Mureşul, 1926 (Anul 6, nr. 1-18)

1926-01-03 / nr. 1

2 LEI EXEMPLARUL Anul V. Nr. 1. — Tg-Mureş, 3. Ianuarie 1926. Redacţia şi Administraţia: Târgu-Mureş, Str. Mihai Viteazul 27. ORGAN AL PARTIDULUI NAŢIONAL REDACTAT DE UN COMITET. Editor şi girant responsabil: NICOLAE VULCU. Abonamentul: Pe un an....................100 Lei Pe jum. an ... . 50 „ Pe un sfert de an . . 25 „ 1926. Au nou, venit cu ape mari şi o ciudată strălucire a soarelui, întruchipezi tu, oare, ceva din semnele, ce se arată la venirea ta ? Vei fi tu leac vindicător pentru durerile trecutului şi prezentului, însemnând răsăritul unor vremuri mai bune pentru această ţară? Sufletul nostru frământat de grijă şi luminat de nădejde îţi pune aceste întrebări şi aşteaptă cu înfrigurare răspunsul. Puterea apelor vijelioase să o întrebuinţezi pentru a curăţa dru­murile barate de interese personale, pentru a distruge clădirile minciu­nii, pentru a înneca pe jefuitori, pentru a spăla toată murdăria. Iar strălucirea primăvăratecă a soarelui risipeşte-o şi încălzeşte sufletele noastre însetoşate după dreptate, sufletele noastre scâr­bite de nedreptăţi, sufletele noastre întristate. An nou, fi începutul şi temelia unei noui vieţi mai drepte şi mai bune pentru această ţară, şi fi mormântul de veci al fărădele­gilor, cari ne cotropesc şi ne sugrumă de patru ani de zile. Astfel, te vei distinge şi viitorimea te va pomeni, vorbind cu drag despre tine. Bine ai venit an nou, an al nădejdilor noastre! ■ Revolta, pe care o seamănă partidul libe­ral prin organele sale şi chiar prin unii miniştri ai săi, prinde rădăcini periculoase în inima po­porului nostru şi ne zdruncină. Ceea ce se petrece astăzi în satele basarabene trebue să ne inspire grijă. Propaganda deşăn­ţată a ului ministru inculeţ şi a ciracilor săi, promisiunile făcute de aceştia populaţiei cu privire la readucerea vechiului călindar, au făcut ca în zilele Crăciunului, î­n cele mai multe sate să nu fie în biserică de­cât preotul şi cântă­reţul. Aceasta în cel mai fericit caz, căci în altele poporul a pus lacăt pe uşa bisericii, să nu mai poată întră nimeni. Satele basarabene sunt agitate. Un început de revoltă clocoteşte în inima oamenilor, cari sunt in­formaţi — iarăşi nu se ştie de cine — că preoţii ar fi primit ordine să slujească în biserici după stilul vechi, dar nu vor. S’au produs din această cauză scene penibile. Un archiereu a fost scos din biserică de o ceată de babe şi condus cu alai de trivialităţi şi fluerături până acasă. Ce însemnează toate acestea? Dacă demagogia liberală nu şi-ar fi întins mâna criminală şi asupra năpăstuitei Basarabii, po­pulaţia, care — deşi greu — a primit totuşi noul calendar şi s’a conformat chiar dela început, nu s’ar fi dedat la isprăvile de astăzi. Să ia aminte guvernul: ce oa­­meni, aceea răsare ... şi recolta de acum e mai proastă ca tot­deauna. Ipfff* Toată lumea care doreşte să pet­­reacă câteva ceasuri fericite, să nu scape prilejul de-a merge la BALUL MASCAT al tinerimii române din Tg.-Mureş, ce se va ţinea in sala mare a palatului cultural. Sâm­bătă seara, la 23 Februarie­ Curtea de Apel. Vii regrete pentru cei ce pleacă, — îndreptăţite speranţe în cei ce rămân. Această înaltă instituţie judecăto­rească a trecut zilele aceste prin mo­mente mari, istorice, cari sunt menite să rămână adânc săpate în cunoştinţa tuturor celor de bine. încă de acum şase ani se framăntă ideia mutăriii Curţii de Apel din Tg.­­Mureş la Braşov, invocându-se motive de utilitate naţională, practică şi con­­venienţă, fiind aproape la extremul teritorului de competinţă, într-un oraş mai puţin accesibil şi mai puţin ca­­pabil pentru a se familiariza cu acest mediu advocaţii şi judecătorii români. De altă parte prin mutarea ei se tin­dea şi la ridicarea nivelului unui vechiu şi puternic centru românesc. Toate aceste motive pe cât erau de adevă­rate de o parte pentru Braşov, tot pe atât de dezastruoase puteau fi pentru vechiul sediu al Curţii de Apel, pentru oraşul Tg -Mureş. Trebuie să recunoaş­tem că aceleaşi motive şi incă mai puternice militau şi pentru menţinerea ei aici. Marile mişcări