul nos­tru are un sprijin de nă­dejde în intelectualitatea ieşeană, că alături de în­tregul popor ea îşi va a­­duce contribuţia mereu mai substanţială la vasta operă de construire a so­cialismului în patria noas­tră. . . . Acest lucru a fost înţeles încă în 1943 de Comintern, încă atunci, s-a­ dat apre­cierea că trebuie să se creeze o altă bază de rela­ţii în mişcarea comunistă, baza respectului indepen­denţei fiecărui partid, a dreptului fiecărui partid de a rezolva de sine stătător problemele conducerii lup­tei revoluţionare. Numai aşa,­­ se spunea încă atunci, partidele comuniste îşi vor putea îndeplini în noile condiţii rolul lor de avan­gardă a societăţii. Cu atît mai actuală este astăzi pro­blema realizării unei noi forme de unitate, cîrid miş­carea comunistă a devenit incomparabil­­mai puterni­că. A încerca să menţii for­me care nu­­mai corespund dezvoltării înseamnă a nu înţelege schimbările care au loc şi care asigură mer­sul înainte al mişcării re­voluţionare. De altfel, în­cercare zadarnică, pentru că nimeni nu poate realiza acest lucru. Această trans­formare calitativă a mişcă­rii noastre revoluţionare este un proces dialectic. Ea duce în mod necesar, logic, la găsirea unor noi forme de realizare a unită­ţii ,care nu va fi­­mai slabă, ci, dimpotrivă, incompara­bil mai puternică decît în trecut. Aceasta va fi unita­tea partidelor egale în drep­turi, independente în stabi­lirea liniei lor politice şi a formelor de acţiune, solida­re în lupta pentru socia­lism, pentru comunism, pentru pace (aplauze puter­nice). M-am referit la aceste probleme care poate pen­tru unii ar părea că nu au o legătură prea strînsă cu problemele activităţii ştiin­ţifice. Cred însă că nu se găsesc, cel puţin în această sală, asemenea tovarăşi. Cu toţii înţelegem că progresul ştiinţei, progresul spiritual al societăţii noastre este de neconceput dacă nu se în­temeiază pe concepţia revo­luţionară despre societate — material­ismul dialectic „Iaşul are bucuria pe care şi-a dorit-o stăruitor — a spus în cuvîntul său acad. Cristofor Simionescu — de a vă avea iarăşi ca oaspeţi scumpi, de a putea exprima din nou, prin gla­sul muncitorilor, cărturari­lor, tineretului său, ataşa­mentul profund, neclintit în nici o împrejurare, faţă de Partidul Comunist Ro­mân, faţă de conducerea sa, faţă de dv., personal, tovarăşe secretar general. Stima pe care v-o purtăm are, îngăduiţi-mi să spun aşa, o dublă origine: pe de o parte dv., tovarăşe Ceauşescu, sînteţi secreta­rul general al Partidului Comunist Român şi con­centrăm fireşte asupra per­soanei dv. recunoştinţa, preţuirea şi dragostea pe care le purtăm partidului care a organizat ridicarea de construcţii măreţe şi u­­zine moderne pe ruinele Iaşului umilit şi distrus de război, a deschis studenţi­­mii căi nesperate de acces spre piscurile cele mai înalte ale ştiinţei şi cultu­rii şi ne-a oferit nouă, in­telectualilor, posibilitatea de a încerca să creăm, spre binele poporului nos­tru şi al întregii omeniri, noi valori în cîmpul spi­ritualităţii , contemporane. Pe de altă parte însă, dv. sîn­­teţi omul, luptătorul şi to­varăşul care, de peste trei decenii, v-aţi făcut proprie cauza acestui popor, care îi apără cu hotărîre ne­strămutată independenţa şi demnitatea, care a introdus în climatul vieţii noastre sociale cele mai profunde tonalităţi ale umanismului socialist, alături de o ne­cunoscută vigoare în efor­tul de a înlătura