Munca, februarie 1971 (Anul 27, nr. 7217-7240)

1971-02-26 / nr. 7239

Pagina a 2-a MUNKA Vineri 26 februarie 1971 PRIMA CONSFĂTUIRE PE ŢARĂ A LUCRATORILOR DIN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT (Urmare din pag. 1-a) în numele tuturor par­ticipanţilor la consfătuire, tovarăşul Iosif Banc a a­­dresat tovarăşului Nicolae Ceauşescu cele mai calde mulţumiri, exprimînd sen­timente de recunoştinţă pentru aprecierea poziti­vă, pentru criticile îndrep­tăţite, pentru indicaţiile deosebit de preţioase pe care le-a dat. Vom depune, tovarăşe secretar general — a spus vorbitorul — toate eforturile, străduin­ţa şi priceperea de care dispunem pentru a traduce în viaţă aceste valoroase indicaţii şi a ridica agricul­tura de stat la nivelul con­diţiilor ce au fost create prin grija partidului şi statului nostru, prin grija permanentă a dumnea­voastră. Indicaţiile date de dumneavoastră, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, vor constitui o călăuză perma­nentă şi de mare preţ pentru noi, pentru toate întreprinderile agricole de stat, pentru toate fermele, pentru toţi lucrătorii din unităţile agricole de stat, pentru toţi lucrătorii mi­nisterului nostru, în munca lor pentru progresul conti­nuu al agriculturii noastre. Avem posibilitatea şi suntem­ ferm hotărîţi să îndeplinim înainte de termen sarcinile trasate agriculturii de stat prin Directivele Congre­sului al X-lea al partidu­lui, de a spori producţia şi productivitatea muncii la nivelul celor mai bune realizări obţinute de sta­tele cu agricultură dezvol­tată. Conducerea ministeru­lui, participanţii la con­sfătuire, toţi lucrătorii din Subliniind că prima con­sfătuire a lucrătorilor din agricultura de stat are loc intr-un moment deosebit de important pentru dez­voltarea multilaterală a e­­conomiei naţionale, pentru înflorirea patriei, tovară­şul Angelo Miculescu, mi­nistru secretar de stat, a arătat că în cele peste două decenii care au trecut de la Înfiinţarea lor, întreprin­derile agricole de stat s-au bucurat de o permanentă atenţie din partea conduce­rii partidului şi statului nostru- Volumul investiţii­lor alocate întreprinderilor agricole de stat, de la în­fiinţarea lor şi pînă în pre­zent, se ridică la aproape 40 miliarde lei. S-au asigu­rat, totodată, pentru între­prinderile agricole de stat, 16 500 de specialişti, din care peste 6 000 de cadre cu pregătire superioară, în­treprinderile agricole de stat dispun în prezent de 30 000 de tractoare, cu a­­proape 5 000 mai multe de­cit în 1965, revenind astfel 70 ha de teren agricol pe un tractor fizic faţă de 90 ha cite revin pe total agri­cultură. Ele dispun de 11000 combine pentru ce­reale păioase, faţă de 8 500 cite aveau cu cinci ani în urmă, ceea ce înseamnă o încărcătură medie de 48 ha, faţă de 60 ha pe total agri­cultură. Industria construc­toare de maşini a diversifi­cat producţia de tractoare şi utilaje agricole. în ceea ce priveşte zootehnia, do­tarea cu maşini şi instalaţii s-a axat, în primul rînd, pe mecanizarea lucrărilor de recoltare şi preparare a fu­rajelor, transporturilor de nutreţuri, aprovizionării cu apă etc. Rezultatele obţinute pe plan mondial, ca şi propria noastră experienţă, au do­vedit din plin că o agricul­tură modernă, de înalt ran­dament, este de neconceput fără utilizarea largă a unei game variate de produse chimice : îngrăşăminte, in­­sectofungicide, erbicide, biostimulatori etc. în peri­oada 1966—1970, cantităţile de îngrăşăminte furnizate de industrie agriculturii de stat au sporit de la un an la altul. Cantitatea de în­grăşăminte chimice sub­stanţă activă folosită pe hectarul de teren agricol a crescut de la 64 de­ kg în 1965, la 97 kg în 1970. Ac­ţiunile hidroameliorative au cunoscut, în cincinalul trecut, o amploare fără precedent. Numai în Lunca îndiguită a Dunării, supra­faţa totală cîştigată prin a­­semenea acţiuni însumează peste 250 000 ha. Importan­te fonduri de investiţii au fost alocate pentru extinde­rea suprafeţelor amenajate pentru irigaţii, care, în 1970, au ajuns la 236 000 ha, faţă de 100 000 ha, existen­te în 1965. agricultura de stat, ne an­gajăm ca prin mai buna folosire a pămîntului şi a celorlalte mijloace de pro­ducţie, prin aplicarea cre­atoare la condiţiile ţării noastre a tot ceea ce este mai nou şi înaintat în şti­inţa şi practica agricolă, să obţinem peste actuale­le prevederi ale cincinalu­lui un milion tone cereale, 100 000 tone legume, 50 000 tone struguri şi fructe, 120 000 tone carne, 500 000 hectolitri lapte şi 300 mili­oane ouă, produse ce în­sumează circa 3,5 miliarde lei producţie globală. A­­ceste