Munca, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 6886-6909)

1970-01-14 / nr. 6894

Pagina a 2-a Sub nasul lor jos cînd lucrează la sectorul Valea Mare al Exploatării Rodna, muncitorul Gheorghe Szabó n-a avust nici o zi întrerupere în activitatea profesio­­nalâ. Cu toate acestea, în cartea de muncă nu i-au fost menţionate cinci luni de serviciu prestat în 1­965, fapt care, prin aplicarea noului sistem de salarizare, îi afectează cîştigul personal. Cerînd conducerii unităţii să-i clarifice situaţia, aceasta i-a răspuns că nu dispune de arhiva din perioada respectivă, indicîndu-i în schimb adresele unor in­stituţii unde ar putea, cică, să dea de urma actelor necesare. A căutat omul peste tot, pînă şi la mi­liţie, întră în zadar. în cele din urmă a solicitat sprijinul­ Consiliului judeţean al sindicatelor Bistriţa- Năsăud. Şi bine a făcut, fiindcă după investigaţiile acestui organ arhiva incriminată a fost găsită. Să vezi şi să nu crezi. Ea se afla chiar sub nasul celor care-l purtaseră pe drumuri pe Gheorghe Szabó. Nici că se poate o probă mai crasă de nepăsare faţă de interesele unui om al muncii ! Colectivul a tras linie şi a adunat... —Iar lipseşte nemotivat Stuparu ! Constatarea aceasta au făcut-o de nenumărate ori tovarăşii de muncă ai lui Constantin Stuparu, fost salariat la C.I.L. Comăneşti. Şi tot de atîtea ori, pus în discuţie, cel în cauză invoca clemenţa colectivului, aducînd fel de fel de motive : ba că a fost la o înmormîntare, ba la o cumetrie, ba că i s-a îmbolnăvit unul dintre copii etc., etc. „Dar de ce vii în stare de ebrietate la serviciu ?", ur­mau, firesc, întrebările.„De, şi la bucurie şi la necaz, omul mai cinsteşte un pahar" — răspundea Stuparu. Ultima oară, cînd a lipsit nemotivat de la lucru, Constantin Stuparu a dat vina pe un văr care făcuse nunta şi, de, nu se făcea ca tocmai el să renunţe la ciorba de potroace... însă colec­tivul n-a mai acceptat să facă concesii. A tras linie şi a adunat , într-un an de zile — 1969 — Constantin Stuparu a absentat nemotivat aproape 30 de zile ! După nuntă a urmat... divorţul, între­prinderea dispensîndu-se de serviciile sale. Jalbele făcute de Constantin Stuparu la comitetul sindica­tului şi Consiliul judeţean al sindicatelor Bacău n-au găsit ecou, fiindcă situația sa prea se ase­măna cu fabula aceea cu greierele și furnica. „Jos ipohondria!“ Medicina, ca şi celelalte ştiinţe şi discipline, pro­gresează într-un ritm uluitor. In ultima vreme se vorbeşte cu tot mai multă pertinenţă despre însă­nătoşirea prin... telepatie. O asemenea metodă o experimentează, actualmente, şi medicii de la Ser­viciul medico-sanitar al Schelei de extracţie Băicoi- Prahova. Datele le deţinem de la sondorii secţiei Drăgăneasa-Colibia, lucrînd în condiţii de şantier nou, aflat la o distanţă apreciabilă de sediul în­treprinderii, ei au solicitat prezenţa medicilor în mijlocul lor, asigurarea unor medicamente de pri­mă necesitate etc. „Jos ipohondria, jos puterea obişnuinţei­­ au strigat în cor medicii S.M.S.-ului. Noi nu lucrăm decit de la distanţă". Aşa a luat naştere la Băicoi... telemania unor medici de a nu părăsi cabinetele. „Bravos !" a zis comitetul sin­dicatului şi a adăugat în darea de seamă „inovăm, inovăm pe multiple planuri". Să fie vorba de auto­sugestie ? Ce, te poţi juca cu înaltele ştiinţe oculte ?