din calea progresului nostru istorie schemele goale, închistări­le, orice manifestare care ar încerca să reţină mersul avântat al noului. Oamenii de ştiinţă şi cultură vă pot prezenta, cred, un bilanţ rodnic,, în­temeiat pe coordonarea strădaniilor depuse în în­­vâţămînt şi în unităţile de­­cercetare pentru obţinerea unor rezultate capabile să ajute dezvoltarea economi­ei noastre şi să înalţe pres­tigiul ştiinţei româneşti. S-a înţeles, credem, mai bine ca înainte datoria ori­cărui om de ştiinţă de a obţine rezultate încorpora­­bile in producţie şi se fac eforturi unanime în acest sens. Năzuim să clădim un centru strălucitor al gîn­şi istoric, dacă nu ne călăuzim in întreaga noas­tră activitate de învăţătura atotbiruitoare marxist-leni­­nistă. Tocmai de aceea este necesar să analizăm şi să ne spunem părerea asupra problemelor dezvoltării con­temporane, să înţelegem bine fenomenele. In felul acesta vom putea să ne o­­rientăm mai bine în activi­tatea multilaterală ce se desfăşoară în ţară şi în străinătate, să acţionăm cu forţe mai puternice, să ne aducem contribuţia la desă­vârşirea socialismului, la cauza unităţii mişcării co­muniste, a ţărilor socialiste, la triumful socialismului în întreaga lume. (aplauze în­delungi). Deoarece în cuvîntul de la mitingul de astăzi, m-am referit la multe probleme care am considerat că este bine să reţină atenţia oa­menilor muncii din toate domeniile de activitate din Iaşi, nu aş dori să mă mai opresc asupra lor. Doresc numai să subliniez din nou, în încheiere, că partidul nostru, guvernul nostru aş­teaptă de la valorosul corp de oameni din în­văţămîn­­tul, ştiinţa şi cultura Iaşi­lor să depună eforturi şi mai stăruitoare pentru perfec­ţionarea activităţii lor, în aceasta constă una din în­datoririle cele mai mari ale intelectualului societăţii noastre socialiste. Noi pu­nem la baza făuririi socia­lismului ştiinţa. Aceasta incumbă eforturi sporite fiecărui om de ştiinţă şi cultură. Cunoaşterea uma­nă nu se realizează nici în şase, nici în opt, nici în zece ore. Cînd te apuci de o muncă serioasă şi vrei într-adevăr să descoperi ceva, apoi aceasta trebuie să te preocupe zi şi noapte. Numai aşa poţi da ceva valoros pentru societate în ştiinţă şi în artă, ca de alt­fel, în toate domeniile de activitate, (aplauze). Acei care cred că pot obţine succese în această activita­te drămuindu-şi orele se­în­dirii şi inventivităţii în sfe­ra creaţiei. Oamenii de ştiinţă din Iaşi gîndesc nu numai la sfera problematicii cuprin­se în planurile lor de în­văţămînt şi cercetare, ci, fireşte, şi la întreaga sferă a politicii interne şi exter­ne a partidului şi statului, la întregul cadru al pro­blemelor cu care este con­fruntată lumea contempo­rană. Trebuie să relevăm concordanţa edificatoare dintre judecăţile, vrerile noastre şi politica partidu­lui nostru. Noi, intelectua­lii Iaşului, gîndim aşa cum gîndeşte conducerea parti­dului şi statului, sprijinim cu toată energia linia partidu­lui şi pricepem bine că ea reprezintă drumul de totdea­una al poporului român — drumul dreptăţii sociale, al repectului altor state şi popoare, al „omeniei“, cum spune rezumativ poporul. Solidari cu politica parti­dului, sîntem implicit soli­dari cu toată istoria noas­tră în esenţa ei superioară. Bucuroşi să vă vadă şi să vă audă, oamenii de ştiinţă şi cultură din Iaşi îşi îngăduie să creadă, sti­maţi tovarăşi, că realizări­le şi opiniile lor vor