Naţiunea, octombrie-decembrie 1927 (Anul 1, nr. 210-275)
1927-10-04 / nr. 210
Anul I. No. 2Î0 im-redactor și reactor responsabil : I5AIA TOLAN dacfia si armistralia: CLUJ ala Unirii No. 29. TELEFON: 227 CJKI ; V* ° . -. . --3152 Lei exemplarți, 4 Octomvrie 1927 On. Asociațiunea pentru Cultura și lit. poporului Român ABONAMENTELE: Pe un an : 600 Lei Pe V4 an • 300 Lei Pe V4 an . 150 Lei ii Pentru streinătate: 1200 Lei Presa Salină și presa ,«ea!altă<£ IV" Deschizând alaltă ori congresul resei Latine, d. președinte al insiliului de miniștri Ion I. Crătianu a rostit un discurs ce va imânea prin timpuri un omagiu dus presei aceleia ce știe să fie ?acum legile naturii îi voesc e îndrumătorii de opinie publică: mină, echilibrată, dreaptă, îndreaptă și străină de lumea himerelor. Nici că se putea mai nefertt cuvânt la un congres ca ce sta dela București, unde cere s’a adunat ca să se sfătuiască espre chestiunea presei, sunt îndrumători tocmai ai unei lumi pe are Dumnezeu a creat o atât de semănătoare înțelepteștii naturi . firii înseși , îndrumătorii opiniei publice a acelei latinități, care’noate timpurile a fost, ca notă generală, expresie a ceea ce don I. C. Brătianu constată prin aracterizările de mai sus ale adevăratei prese. Alții vor remarca alte puncte din cuvântarea dlui președinte de consiliu. Bunăoară ceea ce a spus despre puterea presei, sau alte certificate salutate cu bucurie de durele ce se numesc de stânga, "'loi ne oprim la punctul pe care am citat aci. Este coloana verebrală. Este remarca omului de stat făcător de istorie, de istorie latină, ci a fost adresată congresiștilor pentru a o întregi ei înșiși cu cea ce toată lumea a constatat la o parte a presei mondiale, care iu pentru că e engleză nu este alină (dl Ion I. C. Brătianu a subliniat: „forța creatoare a latinității n’are hotare, opera ei a încetat de mult a fi bunul unei singure rase și al unui singur continent“), ci pentru că s’abate de la tot ce este echilibru, seninătate, dreaptă judecată, înțelepciune firească, și colindă prin lumea himerelor. Când la București se întrunesc ca să se sfătuească atât de străluciți reprezentanți ai presei ca aceia pe cari i-a salutat dl Ion I. C. Brătianu, noi nu putem uita că există pe glob și o altă presă, ce se numește rothermeristă, iredentistă maghiară, iredentistă bulgară, incendiară sovietică, etc. Ca să evidențieze și mai vârtos ce’nseamnă a fi latin sau a nu fi, presa aceasta s’a manifestat în anii din urmă atât de haotic, atât de des antinatural, încât nu este cititor de ziare care să nu fi făcut remarca. Fie că este a lui Rothermere sau a societăților horthiste, fie că-i semioficioasă bulgară sau dobrogeană-comitagié fie că este bolșevică iudeo-rusească, ea a fost mereu, în anii aceștia, pricină de scandal internațional, exemplu de utopism, exemplu de structură interioară haotică. Și o remarcă nouă fără de care cea din constatarea de mai sus ar fi incomplectă: cruciada ei împotriva orânduirii politice internaționale de astăzi, este ’n chip vădit o cruciadă antilatină. Ceea ce urmărește ea este antilatin și prin faptul că visează a distruge o dreptate ce a fost făcută și’n favoarea latinității, cum și prin celalat fapt că urmărește să distrugă o biruință care e latină pentru că e a dreptățit. Când deci dl Ion I. I. C. Brătianu a încheiat cu acel strălucit : „Sunteți presa, presa latină — noblesse oblige“, adaus la ceece se deduce ca o datorie, pentru o presă, și din ceea ce a spus, conexact, despre biruința latinității în estul european, o vorbă care nu poate să nu între la inima distinșilor reprezentanți ai latinității, cărora a fost adresată. Efectul ei îl vom cunoaște curând, și va fi cel ce-l dorim. Dealtfel în congresul ce se va ține la București, a fost făgăduit : Vom fi făcuți cunoscuți străinătății așa cum o presă latină, însuflețită pentru ceea ce e nobil, drept și latin, știe să o facă. Dl Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor în Ardeal uri Duminică la orele 11 și jumătate a sosit la Cluj dl Alexandru Lapedatu, ministrul Cultelor și Artelor. Cu acest prilej, dl ministru a luat nouă măsuri de punere în aplicare a hotărârilor consiliului de miniștri, în regiunile locuite de Moți. De asemenea, a găsit prilegiul să se intereseze de irebile Teatrului Național și Operei române. Duminică a asistat la reprezentația de la Teatrul Național a premierii „Grigore Ghica Vodă“ și „La șezătoare“. Seara la orele 7, dl ministru Alexandru Lapedatu părăsește Clujul. i Văd. Ida Ciato născ. Ratiu O familie fruntașă