Munca, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 7141-7165)
1970-11-21 / nr. 7158
Simbáta 27 noiembrie 1970 mi FIECARE GRUPA SINDICALA POATE FI O PREZENTĂ ACTIVĂ IN VIATA COLECTIVULUI! Ancheta ziarului „MUNCA“ cu privire la metodele de muncă ale comitetelor sindicatelor din unele întreprinderi din judeţul Dîmboviţa Peste cîteva zile vor începe adunările pentru dări de seamă şi alegeri la grupele sindicale. Inscriindu-se în prevederile statutare, această acţiune depăşeşte semnificaţiile sale obişnuite, intrucit se va desfăşura doar cu citeva luni înaintea convocării Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din România, eveniment ce trebuie întîmpinat printr-o intensificare generală a eforturilor în direcţia ridicării nivelului calitativ al muncii sindicale, corespunzător exigenţelor actuale. Privite prin prisma acestor cerinţe, adunările pentru dări de seamă şi alegeri sunt chemate să întreprindă o analiză profundă şi multilaterală a activităţii grupelor sindicale, dar şi să găsească acele modalităţi concrete de sporire a influenţei lor în viaţa colectivelor — condiţie esenţială pentru îmbunătăţirea muncii sindicale in ansamblul ei, în scopul creşterii contribuţiei sindicatelor la înfăptuirea sarcinilor economice şi social-culturale trasate de partid. Afirmarea grupelor sindicale, ca nuclee puternice ale organizării noastre sindicale, este nemijlocit condiţionată de ajutorul pe care acestea trebuie să-l primească din partea comitetelor sindicatelor. Tocmai de aceea, acum cînd membrii de sindicat se pregătesc să se pronunţe asupra activității pe un an de zile a birourilor grupelor sindicale, apar ca deosebit de actuale citeva intrebari la care caută să răspundă şi ancheta noastră : CUM A FOST ACORDAT ACEST AJUTOR ? CE LAturi concrete ALE ACESTUIA POT FI REŢINUTE CA UTILE PENTRU VIITOR ŞI, DECI, EXTINSE ? CE CORECTIVE TREBUIE ADUSE IN MUNCA DE ÎNDRUMARE Şl CONTROL A GRUPELOR SINDICALE, ASTFEL CA ELE SA RĂSPUNDĂ PE DEPLIN RAŢIUNII LOR DE A FI ? CGMEAIŢA - sursa perenităţii acţiunilor Despre munca sindicală de la TERMOCENTRALA DOICEŞTI am vrea să prezentăm, pentru început, părerea, pe deplin autorizată, a tovarăşului Ion Dragomir, secretarul comitetului de partid. — Venind spre sediul sindicatului, probabil, aţi văzut un panou pe care era înscrisă evidenţa „evenimentelor“ ce pot interveni în viaţa termocentralei noastre. In dreptul rubricilor , avarii — incendii — accidente de muncă şi a altora de acest fel, era trecută Foto : P. COZIA cifra zero. In ultimii 4—5 ani de zile, unitatea n-a plătit măcar un leu penalizare pentru locaţii, deşi consumă anual mii de vagoane de cărbune. La un efectiv de aproape 600 de salariaţi, pe 1970 s-a înregistrat doar 16 zile/om absenţe nemotivate. Consider că dacă s-au obţinut asemenea rezultate, acestea se datoresc, în primul rînd, faptului că organul sindical a reuşit să ridice potenţialul organizatoric şi de mobilizare al grupelor sindicale la nivelul cerinţelor actuale. — Cum s-a ajuns ca activitatea grupelor sindicale să dea deplină satisfacţie ? Pentru a afla răspuns, să privim ceea ce s-a făcut în acest scop, şi prin ochii unui organizator de grupă. Ne vorbeşte mecanicul Mihai Gheorghe, din secţia combustibil — exploatare. — Munca sindicală în totalitatea ei, acţiunile întreprinse sunt fundamentate pe o temeinică cunoaştere a realităţii, răspunzând intereselor majore ale termocentralei. — Dacă ar fi să definiţi acel element care să caracterizeze modul de a gindi şi a acţiona al comitetului sindicatului pentru sprijinirea birourilor grupelor, la care anume v-aţi opri ? — Spre deosebire de anii trecuţi, organizatorilor de grupă, birourilor grupelor, nu 11 se spune numai ce au de făcut ci şi cum anume să facă. In sprijinul acestui factor determinant au venit şi alte elemente ca : repartizarea membrilor comitetului pe lingă fiecare grupă ; analiza periodică a activităţii birourilor grupelor şi instruirea lor pe probleme; invitarea organizatorilor la toate şedinţele comitetului sindicatului. In acest fel, munca fiecărei grupe a căpătat conţinut şi rezonanţă în activitatea economică. — După încheierea adunărilor de dări de seamă şi alegeri — l-am întrebat pe tovarăşul Ion Drăgoescu, preşedintele comitetului sindicatului — ce obiectiv va sta în faţa muncii comitetului în continuarea sprijinului ce trebuie să-l acorde grupelor sindicale ? — Vom dezvolta experienţa birourilor grupelor în domeniul desfăşurării muncii de educaţie, încercînd să găsim metode cu o mai mare forţă de înrîurire, deoarece simţim că, pe undeva, începe să-şi facă loc rutina. Ca fruntaşă în întrecerea socialistă, ca organizatoare a grupei sindicale nr. 13 din secţia preparaţie a întreprinderii textile „Bucegi“-Pucioasa, filatoarea Stana Mateoiu este deseori solicitată să împărtășească din bogata sa experiență. Iat-o în imaginea de mai sus, dînd utile sfaturi profesionale tinerei bobinatoare Elena Dumitru. Conştiinţa participării la o muncă utilă, plină de satisfacţie Subiectul apropiatelor adunări de dări de seamă şi alegeri la grupele sindicale, acăror pregătire se află pe agenda de lucru a organelor de conducere ale sindicatelor, a prefaţat discuţia noastră la sindicatul ÎNTREPRINDERII TEXTILE „BUCEGI“ — PUCIOASA. Interlocutori : tov. Domniţa Brumă, secretara comitetului, şi Emil Ionescu, membru în comitet, responsabilul comisiei pentru probleme cultural-educative. Firesc, între altele, a fost abordată şi calitatea muncii desfăşurată la nivelul grupelor sindicale, pe care organul sindical de aici o apreciază ca fiind bună. — Insă cei mai în măsură să se pronunţe asupra eficienţei activităţii depuse de birourile grupelor sindicale — remarcatov. Domnica Brumă — vor fi participanţii la apropiatele adunări. Cum, de altfel, tot ei vor fi aceia care vor hotărî cui să încredinţeze pe mai departe mandatul. — Apropo, judecind după felul cum au muncit, cîţi dintre organizatorii de grupă sindicală credeţi că vor fi realeşi ? Deşi întrebarea noastră a picat oarecum pe neaşteptate, răspunsul a fost prompt, rostit cu deplină siguranţă. — Dacă ar fi să ne exprimăm în procente, considerăm că aproximativ 90 la sută dintre organizatorii de grupă vor fi realeşi, pentru că munca lor în decursul anului acesta a dat satisfacţie. Că acest răspuns era dat în depliă cunoştinţă de cauză, ne-am convins,pe măsură ce aveam să pătrundem în universul de preocupări, de acţiuni şi iniţiative ale grupelor sindicale, activitate prodigioasă ce recomanda, în acelaşi timp, apreciabila investiţie de efort pe care organul sindical a făcut-o în scopul vitalizării verigilor sale de bază. Munca depusă de comitetul sindicatului în această direcţie se întemeiază pe o concepţie precis conturată. Şi anume, aceea că fără a avea grupe sindicale puternice, a căror activitate să fie determinată de un impuls lăuntric, declanşat de cerinţele esenţiale ale locului de muncă, nu se poate vorbi de o influenţă cu adevărat reală a organizaţiei sindicale în toate compartimentele întreprinderii. Urmărind cu perseverenţă un asemenea obiectiv, organului sindical nu i-a fost greu să găsească şi să aplice practic acea metodologie cristalizată de propria-i experienţă, încercăm să