fi in­terpretate de Comitetul Central ca o nouă dovadă de încredere deplină în în­ţelepciunea partidului şi în viitorul luminos al statului nostru. A luat apoi cuvîntul to­varăşul prof. dr. docent Mircea Petrescu Dîmbovi­ţă, directorul Institutului de istorie şi arheologie „A. D. Xenopol“ al Filialei Iaşi a Academiei, care a subli­niat că studiind în mod a­­profundat, ştiinţific, trecu­tul, în lumina ideologiei marxist-leniniste, istoricii din patria noastră contri­buie la construcţia socialis­mului. Ei sunt profund re­cunoscători pentru spriji­nul acordat de Partidul Comunist Român, de dv. personal, dezvoltării cerce­tărilor ştiinţifice, asigurîn­­,du-vă, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, de fap­tul că în condiţiile tot mai bune de studiu create se vor strădui să elaboreze mai multe lucrări, să con­tinue tradiţia cercetării is­torice din Iaşi, să fie demni de opera înaintaşilor lor — Kogălniceanu, Xenopol, Mi­nea, Tafrale şi atîţia al­ţii. Ca specialist în domeniul arheologiei, îmi voi da si­linţa pentru dezvoltarea în continuare a cercetărilor şeală, tovarăşi. Vor fi poate, ca să spun aşa, buni mese­riaşi, vor repeta ceea ce au spus alţii, ceea­­ce este cu­noscut mai bine sau mai rău,­dar nu vor aduce nici­odată contribuţia proprie la noi descoperiri, la ridi­carea ştiinţei şi culturii pe noi culmi. Daţi-mi voie să-mi exprim convingerea că oamenii de ştiinţă şi cultură din Iaşi, la fel ca toţi oamenii de ştiinţă şi cultură din România, nu vor precupeţi nimic pentru a-şi aduce contribuţia la înflorirea creaţiei spiritua­le a poporului nostru. (a­­plauze). In sensul acesta să educăm şi tineretul nos­tru, în laboratoarele noas­tre de învăţămînt superior studentul să înveţe să cer­ceteze, să înveţe să se pre­­ocupe continuu să descope­re noi şi noi adevăruri. Fără a clocoti continuu pentru ceea ce este nou, fără a fi pătruns de dorin­ţa vie de a cunoaşte cît mai mult, studentul nu va deveni om de ştiinţă. Să creăm din rîndul tineretu­lui­­ nostru nu numai buni ingineri, ci şi oameni dor­nici să descopere noi şi noi secrete ale naturii, ale so­cietăţii. Numai aşa po­porul nostru va putea să progreseze şi din punct de vedere material şi spiritual, să-şi afirme capacităţile spirituale, să stea demn alături de celelalte naţiuni ale lumii, (aplauze puterni­ce). Dumneavoastră ştiţi că un popor e mare prin nu­mărul său şi prin forţa sa materială, dar poate fi mare şi puternic şi prin oa­menii săi de cultură, de ştiinţă, prin ceea ce creea­ză în sfera valorilor spiri­tuale. Prin aceasta el ră­­mîne nemuritor pentru o­­menire. Dorim să avem cît mai mulţi asemenea oa­meni în rîndul naţiunii noastre socialiste,­­aplauze îndelungate). Cu acestea, tovarăşi, daţi-mi voie să vă urez încă o dată succese tot mai mari în activitatea dumnea­voastră, multă sănătate şi fericire ! (aplauze, urale), arheologice de pe teritoriul Moldovei, în scopul lămu­ririi în primul rînd a pro­cesului complex al etnoge­nezei poporului român. Rezultatele acestor cerce­tări, arheologice şi istorice în general, constituie o te­melie solidă nu numai pentru progresul ştiinţei şi îmbunătăţirea procesului de învăţămînt, dar şi pen­tru promovarea unei lite­raturi care, prin pătrunde­rea ei în masele largi de cititori, are menirea să contribuie la dezvoltarea sentimentului patriotic, să inspire dragostea faţă de patria noastră socialistă condusă de Partidul Comu­nist