Munca, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 7141-7165)

1970-11-21 / nr. 7158

Simbáta 27 noiembrie 1970 mi F­IECARE GRUPA SINDICALA POATE FI O PREZENTĂ ACTIVĂ IN VIATA COLECTIVULUI! Ancheta ziarului „MUNCA“ cu privire la metodele de muncă ale comitetelor sindicatelor din unele întreprinderi din judeţul Dîmboviţa Peste cîteva zile vor începe adunările pentru dări de seamă şi alegeri la grupele sindicale. Inscriindu-se în prevederile statutare, această acţiune depăşeşte semnificaţiile sale obiş­nuite, intrucit se va desfăşura doar cu citeva luni înaintea con­vocării Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din Româ­nia,­­ eveniment ce trebuie întîmpinat printr-o intensificare generală a eforturilor în direcţia ridicării nivelului calitativ al muncii sindicale, corespunzător exigenţelor actuale. Privite prin prisma acestor cerinţe, adunările pentru dări de seamă şi alegeri sunt chemate să întreprindă o analiză pro­fundă şi multilaterală a activităţii grupelor sindicale, dar şi să găsească acele modalităţi concrete de sporire a influenţei lor în viaţa colectivelor — condiţie esenţială pentru îmbunătăţirea muncii sindicale in ansamblul ei, în scopul creşterii contribuţiei sindicatelor la înfăptuirea sarcinilor economice şi social-cultu­­rale trasate de partid. Afirmarea grupelor sindicale, ca nuclee puternice ale orga­nizării noastre sindicale, este nemijlocit condiţionată de ajuto­rul pe care acestea trebuie să-l primească din partea comite­telor sindicatelor. Tocmai de aceea, acum cînd membrii de sindicat se pregătesc să se pronunţe asupra activității pe un an de zile a birourilor grupelor sindicale, apar ca deosebit de actuale citeva intrebari la care caută să răspundă şi ancheta noastră : CUM A FOST ACORDAT ACEST AJUTOR ? CE LA­turi concrete ALE ACESTUIA POT FI REŢINUTE CA UTILE PENTRU VIITOR ŞI, DECI, EXTINSE ? CE CORECTIVE TREBUIE ADUSE IN MUNCA DE ÎNDRUMARE Şl CONTROL A GRUPE­LOR SINDICALE, ASTFEL CA ELE SA RĂSPUNDĂ PE DEPLIN RAŢIUNII LOR DE A FI ? CGMEAIŢA - sursa perenităţii acţiunilor Despre munca sindicală de la TER­MOCENTRALA DOICEŞTI am vrea să prezentăm, pentru început, părerea, pe deplin autorizată, a tovarăşului Ion Dragomir, secretarul comitetului de partid. — Venind spre sediul sindicatului, probabil, aţi văzut un panou pe care era înscrisă evidenţa „evenimentelor“ ce pot interveni în viaţa termocen­tralei noastre. In dreptul rubricilor , avarii — incendii — accidente de mun­că şi a altora de acest fel, era trecută Foto : P. COZIA cifra zero. In ultimii 4—5 ani de zile, unitatea n-a plătit măcar un leu pe­nalizare pentru locaţii, deşi consumă anual mii de vagoane de cărbune. La un efectiv de aproape 600 de sala­riaţi, pe 1970 s-a înregistrat doar 16 zile/om absenţe nemotivate. Consider că dacă s-au obţinut asemenea rezultate, a­­cestea se datoresc, în primul rînd, fap­tului că organul sindical a reuşit să ri­dice potenţialul organizatoric şi de mo­bilizare al grupelor sindicale la nivelul cerinţelor actuale. — Cum s-a ajuns ca activitatea grupe­lor sindicale să dea deplină satisfac­ţie ? Pentru a afla răspuns, să privim ceea ce s-a făcut în acest scop, şi prin ochii unui organizator de grupă. Ne vorbeşte mecanicul Mihai Gheorghe, din secţia combustibil — exploatare. — Munca sindicală în totalitatea ei, acţiunile întreprinse­ sunt fundamenta­te pe o temeinică cunoaştere a reali­tăţii, răspunzând intereselor majore ale termocentralei. — Dacă ar fi să definiţi acel ele­ment care să caracterizeze modul de a gindi şi a acţiona al comitetului sin­dicatului pentru sprijinirea birourilor grupelor, la care anume v-aţi opri ? — Spre