­­ Ptiu drace ! E nevoie de un telescop ? La un moment dat, conducerea U.M.T.F. Gura Humorului socoate că Petru Boancheş nu cores­punde funcţiei pe care o deţinea şi-i desface con­tractul de muncă. Nu punem la îndoială temei­nicia hotărîrii luate. Altceva vrem să semnalăm. Lui P.B. i s-a dat, conform legii, preaviz pentru ca, între timp, să-şi caute de lucru în altă parte. Cu o mînă i s-a dat, iar cu alta i s-a luat. Pentru că respectivul îşi efectuase concediul legal de odihnă pe întreg anul, iar desfacerea contractului de muncă s-a produs prin luna iulie, i s-a reţinut din preaviz banii căre i s-au dat cică „în plus pe concediu. Legea însă prevede clar că în situa­ţia cînd unui angajat i s-a desfăcut contractul conform art. 20 alineatul „d" (cazul lui P.B.) nu i se mai reţin banii pe concediul de odihnă efec­tuat. Aceasta a demonstrat cu legea în mină şi un activist de la Consiliul judeţean al sindicatelor în faţa juriştilor de la C.E.I.L. Suceava, care tutelează unitatea din Gura Humorului, însă dumnealor au dat-o din colţ în colţ: „...da, aşa-i, dar să ve­deţi... noi nu putem face nimic. Să se adreseze respectivul la comisia de judecată şi acolo se va vedea". Măi ,ce ţi-i şi cu birocraţia asta ! Legea e clară ca bună ziua, iar birocratul îşi pune oche­larii de 6 dioptrii pe ochi şi tot n-o... vede. Rubrică realizată de GH. PANTAZI în colaborare cu M. OPREA, I. LUPU, L. BĂRBIERI, M. ŢÎNŢAR, corespondenţi judeţeni ai ziarului. (Urmare din pag. a l-a) nai“, — cum i-a numit N. Iorga — descoperă, prin in­termediul bibliotecilor ,de la Roma sau din alte părţi Va­lorile majore ale culturii cla­sice, rolul lor a fost acela de pedagogi şi militanţi pentru drepturile românilor din Transilvania, nu de crea­tori. Literatura transilvănea­nă de la sfîrşitul­­ secolului al optsprezecelea şi începutul secolului al nouăsprezecelea se dezvoltă sub semnul ilu­minismului, avînd un accen­tuat caracter ilustrativ, mo­­ralizant. Iar Ţiganiada lui Budai-Deleanu demonstrea­ză o asimilare temeinică a epopeii latine şi a celei mai noi, italiene, poemul său e­­roic-comic depăşind exem­plele pentru a pune in valoa­re sentimentul patriotic si idealul libertăţii. Faptul că literatura româ­nă modernă a intrat direct în romantism, fără să bene­ficieze decit sporadic de lec­ţia clasicismului, n-a rămas fără consecinţe. Pentru un popor cu disponibilităţi vitale şi creatoare cu totul remar­cabile, contactul mai înde­lungat cu clasicismul putea fi o experienţă utilă, în pri­mul rînd în privinţa discipli­nării stilului. Clasicismul a exercitat la noi mai mult sugestii decit influenţe mo­delatoare. Lipsa rigorii cla­sice în compoziţie a per­mis, însă, libertatea de mişcare, romantismul favo­­rizînd expansiunea vitalităţii, limbajul sincer, pulsul inimii. Accentul etic, uman, nu ca pledoarie morală, constituie la clasicii din a doua jumă­tate a secolului trecut o tră­sătură a noii generaţii, trans­misă firesc urmaşilor. Nu­velistica transilvăneanului Slavici, severă, îmbibată de ironie, a fost apropiată de re­numitele „nuvele exemplare“ ale lui Cervantes. Nu numai realismul clasic al lui Sla­vici îşi aliază valorile etice ca suport al valorilor esteti­ce. Căutînd cuvîntul „care să exprime adevărul“, Emines­­cu se angajează în marile chemări la revoltă care fac din el un Savonarola al indig­nării dezlănţuite. Sub apa­renţe flegmatice, la Caragiale rîsul arde şi muşcă, stigmati­­zind sau compromiţînd ire­mediabil. Eminescu şi Cara­giale sînt doi dintre marii revoltaţi ai literaturii româ­ne. In variata colecţie de proverbe din proza lui Creangă eticismul popular îşi spune cuvîntul în mod e­­locvent, propunînd cititorilor o lecţie de echilibru şi bun simţ. Scopul culturii naţionale, arăta A.D. Xenopol, teoreti­cian al istoriei, este de „a menţine şi dezvolta la un popor conştiinţa de sine“, contribuind, totodată, cu mij­loace specifice la „însuşi pro­gresul universal“. Componen­tă a culturii naţionale, lite­ratura română răspunde a­­cestor nobile comandamente, scriitorii reprezentativi ex­­primînd, în numele