desprindem elementele esenţiale acestui mod de lucru. — Pornind de la ideea că comitetul sindicatului, ca organ de conducere — ne spune tov. Emil Ionescu — trebuie să îndrume, să controleze şi să coordoneze activitatea de la grupe, în aşa fel ca ea să răspundă cerinţelor locurilor de muncă, dar şi obiectivelor economice generale urmărite de întreprindere, am închegat un sistem de legătură permanentă cu birourile grupelor. Repartizarea membrilor comitetului pe grupe sindicale — căci aceasta este în esenţă metoda adoptată —, ne-a permis să cunoaştem temeinic realitatea concretă din secţii şi ateliere ; ei fiind aceia care mijlocesc fluxul informaţional către sindicat, fac cunoscute problemele ce trebuie rezolvate într-o perioadă dată, pulsul activităţii de la fiecare grupă. Tot cu ajutorul lor, reuşim să acordăm grupelor un sprijin diferenţiat, să le ghidăm în munca de fiecare zi, fără a le tutela însă. La aceasta se adaugă instruirea trimestrială a organizatorilor de grupă, ce are nu numai un caracter de bilanţ, ci şi de analiză şi sinteză a muncii acestora, constituind, totodată, un necesar schimb de experienţă. In felul acesta avem o vedere de ansamblu a muncii sindicale, ştim pe ce pîrghii să apăsăm atunci cînd apar mişcări lente sau scăderi de ritm. Practica averificat eficienţa acestui sistem de lucru. Vă pot oferi numeroase exemple. In sectorul filatură, în urmă cu citeva luni, adunările grupelor sindicale tindeau să alunece pe făgaşul formalismului , referatele erau aceleaşi de la o lună la alta, propunerile rezultate din dezbateri nu erau sistematic urmărite şi, ca o consecinţă, scăderea interesului faţă de dezbateri. Era simplu, aşa cum se obişnuia mai înainte, să dăm sarcină organizatorilor de grupă din filatură să „elimine aceste neajunsuri“. Insă neavînd garanţia că vor şti şi cum anume, comitetul sindicatului a delegat doi membri ai biroului său să dea respectivelor grupe „asistenţa tehnică“ necesară pentru a le readuce la linia de plutire, arătindu-le practic cum să fie organizată o adunare, cum să asigure un conţinut interesant referatelor şi filiera pe care trebuia să urmărească aplicarea propunerilor. — Acest exemplu ilustrează aspecte oarecum particulare, dintr-un compartiment. Ar fi interesant însă de aflat ce observaţii cu caracter mai general aţi putut face, ce concluzii aţi desprins datorită acestui sistem de legături ? — Am observat într-o vreme — a intervenit în discuţie tov. Domnica Brumăr, că unele birouri ale grupelor desfăşurau o muncă sindicală în sine, lipsită de iniţiativă, nu o raportau la cerinţele puse de obiectivele generale ale activităţii economice. Şi asta, pentru că ele nu cunoşteau posibilităţile ce le au pentru a interveni competent, prin acţiuni proprii, în favoarea creşterii eficienţei economice. Prin lecţii pe înţelesul tuturor privind elementele componente ale preţului de cost, ca şi prin explicarea unor indicatori ca: cheltuieli la 1 000 lei producţie marfă, lecţii predate membrilor birourilor grupelor în cadrul unei largi acţiuni de înarmare a acestora cu cunoştinţe economice, s-a învăţat cum şi unde poate să intervină grupa sindicală, s-a deschis un larg cîmp de acţiune iniţiativei proprii, creşterii autorităţii şi prestigiului acesteia. — Concret, ce iniţiative pot fi socotite ca efect direct al acestei sensibilizări economice ? —Una dintre acestea, conturată sub forma chemării: „Fiecare produs cu cheltuieli materiale cit mai reduse“, a fost îmbrăţişată, sub diverse modalităţi de contribuţie, de către toate grupele sindicale. Sub forma unor procese, în care au fost personificate