Munca, februarie 1971 (Anul 27, nr. 7217-7240)
1971-02-26 / nr. 7239
Pagina a 2-a MUNKA Vineri 26 februarie 1971 PRIMA CONSFĂTUIRE PE ŢARĂ A LUCRATORILOR DIN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT (Urmare din pag. 1-a) în numele tuturor participanţilor la consfătuire, tovarăşul Iosif Banc a adresat tovarăşului Nicolae Ceauşescu cele mai calde mulţumiri, exprimînd sentimente de recunoştinţă pentru aprecierea pozitivă, pentru criticile îndreptăţite, pentru indicaţiile deosebit de preţioase pe care le-a dat. Vom depune, tovarăşe secretar general — a spus vorbitorul — toate eforturile, străduinţa şi priceperea de care dispunem pentru a traduce în viaţă aceste valoroase indicaţii şi a ridica agricultura de stat la nivelul condiţiilor ce au fost create prin grija partidului şi statului nostru, prin grija permanentă a dumneavoastră. Indicaţiile date de dumneavoastră, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, vor constitui o călăuză permanentă şi de mare preţ pentru noi, pentru toate întreprinderile agricole de stat, pentru toate fermele, pentru toţi lucrătorii din unităţile agricole de stat, pentru toţi lucrătorii ministerului nostru, în munca lor pentru progresul continuu al agriculturii noastre. Avem posibilitatea şi suntem ferm hotărîţi să îndeplinim înainte de termen sarcinile trasate agriculturii de stat prin Directivele Congresului al X-lea al partidului, de a spori producţia şi productivitatea muncii la nivelul celor mai bune realizări obţinute de statele cu agricultură dezvoltată. Conducerea ministerului, participanţii la consfătuire, toţi lucrătorii din Subliniind că prima consfătuire a lucrătorilor din agricultura de stat are loc intr-un moment deosebit de important pentru dezvoltarea multilaterală a economiei naţionale, pentru înflorirea patriei, tovarăşul Angelo Miculescu, ministru secretar de stat, a arătat că în cele peste două decenii care au trecut de la Înfiinţarea lor, întreprinderile agricole de stat s-au bucurat de o permanentă atenţie din partea conducerii partidului şi statului nostru- Volumul investiţiilor alocate întreprinderilor agricole de stat, de la înfiinţarea lor şi pînă în prezent, se ridică la aproape 40 miliarde lei. S-au asigurat, totodată, pentru întreprinderile agricole de stat, 16 500 de specialişti, din care peste 6 000 de cadre cu pregătire superioară, întreprinderile agricole de stat dispun în prezent de 30 000 de tractoare, cu aproape 5 000 mai multe decit în 1965, revenind astfel 70 ha de teren agricol pe un tractor fizic faţă de 90 ha cite revin pe total agricultură. Ele dispun de 11000 combine pentru cereale păioase, faţă de 8 500 cite aveau cu cinci ani în urmă, ceea ce înseamnă o încărcătură medie de 48 ha, faţă de 60 ha pe total agricultură. Industria constructoare de maşini a diversificat producţia de tractoare şi utilaje agricole. în ceea ce priveşte zootehnia, dotarea cu maşini şi instalaţii s-a axat, în primul rînd, pe mecanizarea lucrărilor de recoltare şi preparare a furajelor, transporturilor de nutreţuri, aprovizionării cu apă etc. Rezultatele obţinute pe plan mondial, ca şi propria noastră experienţă, au dovedit din plin că o agricultură modernă, de înalt randament, este de neconceput fără utilizarea largă a unei game variate de produse chimice : îngrăşăminte, insectofungicide, erbicide, biostimulatori etc. în perioada 1966—1970, cantităţile de îngrăşăminte furnizate de industrie agriculturii de stat au sporit de la un an la altul. Cantitatea de îngrăşăminte chimice substanţă activă folosită pe hectarul de teren agricol a crescut de la 64 de kg în 1965, la 97 kg în 1970. Acţiunile hidroameliorative au cunoscut, în cincinalul trecut, o amploare fără precedent. Numai în Lunca îndiguită a Dunării, suprafaţa totală cîştigată prin asemenea acţiuni însumează peste 250 000 ha. Importante fonduri de investiţii au fost alocate pentru extinderea suprafeţelor amenajate pentru irigaţii, care, în 1970, au ajuns la 236 000 ha, faţă de 100 000 ha, existente în 1965. agricultura de stat, ne angajăm ca prin mai buna folosire a pămîntului şi a celorlalte mijloace de producţie, prin aplicarea creatoare la condiţiile ţării noastre a tot ceea ce este mai nou şi înaintat în ştiinţa şi practica agricolă, să obţinem peste actualele prevederi ale cincinalului un milion tone cereale, 100 000 tone legume, 50 000 tone struguri şi fructe, 120 000 tone carne, 500 000 hectolitri lapte şi 300 milioane ouă, produse ce însumează circa 3,5 miliarde lei producţie