colecti­vităţii, conştiinţa despre noi înşine. Sunt unele opere care concentrează în modul cel mai convingător sensibilita­tea şi psihologia naţională. O necontenită mişcare de planuri, de la social la indi­vidual, de la tensiunea dra­­m­atică pînă la olimpianism­ul înţelepciunii. — iată ipostaze­le unei literaturi în care conştiinţa, omenescul şi a­­cordul cu natura sunt coordo­natele unei etice raţionale. In centrul acestei literaturi Stă omul, care, după cuvÎntul unui personaj sadovenian, „trebuie să fie stăpîn, adică liber“. De la marii cronicari pînă astăzi primează intere­sul pentru om. A cunoaşte şi înţelege omul, iată un ideal, concretizat estetic în intere­sul pentru biografie şi por­tret. Experienţele ermetice ori absurde, care confirmă divorţul dintre literatură şi viaţă n-au avut răspîndire, s­au n-au fost receptate. Literatura română de după eliberare dezvoltă linii de forţă caracteristice, definite în procesul istoriei şi verifi­cate în opere, în sensul ar­monizării relaţiilor dintre om şi natură, al interesului pentru materia care vibrea­ză, dar şi al căutărilor pro­funde. Se afirmă frecvent la­tura activă, investigatoare, reflecţia dînd adîncime şi nobleţe umanei tendinţe de a sesiza absolutul. Permanen­tele obiective, general-uma­­ne, şi tensiunea lirică, su­biectivă, devin astfel elemen­te compensatorii. Cadrul so­cial transformat sau înnoit radical este indicat să creeze un climat sufletesc favorabil marilor avînturi. Vitalitatea organică a poporului îşi gă­seşte acum, pentru întîia oa­ră în istorie, condiţiile unei manifestări complete. In a­­ceşti ani ai socialismului bi­ruitor, vitalitatea, în toate domeniile înseamnă: con­strucţie, cu un cuvînt creaţie. Iar literatura, prin Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu, Zaharia Stancu, M. Beniuc, urmaţi de creatori din gene­raţiile mai tinere, purificată de tot ce odinioară înseam­nă îndoială şi monolog inutil — reflectă în diversitatea ei de stiluri o imagine în ca­re recunoaştem profilul epo­cii noastre. Ţelul suprem al literaturii române actuale, ca şi al artelor, e să sporeas­că bucuria Vieţii­­ său, că să amintim un vers al lui Lucian Blaga: să stimuleze pe oameni în drumul lor ascendent către „corola de lumini a lumii“. Răspunsuri­­le la marile întrebări (în u­l­timii ani se accentuează lite­ratura de probleme) poartă tot mai accentuat o pecete a noastră, ifitroducînd în con­certul universal un timbru diferenţiat, caracterizat prin­­tr-un nobil umanism. UMANISMUL virtute de preţ a literaturii noastre Ucenicii penelului... ...atît de numeroşi în şco­lile noastre, au înregistrat in anul recent încheiat suc­cese atît pe plan naţional cît şi peste hotare. Pot fi a­­mintite în acest sens Biena­la internaţională de pictură pentru copii, de la Caracas , unde au fost­­trimise 40 de lucrări dintre care o tre­ime au fost distinse cu pre­­­­mii şi menţiuni, Expoziţia de la Novisad — prilej cu care eleva Georgeta Vasiles­­cu din Bucureşti a obţinut medalia de bronz — ca şi ex­poziţiile internaţionale de la Cairo şi Tokio, din Chile şi India, prestigioase manifes­tări artistice la care elevii români au fost prezenţi cu numeroase compoziţii. Şi anul acesta, viitorii ar­tişti plastici care se pregă­tesc în şcolile noastre vor participa la concursuri şi expoziţii organizate în stră­inătate. Cea mai importantă dintre ele se anunţă a fi Expoziţia de la Osaka — Japonia — cu tema „Pro­gresul şi armonia umanită­ţii“, care va­ avea loc în in­tervalul martie-septembrie 1970. Pe scena Casei de cultură a sindi­catelor ,din Suceava Marţi seara, pe scena Ca­sei de cultură a sindicate-­­­lor din Suceava a avut loc noua premieră a Ansamblu­lui de cîntece şi