angajamente nu în­sumează însă tot ceea ce poate da sectorul agricol de stat. Vom analiza încă o dată unitate cu unitate, cultură cu cultură şi pro­­­dus cu produs, astfel ca să găsim şi să punem în va­loare toate rezervele de care dispun întreprinderi­le agricole de stat. Pe deplin conştienţi de rolul şi de răspunderea ce revine întreprinderilor a­­gricole de stat pentru dez­voltarea întregii agricul­turi, vom produce cantităţi sporite de seminţe, în fer­me specializate, vom ge­neraliza încă din acest an cooperarea cu unităţile cooperatiste în producţia cărnii de pasăre şi o vom extinde la porcine, la tau­rine şi ovine, şi în alte do­menii în care trebuie să a­­cordăm sprijinul necesar cooperativelor agricole de producţie. Ne exprimăm — a spus în încheiere vorbitorul — deplina adeziune pentru politica internă şi externă a partidului nostru, depli­na satisfacţie pentru trans­formările profund înnoi­toare care au loc în viaţa economică şi socială a ţă-Orientarea spre intensi­ficarea producţiei agricole a determinat ca o mare parte din investiţii să fie îndreptate spre realizarea de noi capacităţi produc­tive, îndeosebi complexe de tip industrial. Paralel cu dezvoltarea capacităţilor de creştere a animalelor şi păsărilor, s-au luat măsuri corespun­zătoare pentru construirea de noi fabrici de nutreţuri combinate, a căror produc­ţie a ajuns în 1970 la circa 1,5 milioane tone, faţă de circa 390 mii de tone cîte s-au produs în 1965. O deo­sebită importanţă s-a acor­dat continuării şi adîncirii acţiunii de specializare şi concentrare a producţiei, cale sigură pentru creşterea producţiei şi reducerea pre­ţului de cost. In prezent, din cele 3 304 ferme, nu­mai 96 mai au caracter mixt, faţă de 454 de ferme mixte existente în anul 1967. In anii 1966—1970, pro­ducţia globală a întreprin­derilor agricole de stat a înregistrat o creştere de 43 la sută faţă de perioada 1961—1965. Deşi deţin numai 14 la sută din suprafaţa agricolă a ţării şi 18 la sută din efectivele de animale, par­ticiparea lor la fondul cen­tral­­de produse agroali­­mentare a fost în anul 1970 de peste 35,1 la sută la grîu, 27 la sută la carne to­tal, din care peste 65 la sută la carnea de porc, iar la ouă de 57 la sută. O con­tribuţie însemnată au avut întreprinderile agricole de stat în perioada 1966—1970 şi în sporirea fondului de produse agricole, destinate exportului­ Rezultatele, luate în an­samblu, obţinute de agri­cultura de stat în cincina­lul trecut sunt însemnate, a arătat vorbitorul. Dar, ana­­lizînd producţiile planifi­cate se constată că, la mul­te culturi, ele n-au fost rea­lizate. Nivelele de produc­ţie atinse sunt mici. In 1970, de exemplu, recolta medie de porumb pe terenurile irigate a fost de 4 460 kg la ha, faţă de 6 500—7 000 kg la ha. Cit s-a prevăzut în studiile tehnico-economice. Precizînd că există re­zerve de sporire a recoltei de porumb, vorbitorul a citat, între altele, exemplul I.A.S. Pietroiu care a obţi­nut 7 700 kg la hectar, al unor ferme ale I.A.S. Doro­­banţu, Jegălia sau Băileşti, care au realizat, în condiţii de irigare, 6 700—7 000 kg la hectar. Pentru creşterea producţiei şi a rentabilită­ţii la cultura porumbului va trebui ca, începînd cu anul 1971, să se dea cea mai mare atenţie aplicării tehnologiei stabilite pentru această cultură — a arătat vorbitorul. In mod deose­bit trebuie să se insiste uii şi sîntem hotărîţi să de­punem toate eforturile pentru realizarea sarcini­lor trasate de Directivele Congresului al X-lea al partidului nostru. Vă mulțumesc încă o da­tă, tovarăşe Ceauşescu, pentru înaltele distincţii acordate lucrătorilor din unităţile agricole de stat, pentru tot ceea ce aţi făcut şi faceţi în vederea dez­voltării întreprinderilor a­­gricole de stat, pentru dez­voltarea întregii noastre agriculturi, pentru progre­sul şi propăşirea Români­ei socialiste. Intr-o atmosferă însu­fleţită, de entuziasm, par­ticipanţii la consfătuire au adoptat o chemare către toţi lucrătorii din fermele şi întreprinderile agricole de stat, prin care adresea­ză un vibrant îndemn la o activitate creatoare, me­nită să asigure avîntul în­tregii noastre agriculturi socialiste. Participanţii la consfă­tuire au manifestat înde­lung pentru Partidul Co­munist Român, pen­tru se­cretarul său general. Se scandează ..P.C.R. — Ceauşescu“, „P.C.R. — Ceauşescu“. Este o expre­sie grăitoare a dragostei pe care lucrătorii din în­treprinderile agricole de stat o poartă conducerii de partid, a recunoştinţei lor pentru măsurile per­manente adoptate în ve­derea modernizării rapide a acestei ramuri a econo­miei naţionale, şi