deosebire de anii trecuţi, or­ganizatorilor de grupă, birourilor gru­pelor, nu 11 se spune numai ce au de făcut ci şi cum anume să facă. In sprijinul acestui factor determinant au venit şi alte elemente ca : repartizarea membrilor­­ comitetului pe lingă fie­care grupă ; analiza periodică a acti­vităţii birourilor grupelor şi instrui­rea lor pe probleme; invitarea orga­nizatorilor la toate şedinţele comite­tului sindicatului. In acest fel, munca fiecărei grupe a căpătat conţinut şi rezonanţă în activitatea economică. — După încheierea adunărilor de dări de seamă şi alegeri — l-am în­trebat pe tovarăşul Ion Drăgoescu, pre­şedintele comitetului sindicatului — ce obiectiv va sta în faţa muncii comitetu­lui în continuarea sprijinului ce trebuie să-l acorde grupelor sindicale ? — Vom dezvolta experienţa birou­rilor grupelor în domeniul desfăşu­­­rării muncii de educaţie, încercînd să găsim metode cu o mai mare forţă de înrîurire, deoarece simţim că, pe undeva, începe să-şi facă loc rutina. Ca fruntaşă în întrecerea socialistă, ca organizatoare a grupei sindicale nr. 13 din secţia preparaţie a întreprinderii textile „Bucegi“-Pucioasa, filatoarea Stana Ma­­teoiu este deseori solicitată să împărtășească din bogata sa experiență. Iat-o în imaginea de mai sus, dînd utile sfaturi profesionale tinerei bobinatoare Elena Dumitru. Conştiinţa participării la o muncă utilă, plină de satisfacţie Subiectul apropiatelor adunări de dări de seamă şi alegeri la grupele sindicale, a­­căror pregătire se află pe agenda de lucru a organelor de con­ducere ale sindicatelor, a prefaţat dis­cuţia noastră la sindicatul ÎNTRE­PRINDERII TEXTILE „BUCEGI“ — PUCIOASA. Interlocutori : tov. Domni­ţa Brumă, secretara comitetului, şi Emil Ionescu, membru în comitet, res­ponsabilul comisiei pentru probleme cul­tural-educative. Firesc, între altele, a fost abordată şi calitatea muncii desfă­şurată la nivelul grupelor sindicale, pe care organul sindical de aici o apreciază ca fiind bună. — Insă cei mai în măsură să se pronunţe asupra eficienţei activităţii depuse de birourile grupelor sindicale — remarca­tov. Domnica Brumă — vor fi participanţii la apropiatele a­­­dunări. Cum, de altfel, tot ei vor fi aceia care vor hotărî cui să încredin­ţeze pe mai departe mandatul. — Apropo, judecind după felul cum au muncit, cîţi dintre organizatorii de grupă sindicală credeţi că vor fi re­­aleşi ? Deşi întrebarea noastră a picat oare­cum pe neaşteptate, răspunsul a fost prompt, rostit cu deplină siguranţă. — Dacă ar fi să ne exprimăm în procente, considerăm că aproximativ 90 la sută dintre organizatorii de gru­pă vor fi realeşi, pentru că munca lor în decursul anului acesta a dat satisfacţie. Că acest răspuns era dat în depli­­­­ă cunoştinţă de cauză, ne-am convins­­,­­pe măsură ce aveam să pătrundem­­ în universul de preocupări, de acţiuni şi iniţiative ale grupelor sindicale, ac­tivitate prodigioasă ce recomanda, în acelaşi timp, apreciabila investiţie de efort pe care organul sindical a făcut-o în scopul vitalizării verigilor sale de bază. Munca depusă de comitetul sin­dicatului în această direcţie se înte­meiază pe o concepţie precis contu­rată. Şi anume, aceea că fără a avea grupe sindicale puternice, a căror ac­tivitate să fie determinată de un im­puls lăuntric, declanşat de cerinţele esenţiale ale locului de muncă, nu se poate vorbi de o influenţă cu adevă­rat reală a organizaţiei sindicale în toate compartimentele întreprinderii. Urmărind cu perseverenţă un aseme­nea obiectiv, organului sindical nu i-a fost greu să găsească şi să aplice prac­tic acea metodologie cristalizată de propria-i experienţă, încercăm să des­prindem