dansuri „Ciprian Porumbescu“ cu spectacolul de estradă „Par­cul melodiilor“, realizat cu­­ concursul compozitorului George Grigoriu, după un text de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu. Regia aparţine lui Ilarie Cureghi­­anu, iar costumele au fost executate după schiţele pictorului Vigh István. Cu acest prilej au fost lansate în prima audiţie melodiile de muzică uşoară „Acelaşi tangou“, „Aşa şi aşa“,, „La Suceava într-o grădină“. „Parcul melodiilor“ este cea de-a cincea premieră a formaţiei de estradă a an­samblului sucevean de la înfiinţarea sa, în turneu Ansamblul de balet al Operei din Timişoara a ple­cat într-un turneu de zece zile în Italia. In oraşele Modena, Ferrara, Reggio Emilia, Faenza şi Carpi ar­tiştii, timişoreni vor prezen­ta balete realizate pe muzică de compozitori români şi străini. Astfel, în reperto­riul lor figurează balete in­spirate din lucrări de Bach, Ceaikovski, Mahler, We­bern, Pascal Bentoiu şi Ti­­beriu Olah. In continuarea turneului ansamblul va susţine o se­rie de spectacole în mai multe oraşe din Iugoslavia. (Agerpres). Clubul muncitoresc „16 Februarie“ din Ploieşti are organizate numeroase cercuri la care participă tineri şi tinere, care lucrează în întreprinderile din localitate. In clişeu : instantaneu de la cercul de dactilografie (Urmare din pag. 1­ a) Metamorfozele teribitismului de o anumită reputaţie in rîndul unor formaţii teatrale de amatori, am sfătuit-o să facă ceva, să forţeze cumva şansa. „în urmă cu ciţiva ani — mi-a spus — candidam, împreună cu fiul total lipsit de talent al unui actor de mare har, la examenul de admitere în Institutul de artă teatrală şi cinematografică. Fiul nechemat a fost admis, eu respinsă“. Cunoşteam ca­zul. Tot­ aşa cum cunoşteam cel puţin încă un caz asemă­nător. Pentru că, promova­rea pe criteriul „pilelor“, chiar dacă redusă la feno­mene izolate, persistă încă. Zeci de tineri apelează la exemplul citat mai sus, pen­tru a-şi justifica timpul pier­dut în faţa unor porţi ce se deschid spre un univers pen­tru care nu au de multe ori afinităţi. Fiindcă marea ma­joritate a blazaţilor care populează cafenelele şi baru­rile Capitalei­ sunt de genul tînărului care, voind într-o bună zi să povestească ceva unui prieten, s-a înecat un pic, s-a bîlbiit penibil, după care, brusc, s-a simţit stră­fulgerat de gindul că bîlbî­­iala emisă este, în fond, o veritabilă şi extrem de pro­fundă idee poetică. Idee cu care a bombardat mai apoi revistele literare, primind in­variabilul răspuns : „deocam­dată, nu". Răspuns care, du­pă o perioadă de sinceră de­rută, l-a convins definitiv, nu că mai sunt şi români ce nu se nasc poeţi, ci că este un neînţeles, un mare neîn­ţeles, un spirit de avangardă care trebuie să suporte cu resemnare decalajul cu e­­poca. Aşa s-a născut blazarea „poetului“. Sau poate că nici n-a fost nevoie — îmi spu­nea un vechi prieten — de extrapolarea unor anume ex­perienţe intime, pasagere — în fond nesemnificative — la dimensiuni cosmice, ci doar de mimarea unor exis­tenţe şi idei străine, împru­mutate alandala dintr-o lite­ratură foarte la modă, mai ales după ce Samuel Beckett a fost încununat cu laurii pre­miului Nobel , cea a absurdu­lui. ...Sau poate că totul nu este decit un joc periculos şi mai cu seamă steril, al u­­nor copii care se vor teribili, mizînd pe o altă efemeridă : nonconformismul. Şi care n-au înţeles că există şi un nonconformism pozitiv, rezu­mat admirabil de acelaşi Gide în îndemnul : „Tova­răşe, nu accepta viaţa aşa cum ţi-o propun oamenii. Nu înceta să crezi că ea ar pu­tea fi şi mai frumoasă“. Lărgirea bazei mate­riale a învăţămîntului Baza materială a învăţă­­mîntului nostru se va lărgi în cursul anului 