totodată a hotărîrii ferme de a munci cu toată însufleţirea pentru sporirea producţiei agricole vegetale şi anima­le, pentru prosperitatea şi progresul patriei noastre socialiste, asupra amplasării judici­oase a culturii, folosirii hi­brizilor adecvaţi, asigurării densităţii optime, întreţine­rii la timp a culturilor şi recoltării fără pierderi. In continuare, raportul s-a ocupat de problemele pe care le ridică cultura de floarea-soarelui, arătînd că recolta medie obţinută in perioada 1966—1970 a fost de 1 700 kg la hectar, faţă de 1 490 kg realizate în cin­cinalul precedent, dar că nivelul producţiei este încă scăzut. O deosebită impor­tanţă s-a acordat în raport extinderii culturii de soia. In aprovizionarea popu­laţiei cu produse agro­­alimentare, legumicultura ocupă un loc important. în­treprinderile agricole de stat au sporit cantităţile de legume vîndute pe piaţa internă şi la export­ Faţă de 141 mii tone de legume de cîmp livrate la fondul de stat în 1966 s-a ajuns, în 1970, la peste 220 000 tone. Trebuie arătat însă că spo­rul de producţie s-a obţi­nut mai mult pe seama ex­tinderii suprafeţelor şi mai puţin pe seama creşterii producţiei medii. In continuare au fost abordate probleme ale viti­culturii şi pomiculturii din întreprinderile agricole de stat. In viitor se vor înmulţi soiurile de struguri pentru masă cu boabe mari şi so­iurile pentru vinuri roşii, aromate şi acele specifice în producerea şampaniei şi coniacurilor. In pomicul­tură se vor introduce în producţie sortimentele de fructe mult căutate. Arătînd că creşterea ani­malelor reprezintă una din ramurile principale ale agriculturii, vorbitorul a subliniat că producţia ani­malieră, fundamentată pe o concepţie nouă, modernă, de concentrare şi speciali­zare, participă în prezent cu 45 la sută la volumul producţiei globale a între­prinderilor agricole de stat. Faţă de anul 1965, între­prinderile agricole de stat au livrat, în anul 1970, mai mult cu un milion hl de lapte, 156 mii tone de car­ne, 336 milioane de ouă şi 900 tone de lună. In ultimii ani a sporit ponderea efectivelor de vaci crescute în complexele industriale. Trebuie arătat, însă — a subliniat vorbi­torul — că nu s-a reuşit încă să se atingă parame­trii prevăzuţi în studiile tehnico-economice. Nivelele de producţie, preţul de cost, rentabilitatea în aces­te complexe sunt departe de a fi satisfăcătoare. Producţia de carne de taurină a fost concentrată în unităţi specializate, ceea ce a permis să se facă un salt calitativ faţă de tre­cut. An de an, livrările de carne de taurine, la fondul de stat au fost depăşite­ . Dar şi în cazul complexe­lor pentru îngrăşarea tau­rinelor nu se realizează pa­rametrii prevăzuţi în studi­ile tehnico-economice şi se cer făcute în continuare e­­forturi pentru mai buna folosire a tehnologiilor mo­derne, a spaţiilor construi­te pentru furajarea ra­ţională a animalelor. In cincinalul trecut, la complexele industriale de ingrăşare a porcinelor, nu s-a realizat în întregime planul de livrări la fondul central, ritmicitatea a lă­sat de dorit, pierderile prin mortalităţi au fost încă destul de mari, de circa 14 la sută din efectiv. In con­diţii similare de producţie, o serie de complexe obţin rezultate diferite. In continuare, vorbitorul s-a ocupat de creşterea ovi­nelor, arătînd că în ulti­mii ani s-au obţinut unele rezultate pozitive, ca ur­mare a concentrării pro­ducţiei. S-au creat comple­xe de îngrăşarea mieilor în sistem industrial. Produc­ţia medie de lînă insă a în­registrat creşteri mici de la an la an. Sectorul de creştere a pă­sărilor, unde statul a făcut mari­ investiţii pentru con­struirea de complexe şi importul de material de reproducţie, au creat condi­ţii să se realizeze o produc­ţie medie pe găina furajată din sectorul industrial, de peste 220 de ouă, într-o se­rie de unităţi obţinîndu-se peste 240 de ouă. Cu ase­menea producţii ne situăm la nivelul ţărilor cu avicul­­tură dezvoltată. Principala direcţie către care trebuie să ne îndrep­tăm atenţia este de a rea­liza şi depăşi efectivele de animale, în special efecti­­vele-matcă, atît în comple­xele industriale, cît şi în sistemul gospodăresc. In continuare, vorbitorul a înfăţişat problematica majoră a agriculturii de stat în cincinalul 1971—1975. • Caracteristicile activităţii întreprinderilor agricole de stat în anii 1971—1975 vor fi adîncirea intensivizării, pe calea continuării proce­sului de concentrare şi spe­cializare a producţiei, di­versificarea şi realizarea mecanizării integrale, com­plexe a lucrărilor, atît în sectorul producţiei vegeta­le, cît şi în cel