elementele esenţiale acestui mod de lucru. — Pornind de la ideea că comitetul sindicatului, ca organ de conducere — ne spune tov. Emil Ionescu — trebuie să îndrume, să controleze şi să coordo­neze activitatea de la grupe, în aşa fel ca ea să răspundă cerinţelor locu­rilor de muncă, dar şi obiectivelor eco­nomice generale urmărite de între­prindere, am închegat un sistem de le­gătură permanentă cu birourile grupe­lor. Repartizarea membrilor comitetu­lui pe grupe sindicale — căci aceasta este în esenţă metoda adoptată —, ne-a permis să cunoaştem temeinic realita­tea concretă din secţii şi ateliere ; ei fiind aceia care mijlocesc fluxul in­formaţional către sindicat, fac cunos­cute problemele ce trebuie rezolvate într-o perioadă dată, pulsul activităţii de la fiecare grupă. Tot cu ajutorul lor, reuşim să acordăm grupelor un sprijin diferenţiat, să le ghidăm în munca de fiecare zi, fără a le tutela însă. La aceasta se adaugă instruirea trimestrială a organizatorilor de grupă, ce are nu numai un caracter de bi­lanţ, ci şi de analiză şi sinteză a mun­cii acestora, constituind, totodată, un­­ necesar schimb de experienţă. In felul acesta avem o vedere de ansamblu a muncii sindicale, ştim pe ce pîrghii să apăsăm atunci cînd apar mişcări lente sau scăderi de ritm. Practica a­­verificat eficienţa acestui sistem de lucru. Vă pot oferi numeroase exem­ple. In sectorul filatură, în urmă cu citeva luni, adunările grupelor sindi­cale tindeau să alunece pe făgaşul formalismului , referatele erau aceleaşi de la o lună la alta, propunerile re­zultate din dezbateri nu erau sistema­tic urmărite şi, ca o consecinţă, scă­derea interesului faţă de dezbateri. Era simplu, aşa cum se obişnuia mai îna­inte, să dăm sarcină organizatorilor de grupă din filatură să „elimine a­­ceste neajunsuri“. Insă neavînd garan­ţia că vor şti şi cum anume, comite­tul sindicatului a delegat doi mem­bri ai biroului său să dea respective­lor grupe „asistenţa tehnică“ necesară pentru a le readuce la linia de plu­tire, arătindu-le practic cum să fie organizată o adunare, cum să asigure un conţinut interesant referatelor şi filiera pe care trebuia să urmărească aplicarea propunerilor. — Acest exemplu ilustrează aspecte­ oarecum particulare, dintr-un compar­timent. Ar fi interesant însă de aflat ce observaţii cu caracter mai general aţi putut face, ce concluzii aţi des­prins datorită acestui sistem de legă­turi ? — Am observat într-o vreme — a intervenit în discuţie tov. Domnica Brumă­r, că unele birouri ale gru­pelor desfăşurau o muncă sindicală în sine, lipsită de iniţiativă, nu o ra­portau la cerinţele puse de obiectivele generale ale activităţii economice. Şi asta, pentru că ele nu cunoşteau posi­bilităţile ce le au pentru a interveni competent, prin acţiuni proprii, în fa­voarea creşterii eficienţei economice. Prin lecţii pe înţelesul tuturor privind elementele componente ale preţului de cost, ca şi prin explicarea unor indi­catori ca: cheltuieli la 1 000 lei pro­ducţie marfă, lecţii predate membrilor birourilor grupelor în cadrul unei largi acţiuni de înarmare a acestora cu cu­noştinţe economice, s-a învăţat cum şi unde poate să intervină grupa sindi­cală, s-a deschis un larg cîmp de ac­ţiune iniţiativei proprii, creşterii auto­rităţii şi prestigiului acesteia. — Concret, ce iniţiative pot fi soco­tite ca efect direct al acestei sensi­bilizări economice ? —­Una dintre acestea, conturată sub form­a chemării: „Fiecare produs cu cheltuieli materiale cit mai reduse“, a fost îmbrăţişată, sub diverse moda­lităţi de contribuţie, de către toate grupele sindicale. Sub forma unor pro­cese, în care au fost personificate