globală. Aceste angajamente nu însumează însă tot ceea ce poate da sectorul agricol de stat. Vom analiza încă o dată unitate cu unitate, cultură cu cultură şi produs cu produs, astfel ca să găsim şi să punem în valoare toate rezervele de care dispun întreprinderile agricole de stat. Pe deplin conştienţi de rolul şi de răspunderea ce revine întreprinderilor agricole de stat pentru dezvoltarea întregii agriculturi, vom produce cantităţi sporite de seminţe, în ferme specializate, vom generaliza încă din acest an cooperarea cu unităţile cooperatiste în producţia cărnii de pasăre şi o vom extinde la porcine, la taurine şi ovine, şi în alte domenii în care trebuie să acordăm sprijinul necesar cooperativelor agricole de producţie. Ne exprimăm — a spus în încheiere vorbitorul — deplina adeziune pentru politica internă şi externă a partidului nostru, deplina satisfacţie pentru transformările profund înnoitoare care au loc în viaţa economică şi socială a ţă-Orientarea spre intensificarea producţiei agricole a determinat ca o mare parte din investiţii să fie îndreptate spre realizarea de noi capacităţi productive, îndeosebi complexe de tip industrial. Paralel cu dezvoltarea capacităţilor de creştere a animalelor şi păsărilor, s-au luat măsuri corespunzătoare pentru construirea de noi fabrici de nutreţuri combinate, a căror producţie a ajuns în 1970 la circa 1,5 milioane tone, faţă de circa 390 mii de tone cîte s-au produs în 1965. O deosebită importanţă s-a acordat continuării şi adîncirii acţiunii de specializare şi concentrare a producţiei, cale sigură pentru creşterea producţiei şi reducerea preţului de cost. In prezent, din cele 3 304 ferme, numai 96 mai au caracter mixt, faţă de 454 de ferme mixte existente în anul 1967. In anii 1966—1970, producţia globală a întreprinderilor agricole de stat a înregistrat o creştere de 43 la sută faţă de perioada 1961—1965. Deşi deţin numai 14 la sută din suprafaţa agricolă a ţării şi 18 la sută din efectivele de animale, participarea lor la fondul centralde produse agroalimentare a fost în anul 1970 de peste 35,1 la sută la grîu, 27 la sută la carne total, din care peste 65 la sută la carnea de porc, iar la ouă de 57 la sută. O contribuţie însemnată au avut întreprinderile agricole de stat în perioada 1966—1970 şi în sporirea fondului de produse agricole, destinate exportului Rezultatele, luate în ansamblu, obţinute de agricultura de stat în cincinalul trecut sunt însemnate, a arătat vorbitorul. Dar, analizînd producţiile planificate se constată că, la multe culturi, ele n-au fost realizate. Nivelele de producţie atinse sunt mici. In 1970, de exemplu, recolta medie de porumb pe terenurile irigate a fost de 4 460 kg la ha, faţă de 6 500—7 000 kg la ha. Cit s-a prevăzut în studiile tehnico-economice. Precizînd că există rezerve de sporire a recoltei de porumb, vorbitorul a citat, între altele, exemplul I.A.S. Pietroiu care a obţinut 7 700 kg la hectar, al unor ferme ale I.A.S. Dorobanţu, Jegălia sau Băileşti, care au realizat, în condiţii de irigare, 6 700—7 000 kg la hectar. Pentru creşterea producţiei şi a rentabilităţii la cultura porumbului va trebui ca, începînd cu anul 1971, să se dea cea mai mare atenţie aplicării tehnologiei stabilite pentru această cultură — a arătat vorbitorul. In mod deosebit trebuie să se insiste uii şi sîntem hotărîţi să depunem toate eforturile pentru realizarea sarcinilor trasate de Directivele Congresului al X-lea al partidului nostru. Vă mulțumesc încă o dată, tovarăşe Ceauşescu, pentru înaltele distincţii acordate lucrătorilor din unităţile agricole de stat, pentru tot ceea ce aţi făcut şi faceţi în vederea dezvoltării întreprinderilor agricole de stat, pentru dezvoltarea întregii noastre agriculturi, pentru progresul şi propăşirea României socialiste. Intr-o atmosferă însufleţită, de entuziasm, participanţii la consfătuire au adoptat o chemare către toţi lucrătorii din fermele şi întreprinderile agricole de stat, prin care adresează un vibrant îndemn la o activitate creatoare, menită să asigure avîntul întregii noastre agriculturi socialiste. Participanţii la consfătuire au manifestat îndelung pentru Partidul Comunist Român, pentru secretarul său general. Se scandează ..P.C.R. — Ceauşescu“, „P.C.R. — Ceauşescu“. Este o expresie grăitoare a dragostei pe care lucrătorii din întreprinderile agricole de stat o poartă conducerii de partid, a recunoştinţei lor pentru măsurile permanente adoptate în vederea modernizării rapide a acestei ramuri a economiei