1970 prin construirea a peste 3 000 săli de clasă — cu aproxi­mativ 1 300 mai mult în comparaţie cu prevederile cincinalului — necesare ge­neralizării şcolii de 10 ani şi cuprinderii în şcoli a co­piilor în virstă de 6 ani. Ele vor fi construite, cu precădere, în diferite loca­lităţi din judeţele Dolj, Gorj, Harghita, Hunedoara, Prahova, Sibiu, Suceava, Vaslui, care în ultimii ani au cunoscut un excedent deosebit în creşterea popu­laţiei. In aceeaşi perioadă vor fi ridicate noi localuri pen­tru Liceul industrial pen­tru construcţiile de maşini din Iaşi, Liceul industrial energetic din Sibiu, Liceul industrial cu profil minier din Baia Mare, liceele in­dustriale de chimie de la Turda şi Brăila. Alte spaţii necesare îmbunătăţirii con­diţiilor de studiu şi cazare — săli de clasă, laboratoa­re, ateliere de lucrări practice, internate, cantine — vor fi afectate şcolilor profesionale şi liceelor de specialitate din Arad, Ba­cău, Constanţa, Focşani, Gheorghieni, Tg. Jiu, Pi­teşti şi Rm. Vâlcea. MUNKA „Primul (Urmare din pag. a l-a­­gerările brenerelor. (La comitetul sindicatului mi se spusese că este unul dintre cei mai buni lă­­câtuşi de pe şantier, de ■rinei ori consecutiv frun­taş in întrecerea so­ia­­listă...). Cum să-l gă­sesc? Şantierul, prin mărimea ..produselor“ — motonavele — le cople­şeşte, te derulează. ..E pe motonava de 5 000...“. Temeterea m-a pro­iectat direct în miezul acelui univers al iden­tificării constructorului cu nava,în mijlocul (da­că se poate spune aşa) convingerii constructori­lor că marea lor călă­torie spre necuprinderea mărilor şi oceanelor es­te în plină şi continuă desfăşurare. „Căutaţi-l la babord. T­ermenul nu era de circumstanţă. Oamenii îşi precizează locul du­pă toponimii marină­reşti tradiţionale. Un fel de natură unică. Stoi­ca s-a deprins cu ea din 1955, de cînd a început să lucreze la Olteniţa. „Am avut dascăl bun — pe nea Nicolae Barbu. Tot ce ştiu, de la el am­ învăţat — dar, măi cu seamă, cum se face o lu­crare ca să corespundă la nota maximă din re­gistru...". In cîteva cu­vinte a spus totul. Sau aproape. Pentru că, în­tre timp, mai ales de cînd el însuşi a devenit şef de echipă, Stoica şi-a descoperit un adevă­rat „talent“ de organi­zator. „Să nu exagerăm; nu este vorba numai de mine, ci de faptul că fiecare, din oamenii îm­preună cu care mun­cesc, a înţeles valoarea exactă a timpului şi sen­sul spiritului de echi­pă...“­ Mă aşteptam să-mi vorbească despre o se­rie de metode, să folo­sească termeni tehnici. Dar nu, în fond, orga­nizarea muncii în echipa sa ţine de psihologie, de armonizarea, într-un tot unitar, a unor indi­vidualităţi distincte ca­re se numesc Ion Ifrim, Nicolae Bobocea, Vasi­le Boicu... Un domeniu sensibil, fără reţete. Şi efectele acestei munci (nu exagerez spunîndu-i „de educaţie“) nu au în­­tîrziat să se vadă. Nu cobor prea departe în timp. La ultima moto­navă de 5 000 tdw, la cea la care l-am găsit lu­crînd, „babordul“ are un avans, faţă de plani­ficare, de 15 zile. „...decalajul, faţă de plan, va creşte!“ subli­niază Stoica. In preciza­rea lui intuiesc nerăbda­rea marinarului ce vrea ca nava să se desprindă mai iute de ţărm, pentru a pleca la drum. Chema­rea tainică a depărtări­lor. Sau nostalgia lor. Oricum, o nouă navă de la Olteniţa avînd în pri­mul ei echipaj, cel care nu va fi scris în registrul de bord, inima, dragostea şi priceperea unor con­structori navali ca Ion Gh. Stoica, oameni pen­tru care timpul muncii se măsoară in cite vase se nasc sub miinile lor — se va desprinde de ţărm pentru a cutreiera depărtările. Miercuri 14 ianuarie 1970 Plenara Consiliului Naţional­­ al Inginerilor şi Tehnicienilor In sala Consiliului Cen­tral al U.G.S.R. s-au