Năzuința, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 91-104)
1969-11-08 / nr. 96
ECONOMICE Există posibilități. (Urmare din pag. 1-a) Congresului al X-lea al Partidului Comunist Român în care se subliniază că: „întreprinderile, centralele și ministerele trebuie să acționeze în permanență pentru reducerea cheltuielilor de producție și eliminarea pierderilor pentru sporirea beneficiilor, astfel ca rentabilitatea producției să se situeze la nivelul dotării tehnice și al posibilităților pe care le oferă organizarea științifică a producției și a muncii“. Ne-am interesat în ce măsură indicatorul beneficii se realizează în întreprinderile de industrie locală din județul Sălaj. Prima constatare este aceea că în trei trimestre planul de beneficii nu s-a îndeplinit, existând o restanță de 2 722 000 lei care pe unități, se repartizează astfel: „Steaua roșie“ 465 000 lei; „Măgura“ Șimleul Silvaniei 428 000 lei; „Silvania“ din Cehul Silvaniei 1534 000 lei, „Sălăjana“ Jibou 265 000 lei. — Aceste restanțe destul de mari — ne spune directorul Sucursalei județene a Băncii Naționale, tovarășul Dumitru Varga — se resimt puternic în nerealizarea planului de acumulări, cu implicațiile cunoscute în integrarea în circuitul economic a mijloacelor financiare prevăzute. Această situație se datorește în mică măsură unor cauze obiective, ceea ce demonstrează că rezervele creșterii eficienței producției, a rentabilității, în speță, se irosesc ori se valorifică în mică măsură chiar în întreprinderi. Să dau doar cîteva exemple: la ora actuală întreprinderile de industrie locală au imobilizate valori în produse finite care totalizează peste 2 500 000 lei, iar în stocuri supranormative de materii prime și materiale 1 878 000 lei. Iată, numai la aceste două capitole, ce valori sunt imobilizate, neintegrate în circuitul economic. E limpede ce efecte negative au aceste imobilizări asupra situației financiare a întreprinderilor. Exită în general o tendință simplistă de a considera activitatea de producție numai prin prisma îndeplinirii, oricum, a sarcinilor cantitative, fără a analiza și influența latura calitativă, adică eficiența. Care sunt în acest sens părerile factorilor de conducere din cadrul Direcției de industrie locală? Ioan FLOREA, inginer șef. Creșterea rentabilității produselor constituie una din preocupările noastre de fiecare zi. Ca dovadă noi nu avem produse nerentabile. Faptul că nu am îndeplinit pe trei trimestre planul de beneficii are mai multe cauze. Aș aminti greutățile întâmpinate în aprovizionarea tehnico-materială a producției. Cea mai mare parte din depășirea prețului de cost (peste 100 000 lei) reprezintă cheltuielile suplimentare de transport și diferențele de prețuri la unele materii prime repartizate. Vasile JECAN contabil șef: Stocarea peste normativ a materiei prime dar mai ales, nelivrarea produselor finite apasă greu asupra îndeplinirii planului de beneficii. Dacă puteam livra produsele fabricate care însumează 2 586 000 lei, dintr-o dată, sporul de beneficii creștea cu 500 000 lei. Dar livrarea nu a depins de noi cu toate că am uzat de toate intervențiile posibile. Este adevărat ceea ce susțin tovarășii de la Direcția de industrie locală, putem insă accepta acoperirea lipsurilor în organizarea științifică a producției și a muncii, folosirea la capacitate a utilajelor și a fondului de timp cu aceste explicații, la capitolul Cheltuieli neeconomicoase sumele înregistrate sunt mult prea mari, mult diferențiate de la o întreprindere la alta. Analiza cheltuielilor la realizarea principalelor produse ne dezvăluie că acestea înregistrează creșteri nejustificate. La cărămizi, de exemplu, datorită procentului mare de rebuturi, cheltuielile neproductive se ridică la sute de mii de lei. Rebuturile persistă datorită defecțiunilor tehnice și unor reparații neplanificate — tot atâtea elemente care au diminuat nejustificat nivelul beneficiilor. Ne pare de-a dreptul curioasă atitudinea conducerii întreprinderii „Măgura“ din Șimleul Silvaniei care a plătit 42 000 lei amortizări pentru moara comercială