naţionale, şi totodată a hotărîrii ferme de a munci cu toată însufleţirea pentru sporirea producţiei agricole vegetale şi animale, pentru prosperitatea şi progresul patriei noastre socialiste, asupra amplasării judicioase a culturii, folosirii hibrizilor adecvaţi, asigurării densităţii optime, întreţinerii la timp a culturilor şi recoltării fără pierderi. In continuare, raportul s-a ocupat de problemele pe care le ridică cultura de floarea-soarelui, arătînd că recolta medie obţinută in perioada 1966—1970 a fost de 1 700 kg la hectar, faţă de 1 490 kg realizate în cincinalul precedent, dar că nivelul producţiei este încă scăzut. O deosebită importanţă s-a acordat în raport extinderii culturii de soia. In aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare, legumicultura ocupă un loc important. întreprinderile agricole de stat au sporit cantităţile de legume vîndute pe piaţa internă şi la export Faţă de 141 mii tone de legume de cîmp livrate la fondul de stat în 1966 s-a ajuns, în 1970, la peste 220 000 tone. Trebuie arătat însă că sporul de producţie s-a obţinut mai mult pe seama extinderii suprafeţelor şi mai puţin pe seama creşterii producţiei medii. In continuare au fost abordate probleme ale viticulturii şi pomiculturii din întreprinderile agricole de stat. In viitor se vor înmulţi soiurile de struguri pentru masă cu boabe mari şi soiurile pentru vinuri roşii, aromate şi acele specifice în producerea şampaniei şi coniacurilor. In pomicultură se vor introduce în producţie sortimentele de fructe mult căutate. Arătînd că creşterea animalelor reprezintă una din ramurile principale ale agriculturii, vorbitorul a subliniat că producţia animalieră, fundamentată pe o concepţie nouă, modernă, de concentrare şi specializare, participă în prezent cu 45 la sută la volumul producţiei globale a întreprinderilor agricole de stat. Faţă de anul 1965, întreprinderile agricole de stat au livrat, în anul 1970, mai mult cu un milion hl de lapte, 156 mii tone de carne, 336 milioane de ouă şi 900 tone de lună. In ultimii ani a sporit ponderea efectivelor de vaci crescute în complexele industriale. Trebuie arătat, însă — a subliniat vorbitorul — că nu s-a reuşit încă să se atingă parametrii prevăzuţi în studiile tehnico-economice. Nivelele de producţie, preţul de cost, rentabilitatea în aceste complexe sunt departe de a fi satisfăcătoare. Producţia de carne de taurină a fost concentrată în unităţi specializate, ceea ce a permis să se facă un salt calitativ faţă de trecut. An de an, livrările de carne de taurine, la fondul de stat au fost depăşite . Dar şi în cazul complexelor pentru îngrăşarea taurinelor nu se realizează parametrii prevăzuţi în studiile tehnico-economice şi se cer făcute în continuare eforturi pentru mai buna folosire a tehnologiilor moderne, a spaţiilor construite pentru furajarea raţională a animalelor. In cincinalul trecut, la complexele industriale de ingrăşare a porcinelor, nu s-a realizat în întregime planul de livrări la fondul central, ritmicitatea a lăsat de dorit, pierderile prin mortalităţi au fost încă destul de mari, de circa 14 la sută din efectiv. In condiţii similare de producţie, o serie de complexe obţin rezultate diferite. In continuare, vorbitorul s-a ocupat de creşterea ovinelor, arătînd că în ultimii ani s-au obţinut unele rezultate pozitive, ca urmare a concentrării producţiei. S-au creat complexe de îngrăşarea mieilor în sistem industrial. Producţia medie de lînă insă a înregistrat creşteri mici de la an la an. Sectorul de creştere a păsărilor, unde statul a făcut mari investiţii pentru construirea de complexe şi importul de material de reproducţie, au creat condiţii să se realizeze o producţie medie pe găina furajată din sectorul industrial, de peste 220 de ouă, într-o serie de unităţi obţinîndu-se peste 240 de ouă. Cu asemenea producţii ne situăm la nivelul ţărilor cu avicultură dezvoltată. Principala direcţie către care trebuie să ne îndreptăm atenţia este de a realiza şi depăşi efectivele de animale, în special efectivele-matcă, atît în complexele industriale, cît şi în sistemul gospodăresc. In continuare, vorbitorul a înfăţişat problematica majoră a agriculturii de stat în cincinalul 1971—1975. • Caracteristicile activităţii întreprinderilor agricole de stat în anii 1971—1975 vor fi adîncirea intensivizării, pe calea continuării procesului de concentrare şi specializare a producţiei, diversificarea şi realizarea mecanizării integrale, complexe a lucrărilor, atît în sectorul producţiei