al produc­ţiei animale, extinderea chimizării şi irigaţiilor, a­­plicarea celor mai avansa­te tehnologii de lucru, creş­terea eficienţei economice în toate domeniile. La ni­velul anului 1975, între­prinderile agricole de stat vor trebui să realizeze o producţie globală agricolă de peste 25 miliarde de lei, cu 80 la sută mai mare faţă de cea realizată în 1970. Ritmul mediu anual de creştere în perioada 1971— 1975 va trebui să fie de 10,3 la sută. Producţia mar­fă ce se prevede a se rea­liza la nivelul anului 1975 va fi de 20,5 miliarde lei, cu 55 la sută mai mult faţă de anul trecut. Volumul beneficiilor în anul 1975 va ajunge la aproape 3,4 miliarde lei. Creşterea deosebită a vo­lumului producţiei în ac­tualul cincinal necesită o lărgire şi modernizare, în continuare, a bazei tehni­­co-mateariale. Pe întreaga perioadă 1971—1975 agri­cultura de stat va primi un volum de investiţii de 23,5 miliarde lei, din care 18,5 miliarde lei investiţii centralizate, cu 28 la sută mai mult decît în perioada 1966—1970. Condiţiile ce se creează vor permite ca în ultimul an al cincinalului să se ob­ţină în medie la hectar : 1? 100 kg griu, 4 250 kg po­rumb, 2 210 kg floarea-soa­relui şi 7 290 kg struguri. Ritmuri şi proporţii di­namice se vor înregistra în actualul cincinal şi în sec­torul zootehnic, dezvoltîn­­du-se acţiunea de industria­lizare a creşterii animale­lor. Valoarea exportului pe care trebuie să-l realizeze întreprinderile agricole de stat la nivelul anului 1975 va fi de peste 721 milioane de lei valută, cu 78 la sută mai mult faţă de realizări­le anului 1970. După cum s-a arătat la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din no­iembrie 1970, va trebui să se extindă formele de cooperare dintre întreprin­derile agricole de stat şi cooperativele agricole de producţie. Experienţa deja cîştigată, rezultatele bune obţinute în anul 1970, ara­tă că această formă permi­te generalizarea mai rapi­dă a tehnologiilor moderne şi ex­perienţei necesare a­­păcării acestora şi în co­operativele agricole. Rolul decisiv în realiza­rea sarcinilor de plan a programelor stabilite îl au, fireşte, cadrele. Agri­cultura de stat dispune de cadre valoroase, cu o bo­gată experienţă. Fiecare fermă este direct condusă de un specialist. Avem deci o forţă care, împreună cu tehnicienii, cu mecanizato­rii, cu toţi lucrătorii per­manenţi din întreprinderi­le agricole de stat, este în stare, şi va fi în stare, să atingă nivelele de produc­ţie şi de rentabilitate sta­bilite. Pentru realizarea sarcinilor ce stau în faţa a­­griculturii de stat se are în vedere lărgirea competenţe­lor unităţilor şi îndeosebi ale fermelor, creşterea cointe­resării salariaţilor în do­­bîndirea unor rezultate fi­nale superioare. Se anali­zează în prezent posibili­tatea ca salariaţii ferme­lor să fie retribuţi în acord global pentru munca depusă, pe bază de tarife pe unitatea de produs, corelate cu gradul de ren­tabilitate realizat. Se are în vedere, totodată, ca în­cadrarea pe posturi de şefi de fermă, de economişti etc., să se facă pe bază de concurs, ţinîndu-se seama atît de cunoştinţele pro­fesionale, cît şi de rezul­tatele obţinute în produc­ţie. Asigurăm conducerea de partid şi de stat — a ară­tat în încheiere vorbitorul — că nu vom precupeţi nici un efort pentru ca sar­cinile ce ne revin în acest cincinal să fie îndeplinite cu cinste. Ne angajăm să gospodărim mai bine pă­­mîntul, celelalte mijloace de producţie şi financiare, bunuri ale întregului po­por, să asigurăm avîntul rapid al agriculturii de stat şi să sprijinim din plin dezvoltarea şi conso­lidarea agriculturii socia­liste. * După ce s-a referit pe larg la vastele lucrări hi­droameliorative iniţiate de partidul şi statul nostru, to­varăşul ing. ION VLAD, director la I.A.S. „Insula Mare a Brăilei", a arătat că, mulţumită măsurilor întreprinse, cei peste 2 000 salariaţi permanenţi ai în­treprinderii agricole de stat pe care o reprezintă la con­sfătuire, au satisfacţia de a raporta conducerii partidu­lui şi statului că în cincina­lul 1966—1970 au realizat o producţie globală de 1,2 miliarde lei şi o producţie marfă de 762 milioane lei. In această perioadă au fost obţinute şi livrate statului 560 000 tone porumb boabe stas, în afară de alte în­semnate cantităţi de cerea­le şi produse animaliere. In obţinerea rezultatelor amintite, pe lîngă potenţia­lul ridicat al acestor pă­­mînturi, merită a fi subli­niată şi priceperea lucrăto­rilor noştri, iniţiativa, şi o­­perativitatea cu care au a­­daptat la condiţiile specifi­ce, tehnologiile cele mai co­respunzătoare. Fără a mi­nimaliza