des­făşurat, ieri, lucrările Ple­narei Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicieni­lor, la care au participat a­­cademicieni, profesori, spe­cialişti de la instituitele de cercetări şi proiectări ale ministerelor, directori de în­treprinderi industriale din întreaga ţară, responsabili ai comisiilor inginerilor şi tehnicienilor, cadre didacti­ce din învăţămîntul tehnic superior. Raportul privind activita­tea Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor pe anul 1969, şi sarcinile Ce-i revin pentru a contri­bui la îndeplinirea obiecti­velor cuprinse în Planul de stat pe anul 1970, prezentat de tovarăşul profesor eme­rit, ing. Constantin Dincu­­lescu, membru corespon­dent al Academiei Repu­blicii Socialiste România, preşedintele C.N.I.T., a sub­liniat aportul inginerilor şi tehnicienilor la înfăptuirea importantelor sarcini de dezvoltare a economiei socialiste în perioada anului 1969. Consiliul Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor, împreună cu departamente­le, Academia R. S. România şi alte instituţii centrale, au organizat în anul trecut 54 sesiuni tehnico-ştiinţifice, numeroase consfătuiri, dez­bateri, simpozioane, coloc­vii, cursuri de perfecţionare şi alte acţiuni axate pe sar­cinile trasate de documen­tele de partid cadrelor teh­nice inginereşti din toate ramurile economiei naţio­nale. Totodată, raportul a reliefat deficienţele exis­tente în activitatea secţiilor de specialitate şi a insistat să acorde mai mare atenţie dezbaterii, împreună cu departamentele, a unor pro­bleme actuale de mare im­portanţă, cum sunt: perfec­ţionarea şi îmbunătăţirea calitativă a construcţiilor de maşini, utilajelor şi apara­­tajelor ; utilizarea mai de­plină a capacităţilor de pro­ducţie; valorificarea superi­oară a resurselor materiale; economisirea metalului, a lemnului şi energiei sub toate formele ; creşterea producţiei agricole şi zoo­tehnice ş.a. Au luat cuvîntul 20 tova­răşi. In mare parte, vorbi­torii au scos în evidenţă faptul că realizările CMIT­­Ului şi comisiilor ingineri­lor şi tehnicienilor, din anul 1969, au marcat un progres în direcţia mobilizării ca­drelor tehnice pentru pro­movarea tehnicii şi tehnolo­giilor moderne în producţie, în acelaşi timp s-au arătat posibilităţile largi care ex­istă pentru dezvoltarea şi orientarea potenţialului teh­­nico-ştiinţific spre soluţio­narea celor mai arzătoare probleme ridicate de înde­plinirea planului de stat pe ultimul an al actualului cincinal. în încheierea discuţiilor, a luat cuvîntul tovarăşa Ing. Larisa Mu­nteanu, secret® al Consiliului Central al U.G.S.R. In lumina sarcinilor sta­bilite de Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie 1969 participanţii la plenară au adoptat un amplu şi cuprin­zător plan de măsuri pentru a spori contribuţia cadrelor tehnico-inginereşti la pro­movarea progresului tehnic, la răspîndirea experienţei acumulate în activitatea u­­nor secţii şi comisii ale in­ginerilor şi tehnicienilor din întreprinderi şi institute. In acest sens, planul de mă­suri adoptat de plenară prevede numeroase acţiuni. Prin activitatea pe care şi-a propus s-o desfăşoare în viitor ,C.N.I.T. va mobi­liza întreaga masă a ingi­nerilor şi tehnicienilor pen­tru a participa activ, con­secvent şi cu competenţă la perfecţionarea continuă a activităţii din întreprinderi şi institute, astfel incit să-şi aducă o contribuţie tot mai mare la dezvoltarea econo­miei ţării, la făurirea socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate in patria noas­tră. Plenara C.N.I.T. a adoptat, într-o atmosferă entuziastă, o telegramă adresată Co­mitetului Central al Parti­dului Comunist Român, to­varășului NICOLAE CEAUȘesCU, secretar