vegetale, cît şi în cel al producţiei animale, extinderea chimizării şi irigaţiilor, aplicarea celor mai avansate tehnologii de lucru, creşterea eficienţei economice în toate domeniile. La nivelul anului 1975, întreprinderile agricole de stat vor trebui să realizeze o producţie globală agricolă de peste 25 miliarde de lei, cu 80 la sută mai mare faţă de cea realizată în 1970. Ritmul mediu anual de creştere în perioada 1971— 1975 va trebui să fie de 10,3 la sută. Producţia marfă ce se prevede a se realiza la nivelul anului 1975 va fi de 20,5 miliarde lei, cu 55 la sută mai mult faţă de anul trecut. Volumul beneficiilor în anul 1975 va ajunge la aproape 3,4 miliarde lei. Creşterea deosebită a volumului producţiei în actualul cincinal necesită o lărgire şi modernizare, în continuare, a bazei tehnico-mateariale. Pe întreaga perioadă 1971—1975 agricultura de stat va primi un volum de investiţii de 23,5 miliarde lei, din care 18,5 miliarde lei investiţii centralizate, cu 28 la sută mai mult decît în perioada 1966—1970. Condiţiile ce se creează vor permite ca în ultimul an al cincinalului să se obţină în medie la hectar : 1? 100 kg griu, 4 250 kg porumb, 2 210 kg floarea-soarelui şi 7 290 kg struguri. Ritmuri şi proporţii dinamice se vor înregistra în actualul cincinal şi în sectorul zootehnic, dezvoltîndu-se acţiunea de industrializare a creşterii animalelor. Valoarea exportului pe care trebuie să-l realizeze întreprinderile agricole de stat la nivelul anului 1975 va fi de peste 721 milioane de lei valută, cu 78 la sută mai mult faţă de realizările anului 1970. După cum s-a arătat la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din noiembrie 1970, va trebui să se extindă formele de cooperare dintre întreprinderile agricole de stat şi cooperativele agricole de producţie. Experienţa deja cîştigată, rezultatele bune obţinute în anul 1970, arată că această formă permite generalizarea mai rapidă a tehnologiilor moderne şi experienţei necesare apăcării acestora şi în cooperativele agricole. Rolul decisiv în realizarea sarcinilor de plan a programelor stabilite îl au, fireşte, cadrele. Agricultura de stat dispune de cadre valoroase, cu o bogată experienţă. Fiecare fermă este direct condusă de un specialist. Avem deci o forţă care, împreună cu tehnicienii, cu mecanizatorii, cu toţi lucrătorii permanenţi din întreprinderile agricole de stat, este în stare, şi va fi în stare, să atingă nivelele de producţie şi de rentabilitate stabilite. Pentru realizarea sarcinilor ce stau în faţa agriculturii de stat se are în vedere lărgirea competenţelor unităţilor şi îndeosebi ale fermelor, creşterea cointeresării salariaţilor în dobîndirea unor rezultate finale superioare. Se analizează în prezent posibilitatea ca salariaţii fermelor să fie retribuţi în acord global pentru munca depusă, pe bază de tarife pe unitatea de produs, corelate cu gradul de rentabilitate realizat. Se are în vedere, totodată, ca încadrarea pe posturi de şefi de fermă, de economişti etc., să se facă pe bază de concurs, ţinîndu-se seama atît de cunoştinţele profesionale, cît şi de rezultatele obţinute în producţie. Asigurăm conducerea de partid şi de stat — a arătat în încheiere vorbitorul — că nu vom precupeţi nici un efort pentru ca sarcinile ce ne revin în acest cincinal să fie îndeplinite cu cinste. Ne angajăm să gospodărim mai bine pămîntul, celelalte mijloace de producţie şi financiare, bunuri ale întregului popor, să asigurăm avîntul rapid al agriculturii de stat şi să sprijinim din plin dezvoltarea şi consolidarea agriculturii socialiste. * După ce s-a referit pe larg la vastele lucrări hidroameliorative iniţiate de partidul şi statul nostru, tovarăşul ing. ION VLAD, director la I.A.S. „Insula Mare a Brăilei", a arătat că, mulţumită măsurilor întreprinse, cei peste 2 000 salariaţi permanenţi ai întreprinderii agricole de stat pe care o reprezintă la consfătuire, au satisfacţia de a raporta conducerii partidului şi statului că în cincinalul 1966—1970 au realizat o producţie globală de 1,2 miliarde lei şi o producţie marfă de 762 milioane lei. In această perioadă au fost obţinute şi livrate statului 560 000 tone porumb boabe stas, în afară de alte însemnate cantităţi de cereale şi produse animaliere. In obţinerea rezultatelor amintite, pe lîngă potenţialul ridicat al acestor pămînturi, merită a fi subliniată şi priceperea lucrătorilor noştri, iniţiativa, şi operativitatea cu care au adaptat la condiţiile specifice, tehnologiile cele mai corespunzătoare. Fără