Năzuința, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 91-104)

1969-11-08 / nr. 96

ECONOMICE Există posibilități. (Urmare din pag. 1-a) Congresului al X-lea al Partidului Comunist Ro­mân în care se subliniază că: „întreprinderile, cen­tralele și ministerele tre­buie să acționeze în per­manență pentru reducerea cheltuielilor de producție și eliminarea pierderilor pen­tru sporirea beneficiilor, astfel ca rentabilitatea pro­ducției să se situeze la nivelul dotării tehnice și al posibilităților pe care le oferă organizarea științifică a producției și a muncii“. Ne-am interesat în ce mă­sură indicatorul beneficii se realizează în întreprin­derile de industrie locală din județul Sălaj. Prima constatare este aceea că în trei trimestre planul de beneficii nu s-a îndeplinit, existând o restan­ță de 2 722 000 lei care pe unități, se repartizează astfel: „Steaua roșie“ 465 000 lei; „Măgura“ Șimleul Sil­­vaniei 428 000 lei; „Silva­­nia“ din Cehul Silvaniei 1534 000 lei, „Sălăjana“ Jibou 265 000 lei. — Aceste restanțe destul de mari — ne spune direc­torul Sucursalei județene a Băncii Naționale, tovarășul Dumitru Varga — se resimt puternic în nerealizarea planului de acumulări, cu implicațiile cunoscute în­ integrarea în circuitul eco­nomic a mijloacelor finan­ciare prevăzute. Această situație se datorește în mică măsură unor cauze obiecti­ve, ceea ce demonstrează că rezervele creșterii efi­cienței producției, a renta­bilității, în speță, se irosesc ori se valorifică în mică măsură chiar în întreprin­deri. Să dau doar cîteva exemple: la ora actuală întreprinderile de industrie locală au imobilizate valori în produse finite care tota­lizează peste 2 500 000 lei, iar în stocuri supranorma­­tive de materii prime și materiale 1 878 000 lei. Iată, numai la aceste două ca­­pitole, ce valori sunt imo­bilizate, neintegrate în cir­cuitul economic. E limpede ce efecte negative au aceste imobilizări asupra situației financiare a întreprinderi­lor. Exită în general o ten­­dință simplistă de a consi­dera activitatea de produc­ție numai prin prisma în­deplinirii, oricum, a sarcini­lor cantitative, fără a ana­liza și influența latura ca­litativă, adică eficiența. Care sunt în acest sens părerile factorilor de con­ducere din cadrul Direcției de industrie locală? Ioan FLOREA, inginer șef. Creșterea rentabilității pro­duselor constituie una din preocupările noastre de fie­care zi. Ca dovadă noi nu a­­vem produse nerentabile. Faptul că nu am îndeplinit pe trei trimestre planul de beneficii are mai multe cau­ze. Aș aminti greutățile în­tâmpinate în aprovizionarea tehnico-materială a produc­ției. Cea mai mare parte din depășirea prețului de cost (peste­­ 100 000 lei) repre­zintă cheltuielile suplimen­tare de transport și diferen­țele de prețuri la unele materii prime repartizate. Vasile JECAN contabil șef: Stocarea peste normativ a materiei prime dar mai ales, nelivrarea produselor fini­te apasă greu asupra în­deplinirii planului de be­neficii. Dacă puteam livra produsele fabricate care însumează 2 586 000 lei, dintr-o dată, sporul de be­neficii creștea cu 500 000 lei. Dar livrarea nu a depins de noi cu toate că am uzat de toate intervențiile posi­bile. Este adevărat ceea ce sus­țin tovarășii de la Direcția de industrie locală, putem insă accepta acoperirea lip­surilor în organizarea știin­țifică a producției și a mun­cii, folosirea la capacitate a utilajelor și a fondului de timp cu aceste explicații, la capitolul Cheltuieli nee­­conomicoase sumele înre­gistrate sunt mult prea mari, mult diferențiate de la o întreprindere la alta. Ana­liza cheltuielilor la realiza­rea principalelor produse ne dezvăluie că acestea în­registrează creșteri nejusti­ficate. La cărămizi, de exemplu, datorită procen­tului mare de rebuturi, cheltuielile neproductive se ridică la sute de mii de lei. Rebuturile persistă datorită defecțiunilor tehnice și unor reparații neplanificate — tot atâtea elemente care au diminuat nejustificat nivelul­­ beneficiilor. Ne pare de-a dreptul curioasă atitudinea conducerii întreprinderii „Măgura“ din Șimleul Sil­vaniei care a plătit 42 000 lei amortizări pentru moara