aportul unor mă­suri agrotehnice ca ogoare­le adinei de toamnă, densi­tatea sporită a plantelor, cca 45—50 000 de plante la hectare, uniformitatea pe rînd a acestora, consider că un rol important l-au avut folosirea erbicidelor și re­coltarea la timp. Trebuie să arăt însă că pentru realizarea a ceea ce ne-am propus mai avem încă multe de făcut. Nici astăzi nu ne-au trecut fio­rii din primăvara anului 1970 cînd apele Dunării crescuseră cu 3—5 m, pes­te nivelul pămîntului din Insulă, în timp ce unele diguri înmuiate, roase de valuri, erau gata de a fi depăşite şi distruse. Ne a­­minţim cu profundă recu­noştinţă, că pentru salva­rea „Insulei Mari a Brăi­lei“ în momentele cele mai grele, ne-am bucurat de sprijinul şi îndrumările directe ale conducătorului partidului şi statului nos­tru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. (Aplauze). De aceea propun să se reanalizeze oportunitatea consolidării digurilor ce apără insula. In afară de securitatea investiţiilor fă­cute aici, am putea trece la construirea unor fa­brici de nutreţuri combi­nate şi staţii de uscat fu­raje verzi, complexe de creşterea şi îngrăşarea por­cilor, abatoare etc., pentru a scoate din Insulă carne sau preparate de carne şi un porumb. Am în vedere că astfel am putea pune bazele unei exploatări in­tensive, cu unităţi de pro­ducţie integrate pe verti­cală. In încheiere, vorbitorul a făcut o serie de propu­neri concrete legate de ex­ploatarea cît mai raţională a suprafeţelor de pămînt din „Insula Mare a Brăilei", angajîndu-se, în numele colectivului pe care îl re­prezintă, să nu precupe­ţească nici un efort pen­tru traducerea în viaţă a programului de dezvolta­re a agriculturii elaborat de cel de al X-lea Congres al P.C.R. Referindu-se la impor­tanţa măsurilor luate pen­tru organizarea agricultu­rii de stat pe principiul fermelor, tovarăşa inginer LUCIA BIRCA, şef de fer­mă la Întreprinderea avico­lă de stat Mihăileşti, jude­ţul Ilfov, a relevat faptul că pe măsura îmbunătăţirii tehnologiei de lucru şi a materialului­­ avicol, la fer­ma Alba s-a reuşit să se obţină rezultate din ce în ce mai bune, ajungîndu-se în anii 1969—1970 la pro­ducţii de peste 260 ouă pe găină anual, cu consumuri specifice de 0,165 gr. furaj combinat pe ou. Ca urma­re a rezultatelor bune de producţie, preţul de cost pentru o mie ouă a fost realizat în 1969 cu 432 lei, iar în 1970 cu 424 lei — valori sub prevederile din studiul tehnico-economic al investiţiei. Cu toate acestea — a spus vorbitoarea — consi­der că există destule posi­bilităţi de a reduce şi mai mult cheltuielile. Mă aso­ciez întrutotul măsurilor propuse în programele dis­cutate ieri în cadrul secţiei de păsări şi animale mici, măsuri ce urmează să fie luate în fermele de găini ouătoare. Permiteţi-mi să mă re­fer, în cîteva cuvinte şi asupra acţiunii de coope­rare cu cooperativele a­­gricole de producţie. La indicaţia Comitetului ju­deţean Ilfov al P.C.R., în­treprinderea noastră a ini­ţiat cooperarea în dome­niul avicol cu C.A.P. — Brănești, măsură care s-a soldat cu rezultate deose­bite. In prezent, ferma noastră de pildă coope­rează cu C.A.P.-Berceni, acordîndu-i asistentă teh­nică în organizarea pro­cesului tehnologic, livrîn­­du-i în 1970 un număr de 12 000 puicuțe în vîrstă de peste 1 luni. Din anul acesta, în în­treprinderea noastră a început acţiunea de intro­ducere a bateriilor în fer­mele de găini ouătoare, acţiune care se va termina la sfîrşitul anului 1972. Prin aceasta, capacitatea de producţie a întreprin­derii va creşte de la 204 000, locuri găini, la 510 000 locuri. Tehnica creşterii şi exploatării pă­sărilor în baterii va permi­te, alături de alte măsuri pe care le vom lua, atingerea încă din anul 1972 a unor indicatori de­­roducţie şi de eficienţă, competitivi cu cei realizaţi în ţări cu a­­vicultură dezvoltată. La secţia culturi cîmp — a spus, în prezentarea con­cluziilor secţiei ale cărei lucrări le-a condus, — tova­răşul inginer CONSTAN­TIN GIB, directorul I.A.S. Ograda-Ialomiţa, au luat parte 1 250 de delegaţi şi in­vitaţi, la discuţii partici­­pind 18 cadre din producţie şi institute de cercetări, ca­re au făcut propuneri valo­roase în legătură cu tehno­logiile prevăzute în progra­mele elaborate, în vederea realizării sarcinilor ce revin agriculturii de stat în ac­tualul plan cincinal la cul­tura griului, porumbului, soiei şi florii-soarelui. Dis­cuţiile purtate au constituit în acelaşi timp un bun pri­lej de împărtăşire a expe­rienţei unităţilor fruntaşe. Susţinînd programele, participanţii la discuţii şi-au exprimat în unanimi­tate convingerea că