pre­țul de cost, rebutul, cuponul, au avut loc vii dezbateri ,cu caracter educativ, soldate în final cu propuneri de mă­suri tehnico-organizatorice,­­care au fost aplicate de conducerea întreprinderii. Un prim succes îl putem socoti redu­cerea cheltuielilor la 1 000 lei produc­ţie marfă de la 911,56 lei în 1969, la 907,81 lei în momentul de faţă. Tot din grupele sindicale a izvorît şi ini­ţiativa organizării unui concurs cu pre­mii, pe tema: „Cea mai originală şi eficientă propunere privind realizarea de economii la materii prime și ma­teriale“, prin care s-a dat un cadru organizat stimulării luptei pentru e­­conomii în spiritul Hotărîrii nr. 151 a Consiliului de Miniștri. După prima etapă a concursului, încheiată recent, efectul propunerilor premiate se ridi­că la 1 150 000 lei. Această iniţiativă a fost preluată şi de alte colective din judeţ. Corolarul acestei munci plină de res­ponsabilitate, dăruită cu conştiinţa participării la o activitate utilă, dă comitetului sindicatului şi celor peste 300 de colaboratori activi ai săi — membrii birourilor grupelor sindicale — satisfacţia situării întreprinderii tex­tile „Bucegi“ — Pucioasa pe primul loc în întrecerea socialistă pe acest an dintre unităţile economice din ju­deţ. Satisfacţie şi mîndrie îndreptăţită, pentru că în aceste rezultate se regă­sesc încorporate şi eforturile de largă amplitudine depuse de organizaţia sin­dicală de aici. MUNKA Pagina a 8-a Cînd ajutorul e conceput în manieră funcţionărească La unitatea economică vecină — ÎN­TREPRINDEREA DE PREFABRICATE DIN BETON CELULAR AUTOCLAVI­­ZAT DIN DOICEŞTI — întîlnim o altă faţă a lucrurilor. Din cele spuse de tovarăşul George Tofănel, membru al comitetului sindicatului, rezultă că aici se dă dovadă de realismul cuve­nit în aprecierea situaţiei nesatisfăcă­toare de la grupele sindicale. Se re­cunoaşte necesitatea unei cotituri ra­dicale în munca de sprijinire a gru­pelor, ştiindu-se că activitatea acestora este singura în măsură să transforme în realitate dezideratul de a spori in­fluenţa sindicatului în viaţa uzinei. Nu se poate nega faptul că organul sindical n-a vădit un anume interes faţă de activizarea grupelor sindicale pentru ca ele să ştie cum să lucreze. S-a făcut un instructaj privind modul în care să se organizeze şi să se des­făşoare adunările lunare ; s-a dat chiar şi un ghid, după care birourile gru­pelor să întocmească referatul ; se fi­xează nu numai data, locul, ora adu­nărilor de grupă, dar şi temele ce ur­mează a fi dezbătute. Deci, spre gru­pe, s-a trimis ceva. Comitetul sindi­catului îşi pune însă întrebarea de ce oare de la grupe nu vine nimic spre el, sub formă de iniţiative, acţiuni, re­zultate ? Răspunsul nu-l va putea afla, atîta vreme cit aceste instrucţiuni nu vor fi însoţite de ajutorul practic, la faţa locului, pentru a fi transpuse în viaţă, la specificul fiecărei grupe. Se ridică astfel problema calităţii îndrumării, care, după cum se vede, la ora actuală, nu depăşeşte caracte­rul formal şi de tutelare măruntă, de factură administrativ-funcţionărească. Nimeni nu pretinde ca membrii comi­tetului să facă ei munca organizato­rilor de grupă şi a birourilor respec­tive, însă de o asistenţă calificată şi efectivă este absolută nevoie. Dacă organul sindical va analiza mai atent starea de lucruri de la grupe, va vedea că unii dintre organizatorii acestora nu au, ei înşişi, autoritatea morală să facă educaţie la alţii, şi asta, fie că lipsesc nemotivat de la lucru, fie că dau rebuturi. Deci, in crezul acestora, nu poate fi vorba de exemplu personal, de cîştigarea res­pectului şi prestigiului cuvenit. Pe de altă parte, ocupat cu