general al P.c.R. Telegrama se publică în pagina l-a Plenara Comitetului Uniunii sindicatelor din întreprinderile şi instituţiile agricole şi silvice Marţi, 13 ianuarie a.c., a avut loc în Capitală Plena­ra Comitetului Uniunii sin­dicatelor din întreprinderi­le şi instituţiile agricole şi silvice. La plenară au participat tov. Iosif Anderco — se­cretar al Consiliului Cen­tral al U.G.S.R. ; Ion Moldovan şi Ion Stanciu — adjuncţi ai ministru­lui agriculturii şi silvicul­turii Viorel Vizireanu, şef de sector la C.C. al U.T.C. Au mai participat de ase­menea, membri ai birouri­lor consiliilor judeţene ale sindicatelor, preşedinţi ai u­­nor comitete ale sindicate­lor afiliate la uniune, cadre de conducere din partea de­partamentelor Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, reprezentanţi ai sindicate­lor în consiliile de admi­nistraţie ale­ centralelor a­­gricole, precum şi activişti ai unor secţii din cadrul Consiliului Central al U.G.S.R., ziarişti. Raportul privind contri­buţia Comitetului Uniunii şi a sindicatelor din ramu­ră la realizarea planului pe anul 1969 şi sarcinile ce revin în înfăptuirea măsu­rilor stabilite de Plenara Consiliului Central al U.G.S.R. pentru îndeplini­rea planului pe 1970, a fost prezentat de tov. Anton Stoianovici, preşedintele Comitetului Uniunii. La discuţii au participat: Dumitru Dibu — preşedin­tele comitetului sindicatului I.A.S. Rîmnicu-Sărat; Pe­tre Drăguţ, preşedintele co­mitetului sindicatului de la Uzina de reparaţii — Timi­şoara ; Constantin Coman — reprezentantul ramurii de la Consiliul Judeţean al Sindicatelor Constanţa ; Mi­­hai Rîmbu — cercetător la Staţiunea Experimentală, Şimnic — Dolj ; Gheorghe Imbre — preşedintele co­mitetului sindicatului de la I.M.A. Harman — Braşov; Gheorghe Sima — preşe­dintele sindicatului I.M.A. Chirnogeni; Viorel Vizi­reanu­­ — şef de sector la C.C. al U.T.C.; Zima Cara­­gop — preşedintele sindica­tului I.A.S.M. Kogălnicea­­nu; Mihai Igna — preşe­dintele sindicatului de la Staţiunea Experimentală Oradea ; Petrache Vtmnă — tehnolog şef la I.A.S. Huşi; Nicolae Sdeorna — preşe­dintele sindicatului de la I.M.A. Dej ; Gheorghe Şer­­ban — preşedintele sindi­catului I.A.S. „30 Decem­brie“ ; Petru Apostolescu — I.A.S. Cobadin ; Ion Marin — T.C.I.F. Constanţa ; Mi­hai Cioc — preşedintele sindicatului I.A.S. Avicola Arad , Iosif Molnár, mem­bru în Comitetul Uniunii. Vorbitorii s-au referit pe larg asupra posibilităţilor existente pentru dezvolta­rea multilaterală a agricul­turii şi a mijloacelor spe­cifice de muncă ce trebuie folosite de sindicatele din ramură ,pentru obţinerea producţiei prevăzute în pla­nul de stat pe anul 1970. Luînd cuvîntul din partea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii, tovarăşul Ion Stanciu , adjunct al mi­nistrului, a reliefat spriji­nul primit din partea sin­dicatelor la realizarea pla­nului economic pe anul 1969, manifestîndu-şi dorinţa de a întări şi mai mult cola­borarea şi conlucrarea din­tre organele sindicale şi ce­le tehnico administrative. In încheierea dezbateri­lor a luat cuvîntul tov. Io­sif Anderco — secretar al Consiliului Central al U.G.S.R. Plenara a adoptat un plan de măsuri, menit să îmbu­nătăţească stilul şi metode­le de muncă ale organelor şi organizaţiilor sindicale din ramura agriculturii şi silviculturii în sprijinirea consiliilor de administraţie, a şefilor de ferme, pentru folosirea integrală a capaci­tăţilor de producţie, măsuri care să asigure înfăptuirea sarcinilor stabilite de Ple­nara Consiliului Central al U.G.S.R. din 26-27 decem­brie 1969. Noul hotel turistic cu 11 nivele din Bacău, ce se află în stadiu de finisaj, va adăposti în curind primii oaspeţi Foto : P. COZIA

Next