sarcini­le ce revin agriculturii de stat pot fi realizate şi de­păşite prin transpunerea în practică a măsurilor preco­nizate. Sintetizînd discuţiile şi propunerile făcute, rezultă următoarele : 1. — In ce priveşte cultu­ra griului, al cărei nivel de producţie continuă să fie sub posibilităţile materiale create, participanţii la dis­cuţii au făcut propuneri preţioase privind îmbună­tăţirea structurii soiurilor, înmulţirea şi extinderea în producţie a acelora care s-au dovedit mai producti­ve, pregătirea calitativ su­perioară a terenului, folo­sirea raţională a îngrăşă­mintelor şi erbicidelor, combaterea bolilor şi dău­nătorilor ; s-a insistat asu­pra asigurării unei rotaţii minime, în care grîul să nu urmeze mai mult de doi ani după el însuşi. 2.­­ Cu privire la po­rumb, care va constitui în perioada următoare cultu­ra de bază, ocupînd în anul 1975 peste 30 la sută din suprafaţa arabilă a agricul­turii de stat, s-a subliniat că sporirea considerabilă a producţiei şi a eficienţei e­­conomice pe terenurile a­­menajate pentru irigat es­te posibilă numai prin apli­carea corespunzătoare a tehnologiilor, folosirea hi­brizilor de mare producti­vitate, chimizare com­plexă şi aplicarea corectă a programului de irigare. Pentru reducerea consumu­lui de forţă de muncă la 8—10 ore/tonă, faţă de 52 ore cît s-a folosit în anul 1970, a rezultat că va tre­bui să se pună accentul pe mecanizarea complexă a lucrărilor, în special a ce­lor de recoltare, precum şi pe aplicarea erbicidelor pe mai mult de 80 la sută din suprafaţa cultivată. S-a ce­rut, de asemenea, să se asi­gure utilajele de uscare a porumbului recoltat cu combinele autopropulsate. S-a solicitat şi sprijinul In­stitutului de cercetări pen­tru cereale şi plante teh­nice, în vederea asigurării unor hibrizi de mare pro­ductivitate, cu conţinut ri­dicat în proteină şi cu valoare nutritivă superi­oară. 3.­­ Ţinînd seama de importanţa soiei, ca princi­pală sursă de proteină ve­getală, participanţii la dis­cuţii au reliefat necesita­tea amplasării acestei cul­turi cu prioritate pe tere­nurile irigate, îmbunătăţi­rii structurii soiurilor, urmărindu-se înmulţirea şi extinderea rapidă a celor mai productive ; s-a insistat asupra aplicării corecte a tehnologiei sta­bilite, şi în mod special asupra îmbunătăţirii sis­temului de aplicare a în­grăşămintelor şi a erbicide­lor, bacterizării seminţe­lor. 4.­­ Floarea-soarelui con­tinuă să rămînă cultura de bază pentru asigurarea uleiului comestibil, precum şi pentru completarea re­zervei de furaje proteice Mulţi participanţi la dis­cuţii s-au referit la măsu­rile care trebuie luate în vederea folosirii integrale a pămîntului, precum şi a asigurării ridicării poten­ţialului mai productiv. A fost scos în evidenţă fap­tul că, mai ales în incin­tele îndiguite şi în vestul ţării, însemnate suprafeţe de teren rămîn nefolosite, iar în multe locuri chiar suprafeţe însâmînţate sînt calamitate din cauza exce­sului de apă. S-a solicitat sprijinul Departamentului Agriculturii de Stat, ca împreună cu Departamen­tul îmbunătăţirilor Funcia­re, să stabilească, pentru fiecare incintă şi zonă, pro­grame de definitivare a sistemelor de desecare, cu executarea paralelă a lu­crărilor de nivelare, de drenaj vertical prin subso­­laj, precum şi alte lucrări cu caracter agroameliora­tiv. Din discuţiile purtate a reieşit că exploatarea te­renurilor amenajate pentru irigat nu s-a făcut întot­deauna corespunzător ce­rinţelor tehnice, iar tehno­logiile n-au fost respectate, din care cauză producţiile realizate nu au corespuns investiţiilor făcute. Producerea şi folosirea seminţelor a constituit una din temele principale dez­bătute în cadrul secţiei. S-a accentuat asupra con­solidării continue a ferme­lor specializate în produce­rea de seminţe, perfecţio­nării tehnologiilor şi com­pletării dotării pentru us­carea şi condiţionarea se­minţelor. Concluziile şi propuneri­le care au rezultat în şe­dinţa Secţiei culturi cîmp au evidenţiat şi alte pro­bleme : intensificarea acti­vităţii de producere a ce­lor mai valoroase soiuri şi celor mai valoroşi hibrizi, îmbuntăţirea cointeresării materiale a lucrătorilor din ferme etc. Una din problemele im­portante care se pune agri­culturii noastre de stat, în actualul stadiu de dezvol­tare, a spus tovarăşul AL. cocoşila, directorul I.A.S. Urziceni, este crearea unui cadru ştiinţific funda­mentat şi verificat din punct de vedere practic, în vederea folosirii cît mai ra­ţionale a îngrăşămintelor chimice, pentru a obţine producţii mari şi ieftine, fără să stricăm echilibrul şi metabolismul plantelor, întreprinderea