prețul de cost, rebutul, cuponul, au avut loc vii dezbateri ,cu caracter educativ, soldate în final cu propuneri de măsuri tehnico-organizatorice,care au fost aplicate de conducerea întreprinderii. Un prim succes îl putem socoti reducerea cheltuielilor la 1 000 lei producţie marfă de la 911,56 lei în 1969, la 907,81 lei în momentul de faţă. Tot din grupele sindicale a izvorît şi iniţiativa organizării unui concurs cu premii, pe tema: „Cea mai originală şi eficientă propunere privind realizarea de economii la materii prime și materiale“, prin care s-a dat un cadru organizat stimulării luptei pentru economii în spiritul Hotărîrii nr. 151 a Consiliului de Miniștri. După prima etapă a concursului, încheiată recent, efectul propunerilor premiate se ridică la 1 150 000 lei. Această iniţiativă a fost preluată şi de alte colective din judeţ. Corolarul acestei munci plină de responsabilitate, dăruită cu conştiinţa participării la o activitate utilă, dă comitetului sindicatului şi celor peste 300 de colaboratori activi ai săi — membrii birourilor grupelor sindicale — satisfacţia situării întreprinderii textile „Bucegi“ — Pucioasa pe primul loc în întrecerea socialistă pe acest an dintre unităţile economice din judeţ. Satisfacţie şi mîndrie îndreptăţită, pentru că în aceste rezultate se regăsesc încorporate şi eforturile de largă amplitudine depuse de organizaţia sindicală de aici. MUNKA Pagina a 8-a Cînd ajutorul e conceput în manieră funcţionărească La unitatea economică vecină — ÎNTREPRINDEREA DE PREFABRICATE DIN BETON CELULAR AUTOCLAVIZAT DIN DOICEŞTI — întîlnim o altă faţă a lucrurilor. Din cele spuse de tovarăşul George Tofănel, membru al comitetului sindicatului, rezultă că aici se dă dovadă de realismul cuvenit în aprecierea situaţiei nesatisfăcătoare de la grupele sindicale. Se recunoaşte necesitatea unei cotituri radicale în munca de sprijinire a grupelor, ştiindu-se că activitatea acestora este singura în măsură să transforme în realitate dezideratul de a spori influenţa sindicatului în viaţa uzinei. Nu se poate nega faptul că organul sindical n-a vădit un anume interes faţă de activizarea grupelor sindicale pentru ca ele să ştie cum să lucreze. S-a făcut un instructaj privind modul în care să se organizeze şi să se desfăşoare adunările lunare ; s-a dat chiar şi un ghid, după care birourile grupelor să întocmească referatul ; se fixează nu numai data, locul, ora adunărilor de grupă, dar şi temele ce urmează a fi dezbătute. Deci, spre grupe, s-a trimis ceva. Comitetul sindicatului îşi pune însă întrebarea de ce oare de la grupe nu vine nimic spre el, sub formă de iniţiative, acţiuni, rezultate ? Răspunsul nu-l va putea afla, atîta vreme cit aceste instrucţiuni nu vor fi însoţite de ajutorul practic, la faţa locului, pentru a fi transpuse în viaţă, la specificul fiecărei grupe. Se ridică astfel problema calităţii îndrumării, care, după cum se vede, la ora actuală, nu depăşeşte caracterul formal şi de tutelare măruntă, de factură administrativ-funcţionărească. Nimeni nu pretinde ca membrii comitetului să facă ei munca organizatorilor de grupă şi a birourilor respective, însă de o asistenţă calificată şi efectivă este absolută nevoie. Dacă organul sindical va analiza mai atent starea de lucruri de la grupe, va vedea că unii dintre organizatorii acestora nu au, ei înşişi, autoritatea morală să facă educaţie la alţii, şi asta, fie că lipsesc nemotivat de la lucru, fie că dau rebuturi. Deci, in crezul acestora, nu poate fi vorba de exemplu personal, de cîştigarea respectului şi prestigiului cuvenit. Pe de altă parte, ocupat cu