Român, care cultivă şi înalţă pe o treaptă supe­rioară tot ceea ce au dorit şi visat marii noştri înain­taşi. Ca cetăţean al României socialiste îmi exprim totala adeziune şi încredere faţă de politica internă şi ex­ternă realistă şi profund principială a partidului şi guvernului. Consider deo­sebit de important faptul că, datorită politicii exter­ne, constructive şi de pace a partidului şi guvernului, sporesc pe zi ce trece legă­turile de colaborare poli­tică, economică, ştiinţifică şi culturală cu toate ţări­le socialiste, precum şi cu alte numeroase ţări, indife­rent de orînduirea lor so­cială, în interesul apropie­rii între popoare şi întări­rii păcii în lume.’ Aceasta a dus şi duce la creşterea continuă a prestigiului Re­publicii Socialiste România pe plan internaţional. Luînd cuvîntul, pictorul Dan Hatmanu­ a spus : Cu puternică emoţie şi viu in­teres au primit vestea sosi­rii în oraşul Iaşi a dum­neavoastră, mult iubite to­varăşe Nicolae Ceauşescu, artiştii plastici ieşeni , care îşi manifestă deplina adeziune faţă de politica înţeleaptă a partidului şi guvernului, militează ală­turi de întregul popor pen­tru construirea socialismu­lui şi aduc o contribuţie însemnată la dezvoltarea artei şi culturii din patria noastră. Avântul uriaş al forţelor creatoare ale poporului o­­feră o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru pictori, sculptori şi graficieni. Ori­zontul tematic pe care e­­poca noastră îl deschide în faţa artiştilor oferă cîmp larg viziunilor artistice personale care, datorită di­ferenţelor temperamentale şi folosirii unor tehnici fe­lurite, duce la diversitatea lucrărilor şi consemnează existenţa unor personalităţi distincte. Doresc să subliniez pro­funda înţelegere pe care to­varăşul Nicolae Ceauşescu a exprimat-o în raportul său la Congresul al IX-lea al P.C.R. faţă de necesita­tea manifestării multilate­rale a Stilurilor în artă, considerînd această trăsă­tură a originalităţii şi in­ventivităţii specifice fiecă­rui temperament, fiecărei individualităţi, artistice ca o condiţie a progresului artei româneşti, a înlătu­rării rigidităţii şi dogma­tismului în acest domeniu. Actuala etapă de dezvol­tare a ţării, vasta muncă politică şi organizatorică pe care o desfăşoară par­tidul nostru pentru înfăp­tuirea măreţului program de înflorire economică şi culturală a patriei pun şi în faţa creatorilor cerinţe tot mai mari. Trăim în obştea noastră în România socialistă, in­tr-o ţară condusă de par­tidul clasei muncitoare. Sîntem mîndri de această conducere, ne simţim indi­solubil legaţi de trecutul nostru progresist şi de pre­zentul de pe platforma că­ruia partidul ne conduce spre viitor. Artiştii noştri au înaltă menire de a crea imagini apte să re­flecte continuitatea noastră istorică, frumuseţea vieţii noastre actuale, libere şi independente. Arătînd că condiţiile de dezvoltare a artei din pa­tria noastră constituia un îndemn la o sporită res­ponsabilitate socială a creaţiei artistice, vorbitorul a subliniat că artiştii plas­tici ieşeni asigură condu­cerea de partid şi de stat că vor lupta în continuare pentru ridicarea nivelului lor de creaţie şi se vor strădui să dea noi opere de o înaltă valoare artistică, la dimensiunile istoriei, ale civilizaţiei româneşti de astăzi. A luat apoi cuvîntul prof. dr. Constantin Ne­goiţă, şeful clinicii I medi­cale Iaşi, care a spus : In calitate de medic şi profe­sor să-mi fie permis