Munca, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 6886-6909)
1970-01-14 / nr. 6894
Pagina a 2-a Sub nasul lor jos cînd lucrează la sectorul Valea Mare al Exploatării Rodna, muncitorul Gheorghe Szabó n-a avust nici o zi întrerupere în activitatea profesionalâ. Cu toate acestea, în cartea de muncă nu i-au fost menţionate cinci luni de serviciu prestat în 1965, fapt care, prin aplicarea noului sistem de salarizare, îi afectează cîştigul personal. Cerînd conducerii unităţii să-i clarifice situaţia, aceasta i-a răspuns că nu dispune de arhiva din perioada respectivă, indicîndu-i în schimb adresele unor instituţii unde ar putea, cică, să dea de urma actelor necesare. A căutat omul peste tot, pînă şi la miliţie, întră în zadar. în cele din urmă a solicitat sprijinul Consiliului judeţean al sindicatelor Bistriţa- Năsăud. Şi bine a făcut, fiindcă după investigaţiile acestui organ arhiva incriminată a fost găsită. Să vezi şi să nu crezi. Ea se afla chiar sub nasul celor care-l purtaseră pe drumuri pe Gheorghe Szabó. Nici că se poate o probă mai crasă de nepăsare faţă de interesele unui om al muncii ! Colectivul a tras linie şi a adunat... —Iar lipseşte nemotivat Stuparu ! Constatarea aceasta au făcut-o de nenumărate ori tovarăşii de muncă ai lui Constantin Stuparu, fost salariat la C.I.L. Comăneşti. Şi tot de atîtea ori, pus în discuţie, cel în cauză invoca clemenţa colectivului, aducînd fel de fel de motive : ba că a fost la o înmormîntare, ba la o cumetrie, ba că i s-a îmbolnăvit unul dintre copii etc., etc. „Dar de ce vii în stare de ebrietate la serviciu ?", urmau, firesc, întrebările.„De, şi la bucurie şi la necaz, omul mai cinsteşte un pahar" — răspundea Stuparu. Ultima oară, cînd a lipsit nemotivat de la lucru, Constantin Stuparu a dat vina pe un văr care făcuse nunta şi, de, nu se făcea ca tocmai el să renunţe la ciorba de potroace... însă colectivul n-a mai acceptat să facă concesii. A tras linie şi a adunat , într-un an de zile — 1969 — Constantin Stuparu a absentat nemotivat aproape 30 de zile ! După nuntă a urmat... divorţul, întreprinderea dispensîndu-se de serviciile sale. Jalbele făcute de Constantin Stuparu la comitetul sindicatului şi Consiliul judeţean al sindicatelor Bacău n-au găsit ecou, fiindcă situația sa prea se asemăna cu fabula aceea cu greierele și furnica. „Jos ipohondria!“ Medicina, ca şi celelalte ştiinţe şi discipline, progresează într-un ritm uluitor. In ultima vreme se vorbeşte cu tot mai multă pertinenţă despre însănătoşirea prin... telepatie. O asemenea metodă o experimentează, actualmente, şi medicii de la Serviciul medico-sanitar al Schelei de extracţie Băicoi- Prahova. Datele le deţinem de la sondorii secţiei Drăgăneasa-Colibia, lucrînd în condiţii de şantier nou, aflat la o distanţă apreciabilă de sediul întreprinderii, ei au solicitat prezenţa medicilor în mijlocul lor, asigurarea unor medicamente de primă necesitate etc. „Jos ipohondria, jos puterea obişnuinţei au strigat în cor medicii S.M.S.-ului. Noi nu lucrăm decit de la distanţă". Aşa a luat naştere la Băicoi... telemania unor medici de a nu părăsi cabinetele. „Bravos !" a zis comitetul sindicatului şi a adăugat în darea de seamă „inovăm, inovăm pe multiple planuri". Să fie vorba de autosugestie ? Ce, te poţi juca cu înaltele ştiinţe oculte ? Ptiu drace ! E nevoie de un telescop ? La un moment dat, conducerea U.M.T.F. Gura Humorului socoate că Petru Boancheş nu corespunde funcţiei pe care o deţinea şi-i desface contractul de muncă. Nu punem la îndoială temeinicia hotărîrii luate. Altceva vrem să semnalăm. Lui P.B. i s-a dat, conform legii, preaviz pentru ca, între