între fruntașele familii Ardelene a suferit din nou o grea încercare. O matroană nobilă și venerabilă s-a stins din viață în vârstă de aproape 80 de ani. Este soția mult regretatului luptător național Ludovic Clato senior, fost advocat și jurisconsult al Mitropoliei de la Blaj, fost membru în istoricul comitet național care a redactat, a prezintat împăratului Francisc Iosif Memorandul. Regretate matroană este de obârșie din o familie mult respectată și iubită a Ardealului, familia Rațiu. Tatăl decedatei a fost Demetriu Rațiu, fost consilier comunal al orașului Turda, unchiul marelui patriot dr. Ion Rațiu, iar mama ei Maria Olah, descedentă dintr-o vechie familie nobilă din Ardeal. A moștenit toate virtuțile nobile ale unei atari ascendente și a fost în întreaga ei viață un exemplu de soție, mamă și româncă. Numeroși copii și numeroase rude deplâng adânc îndurerați pierderea venerabilei matroane. Prohodul sa oficiat în capela cimitirului din Cluj, Duminecă în 2 Octombrie orele 10 a. m. Iar înhumarea s’a făcut în aceiași zi în cavoul familiar din Blaj. Discursul d-lui prim-ministru Ion I. C. Brătianu, rostit la deschiderea Congresului Presei Latine Deschizând Sâmbătă la amiază, la Fundația Carol din București, congresul Presei Latine, dl președinte al Consiliului de Miniștri Ion I. C. Brătianu a adresat distinșilor oaspeți ai României următoarele cuvinte: Doamnelor și Domnilor. In numele guvernului român am cinstea să vă urez bun venit. România este deosebit de fericită să vadă congresul dv. adunat în Capitala sa; ea primește astăzi prieteni veniți de departe dar cari sunt apropiați prin legături de sânge, care ne sunt stampe. Salut în dv. doamnelor și domnilor, un factor esențial al civilizației lumii, căci înfățișați acest element prin îndoita dv. însușire: sunteți Latini și sunteți organul și inspiratorul opiniei publice. Un înțelept a susținut odinioară că vorba e cel mai bun și cel mai rău dintre daruri. Imi pare că aud pe răutăcioși zicând că Esop ar fi vorbit la fel despre presă, dacă ea ar fi existat în acele vremuri. Mă grăbesc să adaog că pentru acei cari cunosc caracterul adunării dv., îndoială n’ar putea să fie, primul termen al alternativei e singurul admisibil, căci puneți toată știința dv. care e o artă, în slujba celor mai nobile cauze. De temut este puterea pe care o mânuiți! Putere totuși aproape divină când forța Dionisiacă ■. se îmbină sub scutul Minervei, cu liniștea Apoliniană a clarităței și a ordinei Latine, înrâurirea din ce în-ce mai precumpănitoare pe care democrația i o atribuește opiniei publice, a sporit în consecință puterea dv. Cr atare se cuvine să se țină seamă de raportul indispensabil ce trebue , să existe între autoritatea ce revine acelei ce înfățișează opinia publică și conștiința răspunderilor pe care o impune o atare putere. Noțiunea de echilibru și proporție, care este una din însușirile stăpânitoare ale spiritului Latin, nu ar putea lipsi acelora cari sunt cea mai vie manifestare a lui. Gândirea latină, dintre toate cele ce au inspirat popoarele, este cea mai puțin himerică, îndreptată cu totul spre viitor, are împlântate rădăcini adânci într un strălucit trecut. Ea înalță într’o vreme când forțele împreunate ale anarhiei intelectuale și sociale amenință temeliile chiar ale acestei civilizațiuni greco-latine — cinstea Europei îndoitul meterez — care dealung 1 veacurilor a făcut mărirea Romei: principiul ordinei și principiul dreptului. Revoluția Franceză a adăugat la această moștenire a Cetății eterne, triumful principiului democratic în înfățișarea sa sănătoasă, tot așa de protivnic rătăcirilor demagogice cât și arbitrarului tiraniei. Răsărită din împreunarea fecundă a celei mai glorioase dintre tradiții și a pasiunii înflăcărate de progres, forța creatoare a latinităței, n'are hotare, opera ei a încetat de mult a fi bunul unei singure rase și a unui singur continent. Ea a devenit înfățișarea cea mai înalta a unei culturi și a unei civilizațiuni universale. Calitățile creatoare și ordonate ale latinității au contribuit astfel, mai mult decât oricare alta la progresul general și care a dat acest titlu de glorie cu care se mândresc toți cei ce au avut cinstea să primească în veci înrâurirea romană. Aduceți cu dv doamnelor și domnilor, isvorăt din istoria nobilelor dv. țări, mărturisirea strălucită a chemării latine în viața omenirei, dar nu veți găsi nicăeri mai mult decât în România, proba de netăgăduit a trăiniciei caracterului rasei, împrejurări nenorocite care au pus poporul nostru la răspântia