noastră a obţinut la grîu în ultimii 10 ani o producţie medie de 3 270 kg, în 4 ani din 10 peste 3 500 kg, iar într-un singur an chiar 4 000 kg pe hectar. La cultura porum­bului recolta medie la hec­tar s-a cifrat la 5 370 kg în ultimii 10 ani şi în 3 ani s-a ridicat la peste 6 300 kg. La floarea- soarelui am obţi­nut 3 ani la rînd peste 3 000 kg la hectar, iar în ultimii 2 ani am depăşit producţia de 2 200 kg pe hectar. Producţii mari am obţi­nut şi la cultura de soia, porumb siloz şi lucernă. Menţionez că toate aceste producţii au fost obţinute în condiţii de neirigare, în cadrul întreprinderii noas­tre, pe suprafeţe mari, pes­te aceste producţii medii am obţinut şi producţii re­cord. La porumb, în anul 1970 pe suprafaţa de 257 ha am realizat 7 300 kg po­rumb boabe pe hectar. Tot în cadrul întreprinderii noastre am obţinut în cîm­­purile experimentale, pe parcele unde combinaţiile de îngrăşăminte au fost bine echilibrate 9 200 kg/ha la porumb boabe, 5 500 kg/ ha la grîu şi 4 434 kg/ha la soia. Folosirea îngrăşămintelor şi a erbicidelor a determi­nat şi o creştere substanţia­lă a rezultatelor economice. In ultimii 10 ani am obţi­nut un venit net pe tona de griu de peste 380 lei, 450 lei pe tona de porumb, 1 500 lei pe tona de soia şi peste 1 000 lei pe tona de floarea­­soarelui. întreprinderea noastră şi-a încheiat activi­tatea în ultimii 12 ani nu­mai cu beneficii. Organizarea agriculturii de stat în grupuri integrate, de mari dimensiuni, a spus vorbitorul, scoate în prim plan necesitatea ca, în aces­te unităţi, să se aplice teh­nica cea mai modernă, să fie conduse de către cadre bine pregătite din punct de vedere profesional şi poli­tic, capabile să dea viaţă sarcinilor trasate de partid agriculturii noastre de stat. Nouă, celor ce lucrăm în producţie, ne revine deci sarcina de a ne perfecţiona continuu pregătirea, de a stăpîni tot ce este nou în tehnica agricolă. Lucrez la această fermă de 20 de ani — a spus to­varăşul ION NICODIM, mecanic de întreţinere, fer­ma Dîlga I.A.S. Lehliu, ju­deţul Ialomiţa. In prezent sîntem un colectiv de 24 de mecanizatori, cu 24 de tractoare, cu care lucrăm cele 2 000 ha ale unităţii. Datorită mecanizării tot mai complete a lucrărilor, cantităţilor sporite de în­grăşăminte şi insectofungi­­cide, recoltele au crescut an de an. La griu, de exem­plu, cultură de bază a fer­mei obţineam in anii 1963— 1964 producţii medii de 2 800—3 000 kg/ha. In anul 1968 am realizat 4 265 kg ha. Chiar în condiţiile nefavo­rabile de climă ale anului 1970, producţia a depăşit 3 000 kg/ha. Rezultate bune am obţinut, de asemenea, la floarea soarelui, la porumb, cultură la care începînd din 1966 realizăm peste 4 550 kg la hectar. In 1970, am culti­vat 200 ha cu soia şi cu toa­te că nu aveam experienţa necesară, aplicind întocmai indicaţiile tehnice pe care le-am primit, am reuşit să obţinem o producţie de 3 100 kg/ha. Pentru anul 1971, a spus în continuare vorbitorul, colectivul nostru şi-a pregă­tit baza tehnico-materială în vederea îndeplinirii sar­cinilor de plan. Astfel, în­treaga suprafaţă de teren a fermei a fost arată şi fer­tilizată încă din toamnă. Toate tractoarele şi maşini­le agricole din fermă au fost reparate cu o deose­bită grijă In încheiere, vorbitorul a spus : După cite am aflat în staţiunile pentru meca­nizarea agriculutrii se apli­că un nou sistem de plată a muncii depuse de tracto­rişti, întrucît acest mod de plată dă posibilitate de a se obţine cîştiguri mai mari, în raport cu produc­ţia realizată pe tarlaua lu­crată, propun ca să fie in­trodus şi în fermele agri­cole de stat. In acest fel s-ar realiza o mobilizare mai mare a mecanizatorilor din I.A.S. la creşterea produc­ţiei agricole. Muncesc în întreprin­derea Agricolă de Stat Mihai Viteazul — Turda — a spus mulgătorul NICO­LAE SZEKELY de la în­fiinţarea acestei unităţi ca îngrijitor de animale,­­împreună cu alţi îngriji­tori români, unguri şi de alte naţionalităţi, şi chiar din primii ani de muncă am obţinut rezultate bune. In perioada de început, întreprinderea avea în jur de 70 vaci, adunate din tot judeţul Turda. Din a­­cestea au fost alese 8 vaci dintre cele mai bune. De la ele şi de la altele care s-au dovedit a fi vaci cu producţii bune am crescut cu mare grijă toate viţelele şi tăuraşii. Numărul va­cilor elită şi record s-au înmulţit, precum şi viţeii de la ele. Pentru că nu le mai puteam îngriji sin­gur, am crescut pe lîngă mine muncitori pe care i-am învăţat cum să în­grijească animalele. Trep­tat s-a reuşit să avem în adăposturi numai vaci re­cordiste şi produşii lor, vacile elită