timp, să-şi caute de lucru în altă parte. Cu o mînă i s-a dat, iar cu alta i s-a luat. Pentru că respectivul îşi efectuase concediul legal de odihnă pe întreg anul, iar desfacerea contractului de muncă s-a produs prin luna iulie, i s-a reţinut din preaviz banii căre i s-au dat cică „în plus pe concediu. Legea însă prevede clar că în situaţia cînd unui angajat i s-a desfăcut contractul conform art. 20 alineatul „d" (cazul lui P.B.) nu i se mai reţin banii pe concediul de odihnă efectuat. Aceasta a demonstrat cu legea în mină şi un activist de la Consiliul judeţean al sindicatelor în faţa juriştilor de la C.E.I.L. Suceava, care tutelează unitatea din Gura Humorului, însă dumnealor au dat-o din colţ în colţ: „...da, aşa-i, dar să vedeţi... noi nu putem face nimic. Să se adreseze respectivul la comisia de judecată şi acolo se va vedea". Măi ,ce ţi-i şi cu birocraţia asta ! Legea e clară ca bună ziua, iar birocratul îşi pune ochelarii de 6 dioptrii pe ochi şi tot n-o... vede. Rubrică realizată de GH. PANTAZI în colaborare cu M. OPREA, I. LUPU, L. BĂRBIERI, M. ŢÎNŢAR, corespondenţi judeţeni ai ziarului. (Urmare din pag. a l-a) nai“, — cum i-a numit N. Iorga — descoperă, prin intermediul bibliotecilor ,de la Roma sau din alte părţi Valorile majore ale culturii clasice, rolul lor a fost acela de pedagogi şi militanţi pentru drepturile românilor din Transilvania, nu de creatori. Literatura transilvăneană de la sfîrşitul secolului al optsprezecelea şi începutul secolului al nouăsprezecelea se dezvoltă sub semnul iluminismului, avînd un accentuat caracter ilustrativ, moralizant. Iar Ţiganiada lui Budai-Deleanu demonstrează o asimilare temeinică a epopeii latine şi a celei mai noi, italiene, poemul său eroic-comic depăşind exemplele pentru a pune in valoare sentimentul patriotic si idealul libertăţii. Faptul că literatura română modernă a intrat direct în romantism, fără să beneficieze decit sporadic de lecţia clasicismului, n-a rămas fără consecinţe. Pentru un popor cu disponibilităţi vitale şi creatoare cu totul remarcabile, contactul mai îndelungat cu clasicismul putea fi o experienţă utilă, în primul rînd în privinţa disciplinării stilului. Clasicismul a exercitat la noi mai mult sugestii decit influenţe modelatoare. Lipsa rigorii clasice în compoziţie a permis, însă, libertatea de mişcare, romantismul favorizînd expansiunea vitalităţii, limbajul sincer, pulsul inimii. Accentul etic, uman, nu ca pledoarie morală, constituie la clasicii din a doua jumătate a secolului trecut o trăsătură a noii generaţii, transmisă firesc urmaşilor. Nuvelistica transilvăneanului Slavici, severă, îmbibată de ironie, a fost apropiată de renumitele „nuvele exemplare“ ale lui Cervantes. Nu numai realismul clasic al lui Slavici îşi aliază valorile etice ca suport al valorilor estetice. Căutînd cuvîntul „care să exprime adevărul“, Eminescu se angajează în marile chemări la revoltă care fac din el un Savonarola al indignării dezlănţuite. Sub aparenţe flegmatice, la Caragiale rîsul arde şi muşcă, stigmatizind sau compromiţînd iremediabil. Eminescu şi Caragiale sînt doi dintre marii revoltaţi ai literaturii române. In variata colecţie de proverbe din proza lui Creangă eticismul popular îşi spune cuvîntul în mod elocvent, propunînd cititorilor o lecţie de echilibru şi bun simţ. Scopul culturii naţionale, arăta A.D. Xenopol, teoretician al istoriei, este de „a menţine şi dezvolta la un popor conştiinţa de sine“, contribuind, totodată, cu mijloace specifice la „însuşi progresul universal“. Componentă a culturii naţionale, literatura română răspunde acestor nobile comandamente, scriitorii