elabo­rarea de ghiduri şi instrucţiuni, co­mitetul sindicatului a neglijat rezolva­rea unor probleme organizatorice ; de multă vreme, unele grupe n-au orga­nizatori, stabilitatea celorlalți factori în birou fiind şi ea precară. Iată, dar, cite obiective neîmplinite pînă acum se profilează la orizontul preocupărilor imediat următoare ale comitetului sindicatului. Apropiatele a­­dunări de dări de seamă și alegeri con­stituie, în acest sens, pentru comite­tul sindicatului un prilej cit se poate de nimerit pentru rezolvarea proble­melor organizatorice de la grupe, pen­tru promovarea în fruntea acestora a unor oameni capabili, cu aptitudini reale pentru această activitate, dar şi un moment de reflecţie asupra pro­priului stil de muncă, căruia, după cum se vede, trebuie să i se aducă se­rioase corective. Activitatea şi prestigiul nu pot veni din afară Ascultam de cîteva minute pe to­varăşul Radu Popa, preşedintele comi­tetului sindicatului de la UZINA DE UTILAJ PETROLIER — TÎRGOVIŞ­TE. Ne expunea modul în care orga­nul sindical de aici lucrează cu gru­pele sindicale. La un moment dat ne-a atras atenţia următoarea remarcă : — Comitetul sindicatului are conti­nuu în preocupările sale ridicarea prestigiului şi autorităţii birourilor gru­pelor sindicale. Pentru aceasta, luăm legătura cu maiştrii, cu şefii de secţii şi le spunem să se consulte cu orga­nizatorii grupelor, să ţină seama de părerile lor... — Şi dă rezultate această metodă ? — In unele locuri da, în altele nu. Mai sunt unii conducători ai procese­lor de producţie care nu solicită cola­borarea birourilor grupelor în rezol­varea diverselor probleme. Dar noi nu ne vom lăsa şi îi vom atenţiona în continuare. Această opinie ne-a dezvăluit, chiar de la început, viziunea eronată a or­ganului sindical privind modalităţile de întărire a prestigiului şi autori­tăţii grupelor. Or, se ştie că acestea nu pot fi decretate, nu pot fi aduse­ din afară, ci ele constituie rezultante fireşti ale unei munci fructuoase, ba­zată pe competenţă. Dacă un organi­zator sau oricare alt membru al bi­roului grupei sindicale nu vădeşte ini­ţiativă proprie, nu are intervenţii utile şi oportune, nu vine cu un punct de vedere realist, cu soluţii în confrun­tarea cu problemele ridicate de locul de muncă respectiv, colaborarea sa nu va fi căutată de factorii responsabili ai producţiei. O astfel de concepţie nu poate naşte o manieră organizată de a sprijini sistematic grupele sindicale. Că aşa stau lucrurile, ne-o dovedeşte şi faptul că organul sindical întreprinde diver­se acţiuni la nivelul unei grupe sau alteia, numai atunci cînd se iveşte o situaţie precară, urmarea unor acumu­lări de neajunsuri. Faptul că comi­tetul sindicatului a fost nevoit să in­tervină direct pentru reducerea rebu­turilor la turnătorie (unde a organi­zat o consfătuire cu bune rezultate, de altfel) în locul grupei sindicale respective, arată­ că organizatorul aces­teia, tov. Constantin Pietrăreanu, nu întreprinsese nimic în această direc­ţie. Un fapt similar s-a petrecut şi la grupele sindicale din secţiile reparaţii utilaj şi armături industriale, unde de mai mult timp erau semnalate serioa­se deficienţe ca­ slaba calitate a re­paraţiilor şi rebuturi. De ce a fost nevoie oare ca organul sindical să meargă el la nivelul gru­pelor şi nu, aşa cum e normal, comi­tetele sindicale de secţii ? Iată dlar, că aici se ridică o problemă de princi­piu. Şi anume, aceea că respectivele organe sindicale intermediare par să fie ocolite, nefiind solicitate,­­ în pri­mul rînd, pentru îmbunătăţirea mun­cii la nivelul grupelor. Şi, după cum se vede, ceea ce nu fac comitetele sindicale de secţii, încearcă