predîndu-le la alţi îngrijitori. O mare atenţie am acor­dat îngrijirii animalelor ti­nere. Numărul vacilor re­­cordiste a sporit astfel continuu. In 1966, existau 7 familii de vaci, compuse din cîte 7—8 exemplare, cea mai numeroasă fiind familia Giongios, care a­­vea 18 exemplare. Dintre acestea, de la una, la a 3-a lactaţie, am obţinut 10 800 litri lapte, cu un procent de grăsime de 4 la sută, ocupînd locul I la Expoziţia naţională de zootehnie din 1967 de la Bucureşti. De altfel, din 1956 şi pînă în anul 1968, de la vacile îngrijite de mine nu s-a muls mai pu­ţin de 6 500 litri lapte de la fiecare vacă, producţie care se obţine şi astăzi, în anul 1970 am realizat, de la o grupă de 18 vaci recordiste, aproape 6 300 litri de la fiecare vacă. Ca urmare am realizat şi cîşti­guri lunare şi anuale foar­te bune, deşi nu am fost plătit după un alt sistem de salarizare decît ceilalţi îngrijitori ; dimpotrivă s-a ţinut cont că îngrijesc vaci recordiste. După cum am mai spus sîntem la I.A.S. Mihai Vi­teazul — Turda un colec­tiv de oameni, conduşi de preocuparea ca prin mun­ca noastră să facem din complexul de vaci de lap­te un model pentru toate unităţile agricole. Sunt convins că în viitor vom ajunge la acest rezultat. Programul de metisare şi selecţie, preocuparea con­ducerii pentru crearea u­­nor condiţii mai bune de muncă, stăruinţa noastră pentru respectarea teh­nologiilor de lucru vor asi­gura realizarea unor pro­ducţii mai mari şi mai ief­tine de lapte. Concluziile dezbaterilor secţiei pentru creşterea vacilor de lapte au fost prezentate de tovarăşul ing. ION GHEORGHIU, director al întreprinderii agricole de stat Tg. Frumos, judeţul Iaşi, care s-a referit la început la unele reali­zări obţinute în agricul­tura de stat în domeniul sporirii efectivelor şi a producţiei de lapte. In pe­rioada 1966—1970, efectivul total de taurine a crescut de la 517 000 la 625 000 capete, ceea ce reprezintă o creştere de 23 la sută. Producţia totală de lapte a crescut de la 5 233 000 hl în 1966 la 6 055 000 hl în 1970, reprezentînd o creş­tere de 15,7 la sută, pon­derea întreprinderilor agri­cole de stat la fondul cen­tral fiind de 38 la sută. Rezultatele obţinute se da­­toresc concentrării şi spe­cializării acestui sector de producţie, în vederea tre­cerii la un sistem de ex­ploatare intensiv, preocu­pării existente pentru do­tarea mecanică a fermelor, pentru îmbunătăţirea fura­jării animalelor şi creş­terea producţiilor de furaje la hectar. In dezbaterile care au avut loc în cadrul secţiei, s-au făcut referiri şi la o serie de aspecte negative, care au determinat obţi­nerea în întreprinderi agri­cole de stat a unor pro­ducţii scăzute şi neecono­mice. Un loc important în dis­cuţiile secţiei pentru creş­terea vacilor de lapte s-a acordat complexelor de vaci existente şi a celor care urmează a se construi în actualul cincinal. Din experienţa acumulată pînă în prezent a rezultat că investiţia specifică la com­plexele industriale care se vor construi, trebuie să fie reanalizată în vederea re­ducerii ei. S-a subliniat faptul că atît conducerea ministerului cît şi între­prinderile agricole de stat nu s-au preocupat în mod suficient de popularea noi­lor complexe. Efectivul ales a fost eterogen, provenit din unităţi şi zone dife­rite, cu un procent redus de animale din rasa Hol­stein sau metişii acesteia, care se pretează la ex­ploatarea intensivă. Producţia scăzută de furaje, pierderile calitative care se înregistrează din cauza organizării defec­tuoase a recoltării şi depo­zitării, au făcut ca an de an să existe o balanţă de­ficitară, care a fost com­pensată în majoritatea ca­zurilor pe seama unor cantităţi mari de furaje concentrate. In scopul eliminării de­ficienţelor existente şi al generalizării experienţei pozitive, s-au făcut în ca­drul secţiei propuneri concrete pentru îmbunătă­ţirea programelor privind activitatea de perspectivă a fermelor de vaci. Aceste programe îmbunătăţite cu­prind un ansamblu de ac­ţiuni şi măsuri menite să asigure baza organizato­rică şi tehnico-materială pentru sporirea efectivelor, la nivelul prevederilor cin­cinalului, creşterea pro­ducţiilor, ameliorarea ra­selor indigene, înmulţirea şi folosirea raselor impor­tate, păstrarea sănătăţii a­­nimalelor şi creşterea pro­ductivităţii muncii. In scopul îmbunătăţirii bazei furajere şi al ali­mentaţiei taurinelor de lapte, a reieşit necesitatea diversificării structurii ba­zei furajere pe zone pedo­climatice şi îmbunătăţirea structurii şi calităţii plan­telor de nutreţ, prin redu­ (Continuare în pag. a 3-a) R­aportul la A­ngelo Miculescu

Next