reprezentativi exprimînd, în numele colectivităţii, conştiinţa despre noi înşine. Sunt unele opere care concentrează în modul cel mai convingător sensibilitatea şi psihologia naţională. O necontenită mişcare de planuri, de la social la individual, de la tensiunea dramatică pînă la olimpianismul înţelepciunii. — iată ipostazele unei literaturi în care conştiinţa, omenescul şi acordul cu natura sunt coordonatele unei etice raţionale. In centrul acestei literaturi Stă omul, care, după cuvÎntul unui personaj sadovenian, „trebuie să fie stăpîn, adică liber“. De la marii cronicari pînă astăzi primează interesul pentru om. A cunoaşte şi înţelege omul, iată un ideal, concretizat estetic în interesul pentru biografie şi portret. Experienţele ermetice ori absurde, care confirmă divorţul dintre literatură şi viaţă n-au avut răspîndire, sau n-au fost receptate. Literatura română de după eliberare dezvoltă linii de forţă caracteristice, definite în procesul istoriei şi verificate în opere, în sensul armonizării relaţiilor dintre om şi natură, al interesului pentru materia care vibrează, dar şi al căutărilor profunde. Se afirmă frecvent latura activă, investigatoare, reflecţia dînd adîncime şi nobleţe umanei tendinţe de a sesiza absolutul. Permanentele obiective, general-umane, şi tensiunea lirică, subiectivă, devin astfel elemente compensatorii. Cadrul social transformat sau înnoit radical este indicat să creeze un climat sufletesc favorabil marilor avînturi. Vitalitatea organică a poporului îşi găseşte acum, pentru întîia oară în istorie, condiţiile unei manifestări complete. In aceşti ani ai socialismului biruitor, vitalitatea, în toate domeniile înseamnă: construcţie, cu un cuvînt creaţie. Iar literatura, prin Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu, Zaharia Stancu, M. Beniuc, urmaţi de creatori din generaţiile mai tinere, purificată de tot ce odinioară înseamnă îndoială şi monolog inutil — reflectă în diversitatea ei de stiluri o imagine în care recunoaştem profilul epocii noastre. Ţelul suprem al literaturii române actuale, ca şi al artelor, e să sporească bucuria Vieţii său, că să amintim un vers al lui Lucian Blaga: să stimuleze pe oameni în drumul lor ascendent către „corola de lumini a lumii“. Răspunsurile la marile întrebări (în ultimii ani se accentuează literatura de probleme) poartă tot mai accentuat o pecete a noastră, ifitroducînd în concertul universal un timbru diferenţiat, caracterizat printr-un nobil umanism. UMANISMUL virtute de preţ a literaturii noastre Ucenicii penelului... ...atît de numeroşi în şcolile noastre, au înregistrat in anul recent încheiat succese atît pe plan naţional cît şi peste hotare. Pot fi amintite în acest sens Bienala internaţională de pictură pentru copii, de la Caracas , unde au fosttrimise 40 de lucrări dintre care o treime au fost distinse cu premii şi menţiuni, Expoziţia de la Novisad — prilej cu care eleva Georgeta Vasilescu din Bucureşti a obţinut medalia de bronz — ca şi expoziţiile internaţionale de la Cairo şi Tokio, din Chile şi India, prestigioase manifestări artistice la care elevii români au fost prezenţi cu numeroase compoziţii. Şi anul acesta, viitorii artişti plastici care se pregătesc în şcolile noastre vor participa la concursuri şi expoziţii organizate în străinătate. Cea mai importantă dintre ele se anunţă a fi Expoziţia de la Osaka — Japonia — cu tema „Progresul şi armonia umanităţii“, care va avea loc în intervalul martie-septembrie 1970. Pe scena Casei de cultură a sindicatelor ,din Suceava Marţi seara, pe scena Casei de cultură a sindicate-lor din Suceava a avut loc noua premieră a Ansamblului