Neamul Românesc, august 1932 (Anul 27, nr. 173-195)
1932-08-02 / nr. 173
Ánui XXVII. TV T <5 m . i/o NEAMUL ROMANESC DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) _____________ Telefon 312/60 2 LEI Marți 2 Angcst 1938 C - . ..______* Pena an. 6‘10 lei: ?s șase le*ni, 300 Lei In țară . ■ [UNK] —■—■ a— ——■— Pentru autorități și Instituțiuni: 1000 Lei I DIRECTOR N. GEORGESCU ISPRAVA IV Orice Parlament poate fi însă îndreptat spre bine cînd banca ministerială e ocupată de oameni cu autoritate. Pentru a încerca marea revoluție „țerănească" ar trebui deci ca acolo să se afle persoane care să poată impune și adversarilor. Aceste persoane se caută — și nu se găsesc. Nu se găsesc și fiindcă nu sînt și fiindcă acelea care se închipuie că sînt, ori își închipuie amicii lor, nu vreau. Asistăm astfel la spectacolul caraghios al unui „mare partid", „foarte popular" (40% cu voturile morților în lupta electorală) care, bucurîndu-se de toată încrederea Suveranului, nu poate să-și facă ministeriul definitiv. Pe d. Titulescu, pe care-l chemau ca șef și căruia nu i s'a părut că e destul de capitonat fotoliul, îl răsping astăzi. Ziarele care proorocesc pentru partid au grija să arăta că d-sa a devenit — cum am zice ? — imposibil. D. Vaida, cu ce amintiri electorale aduce, nu se prea simte bine la locul său și de altfel, cine cunoaște știe că nu este al doilea în stare să strice pentru o isbucnire retorică o întreagă situație. D. Mihalache, deși se simte născut pentru a fi președinte de Consiliu, desită să întindă asupra băncii ministeriale larga umbrelă a cămășii sale imaculate. D. Mironescu poate n'ar mai vrea să fie manta de vreme rea. Iar, în fund, marele Layda de la Bădăcin nu găsește că sunt date toate condițiile pentru a se sui călare pe tot ce este autoritate în țara pe care, ca locotenent de artilerie austro-ungar pe frontul italian, a creat-o. N. IORGA Preocupări constituționale, s’au program de soluțiuni ? La ordinea zilei, ofensiva deschisă de d. Iuliu Maniu, împotriva Coroanei, ca o concluzie a atitudinii sale de până acum, și apoi brusca revenire de ieri. Partidele, lumea politică, intelectualii, opinia publică, țara întreagă asaltată de toate nevoile, pare că nu mai este preocupată de altceva decât de jocul — trebue să recunoaștem destul de dibaci — al șefului de la Bădăcin, crescut la școala răbdării și a îndărătniciei. Desigur, acțiunea d-lui Iuliu Maniu a avut o semnificație. Mai precis, ar fi putut avea. Dacă nu s’ar fi întrezărit prin ea, preocuparea de interesele partidului național-țărănist. Căci, precum constata d. Duca la clubul liberal, în momentul când d. Iuliu Maniu își făcea senzaționalele sale decalarațiuni, este locul să ne întrebăm cum este cu putință ca partidul național-țărănesc, care până acum s’a declarat în toate împrejurările perfect solidar cu concepțiile constituționale ale d-lui Maniu, să consimtă a guverna el, fără garanțiile socotite indispensabile de d-sa. Și ce înseamnă atitudinea șefului dela Bădăcin, care pe de o parte se izola de ai săi, iar pe de alta îndemna partidul să primească ceea ce conștiința sa proprie refuza de a primi? Prin faptul că d. Maniu a desmințit textul decalarațiilor sale — pe care totuși le-a făcut — se face dovada că opiniile constituționale ale șefului de la Bădăcin nu pot rezista preocupărilor de beneficii pentru partid, cari se pot asigura numai prin dubla acțiune a celor doi tovarăși : d. Maniu cu amenințările și d. Vaida cu... căldărușa. Dar marile interese ale țării nu au nici o legătură cu preocuparea acelora cari se întreabă dacă ideile și teoriile d-lui Iuliu Maniu se încadrează în spiritul unei monarhii constituționale sau dacă practica factorului constituțional este sau nu o erezie. Țara se dvrea condusă, se vrea guvernată cu alte metode decât cele cunoscute și practicate până azi. Țara mai vrea soluțiuni ale problemelor a căror dăinuire face ravagii în organismul nostru de stat și în sânul societății românești. Și partea tragică a momentului e că regimul național-țărănist nu are nici un program de soluțiuni practice ale problemelor urgente și grave, cari consumă