să reali­zeze comitetul sindicatului. Dar, cu o prezenţă sporadică, adeseori pompieris­tică, fără o rezolvare durabilă, pier­­zind, totodată, şi perspectiva asupra ansamblului muncii sindicale. Dacă comitetul sindicatului ar în­cerca­ să transpună intr-un cadril­­or­donat preocuparea sa pentru întărirea muncii la grupele sindicale, ar găsi lesne şi obiectivele pe care să le ur­mărească­ prioritar. Şi care ar fi aces­tea ? Iată-le : la comitetul sindicatului se ştie că 8 grupe sindicale nu iau atitudine împotriva celor care au aba­teri de la disciplină ; că numai jumă­tate din grupe se ocupă serios de or­ganizarea şi desfăşurarea întrecerii so­cialiste ; că la circa 16 grupe adună­rile lunare se desfăşoară formal ; că în materie de iniţiativă, multe birouri ale grupelor sînt deficitare, aşteptînd, potrivit expresiei întîlnite aici, „să fie împinse de la spate“ pentru a-şi în­deplini atribuţiile. Conturarea unui viabil concept de sprijinire a grupelor sindicale va tre­bui să pornească de la ideea, că co­mitetul sindicatului, bizuindu-se pe contribuţia comitetelor de secţii, are datoria să înveţe, în mod organizat, birourile grupelor sindicale să mun­cească astfel încît, ele însele, să ştie cum să acţioneze din proprie iniţia­tivă în diferite situaţii. Adică să mear­gă pe picioarele lor, fără ajutorul „cîr­­jelor“ (cum plastic se exprima tov. Radu Popa, recunoscînd că mai sunt astfel de grupe). Cîteva opinii cu valoare de concluzii Pornind de la necesitatea întăririi capacităţii de acţiune şi de influenţare a grupelor sindicale, am ţinut să cu­noaştem şi părerea tovarăşului ION NEDELCU, preşedintele Consiliului ju­deţean al sindicatelor — Dîmboviţa, cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru satisfacerea acestei cerinţe deo­sebit de actuale. — Aşa cum s-a accentuat foarte mult în ultima vreme, o activitate sindicală, în ansamblul ei,­­ cu adevă­rat eficientă, nu poate exista fără a vitaliza structurile ei de jos, fără a face din grupa sindicală acel gene­rator de iniţiative, de stimulare a do­rinţei şi interesului fiecărui salariat de a-şi îndeplini, la un nivel supe­rior, sarcinile profesionale ; acel ca­dru organizat de manifestare a atitu­dinii combative faţă de fenomenele negative şi de încurajare şi promovare a tot ceea ce este nou şi valoros. Pentru a se ajunge aici, se cer a fi înţelese cîteva lucruri de esenţă. In primul rînd, fiecare comitet al sindi­catului trebuie să-şi definească, după părerea mea, în funcţie de cunoaşte­rea concretă a realităţii, un mod­ de a gindi şi a acţiona în direcţia obiecti­velor ce şi le-a stabilit pentru spriji­nirea grupelor sindicale. In al doilea rînd, să nu se mulţumească numai a da instrucţiuni şi directive şi apoi să lase birourile grupelor să se descurce fiecare cum va şti, ci să le asiste în­deaproape, dar fără să li se substi­tuie, la transpunerea lor în viaţă. Examinînd periodic activitatea gru­pelor, consider că, comitetele sindica­telor au, de asemenea, datoria de a sintetiza experienţa valoroasă, meto­dele, procedeele viabile — căci sînt atîtea ! — în vederea generalizării lor. Lucrînd într-o asemenea manieră şi rezultatele de la grupe vor fi pe mă­sura aşteptărilor. Respectiv, vor putea aduce o contribuţie mai consistentă la rezolvarea problemelor economice şi social-culturale de la fiecare loc de muncă. Desigur, expunînd aceste cîteva con­siderente n-am făcut decit să prezint opţiunile, direcţiile pe care Consiliul judeţean al sindicatelor îşi va axa munca în perioada imediat următoare , acţiunea de dări de seamă şi ale­geri la grupele sindicale. Anchetă realizată de GH. PANTAZI şi IOAN VADUVA

Next