de cîntece şi dansuri „Ciprian Porumbescu“ cu spectacolul de estradă „Parcul melodiilor“, realizat cu concursul compozitorului George Grigoriu, după un text de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu. Regia aparţine lui Ilarie Cureghianu, iar costumele au fost executate după schiţele pictorului Vigh István. Cu acest prilej au fost lansate în prima audiţie melodiile de muzică uşoară „Acelaşi tangou“, „Aşa şi aşa“,, „La Suceava într-o grădină“. „Parcul melodiilor“ este cea de-a cincea premieră a formaţiei de estradă a ansamblului sucevean de la înfiinţarea sa, în turneu Ansamblul de balet al Operei din Timişoara a plecat într-un turneu de zece zile în Italia. In oraşele Modena, Ferrara, Reggio Emilia, Faenza şi Carpi artiştii, timişoreni vor prezenta balete realizate pe muzică de compozitori români şi străini. Astfel, în repertoriul lor figurează balete inspirate din lucrări de Bach, Ceaikovski, Mahler, Webern, Pascal Bentoiu şi Tiberiu Olah. In continuarea turneului ansamblul va susţine o serie de spectacole în mai multe oraşe din Iugoslavia. (Agerpres). Clubul muncitoresc „16 Februarie“ din Ploieşti are organizate numeroase cercuri la care participă tineri şi tinere, care lucrează în întreprinderile din localitate. In clişeu : instantaneu de la cercul de dactilografie (Urmare din pag. 1 a) Metamorfozele teribitismului de o anumită reputaţie in rîndul unor formaţii teatrale de amatori, am sfătuit-o să facă ceva, să forţeze cumva şansa. „în urmă cu ciţiva ani — mi-a spus — candidam, împreună cu fiul total lipsit de talent al unui actor de mare har, la examenul de admitere în Institutul de artă teatrală şi cinematografică. Fiul nechemat a fost admis, eu respinsă“. Cunoşteam cazul. Tot aşa cum cunoşteam cel puţin încă un caz asemănător. Pentru că, promovarea pe criteriul „pilelor“, chiar dacă redusă la fenomene izolate, persistă încă. Zeci de tineri apelează la exemplul citat mai sus, pentru a-şi justifica timpul pierdut în faţa unor porţi ce se deschid spre un univers pentru care nu au de multe ori afinităţi. Fiindcă marea majoritate a blazaţilor care populează cafenelele şi barurile Capitalei sunt de genul tînărului care, voind într-o bună zi să povestească ceva unui prieten, s-a înecat un pic, s-a bîlbiit penibil, după care, brusc, s-a simţit străfulgerat de gindul că bîlbîiala emisă este, în fond, o veritabilă şi extrem de profundă idee poetică. Idee cu care a bombardat mai apoi revistele literare, primind invariabilul răspuns : „deocamdată, nu". Răspuns care, după o perioadă de sinceră derută, l-a convins definitiv, nu că mai sunt şi români ce nu se nasc poeţi, ci că este un neînţeles, un mare neînţeles, un spirit de avangardă care trebuie să suporte cu resemnare decalajul cu epoca. Aşa s-a născut blazarea „poetului“. Sau poate că nici n-a fost nevoie — îmi spunea un vechi prieten — de extrapolarea unor anume experienţe intime, pasagere — în fond nesemnificative — la dimensiuni cosmice, ci doar de mimarea unor existenţe şi idei străine, împrumutate alandala dintr-o literatură foarte la modă, mai ales după ce Samuel Beckett a fost încununat cu laurii premiului Nobel , cea a absurdului. ...Sau poate că totul nu este decit un joc periculos şi mai cu seamă steril, al unor copii care se vor teribili, mizînd pe o altă efemeridă : nonconformismul. Şi care n-au înţeles că există şi un nonconformism pozitiv, rezumat admirabil de acelaşi Gide în îndemnul : „Tovarăşe, nu accepta viaţa aşa cum ţi-o propun oamenii. Nu înceta să crezi că ea ar putea fi şi mai frumoasă“. Lărgirea bazei materiale a învăţămîntului Baza materială a învăţămîntului nostru se