elaborarea de ghiduri şi instrucţiuni, comitetul sindicatului a neglijat rezolvarea unor probleme organizatorice ; de multă vreme, unele grupe n-au organizatori, stabilitatea celorlalți factori în birou fiind şi ea precară. Iată, dar, cite obiective neîmplinite pînă acum se profilează la orizontul preocupărilor imediat următoare ale comitetului sindicatului. Apropiatele adunări de dări de seamă și alegeri constituie, în acest sens, pentru comitetul sindicatului un prilej cit se poate de nimerit pentru rezolvarea problemelor organizatorice de la grupe, pentru promovarea în fruntea acestora a unor oameni capabili, cu aptitudini reale pentru această activitate, dar şi un moment de reflecţie asupra propriului stil de muncă, căruia, după cum se vede, trebuie să i se aducă serioase corective. Activitatea şi prestigiul nu pot veni din afară Ascultam de cîteva minute pe tovarăşul Radu Popa, preşedintele comitetului sindicatului de la UZINA DE UTILAJ PETROLIER — TÎRGOVIŞTE. Ne expunea modul în care organul sindical de aici lucrează cu grupele sindicale. La un moment dat ne-a atras atenţia următoarea remarcă : — Comitetul sindicatului are continuu în preocupările sale ridicarea prestigiului şi autorităţii birourilor grupelor sindicale. Pentru aceasta, luăm legătura cu maiştrii, cu şefii de secţii şi le spunem să se consulte cu organizatorii grupelor, să ţină seama de părerile lor... — Şi dă rezultate această metodă ? — In unele locuri da, în altele nu. Mai sunt unii conducători ai proceselor de producţie care nu solicită colaborarea birourilor grupelor în rezolvarea diverselor probleme. Dar noi nu ne vom lăsa şi îi vom atenţiona în continuare. Această opinie ne-a dezvăluit, chiar de la început, viziunea eronată a organului sindical privind modalităţile de întărire a prestigiului şi autorităţii grupelor. Or, se ştie că acestea nu pot fi decretate, nu pot fi aduse din afară, ci ele constituie rezultante fireşti ale unei munci fructuoase, bazată pe competenţă. Dacă un organizator sau oricare alt membru al biroului grupei sindicale nu vădeşte iniţiativă proprie, nu are intervenţii utile şi oportune, nu vine cu un punct de vedere realist, cu soluţii în confruntarea cu problemele ridicate de locul de muncă respectiv, colaborarea sa nu va fi căutată de factorii responsabili ai producţiei. O astfel de concepţie nu poate naşte o manieră organizată de a sprijini sistematic grupele sindicale. Că aşa stau lucrurile, ne-o dovedeşte şi faptul că organul sindical întreprinde diverse acţiuni la nivelul unei grupe sau alteia, numai atunci cînd se iveşte o situaţie precară, urmarea unor acumulări de neajunsuri. Faptul că comitetul sindicatului a fost nevoit să intervină direct pentru reducerea rebuturilor la turnătorie (unde a organizat o consfătuire cu bune rezultate, de altfel) în locul grupei sindicale respective, arată că organizatorul acesteia, tov. Constantin Pietrăreanu, nu întreprinsese nimic în această direcţie. Un fapt similar s-a petrecut şi la grupele sindicale din secţiile reparaţii utilaj şi armături industriale, unde de mai mult timp erau semnalate serioase deficienţe ca slaba calitate a reparaţiilor şi rebuturi. De ce a fost nevoie oare ca organul sindical să meargă el la nivelul grupelor şi nu, aşa cum e normal, comitetele sindicale de secţii ? Iată dlar, că aici se ridică o problemă de principiu. Şi anume, aceea că respectivele organe sindicale intermediare par să fie ocolite, nefiind solicitate, în primul rînd, pentru îmbunătăţirea muncii la nivelul grupelor. Şi, după cum se vede, ceea ce nu fac comitetele sindicale de secţii, încearcă