comercială care nu func­ționează, fără a face un cit de mic efort pentru redarea ei în producție. La I.I.L. „Silvania“ din Cehul Silva­niei dobînzile bancare la împrumuturile restante se ridică la 144 000 lei datorită în special nerealizării sor­timentelor de mobilă, imo­bilizării unor stocuri de materii prime și materiale. Am punctat doar cîteva pauze care și-au pus ampren­­ta asupra nerealizării planu­lui de beneficii. Desigur ele sunt mult mai multe și com­plexe. Chiar și din exemplele enumerate reiese însă că n-au fost angajate și epui­zate toate rezervele pentru integrarea în circuitul eco­nomic, la timp, a tuturor potențelor întreprinderilor. In perioada care a mai ră­mas pînă la finele anului, deși relativ scurtă, trebuie să se depună toate eforturi­le pentru livrarea produc­ției finite în ritm susținut redresîndu-se și pe această cale, în ultimă instanță situația economică a fiecă­rei întreprinderi de indus­trie locală din județul nos­tru. Nu este târziu, dimpo­trivă să se treacă la o ana­liză amănunțită a cauzelor care determină depășirea prețului de cost, să se între­prindă măsuri care să asi­gure folosirea mai raționa­lă a materiei prime, reali­zarea unor produse de cali­tate superioară, cheia de boltă a creșterii rentabilită­ții. Pag. 3. Năzuința rupul de șantiere nr. 3, aparținător Trus­tului de construcții Ghij, se ocupă exclusiv cu construcțiile de locuințe în județul nos­tru. După cum ne afirma directorul grupului, tovarășul Florian Bica, munca pe șantierul „Ghe­orghe Doja“ din Zalău se desfășoară mult sub ritmul necesar. Dintre blocurile în construcție, două — G-7 și 6-9 — conform planului trebuiau să fie predate la 1 noiembrie a.c. Blocul T-2 la 15 noiembrie, blocurile I-1 și L-3 la 31 decem­brie a.c. — în total 200 de apartamente. In momentul de față pe șantierul „Gheorghe Doja“ își desfășoară ac­tivitatea 540 de construc­tori. Unui șantier unde lucrează atâția oameni trebuie să-i fie caracte­ristic ritmul viu de exe­cuție, mișcarea perma­nentă a oamenilor și u­­tilajelor. Dar, ceea ce ne-a surprins în primul rînd era liniștea ... atot­cuprinzătoare. Oameni­i pe ici-colo (540 !?) obo­siți parcă, lucrau într-un ritm de melc, întrebăm unde sunt maiștrii, șefii de echipă. Muncitorii dau din umeri, nu știu. Ne oprim lângă un muncitor care sapă o groa­pă pentru un stâlp elec­tric. Este membrul unei brigăzi compusă din opt oameni — dar nu știe unde sunt ceilalți 7. Mai încolo, lângă noua grădiniță, ridicată pe ju­mătate, rezemați de targă stau de vorbă doi­­ muncitori. Pe clădire mai zărim încă doi. Echipa de zidari care lucrează aici este compusă din 11 oameni. Unde sunt ceilalți 7? Nu se știe. Lângă pompa electrică ce alimentează cu apă un malaxor și o betonieră stă culcat un muncitor. A fost trimis aici ca să ... păzească pompa. A fost trimis de către șeful de echipă al cărui nume nu­-l cunoaște (!). De pe camionul nr. 21-SJ-369, aparținător Au­tobazei din Șimleul Sil­vaniei, se descarcă cără­midă adusă de la fabrica din Nușfalău. „Operați­unea“ este executată de către trei oameni, în timp ce șoferul și ajutorul său cască de plictiseală. Timpul de descărcare a unui camion de patru to­ne (1250 cărămizi), conform normelor interioare, este stabilit la 30 de minute. Cei trei care descarcă lucrează de o oră și ceva, dar mai au cărămizi în camion... De la o distanță de aproximativ 50 metri un tânăr transportă cu roaba mortarul în fața blocului C-9. Aici umple cîteva găleți și, cu o macara e­­lectrică, „trimite“ materia­lul la cei doi zidari pe care îi servește. Transpor­tul materialului cu roaba, umplerea găleților, ma­nipularea macaralei „fură“ cam 80 la sută din timpul destinat producției. In timp ce tânărul transportă materialul (dus-încărcat­­întors-descărcat-umplut găleți, aproximativ 40 mi­nute) zidarii stau de po­vești ... Două zile am stat pe șantierul „Gheorghe Doja“ cite 4—5 ore. Am „admi­rat“ în liniște ... același tablou. Căutam oamenii șantie­rului, rezultatul muncii lor. Am descris ce am gă­sit. Am povestit despre cele văzute și directorului șantierului, Florian Bica. tovarășului Răspunsul dînsului a fost: „Nu am oameni“ (?!)