va lărgi în cursul anului 1970 prin construirea a peste 3 000 săli de clasă — cu aproximativ 1 300 mai mult în comparaţie cu prevederile cincinalului — necesare generalizării şcolii de 10 ani şi cuprinderii în şcoli a copiilor în virstă de 6 ani. Ele vor fi construite, cu precădere, în diferite localităţi din judeţele Dolj, Gorj, Harghita, Hunedoara, Prahova, Sibiu, Suceava, Vaslui, care în ultimii ani au cunoscut un excedent deosebit în creşterea populaţiei. In aceeaşi perioadă vor fi ridicate noi localuri pentru Liceul industrial pentru construcţiile de maşini din Iaşi, Liceul industrial energetic din Sibiu, Liceul industrial cu profil minier din Baia Mare, liceele industriale de chimie de la Turda şi Brăila. Alte spaţii necesare îmbunătăţirii condiţiilor de studiu şi cazare — săli de clasă, laboratoare, ateliere de lucrări practice, internate, cantine — vor fi afectate şcolilor profesionale şi liceelor de specialitate din Arad, Bacău, Constanţa, Focşani, Gheorghieni, Tg. Jiu, Piteşti şi Rm. Vâlcea. MUNKA „Primul (Urmare din pag. a l-agerările brenerelor. (La comitetul sindicatului mi se spusese că este unul dintre cei mai buni lăcâtuşi de pe şantier, de ■rinei ori consecutiv fruntaş in întrecerea soialistă...). Cum să-l găsesc? Şantierul, prin mărimea ..produselor“ — motonavele — le copleşeşte, te derulează. ..E pe motonava de 5 000...“. Temeterea m-a proiectat direct în miezul acelui univers al identificării constructorului cu nava,în mijlocul (dacă se poate spune aşa) convingerii constructorilor că marea lor călătorie spre necuprinderea mărilor şi oceanelor este în plină şi continuă desfăşurare. „Căutaţi-l la babord. Termenul nu era de circumstanţă. Oamenii îşi precizează locul după toponimii marinăreşti tradiţionale. Un fel de natură unică. Stoica s-a deprins cu ea din 1955, de cînd a început să lucreze la Olteniţa. „Am avut dascăl bun — pe nea Nicolae Barbu. Tot ce ştiu, de la el am învăţat — dar, măi cu seamă, cum se face o lucrare ca să corespundă la nota maximă din registru...". In cîteva cuvinte a spus totul. Sau aproape. Pentru că, între timp, mai ales de cînd el însuşi a devenit şef de echipă, Stoica şi-a descoperit un adevărat „talent“ de organizator. „Să nu exagerăm; nu este vorba numai de mine, ci de faptul că fiecare, din oamenii împreună cu care muncesc, a înţeles valoarea exactă a timpului şi sensul spiritului de echipă...“ Mă aşteptam să-mi vorbească despre o serie de metode, să folosească termeni tehnici. Dar nu, în fond, organizarea muncii în echipa sa ţine de psihologie, de armonizarea, într-un tot unitar, a unor individualităţi distincte care se numesc Ion Ifrim, Nicolae Bobocea, Vasile Boicu... Un domeniu sensibil, fără reţete. Şi efectele acestei munci (nu exagerez spunîndu-i „de educaţie“) nu au întîrziat să se vadă. Nu cobor prea departe în timp. La ultima motonavă de 5 000 tdw, la cea la care l-am găsit lucrînd, „babordul“ are un avans, faţă de planificare, de 15 zile. „...decalajul, faţă de plan, va creşte!“ subliniază Stoica. In precizarea lui intuiesc nerăbdarea marinarului ce vrea ca nava să se desprindă mai iute de ţărm, pentru a pleca la drum. Chemarea tainică a depărtărilor. Sau nostalgia lor. Oricum, o nouă navă de la Olteniţa avînd în primul ei echipaj, cel care nu va fi scris în registrul de bord, inima, dragostea şi priceperea unor constructori navali ca Ion Gh. Stoica, oameni pentru care timpul muncii se măsoară in cite vase se nasc sub miinile lor — se va desprinde de ţărm pentru a cutreiera depărtările. Miercuri 14 ianuarie 1970 Plenara Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor In sala Consiliului Central