năvălirilor și cari păreau menite să-l sdrobească, n’au isbutit decât să-i întărească conștiința și să-i facă cu atât mai scumpe obârșia și naționalitatea sa. Intr’o jalnică izolare, în mijlocul unor frământări neîncetate, abea cu un suspin în accent, românul a afirmat vreme de 18 veacuri „Sunt Român“. Acest popor a realizat în sfârșit unitatea națională după atâtea vicisitudini, în care vreme n’a încetat să lupte și să sufere pe acest hotar, în spatele căruia civilizația Europei se păstra și se desvolta. Astăzi, stăpân pe destinele lui, va putea la rândul său să ia parte activă la progresul acestei civilizațiuni și să îndeplinească în răsăritul Europei destinul determinat de însușirile rasei sale și așezarea sa geografică. Pentru îndeplinirea acestei chemări, are nevoe de pacea pe care i-o asigură în interior ordinea și dreptatea socială și pe care respectul tratatelor și desvoltarea rapoartelor amicale internaționale trebue să dezășuiască liniștea generală. Pentru această operă de armonie socială și de pace între popoare, nimeni nu poate contribui mai rodnic decât presa pe care o reprezentați. Fac urări călduroase pentru ca ea să-și poată îndeplini misiunea pentru binele omenirii și al civilizației sale. Sunteți presa, presă latină — noblesse oblige. Deschiderea stagiunei la Cluj ,Crai nou“, „Luceafărul“, „Rapsozii “ In fața unei săli tixite de un public select s’a deschis Sâmbătă seara stagiunea Teatrului Național și Operei din Cluj. Schimbări îmbucurătoare au fost remarcate din primul moment. Luminăția bogată, cortină nouă în locul celei vechi, rampa sculptată din stejar, covoarele, buchetele de flori cu care au fost decorate legile, au făcut cea mai frumoasă impresie. Despre spectacol scrim in cele de mai jos. Aici ne mulțumim să constatăm că festivitatea deschiderii s’a desfășurat într’o atmosferă înălțătoare, a fost o adevărată sărbătoare a artei . . . (*) „Crai nou“ Originalele creații ale compozitorilor C. Porumbescu, N. Bretan și T. Brediceanu sunt la noi, întâiele brazde în ogorul lirico-dramatic. Nu le vom supune deci unei analize critice, veștejindu-le prin comparația cu operele consacrate, de renume mondial. Oricum ar fi, sunt ale noastre și de aceea ne sunt dragi. Salutăm deci cu încredere în aceste licăriri ale geniului muzei române pe solii dătători de nădejdi ai viitoarelor opere cu caracter „ românesc. Se poate doar explica atât de ușor cauza absenței noastre din repertoriile mondiale ale dramei muzicale. Arta, fiind o manifestare de ordin superior al sufletului omenesc, nu poate să înflorească decât atunci după ce individualitatea etnică a unui neam și-a soluționat alte probleme mai arzătoare, mai nemijlocite, mai reale în sforțarea pentru biruința Dl Victor Eftimiu vieții, probleme de ordin național, economic și social. Dorința de confort și podoabe — în ordinea materială — precum și în setarea după emoțiile purificate în focul geniului creator al produselor de artă — în ordinea spirituală — se ivesc abia după ce s’a ajuns la o anumită treaptă în scara civilizației, după ce s’a plămădit și frământat jn fiii aleși ai naturii aluatul adevăratei culturi . . . Ne aflăm și noi în pragul civilizației apusene ; așteptăm să se ivească roadele culturii și pe teren muzical. De aceea repet, salutăm cu bucurie compozițiile autorilor amintiți pe binevestitorii măririi și strălucirii artei muzicale românești ce nu va întârzia să vie. Opereta „Crai nou“ a regretatului C. Porumbescu — care ne-a părăsit mult prea curând, înainte de a fi avut răgaz să ne spună în glas duios de cântec, de fluier și cimpoi tot ce avea de spus — e brodată pe motivul răpirii fetei iubite de către adoratorul ei care are fericirea să fie în același timp și... adorat. La ridicarea cortinei o priveliște nespus de scumpă inimei noastre ne farmecă privirile. E variațiunea atât de pitorească a minunatului nostru costum național. Corurile sunt de o amploare și voiciune uimitoare. Executarea lor n’a lăsat nimic de dorit, dovadă că maestrul de cor dl H. Klee, a știut să-și facă și de data aceasta întreaga datorie. Mișcările masselor, formarea de grupuri erau atât de naturale încât îți dedau impresia realității. Altă dovadă care ne grăește despre priceperea directorului de scenă. Păcat numai că chiuiturile nenaturale imprimau o notă de veselie forțată. Se simțea că nu izvorește din inimă. Montarea, în special căscioara Dochiței, foarte reușită , cu o singură excepție : stelele care sunt prea strident colorate. Despre interpreții rolurilor prin(Continuare în pag. II)