naţionale, cari au avut între promotorii lor pe marii băr­baţi Avram Iancu, Craiul Munţilor, pe Buteanu, pe luminatul patriot Al. Papia Ilarian şi alţii, la această veche Curte de Apel s’au zămislit, unde au muncit ei căci din atmosfera Ei înăbuşitoare de dreptate de pe vremuri şi-au format idealul pentru lupta desrobirei naţio­nale şi sociale a celor mulţi şi orop­siţi. Tot la această Curte de Apel au făcut practică şi şi-au susţinut dplo­­mele de advocaţi şi judecători pleiada vânjoşilor luptători cari prin tăria lor de caracter şi simţ de dreptate au chibzuit luminat la miraculosul act istoric de la 1918. Concepţia juridică şi socială a bărbaţilor noştri mari e un moment de pietate ce ne impune să le respectăm cu lul în care au muncit, unde s’au zbucui­at şi unde au învăţat să fie stânci neclintuite pentru recâştigarea dreptăţii şi răstur­narea împilatorilor. Acest motiv istoric îl adaugem la meritele naţionale ce şi le-a câştigat apoi Curtea de Apel românească. Căci între factorii primi cari au pus bază vieţii şi numelui bun al culturii şi dreptăţii româneşti, aici, în special aici, în acest cuib unde ni s’a con­testat toate însuşirile şi capabilitatea de traiu independent şi de factori conducători de stat şi legiuitori, Curtea de Apel, şi-a avut partea leului. Atât prin felul organizării ei la prelu­are, cât şi mai ales prin munca dreap­t, cinstită, imparţială şi mai presus de toate prin simţul adevărat de for al dreptăţii ce l a manifestat, a desarmat pe adversarii cu idei preconcepute şi i-a readus la simţul realităţii şi al realei recunoaşteri. Deaceea fericită inspiraţie au avut toţi oamenii de bine — fără deosebire de păreri politice — cari au insistat toţi din toate părţile pentru noroioasa soluţinare, ce s'a dat acestei chestiuni. S’a înfiinţat adecă o nouă Curte de Apel cu sediul în Braşov , pentru justiţiabilii mai apropiaţi de acel oraş. Noua Curte are două secţiuni şi teri­­torul ce l-a primit din teritorul Curţii de Apel din Tg.-Mureş şi Cluj a fost echitabil şi drept împărţit. Ne bucurăm din suflet pentru suc­cesul meritat al Braşovenilor şi juru­lui şi suntem siguri că numai câştiga poate prestigiul naţional prin noul înalt for judecătoresc. Noi rămânem cu o singură secţie, şi cu mai puţine judeţe, dar deplin mulţumiţi şi încrezători în prestigiul şi bunul mers. Prin această soluţionare insă ni s’a cauzat şi o adăncă durere pe care n’o putem refăcea acum în momentul despărţirii de o mare parte a vechilor Consilieri ai Curţii de Apel. N’am putea face nici o deosebire intre devotamentul şi dragostea cu care au muncit aceşti sobrii şi drepţi oameni. Aici la această instituţie­­ am avut fericirea să vedem cu adevărat unitatea sufletească a neamului nostru. Unul mai râvnitor decât altul, unul mai jeles decât altul de numele bun al justiţiei româneşti. Aşa lam cunos­cut pe d.­­ Romul Pop — organiza­torul acestei Curţi, aşa pe devotatul lui tovarăş şi deacum preşedinte al Curţii noastre pe dl Aurel Bersan. Aşa-l ştim pe d.­­ Al. Makarovitsch, W. Mavrodineanu, c­i să nu mai amintim de d.­­ I. Cetăţeanu, ori de tinărul Consi­ler al Curţii din Braşov: Aro­­nescu şi dnii Bălan şi . . . N’a putut nimeni să-i divizeze sau să-i urmărească lucrând după provin­ciile din cari sunt veniţi, ci numai şi numai în numele justiţiei adevărate. De aceea plecarea acestui ales mă­­nunchiu al societăţii noastre o regre­tăm, dar urându-le mult bine şi no­roc în noul lor cuib de muncă îi vom considera ca români vrednici de cin­stirea mulţimii. Nădejde caldă şi în­dreptăţită avem pentru bunul mers şi pe viitor al acestei Curţi, căci Ea ră­mâne in mâna destoinicului jurist de sânge dl Aurel Bersan. Aşa cu tovarăşii probaţi, cari au muncit în acelaş ogor, călăuziţi de acelaş spirit al dreptăţii împreună cu noui tovarăşi ce şi i-au primit sun­tem siguri că nu numai vor menţine nimbul acestei instituţiuni fără vor duce- o tot înainte. Veţi avea concursul şi sprijinul mo­ral al tuturor oamenilor de bine, căci simţim toţi îm­portanţa ascensiunii Dvoastre morale d-lor Consilieri. De aceea Curtea nostră de Apel: Vivat, crescat, floreat!

Next