energia acestui neam. Mai mult, nici în ce privește generalitățile, fruntașii regimului nu sunt de acord ci, dimpotrivă, împărtășesc convingeri cu totul opuse. Conservatorismul clericalo-confesional care îmbrățișează în Ardeal cauza claselor burgheze mijlocii de la orașe nu se împacă cu „statul țărănesc“ al teoreticianului de la Topoloveni, regionalismul și ofensiva împotriva Capitalei, preconizate la Cluj nu se acordă cu sentimentele și ideile fruntașilor țărăniști, ostilitatea naționalilor împotriva conversiunii nu se împacă cu ideea țărăniștilor de a extinde conversiunea, după cum teoriile inflaționiste ale d-lui Iunian se contrazic categoric cu habotnicia d-lui Mironescu în materie de stabilizare. Când dar așa stat lucrurile, când în loc de ași întocmi un program de guvernare fruntașii regimului chemat la cârmă se îndeletnicesc cu jocul teoriilor constituționale — (ironia împrejurărilor face că nici în ce privește aceste teorii, ei nu se pot înțelege) — ce încredere mai poate avea țara în acest regim?. Ce se mai poate aștepta deja niște oameni, cari nu au nici măcar simțul înțelegerii gravității momentului, nici măsura decenții, care se cere unei conștiințe roase de chinurile îndoielii și ale nesiguranței viitorului, cum trebue să fie conștiința acelora cari și-au asumat, fără nici un temei, răspunderea situației? ----------------XOX——— Echipe „spicială“... Ediția specială presupune în sine un fapt important care trebuie adus la cunoștințe publicului interesat, imediat, un fapt care îl privește, care se leagă de schimbarea unei situațiuni, sau care ar putea să fie hotărâtor pentru orientarea intereselor lui imediate. Dar nu înseamnă fapt important manifestul program al uiui partid în plină campanie electorală și nu atât de importantă o declarație a unui șef care ba revine, ba nu revine acolo unde nu țara îl dorește sau îl clipmi. Fapt important a putut să fie assasinarea lui Doumer; la fel lovitura de stat din Germania, alegerile germane și rezultatul lor de astăzi; — în orice caz nu aceiaș importanță o poate avea prinderea unui nenorocit de rândaș criminal și la fel minciuna valorificată prin scoaterea unei ediții pe care să o țipe țigănușii la toate coHturile ca fiind „spiciallă“... Căci în sine, ediția specială este un act revoluționar, care neliniștește o clipă spiritul plimbăreților alimentându-le preocuparea discuțiilor lor interesante. Pe căi, chiar dacă nu sunt toate ele Victoriei, mai sunt însă și oameni pașnici... Pentru aceștia „ediția specială“ e supărătoare. Indignarea adesea nu mai poate fi stăpânită pentru acei cari batjocoresc buna lor liniște și preocuparea pentru interesele lor, care sunt și ale unei societăți întregi. Așa fiind, ediția „specială“ la noi și-a mâncat de mult creditul. A continua pe aceiaș melodie, însemnează să se ajungă într’o zi în situația similară a ciobanului cu oile atacate în adevăr de lup. Este o lecție pe care o merită mincinoșii și acei ceru exagerează, căutând să creieze o atmosferă prielnică trăgătorilor de sfori. Bunul simț al românului s’a rezitat însă... I Deci, puteți continua domnilor! ----------xox--------— i. n. Concursuri muzicale parduse la Moscova Moscova, (Ceps)). — Filarmonica de Stat din Moscova organizează pentru luna Februarie 1933, un mare concurs muzical, la care vor participa pianiști, violoniști, violonceliști și cântăreți din întreaga Uniune sovietică, cari au fost pregătiți pentru cariera artistică în Rusia în anii de după revoluție. Concursul este organizat cu prilejul celui de al 15-lea an de activitate muzicală a Uniunii sovietice DEMAGOGIA CARE TRIUMFA ----------- «la«»«»» ------------- Un Mesaj regal, care inaugurează o operă legislativă, o sesiune nouă, câștigă enorm din sincera expunere a împrejurărilor care au adus la cârmă, regimul respectiv, și din onesta privire asupra trecutului apropiat. Stiliștii regimului, superbi și morali, au preferat cellalt sistem , al narațiunei, sprijinită pe neadevăr, al afirmărilor cari nu constituesc numai minciuni grosolane, dar se dublează cu provocări pline de cruzime.... • Aflăm din ceea ce, în Înalta Sa generozitate, Suveranul