să subliniez că sarcina medi­cului de azi nu este numai de a alina şi vindeca pe cei bolnavi, ci şi de a apă­ra pe cei sănătoşi. Prin grija pentru sănătatea poporului, pentru păstrarea potenţialului biologic al naţiunii, grijă reflectată în unele măsuri luate recent la noi de partid şi de stat în domeniul sanitar, misiu­nea medicului s-a lărgit, a căpătat noi dimensiuni. In epoca noastră în care progresele tehnice au loc într-un ritm impetuos, me­­­­dicina, pentru a face faţă noilor cerinţe, necesită, pe lingă o dotare materială corespunzătoare, în pas cu dezvoltarea tehnicii, şi un corp medical cu o bună formaţie profesională şi e­­tică. Cunoaştem preocupă­rile actuale ale partidului cu privire la politica socia­lă a ocrotirii sănătăţii şi grija pe care o acordaţi dv. personal, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, acestei impor­tante probleme. Ca profe­sor, recunosc că învăţămîn­­tul medical superior trebuie să fie nu numai informativ — bazat pe memorizarea şi însuşirea unui volum de date — ci şi formativ, ba­zat pe gîndire logică, pe formarea educativă a unui intelectual cu larg orizont şi conştient de multiplele sale responsabilităţi socia­le. Păstrînd constant un echilibru între teorie şi practică, nu uităm a educa pe studenţii noştri în spi­ritul dragostei şi devota­mentului pentru patria noastră socialistă. Spre a­­celeaşi scopuri concură popularizarea în rîndurile tineretului nostru medical a personalităţii luminoase ale înaintaşilor — şi şcoala medicală ieşeană se poate mîndri cu numeroase ase­menea exemple. înseşi ne­cesităţile actuale ale cerce­tării ştiinţifice medicale — munca în echipă — îl dis­ciplinează pe tînărul me­dic, îl educă în spiritul muncii colective, critica to­vărăşească şi lupta de opi­nii fiind factori indispen­sabili ai muncii ştiinţifice care permit viitorului spe­cialist să devină „sculptorul propriului său creier“. Ca şi în alte profesii, dar mai ales în domeniul medicinii, apropierea dintre profesor­­şi student, stabilirea unei legături strînse, mergînd pînă la afecţiune, sporeşte influenţa educativă a car­drelor didactice. Subliniind în încheiere că Institutul de medicină şi farmacie din Iaşi, insti­tuţie cu valoroase tradiţii, a păşit în această toamnă pragul celui de-al 90-lea ani de existenţă, vorbitorul a spus : Cadrele medicale univer­sitare, alături de studenţi, conştienţi de răspunderile lor reciproce, ţin să vă a­sigure că înţeleg să-şi in­tegreze efortul lor în vasta operă condusă de partid pentru desăvîrşirea con­strucţiei României socialiste. întîlnirea de astăzi — a spus în cuvîntul său prof. dr. Constantin Corduneanu — constituie pentru noi, in­telectualii ieşeni un prilej de bucurie şi de adîncă re­cunoştinţă faţă de condu­cătorii de partid şi de stat care poposesc din nou în mijlocul nostru pentru a di­scuta împreună despre rea­lizările noastre, despre sarcinile de viitor, despre problemele care ne preo­cupă. Consultarea permanentă a oamenilor muncii, atît în elaborarea principalelor o­­biective ale politicii parti­dului cît şi în găsirea ce­lor mai bune căi de tra­ducere în viaţă a ţelurilor propuse, reprezintă o ga­ranţie a legăturii indisolu­bile dintre partid şi popor, chezăşia succeselor viitoare în lupta pentru construirea unui viitor luminos al Ro­mâniei socialiste. In acest cadru specific democraţiei noastre socia­liste, au avut loc numeroase întîln­iri ale conducerii