a minimaliza aportul unor măsuri agrotehnice ca ogoarele adinei de toamnă, densitatea sporită a plantelor, cca 45—50 000 de plante la hectare, uniformitatea pe rînd a acestora, consider că un rol important l-au avut folosirea erbicidelor și recoltarea la timp. Trebuie să arăt însă că pentru realizarea a ceea ce ne-am propus mai avem încă multe de făcut. Nici astăzi nu ne-au trecut fiorii din primăvara anului 1970 cînd apele Dunării crescuseră cu 3—5 m, peste nivelul pămîntului din Insulă, în timp ce unele diguri înmuiate, roase de valuri, erau gata de a fi depăşite şi distruse. Ne aminţim cu profundă recunoştinţă, că pentru salvarea „Insulei Mari a Brăilei“ în momentele cele mai grele, ne-am bucurat de sprijinul şi îndrumările directe ale conducătorului partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. (Aplauze). De aceea propun să se reanalizeze oportunitatea consolidării digurilor ce apără insula. In afară de securitatea investiţiilor făcute aici, am putea trece la construirea unor fabrici de nutreţuri combinate şi staţii de uscat furaje verzi, complexe de creşterea şi îngrăşarea porcilor, abatoare etc., pentru a scoate din Insulă carne sau preparate de carne şi un porumb. Am în vedere că astfel am putea pune bazele unei exploatări intensive, cu unităţi de producţie integrate pe verticală. In încheiere, vorbitorul a făcut o serie de propuneri concrete legate de exploatarea cît mai raţională a suprafeţelor de pămînt din „Insula Mare a Brăilei", angajîndu-se, în numele colectivului pe care îl reprezintă, să nu precupeţească nici un efort pentru traducerea în viaţă a programului de dezvoltare a agriculturii elaborat de cel de al X-lea Congres al P.C.R. Referindu-se la importanţa măsurilor luate pentru organizarea agriculturii de stat pe principiul fermelor, tovarăşa inginer LUCIA BIRCA, şef de fermă la Întreprinderea avicolă de stat Mihăileşti, judeţul Ilfov, a relevat faptul că pe măsura îmbunătăţirii tehnologiei de lucru şi a materialului avicol, la ferma Alba s-a reuşit să se obţină rezultate din ce în ce mai bune, ajungîndu-se în anii 1969—1970 la producţii de peste 260 ouă pe găină anual, cu consumuri specifice de 0,165 gr. furaj combinat pe ou. Ca urmare a rezultatelor bune de producţie, preţul de cost pentru o mie ouă a fost realizat în 1969 cu 432 lei, iar în 1970 cu 424 lei — valori sub prevederile din studiul tehnico-economic al investiţiei. Cu toate acestea — a spus vorbitoarea — consider că există destule posibilităţi de a reduce şi mai mult cheltuielile. Mă asociez întrutotul măsurilor propuse în programele discutate ieri în cadrul secţiei de păsări şi animale mici, măsuri ce urmează să fie luate în fermele de găini ouătoare. Permiteţi-mi să mă refer, în cîteva cuvinte şi asupra acţiunii de cooperare cu cooperativele agricole de producţie. La indicaţia Comitetului judeţean Ilfov al P.C.R., întreprinderea noastră a iniţiat cooperarea în domeniul avicol cu C.A.P. — Brănești, măsură care s-a soldat cu rezultate deosebite. In prezent, ferma noastră de pildă cooperează cu C.A.P.-Berceni, acordîndu-i asistentă tehnică în organizarea procesului tehnologic, livrîndu-i în 1970 un număr de 12 000 puicuțe în vîrstă de peste 1 luni. Din anul acesta, în întreprinderea noastră a început acţiunea de introducere a bateriilor în fermele de găini ouătoare, acţiune care se va termina la sfîrşitul anului 1972. Prin aceasta, capacitatea de producţie a întreprinderii va creşte de la 204 000, locuri găini, la 510 000 locuri. Tehnica creşterii şi exploatării păsărilor în baterii va permite, alături de alte măsuri pe care le vom lua, atingerea încă din anul 1972 a unor indicatori deroducţie şi de eficienţă, competitivi cu cei realizaţi în ţări cu avicultură dezvoltată. La secţia culturi cîmp — a spus, în prezentarea concluziilor secţiei ale cărei lucrări le-a condus, — tovarăşul inginer CONSTANTIN GIB, directorul I.A.S. Ograda-Ialomiţa, au luat parte 1 250 de delegaţi şi invitaţi, la discuţii participind 18 cadre din producţie şi institute de cercetări, care au făcut propuneri valoroase în legătură cu tehnologiile prevăzute în programele elaborate, în vederea realizării sarcinilor ce revin agriculturii de stat în actualul plan cincinal la cultura griului, porumbului, soiei şi florii-soarelui. Discuţiile purtate au constituit în acelaşi timp un bun prilej de împărtăşire a experienţei unităţilor fruntaşe. Susţinînd programele, participanţii la discuţii şi-au exprimat în unanimitate convingerea că sarcinile