a înțeles să scape neobservat și nerectificat, că Aventura Vaida, „și-a îndeplinit cu strictețe misiunea de a asigura libertatea, ordinei și legalitatea nouei consultări a țarei"". Regele a putut citi la deschidere, această frază, ofensând adevărul, pălmuind încă odată obrajii celor loviți și maltratați în alegeri. El nu răspunde în nici o formă, de ceea ce se debitează, de către ușurința și provocarea unui regim insuportabil, chiar dacă Regele este cel care citește Mesagiul. Numai de la lipsa de seriozitate a d-lui Vaida, s’a putut ajunge la spectacolul dureros, ca însăși Suveranul, să dea impresia că ascunde, și patronează stâlcirie și samavolniciile recente- Ar fi fost mai frumos, și în orice caz mai decent, ca Regele să fie scutit să afirme neadevărul patent, că alegerile au fost libere. Măcar pentru miile de oameni molestați, pentru zecile de mii de cetățeni cărora l s'a furat dreptul lor de a-și spune cuvântul la urne . Dar e vorba de un sistem, nu de un episod. In acelaș mesaj al inexactității, se mai spune, cu o desinvoltură care nu mai uimește din partea celor mai îndrăzneți mistificatori cari se pot imagina, că Aventura a plătit: soldele, lefurile, pensiile și restanțele. Cad se poate pre înțelege altceva prin afirmația că guvernul „a luat măsurile reclamate imperios de situația finanțelor publice?". Ce se poate descifra din Mesagiu, care afirmă că guvernul „a asigurat de îndată piața funcționarilor și pensionarilor" decât că aceste obligațiuni ale Statului sunt la zi. Ceea ce este inexat, cu totul inexact, Statul nu poate achita nici măcar obligațiile prezente. Surâsul de Giocomdă obosită al d-lui Mironescu, n'a reușit să umple visteria, și prin urmare, n'a achitat salariile... Nici pe Iulie, și mai puțin încă pe August... De trecut, e preferabil să lăsăm sarcina unei lămuriri, Mesagiului. Minciuna, rostită solemn, și aclamată îndelung, rămâne, din întâmplare, și totdeauna, o minciună... In opera ei de totală și generală de monetizare, demagogia eftină, capabilă de conspirații și compromisuri, a redus Mesagiul Tronului, la valoarea unui petic de hârtie, dus de vârtejul prăfuit al străzei. E tot ce se poate spune mai bine, de pomelnicul inaugural, citit la tristul spectacol din Dealul Patriarhiei... În străinătate: Pe un an, 1300 Leii Pe șase luni, 600 Lei Isbucnirea unei foamete catastrofale în Rusia Din Rusia sovietică se anunță că numeroase fenomene din ultimul timp arată că foametea de acolo a luat proporții spălmărdătoare. Se înregistrează o părăsire in massă a satelor din regiunile unde situația este deosebit de neîmbucurătoare. La Moscova au sosit în ultimele zile, grupe de câte 3—4000 țărani din regiuni depărtate ale Ucrainei, în cea mai mare parte din ținuturile Smolensk, Nursk, Nijni-Novgorod. Țăranii nu dispun de recoltă proprie și au venit la Moscova mânați de frica de mizerie și foame. Țărănimea proletarizată caută să lucreze în fabrici numai spre a avea bucata de pâine, deoarece satele lor surd comjrleci sărăcite, parte din pricina recoltei proaste, parte din pricina că nu au fost făcute însemânțări. O foamete catastrofală se anunță din numeroase locuri ale Ucrainei, adică din regiuni ce au format altădată grânarul Rusiei. Un mare număr de locuitori au pornit în alte regiuni unde speră să poată cumpăra ceva cereale. A se obține cereale este însă foarte dificil și în regiunile unde ele s’au produs, deoarece populația locală se ascunde pentru sine, spre a nu rămânea ea singură fără alimente. La Moscova se consideră situația alimentară din numeroase regiuni ca foarte îngrijorătoare. In unele părți viața a luat un aspect asemănător situației din 1922 când a domnit o foamete îngrozitoare. Corespondentul din Moscova al ziarului „Socialisticeski Viestnik", care apare la Berlin, anunță că Rusia sovietică formează în prezent teatrul unor mutări de popoare. Toate drumurile și căile ferate sunt pline de fugari, cari părăsesc satele spre a se duce în regiuni unde speră să găsească de hrană. In vagoane, călătorii sunt atât de lihniți de foame, încât cei cari au pâine nu îndrăznesc să o mănânce în fața ochilor celorlalți. In cercurile conducătoare se vorbește că numeroase personalități vor fi trase la răspundere pentru situația ce a intervenit. E vorba de o apropiată demitere a președintelui guvernului ucrainian Petrovski, a lui Kossior din acelaș guvern, etc.. Se constată că însemânțările de iarnă au fost făcute în modul cel mai superficial, observă de pe acum, o nervozitate neobișnuită în întreaga Uniune sovietică. 