de partid şi de stat cu oameni de ştiinţă, cu care ocazie au fost discutate probleme­le majore ale cercetării ştiinţifice şi ale perfecţionă­rii învăţămîntului. Pe baza constatărilor per­sonale şi a discuţiilor pur­tate cu numeroşi oameni de ştiinţă din străinătate, am putut să-mi dau seama că multe din realizările de la noi au pătruns în circuitul universal al valorilor, con­tribuind la consolidarea prestigiului ştiinţei româ­neşti, la afirmarea mai deplină a ţării noastre ca factor activ în lupta pentru progres, pentru un viitor demn, pentru comunism. Aceste succese ale oameni­lor noştri de ştiinţă, suc­cese care se bucură de o binemeritată apreciere pe­ste hotare, au la bază teo­ria marxist-leninistă pe care partidul nostru în frunte cu Comitetul său Central o promovează nea­bătut în toate domeniile de activitate. Arătînd în continuare că un factor important în va­lorificarea pe scară interna­ţională a realizărilor ştiin­ţifice de la noi este contac­tul direct dintre oamenii de ştiinţă, vorbitorul a eviden­ţiat că în ultimii ani s-au multiplicat considerabil legăturile de colaborare , prin participarea la mani­festările ştiinţifice de peste hotare, prin vizitele făcute în ţară de numeroşi specia­lişti străini, prin organi­zarea în ţara noastră a di­ferite congrese ştiinţifice, cursuri şi term­inarii pe pe­rioade limitate, conferinţe etc. El a preconizat tot­odată folosirea pe scară tot mai largă şi a altor forme de cooperare directă, ca schimbul de profesori vizi­tatori, prin care se aduce în mijlocul unui colectiv de cercetare ştiinţifică un specialist recunoscut, în vederea ridicării calitative a nivelului cercetării. Numai prin asigurarea unui nivel tot mai înalt al cercetării, în concordanţă cu realizările ştiinţei con­temporane, lucru pe care dv. tovarăşe secretar gene­ral, l-aţi subliniat în repe­tate rînduri, vom putea în­deplini misiunea noastră de mare răspundere de a pre­găti tineretul universitar potrivit cerinţelor ridicate de desăvîrşirea construcţiei socialismului in patria noa­stră. Ţin să asigur conducerea de partid şi de stat că ne cunoaştem bine ţelurile şi că vom munci cu toată pa­siunea şi cu toată price­perea noastră pentru înfăp­tuirea lor, conştient fiind că aceasta reprezintă dato­ria supremă faţă de partid, faţă de întregul popor ro­mân. Ne-am amintit, în preaj­ma vizitei cu care ne ono­raţi, de cuvintele de în­demn pe care dumneavoa­stră, iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ni le-aţi adre­sat, cu dragoste părintea­scă, acum doi ani, a spus în cuvîntul său tovarăşul Corneliu Sturzu, redactor şef adjunct al revistei ,,Cronica de Iaşi. Ne vorbeaţi, atunci, pe bună dreptate, de marea responsabilitate ce ne incumbă pentru a ridi­ca pe trepte tot mai înalte marile tradiţii literare şi culturale ale Iaşului, acest, leagăn de învăţaţi şi scriitori, de gînditori şi sa­vanţi, oraş în care trăim şi creăm. „ Ne-am făcut în aceste zile încă o dată examenul activităţii noastre, am cîn­­tărit valoarea versurilor, a romanelor , a pieselor de teatru, a studiilor şi artico­lelor noastre. Cu luciditate am constatat că unele din ele nu au rezistat timpu­lui şi nici exigenţelor spo­rite ale cititorilor. Dar­­nu. (Continuare în pr­o­z­a) ADUNAREA INTELECTUALILOR DIN IAŞI Cumularea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Cuvîntările rostite de participanţii la adunare MUNKA Vineri 18 octombrie 1968

Next