ce revin agriculturii de stat pot fi realizate şi depăşite prin transpunerea în practică a măsurilor preconizate. Sintetizînd discuţiile şi propunerile făcute, rezultă următoarele : 1. — In ce priveşte cultura griului, al cărei nivel de producţie continuă să fie sub posibilităţile materiale create, participanţii la discuţii au făcut propuneri preţioase privind îmbunătăţirea structurii soiurilor, înmulţirea şi extinderea în producţie a acelora care s-au dovedit mai productive, pregătirea calitativ superioară a terenului, folosirea raţională a îngrăşămintelor şi erbicidelor, combaterea bolilor şi dăunătorilor ; s-a insistat asupra asigurării unei rotaţii minime, în care grîul să nu urmeze mai mult de doi ani după el însuşi. 2. Cu privire la porumb, care va constitui în perioada următoare cultura de bază, ocupînd în anul 1975 peste 30 la sută din suprafaţa arabilă a agriculturii de stat, s-a subliniat că sporirea considerabilă a producţiei şi a eficienţei economice pe terenurile amenajate pentru irigat este posibilă numai prin aplicarea corespunzătoare a tehnologiilor, folosirea hibrizilor de mare productivitate, chimizare complexă şi aplicarea corectă a programului de irigare. Pentru reducerea consumului de forţă de muncă la 8—10 ore/tonă, faţă de 52 ore cît s-a folosit în anul 1970, a rezultat că va trebui să se pună accentul pe mecanizarea complexă a lucrărilor, în special a celor de recoltare, precum şi pe aplicarea erbicidelor pe mai mult de 80 la sută din suprafaţa cultivată. S-a cerut, de asemenea, să se asigure utilajele de uscare a porumbului recoltat cu combinele autopropulsate. S-a solicitat şi sprijinul Institutului de cercetări pentru cereale şi plante tehnice, în vederea asigurării unor hibrizi de mare productivitate, cu conţinut ridicat în proteină şi cu valoare nutritivă superioară. 3. Ţinînd seama de importanţa soiei, ca principală sursă de proteină vegetală, participanţii la discuţii au reliefat necesitatea amplasării acestei culturi cu prioritate pe terenurile irigate, îmbunătăţirii structurii soiurilor, urmărindu-se înmulţirea şi extinderea rapidă a celor mai productive ; s-a insistat asupra aplicării corecte a tehnologiei stabilite, şi în mod special asupra îmbunătăţirii sistemului de aplicare a îngrăşămintelor şi a erbicidelor, bacterizării seminţelor. 4. Floarea-soarelui continuă să rămînă cultura de bază pentru asigurarea uleiului comestibil, precum şi pentru completarea rezervei de furaje proteice Mulţi participanţi la discuţii s-au referit la măsurile care trebuie luate în vederea folosirii integrale a pămîntului, precum şi a asigurării ridicării potenţialului mai productiv. A fost scos în evidenţă faptul că, mai ales în incintele îndiguite şi în vestul ţării, însemnate suprafeţe de teren rămîn nefolosite, iar în multe locuri chiar suprafeţe însâmînţate sînt calamitate din cauza excesului de apă. S-a solicitat sprijinul Departamentului Agriculturii de Stat, ca împreună cu Departamentul îmbunătăţirilor Funciare, să stabilească, pentru fiecare incintă şi zonă, programe de definitivare a sistemelor de desecare, cu executarea paralelă a lucrărilor de nivelare, de drenaj vertical prin subsolaj, precum şi alte lucrări cu caracter agroameliorativ. Din discuţiile purtate a reieşit că exploatarea terenurilor amenajate pentru irigat nu s-a făcut întotdeauna corespunzător cerinţelor tehnice, iar tehnologiile n-au fost respectate, din care cauză producţiile realizate nu au corespuns investiţiilor făcute. Producerea şi folosirea seminţelor a constituit una din temele principale dezbătute în cadrul secţiei. S-a accentuat asupra consolidării continue a fermelor specializate în producerea de seminţe, perfecţionării tehnologiilor şi completării dotării pentru uscarea şi condiţionarea seminţelor. Concluziile şi propunerile care au rezultat în şedinţa Secţiei culturi cîmp au evidenţiat şi alte probleme : intensificarea activităţii de producere a celor mai valoroase soiuri şi celor mai valoroşi hibrizi, îmbuntăţirea cointeresării materiale a lucrătorilor din ferme etc. Una din problemele importante care se pune agriculturii noastre de stat, în actualul stadiu de dezvoltare, a spus tovarăşul AL. cocoşila, directorul I.A.S. Urziceni, este crearea unui cadru ştiinţific fundamentat şi verificat din punct de vedere practic, în vederea folosirii cît mai raţionale a îngrăşămintelor chimice, pentru a obţine producţii mari şi ieftine, fără să stricăm echilibrul şi metabolismul plantelor, întreprinderea noastră a