al U.G.S.R. s-au desfăşurat, ieri, lucrările Plenarei Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor, la care au participat academicieni, profesori, specialişti de la instituitele de cercetări şi proiectări ale ministerelor, directori de întreprinderi industriale din întreaga ţară, responsabili ai comisiilor inginerilor şi tehnicienilor, cadre didactice din învăţămîntul tehnic superior. Raportul privind activitatea Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor pe anul 1969, şi sarcinile Ce-i revin pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor cuprinse în Planul de stat pe anul 1970, prezentat de tovarăşul profesor emerit, ing. Constantin Dinculescu, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România, preşedintele C.N.I.T., a subliniat aportul inginerilor şi tehnicienilor la înfăptuirea importantelor sarcini de dezvoltare a economiei socialiste în perioada anului 1969. Consiliul Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor, împreună cu departamentele, Academia R. S. România şi alte instituţii centrale, au organizat în anul trecut 54 sesiuni tehnico-ştiinţifice, numeroase consfătuiri, dezbateri, simpozioane, colocvii, cursuri de perfecţionare şi alte acţiuni axate pe sarcinile trasate de documentele de partid cadrelor tehnice inginereşti din toate ramurile economiei naţionale. Totodată, raportul a reliefat deficienţele existente în activitatea secţiilor de specialitate şi a insistat să acorde mai mare atenţie dezbaterii, împreună cu departamentele, a unor probleme actuale de mare importanţă, cum sunt: perfecţionarea şi îmbunătăţirea calitativă a construcţiilor de maşini, utilajelor şi aparatajelor ; utilizarea mai deplină a capacităţilor de producţie; valorificarea superioară a resurselor materiale; economisirea metalului, a lemnului şi energiei sub toate formele ; creşterea producţiei agricole şi zootehnice ş.a. Au luat cuvîntul 20 tovarăşi. In mare parte, vorbitorii au scos în evidenţă faptul că realizările CMITUlui şi comisiilor inginerilor şi tehnicienilor, din anul 1969, au marcat un progres în direcţia mobilizării cadrelor tehnice pentru promovarea tehnicii şi tehnologiilor moderne în producţie, în acelaşi timp s-au arătat posibilităţile largi care există pentru dezvoltarea şi orientarea potenţialului tehnico-ştiinţific spre soluţionarea celor mai arzătoare probleme ridicate de îndeplinirea planului de stat pe ultimul an al actualului cincinal. în încheierea discuţiilor, a luat cuvîntul tovarăşa Ing. Larisa Munteanu, secret® al Consiliului Central al U.G.S.R. In lumina sarcinilor stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie 1969 participanţii la plenară au adoptat un amplu şi cuprinzător plan de măsuri pentru a spori contribuţia cadrelor tehnico-inginereşti la promovarea progresului tehnic, la răspîndirea experienţei acumulate în activitatea unor secţii şi comisii ale inginerilor şi tehnicienilor din întreprinderi şi institute. In acest sens, planul de măsuri adoptat de plenară prevede numeroase acţiuni. Prin activitatea pe care şi-a propus s-o desfăşoare în viitor ,C.N.I.T. va mobiliza întreaga masă a inginerilor şi tehnicienilor pentru a participa activ, consecvent şi cu competenţă la perfecţionarea continuă a activităţii din întreprinderi şi institute, astfel incit să-şi aducă o contribuţie tot mai mare la dezvoltarea economiei ţării, la făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate in patria noastră. Plenara C.N.I.T. a adoptat, într-o atmosferă entuziastă, o telegramă adresată Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarășului NICOLAE CEAUȘesCU, secretar general