... Adevărul este însă că expresia „organizarea su­perioară a muncii“ este prea puțin cunoscută pe acest șantier. Motivele obiective enumerate de către directorul grupului de șantiere (mai precis motivele rămînerii în ur­mă) ni s-au părut doar... scuze cînd am întâlnit „tablourile“ descrise de noi. Oamenii fac ce vor, cu­ vor, pleacă, se întorc, stau de povești, nimeni nu se ocupă de urmărirea în­deplinirii riguroase sarcinilor. Ritmul în care a se desfășoară activitatea e pur și simplu sub orice critică. Am întâlnit con­structori desfundînd... sticle (nu de apă minerală, bineînțeles), i-am întâlnit pe alții, în plină zi de lu­cru ... „Ileana“ cîntînd în birtul din apropierea șantierului. Ce scuze mai poate avea conducerea șantierului în privința acestor aspecte? Lipsa for­­ței de muncă, slaba calita­te a documentației tehni­ce, lipsa de utilaje precum și altele ne par, în acest context, puțin convingă­toare. Adevăratul motiv al rămînerii în urmă, du­pă părerea noastră, este lipsa dirijării și suprave­gherii activității pe șan­tier. Aceasta în primul rînd. Recenta plenară a Co­­­­mitetului județean de partid a stabilit un pro­gram riguros de recupera­re a timpului pierdut în domeniul activității de­­ n­­­tiții. Se așteaptă așadar un reviriment și în faza de activitate a Gru­pului de șantiere nr. 3. Felul în care au început să „miște“ treburile în ultimile 3—4 zile, dove­dește că se poate face mult mai mult, că rămî­­nerile în urmă pot fi re­cuperate. AL. SZENYEI La șantierul de locuințe din Zalău Pe urmele timpului pierdut Prestațiile către populație­­la nivelul cerințelor (Urmare din pag. l­a) urmă. In cadrul cooperației meșteșugărești nu au fost înființate încă secții care ar fii prezentat o importan­ță mare: la cooperativa „Meseșul“ din Zalău secția de îmbrăcăminte comandă, secția de împletit sîrmă și o tocilărie. La cooperativa Meșteșugarilor din Jibou o secție de mobilă împletită din nuiele și una de tini­­chigerie. La Cooperativa U­­nirea din Șimleul Silvaniei nu s-a dat în folosință sec­ția de cable de teracotă și cea de reparat mașini de cusut. Pentru completarea nece­­sarului de materiale de construcții, trebuiau înfiin­țate secția de prefabricate din beton la Deservirea din cooperativa Zalău și secția de produs cărămizi la Jibou. In sectorul cooperației de consum, care asigură servi­ciile din mediul rural, la cele 305 secții existente la începutul anului, trebuiau să se adauge alte 56 care au fost prevăzute în planul de măsuri tehnico-organiza­torice. Nu au fost înființate însă două brutării, opt fri­zerii, șase cizmării, două sifonerii, două cărămidării, patru secții de reparat, ca să vorbim numai de cele mai importante. O preocupare slabă s-a manifestat din partea unor cooperative în privința dez­voltării rețelei de servicii. In raza cooperativelor din Sîg și Valcău nu funcțio­nează decit două secții, la cooperativa din Bobota secții, la cooperativa din Ip­3 (deși are în raza de activi­tate opt localități) funcțio­nează o singură croitorie. In afară de unele cauze obiective, la lipsurile ară­tate a contribuit in mare măsură și preocuparea in­suficientă din partea colec­tivelor de conducere ale unor unități pentru crește­rea de cadre calificate, în special în meseriile de in­­stalatori-canalizare, reparat obiecte de uz casnic, toci­lari, dulgheri. Amintim bu­năoară și faptul că, deși baza materială a unor secții nu corespunde cerințelor actuale, în cursul acestui an nu s-a executat nici o lu­crare de mică mecanizare în cadrul cooperativelor meșteșugărești. Credem că lărgirea și di­­versificar­ea prestațiilor este un sector în care po­sibilitățile de dezvoltare au porțile larg deschise. De a­semenea, este necesar a se dezvolta în continuare ser­viciile de boiangerie, repa­rat încălțăminte, reparat obiecte de ux casnic, trans­porturi în comun, salubri­tate, etc. mult solicitate de populație. Se impune deci ca toți factorii chemați și înfăptui­rea sarcinilor ce le revin din Directivele Congresului al X-lea al Partidului Co­munist Român pentru creș­terea sectorului de presta­ții, să ia din timp măsuri pentru ca aceste prevederi să fie pe deplin realizate.

Next