obţinut la grîu în ultimii 10 ani o producţie medie de 3 270 kg, în 4 ani din 10 peste 3 500 kg, iar într-un singur an chiar 4 000 kg pe hectar. La cultura porumbului recolta medie la hectar s-a cifrat la 5 370 kg în ultimii 10 ani şi în 3 ani s-a ridicat la peste 6 300 kg. La floarea- soarelui am obţinut 3 ani la rînd peste 3 000 kg la hectar, iar în ultimii 2 ani am depăşit producţia de 2 200 kg pe hectar. Producţii mari am obţinut şi la cultura de soia, porumb siloz şi lucernă. Menţionez că toate aceste producţii au fost obţinute în condiţii de neirigare, în cadrul întreprinderii noastre, pe suprafeţe mari, peste aceste producţii medii am obţinut şi producţii record. La porumb, în anul 1970 pe suprafaţa de 257 ha am realizat 7 300 kg porumb boabe pe hectar. Tot în cadrul întreprinderii noastre am obţinut în cîmpurile experimentale, pe parcele unde combinaţiile de îngrăşăminte au fost bine echilibrate 9 200 kg/ha la porumb boabe, 5 500 kg/ ha la grîu şi 4 434 kg/ha la soia. Folosirea îngrăşămintelor şi a erbicidelor a determinat şi o creştere substanţială a rezultatelor economice. In ultimii 10 ani am obţinut un venit net pe tona de griu de peste 380 lei, 450 lei pe tona de porumb, 1 500 lei pe tona de soia şi peste 1 000 lei pe tona de floareasoarelui. întreprinderea noastră şi-a încheiat activitatea în ultimii 12 ani numai cu beneficii. Organizarea agriculturii de stat în grupuri integrate, de mari dimensiuni, a spus vorbitorul, scoate în prim plan necesitatea ca, în aceste unităţi, să se aplice tehnica cea mai modernă, să fie conduse de către cadre bine pregătite din punct de vedere profesional şi politic, capabile să dea viaţă sarcinilor trasate de partid agriculturii noastre de stat. Nouă, celor ce lucrăm în producţie, ne revine deci sarcina de a ne perfecţiona continuu pregătirea, de a stăpîni tot ce este nou în tehnica agricolă. Lucrez la această fermă de 20 de ani — a spus tovarăşul ION NICODIM, mecanic de întreţinere, ferma Dîlga I.A.S. Lehliu, judeţul Ialomiţa. In prezent sîntem un colectiv de 24 de mecanizatori, cu 24 de tractoare, cu care lucrăm cele 2 000 ha ale unităţii. Datorită mecanizării tot mai complete a lucrărilor, cantităţilor sporite de îngrăşăminte şi insectofungicide, recoltele au crescut an de an. La griu, de exemplu, cultură de bază a fermei obţineam in anii 1963— 1964 producţii medii de 2 800—3 000 kg/ha. In anul 1968 am realizat 4 265 kg ha. Chiar în condiţiile nefavorabile de climă ale anului 1970, producţia a depăşit 3 000 kg/ha. Rezultate bune am obţinut, de asemenea, la floarea soarelui, la porumb, cultură la care începînd din 1966 realizăm peste 4 550 kg la hectar. In 1970, am cultivat 200 ha cu soia şi cu toate că nu aveam experienţa necesară, aplicind întocmai indicaţiile tehnice pe care le-am primit, am reuşit să obţinem o producţie de 3 100 kg/ha. Pentru anul 1971, a spus în continuare vorbitorul, colectivul nostru şi-a pregătit baza tehnico-materială în vederea îndeplinirii sarcinilor de plan. Astfel, întreaga suprafaţă de teren a fermei a fost arată şi fertilizată încă din toamnă. Toate tractoarele şi maşinile agricole din fermă au fost reparate cu o deosebită grijă In încheiere, vorbitorul a spus : După cite am aflat în staţiunile pentru mecanizarea agriculutrii se aplică un nou sistem de plată a muncii depuse de tractorişti, întrucît acest mod de plată dă posibilitate de a se obţine cîştiguri mai mari, în raport cu producţia realizată pe tarlaua lucrată, propun ca să fie introdus şi în fermele agricole de stat. In acest fel s-ar realiza o mobilizare mai mare a mecanizatorilor din I.A.S. la creşterea producţiei agricole. Muncesc în întreprinderea Agricolă de Stat Mihai Viteazul — Turda — a spus mulgătorul NICOLAE SZEKELY de la înfiinţarea acestei unităţi ca îngrijitor de animale,împreună cu alţi îngrijitori români, unguri şi de alte naţionalităţi, şi chiar din primii ani de muncă am obţinut rezultate bune. In perioada de început, întreprinderea avea în jur de 70 vaci, adunate din tot judeţul Turda. Din acestea au fost alese 8 vaci dintre cele mai bune. De la ele şi de la altele care s-au dovedit a fi vaci cu producţii bune am crescut cu mare grijă toate viţelele şi tăuraşii. Numărul vacilor elită şi record s-au înmulţit, precum şi viţeii de la ele. Pentru că nu le mai puteam îngriji singur, am crescut pe lîngă mine muncitori pe care i-am învăţat cum să îngrijească animalele. Treptat s-a reuşit să avem în adăposturi numai vaci recordiste şi produşii lor, vacile elită