al P.c.R. Telegrama se publică în pagina l-a Plenara Comitetului Uniunii sindicatelor din întreprinderile şi instituţiile agricole şi silvice Marţi, 13 ianuarie a.c., a avut loc în Capitală Plenara Comitetului Uniunii sindicatelor din întreprinderile şi instituţiile agricole şi silvice. La plenară au participat tov. Iosif Anderco — secretar al Consiliului Central al U.G.S.R. ; Ion Moldovan şi Ion Stanciu — adjuncţi ai ministrului agriculturii şi silviculturii Viorel Vizireanu, şef de sector la C.C. al U.T.C. Au mai participat de asemenea, membri ai birourilor consiliilor judeţene ale sindicatelor, preşedinţi ai unor comitete ale sindicatelor afiliate la uniune, cadre de conducere din partea departamentelor Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, reprezentanţi ai sindicatelor în consiliile de administraţie ale centralelor agricole, precum şi activişti ai unor secţii din cadrul Consiliului Central al U.G.S.R., ziarişti. Raportul privind contribuţia Comitetului Uniunii şi a sindicatelor din ramură la realizarea planului pe anul 1969 şi sarcinile ce revin în înfăptuirea măsurilor stabilite de Plenara Consiliului Central al U.G.S.R. pentru îndeplinirea planului pe 1970, a fost prezentat de tov. Anton Stoianovici, preşedintele Comitetului Uniunii. La discuţii au participat: Dumitru Dibu — preşedintele comitetului sindicatului I.A.S. Rîmnicu-Sărat; Petre Drăguţ, preşedintele comitetului sindicatului de la Uzina de reparaţii — Timişoara ; Constantin Coman — reprezentantul ramurii de la Consiliul Judeţean al Sindicatelor Constanţa ; Mihai Rîmbu — cercetător la Staţiunea Experimentală, Şimnic — Dolj ; Gheorghe Imbre — preşedintele comitetului sindicatului de la I.M.A. Harman — Braşov; Gheorghe Sima — preşedintele sindicatului I.M.A. Chirnogeni; Viorel Vizireanu — şef de sector la C.C. al U.T.C.; Zima Caragop — preşedintele sindicatului I.A.S.M. Kogălniceanu; Mihai Igna — preşedintele sindicatului de la Staţiunea Experimentală Oradea ; Petrache Vtmnă — tehnolog şef la I.A.S. Huşi; Nicolae Sdeorna — preşedintele sindicatului de la I.M.A. Dej ; Gheorghe Şerban — preşedintele sindicatului I.A.S. „30 Decembrie“ ; Petru Apostolescu — I.A.S. Cobadin ; Ion Marin — T.C.I.F. Constanţa ; Mihai Cioc — preşedintele sindicatului I.A.S. Avicola Arad , Iosif Molnár, membru în Comitetul Uniunii. Vorbitorii s-au referit pe larg asupra posibilităţilor existente pentru dezvoltarea multilaterală a agriculturii şi a mijloacelor specifice de muncă ce trebuie folosite de sindicatele din ramură ,pentru obţinerea producţiei prevăzute în planul de stat pe anul 1970. Luînd cuvîntul din partea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, tovarăşul Ion Stanciu , adjunct al ministrului, a reliefat sprijinul primit din partea sindicatelor la realizarea planului economic pe anul 1969, manifestîndu-şi dorinţa de a întări şi mai mult colaborarea şi conlucrarea dintre organele sindicale şi cele tehnico administrative. In încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul tov. Iosif Anderco — secretar al Consiliului Central al U.G.S.R. Plenara a adoptat un plan de măsuri, menit să îmbunătăţească stilul şi metodele de muncă ale organelor şi organizaţiilor sindicale din ramura agriculturii şi silviculturii în sprijinirea consiliilor de administraţie, a şefilor de ferme, pentru folosirea integrală a capacităţilor de producţie, măsuri care să asigure înfăptuirea sarcinilor stabilite de Plenara Consiliului Central al U.G.S.R. din 26-27 decembrie 1969. Noul hotel turistic cu 11 nivele din Bacău, ce se află în stadiu de finisaj, va adăposti în curind primii oaspeţi Foto : P. COZIA