să realizeze comitetul sindicatului. Dar, cu o prezenţă sporadică, adeseori pompieristică, fără o rezolvare durabilă, pierzind, totodată, şi perspectiva asupra ansamblului muncii sindicale. Dacă comitetul sindicatului ar încerca să transpună intr-un cadrilordonat preocuparea sa pentru întărirea muncii la grupele sindicale, ar găsi lesne şi obiectivele pe care să le urmărească prioritar. Şi care ar fi acestea ? Iată-le : la comitetul sindicatului se ştie că 8 grupe sindicale nu iau atitudine împotriva celor care au abateri de la disciplină ; că numai jumătate din grupe se ocupă serios de organizarea şi desfăşurarea întrecerii socialiste ; că la circa 16 grupe adunările lunare se desfăşoară formal ; că în materie de iniţiativă, multe birouri ale grupelor sînt deficitare, aşteptînd, potrivit expresiei întîlnite aici, „să fie împinse de la spate“ pentru a-şi îndeplini atribuţiile. Conturarea unui viabil concept de sprijinire a grupelor sindicale va trebui să pornească de la ideea, că comitetul sindicatului, bizuindu-se pe contribuţia comitetelor de secţii, are datoria să înveţe, în mod organizat, birourile grupelor sindicale să muncească astfel încît, ele însele, să ştie cum să acţioneze din proprie iniţiativă în diferite situaţii. Adică să meargă pe picioarele lor, fără ajutorul „cîrjelor“ (cum plastic se exprima tov. Radu Popa, recunoscînd că mai sunt astfel de grupe). Cîteva opinii cu valoare de concluzii Pornind de la necesitatea întăririi capacităţii de acţiune şi de influenţare a grupelor sindicale, am ţinut să cunoaştem şi părerea tovarăşului ION NEDELCU, preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor — Dîmboviţa, cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru satisfacerea acestei cerinţe deosebit de actuale. — Aşa cum s-a accentuat foarte mult în ultima vreme, o activitate sindicală, în ansamblul ei, cu adevărat eficientă, nu poate exista fără a vitaliza structurile ei de jos, fără a face din grupa sindicală acel generator de iniţiative, de stimulare a dorinţei şi interesului fiecărui salariat de a-şi îndeplini, la un nivel superior, sarcinile profesionale ; acel cadru organizat de manifestare a atitudinii combative faţă de fenomenele negative şi de încurajare şi promovare a tot ceea ce este nou şi valoros. Pentru a se ajunge aici, se cer a fi înţelese cîteva lucruri de esenţă. In primul rînd, fiecare comitet al sindicatului trebuie să-şi definească, după părerea mea, în funcţie de cunoaşterea concretă a realităţii, un mod de a gindi şi a acţiona în direcţia obiectivelor ce şi le-a stabilit pentru sprijinirea grupelor sindicale. In al doilea rînd, să nu se mulţumească numai a da instrucţiuni şi directive şi apoi să lase birourile grupelor să se descurce fiecare cum va şti, ci să le asiste îndeaproape, dar fără să li se substituie, la transpunerea lor în viaţă. Examinînd periodic activitatea grupelor, consider că, comitetele sindicatelor au, de asemenea, datoria de a sintetiza experienţa valoroasă, metodele, procedeele viabile — căci sînt atîtea ! — în vederea generalizării lor. Lucrînd într-o asemenea manieră şi rezultatele de la grupe vor fi pe măsura aşteptărilor. Respectiv, vor putea aduce o contribuţie mai consistentă la rezolvarea problemelor economice şi social-culturale de la fiecare loc de muncă. Desigur, expunînd aceste cîteva considerente n-am făcut decit să prezint opţiunile, direcţiile pe care Consiliul judeţean al sindicatelor îşi va axa munca în perioada imediat următoare , acţiunea de dări de seamă şi alegeri la grupele sindicale. Anchetă realizată de GH. PANTAZI şi IOAN VADUVA