predîndu-le la alţi îngrijitori. O mare atenţie am acordat îngrijirii animalelor tinere. Numărul vacilor recordiste a sporit astfel continuu. In 1966, existau 7 familii de vaci, compuse din cîte 7—8 exemplare, cea mai numeroasă fiind familia Giongios, care avea 18 exemplare. Dintre acestea, de la una, la a 3-a lactaţie, am obţinut 10 800 litri lapte, cu un procent de grăsime de 4 la sută, ocupînd locul I la Expoziţia naţională de zootehnie din 1967 de la Bucureşti. De altfel, din 1956 şi pînă în anul 1968, de la vacile îngrijite de mine nu s-a muls mai puţin de 6 500 litri lapte de la fiecare vacă, producţie care se obţine şi astăzi, în anul 1970 am realizat, de la o grupă de 18 vaci recordiste, aproape 6 300 litri de la fiecare vacă. Ca urmare am realizat şi cîştiguri lunare şi anuale foarte bune, deşi nu am fost plătit după un alt sistem de salarizare decît ceilalţi îngrijitori ; dimpotrivă s-a ţinut cont că îngrijesc vaci recordiste. După cum am mai spus sîntem la I.A.S. Mihai Viteazul — Turda un colectiv de oameni, conduşi de preocuparea ca prin munca noastră să facem din complexul de vaci de lapte un model pentru toate unităţile agricole. Sunt convins că în viitor vom ajunge la acest rezultat. Programul de metisare şi selecţie, preocuparea conducerii pentru crearea unor condiţii mai bune de muncă, stăruinţa noastră pentru respectarea tehnologiilor de lucru vor asigura realizarea unor producţii mai mari şi mai ieftine de lapte. Concluziile dezbaterilor secţiei pentru creşterea vacilor de lapte au fost prezentate de tovarăşul ing. ION GHEORGHIU, director al întreprinderii agricole de stat Tg. Frumos, judeţul Iaşi, care s-a referit la început la unele realizări obţinute în agricultura de stat în domeniul sporirii efectivelor şi a producţiei de lapte. In perioada 1966—1970, efectivul total de taurine a crescut de la 517 000 la 625 000 capete, ceea ce reprezintă o creştere de 23 la sută. Producţia totală de lapte a crescut de la 5 233 000 hl în 1966 la 6 055 000 hl în 1970, reprezentînd o creştere de 15,7 la sută, ponderea întreprinderilor agricole de stat la fondul central fiind de 38 la sută. Rezultatele obţinute se datoresc concentrării şi specializării acestui sector de producţie, în vederea trecerii la un sistem de exploatare intensiv, preocupării existente pentru dotarea mecanică a fermelor, pentru îmbunătăţirea furajării animalelor şi creşterea producţiilor de furaje la hectar. In dezbaterile care au avut loc în cadrul secţiei, s-au făcut referiri şi la o serie de aspecte negative, care au determinat obţinerea în întreprinderi agricole de stat a unor producţii scăzute şi neeconomice. Un loc important în discuţiile secţiei pentru creşterea vacilor de lapte s-a acordat complexelor de vaci existente şi a celor care urmează a se construi în actualul cincinal. Din experienţa acumulată pînă în prezent a rezultat că investiţia specifică la complexele industriale care se vor construi, trebuie să fie reanalizată în vederea reducerii ei. S-a subliniat faptul că atît conducerea ministerului cît şi întreprinderile agricole de stat nu s-au preocupat în mod suficient de popularea noilor complexe. Efectivul ales a fost eterogen, provenit din unităţi şi zone diferite, cu un procent redus de animale din rasa Holstein sau metişii acesteia, care se pretează la exploatarea intensivă. Producţia scăzută de furaje, pierderile calitative care se înregistrează din cauza organizării defectuoase a recoltării şi depozitării, au făcut ca an de an să existe o balanţă deficitară, care a fost compensată în majoritatea cazurilor pe seama unor cantităţi mari de furaje concentrate. In scopul eliminării deficienţelor existente şi al generalizării experienţei pozitive, s-au făcut în cadrul secţiei propuneri concrete pentru îmbunătăţirea programelor privind activitatea de perspectivă a fermelor de vaci. Aceste programe îmbunătăţite cuprind un ansamblu de acţiuni şi măsuri menite să asigure baza organizatorică şi tehnico-materială pentru sporirea efectivelor, la nivelul prevederilor cincinalului, creşterea producţiilor, ameliorarea raselor indigene, înmulţirea şi folosirea raselor importate, păstrarea sănătăţii animalelor şi creşterea productivităţii muncii. In scopul îmbunătăţirii bazei furajere şi al alimentaţiei taurinelor de lapte, a reieşit necesitatea diversificării structurii bazei furajere pe zone pedoclimatice şi îmbunătăţirea structurii şi calităţii plantelor de nutreţ, prin redu (Continuare în pag. a 3-a) Raportul la Angelo Miculescu