care nu funcționează, fără a face un cit de mic efort pentru redarea ei în producție. La I.I.L. „Silvania“ din Cehul Silvaniei dobînzile bancare la împrumuturile restante se ridică la 144 000 lei datorită în special nerealizării sortimentelor de mobilă, imobilizării unor stocuri de materii prime și materiale. Am punctat doar cîteva pauze care și-au pus amprenta asupra nerealizării planului de beneficii. Desigur ele sunt mult mai multe și complexe. Chiar și din exemplele enumerate reiese însă că n-au fost angajate și epuizate toate rezervele pentru integrarea în circuitul economic, la timp, a tuturor potențelor întreprinderilor. In perioada care a mai rămas pînă la finele anului, deși relativ scurtă, trebuie să se depună toate eforturile pentru livrarea producției finite în ritm susținut redresîndu-se și pe această cale, în ultimă instanță situația economică a fiecărei întreprinderi de industrie locală din județul nostru. Nu este târziu, dimpotrivă să se treacă la o analiză amănunțită a cauzelor care determină depășirea prețului de cost, să se întreprindă măsuri care să asigure folosirea mai rațională a materiei prime, realizarea unor produse de calitate superioară, cheia de boltă a creșterii rentabilității. Pag. 3. Năzuința rupul de șantiere nr. 3, aparținător Trustului de construcții Ghij, se ocupă exclusiv cu construcțiile de locuințe în județul nostru. După cum ne afirma directorul grupului, tovarășul Florian Bica, munca pe șantierul „Gheorghe Doja“ din Zalău se desfășoară mult sub ritmul necesar. Dintre blocurile în construcție, două — G-7 și 6-9 — conform planului trebuiau să fie predate la 1 noiembrie a.c. Blocul T-2 la 15 noiembrie, blocurile I-1 și L-3 la 31 decembrie a.c. — în total 200 de apartamente. In momentul de față pe șantierul „Gheorghe Doja“ își desfășoară activitatea 540 de constructori. Unui șantier unde lucrează atâția oameni trebuie să-i fie caracteristic ritmul viu de execuție, mișcarea permanentă a oamenilor și utilajelor. Dar, ceea ce ne-a surprins în primul rînd era liniștea ... atotcuprinzătoare. Oamenii pe ici-colo (540 !?) obosiți parcă, lucrau într-un ritm de melc, întrebăm unde sunt maiștrii, șefii de echipă. Muncitorii dau din umeri, nu știu. Ne oprim lângă un muncitor care sapă o groapă pentru un stâlp electric. Este membrul unei brigăzi compusă din opt oameni — dar nu știe unde sunt ceilalți 7. Mai încolo, lângă noua grădiniță, ridicată pe jumătate, rezemați de targă stau de vorbă doi muncitori. Pe clădire mai zărim încă doi. Echipa de zidari care lucrează aici este compusă din 11 oameni. Unde sunt ceilalți 7? Nu se știe. Lângă pompa electrică ce alimentează cu apă un malaxor și o betonieră stă culcat un muncitor. A fost trimis aici ca să ... păzească pompa. A fost trimis de către șeful de echipă al cărui nume nu-l cunoaște (!). De pe camionul nr. 21-SJ-369, aparținător Autobazei din Șimleul Silvaniei, se descarcă cărămidă adusă de la fabrica din Nușfalău. „Operațiunea“ este executată de către trei oameni, în timp ce șoferul și ajutorul său cască de plictiseală. Timpul de descărcare a unui camion de patru tone (1250 cărămizi), conform normelor interioare, este stabilit la 30 de minute. Cei trei care descarcă lucrează de o oră și ceva, dar mai au cărămizi în camion... De la o distanță de aproximativ 50 metri un tânăr transportă cu roaba mortarul în fața blocului C-9. Aici umple cîteva găleți și, cu o macara electrică, „trimite“ materialul la cei doi zidari pe care îi servește. Transportul materialului cu roaba, umplerea găleților, manipularea macaralei „fură“ cam 80 la sută din timpul destinat producției. In timp ce tânărul transportă materialul (dus-încărcatîntors-descărcat-umplut găleți, aproximativ 40 minute) zidarii stau de povești ... Două zile am stat pe șantierul „Gheorghe Doja“ cite 4—5 ore. Am „admirat“ în liniște ... același tablou. Căutam oamenii șantierului, rezultatul muncii lor. Am descris ce am găsit. Am povestit despre cele văzute și directorului șantierului, Florian Bica. tovarășului Răspunsul dînsului a fost: „Nu am oameni“ (?!)... Adevărul este însă că expresia „organizarea superioară a muncii“ este prea puțin cunoscută pe acest șantier. Motivele obiective enumerate de către directorul grupului de șantiere (mai precis motivele rămînerii în urmă) ni s-au părut doar... scuze cînd am întâlnit „tablourile“ descrise de noi. Oamenii fac ce vor, cu vor, pleacă, se întorc, stau de povești, nimeni nu se ocupă de urmărirea îndeplinirii riguroase sarcinilor. Ritmul în care a se desfășoară activitatea e pur și simplu sub orice critică. Am întâlnit constructori desfundînd... sticle (nu de apă minerală, bineînțeles), i-am întâlnit pe alții, în plină zi de lucru ... „Ileana“ cîntînd în birtul din apropierea șantierului. Ce scuze mai poate avea conducerea șantierului în privința acestor aspecte? Lipsa forței de muncă, slaba calitate a documentației tehnice, lipsa de utilaje precum și altele ne par, în acest context, puțin convingătoare. Adevăratul motiv al rămînerii în urmă, după părerea noastră, este lipsa dirijării și supravegherii activității pe șantier. Aceasta în primul rînd. Recenta plenară a Comitetului județean de partid a stabilit un program riguros de recuperare a timpului pierdut în domeniul activității de ntiții. Se așteaptă așadar un reviriment și în faza de activitate a Grupului de șantiere nr. 3. Felul în care au început să „miște“ treburile în ultimile 3—4 zile, dovedește că se poate face mult mai mult, că rămînerile în urmă pot fi recuperate. AL. SZENYEI La șantierul de locuințe din Zalău Pe urmele timpului pierdut Prestațiile către populațiela nivelul cerințelor (Urmare din pag. la) urmă. In cadrul cooperației meșteșugărești nu au fost înființate încă secții care ar fii prezentat o importanță mare: la cooperativa „Meseșul“ din Zalău secția de îmbrăcăminte comandă, secția de împletit sîrmă și o tocilărie. La cooperativa Meșteșugarilor din Jibou o secție de mobilă împletită din nuiele și una de tinichigerie. La Cooperativa Unirea din Șimleul Silvaniei nu s-a dat în folosință secția de cable de teracotă și cea de reparat mașini de cusut. Pentru completarea necesarului de materiale de construcții, trebuiau înființate secția de prefabricate din beton la Deservirea din cooperativa Zalău și secția de produs cărămizi la Jibou. In sectorul cooperației de consum, care asigură serviciile din mediul rural, la cele 305 secții existente la începutul anului, trebuiau să se adauge alte 56 care au fost prevăzute în planul de măsuri tehnico-organizatorice. Nu au fost înființate însă două brutării, opt frizerii, șase cizmării, două sifonerii, două cărămidării, patru secții de reparat, ca să vorbim numai de cele mai importante. O preocupare slabă s-a manifestat din partea unor cooperative în privința dezvoltării rețelei de servicii. In raza cooperativelor din Sîg și Valcău nu funcționează decit două secții, la cooperativa din Bobota secții, la cooperativa din Ip3 (deși are în raza de activitate opt localități) funcționează o singură croitorie. In afară de unele cauze obiective, la lipsurile arătate a contribuit in mare măsură și preocuparea insuficientă din partea colectivelor de conducere ale unor unități pentru creșterea de cadre calificate, în special în meseriile de instalatori-canalizare, reparat obiecte de uz casnic, tocilari, dulgheri. Amintim bunăoară și faptul că, deși baza materială a unor secții nu corespunde cerințelor actuale, în cursul acestui an nu s-a executat nici o lucrare de mică mecanizare în cadrul cooperativelor meșteșugărești. Credem că lărgirea și diversificarea prestațiilor este un sector în care posibilitățile de dezvoltare au porțile larg deschise. De asemenea, este necesar a se dezvolta în continuare serviciile de boiangerie, reparat încălțăminte, reparat obiecte de ux casnic, transporturi în comun, salubritate, etc. mult solicitate de populație. Se impune deci ca toți factorii chemați și înfăptuirea sarcinilor ce le revin din Directivele Congresului al X-lea al Partidului Comunist Român pentru creșterea sectorului de prestații, să ia din timp măsuri pentru ca aceste prevederi să fie pe deplin realizate.