0 mare expoziție a artei iugoslave la Amsterdam Belgrad, (Ceps). In ziua de 10 Septembrie va avea loc la Amsterdam, inaugurarea unei mari expoziții de artă iugoslavă, care este organizată din inițiativa Societății artistice din Belgrad „Tvieta Zuzorici‘‘. Asociație a invitat pe toți artiștii plastici iugoslavi, ca să-și trimită operile lor pentru această importantă expoziție. Printre cei dintâi s’au anunțat sculptorul Ivan Mestrovici, apoi sculptorii și pictorii Toma Rosandici, M. Dolinar, M. Uzetel, P. Koriovici, Petrovici Varlas, Klaikovici și alții. Consulul onorific iugoslav din Amsterdam Mertens a sosit zilele acestea la Belgrad în vederea organizării transportului operilor artistice. Asociația „Țvieta Zuzorici“ își promite că întreprinderea ei se va întâlni cu un mare succes. Bola üafoversitatea respalară văleasa ce Mante Cultura română în Italia — Ceaterâla d-lui profesor Isopescu dela Roma urmată de muzica cântată de d-na Ciolac din Craiova — In prima conferință, d. köpesen ne-a vorbit despre personalitatea lui „Mussolini’, arătând toată activitatea politică și socială a acestui om mare de Stat, care și-a realizat ideologia în fapte, fixând o nouă politică care a fost atât și combătută, dar și atât de mult admirată. In a doua conferință d. Köpesen ne-a vorbit despre „Cultura Română în Italia“, fiind cunoscător al acestei probleme ca unul ce luptă în Italia pentru propaganda literaturii românești. Ne arată cum în trecut scriitorii italieni s’au ocupat de origina noastră și că mulți dintre ei, au fost inspiratorii cronicarilor noștri în ceea ce pivește ideia de latinitate. Când începuse a se traduce toate operile de valoare, în limba italiană, ale popoarelor vecine, ale noastre rămăsese necunoscute. Abia înainte de războiul mondial a început să se traducă din Carmen Silva și Elena Vacărescu. După răsboi a început un curent favorabil nouă dus din dragoste de către italieni față de noi. Abia din 1927 încoace acest curent a început și mai puternic, manifestat prin bunăvoința și munca studenților italieni și profesorilor lor, s’au tradus până azi 32 din diferiți scriitori ca:Eminescu, Slavici, Creangă, Rebreanu, Sadoveanu și alții. Apoi ne arată că și pe terenul de propagandă al muzicii românești, am început a ne remarca, pomenind de concursul prețios dat de doamna Ciolac, care anul acesta a cântat la Veneția, Milano și Roma. In sală fiind și doamina Ciolac, publicul cu aclamațiuni a invitat-o să cânte. D-sa a cântat câteva arii românești , și italienești acompaniindu-se singură la pian. EXTERNE — Din Berlin se anunță că bilanțul victimelor politice în cursul zilelor de Vineri și Sâmbătă se cifrează la 10 morți și mai multe zeci de răniți In ziua alegerilor n‘a fost semnalat nici un incident mai serios. Timpul fiind foarte bun, alegătorii s’au prezentat într’un număr mai mare decât în 1930. In ce privește rezultatul alegerilor se remarcă definirea câtorva idei și partide puternice care își dispută cu diferențe mici in acelaș număr de partizani. Partidele mici, — după cum se prognosticase,—au dispărut aproape în aceste alegeri. Grupurile care-și dispută întâietatea sunt: național-socialiștii, social-democrații, comuniștii și centrul catolic. Din repartizările de până acum guvern el nu va obține în Reichstagul majoritate decât dacă va fi sprijinit de centrul catolic. Hittleriștii s-au dovedit a fi cel mai puternic partid, dar nu vor obține nici ei majoritatea. Cât despre comuniști, aceștia se întăresc din ce în ce mai mult, desigur rândurile lor fiind îngroșate mult cu falanga șomerilor. — Eri s’a ratificat la Roma tratatul de conciliațiune italoamerican. — Intr’un discurs electoral d. Franklin Roosevelt după ce arată înțelegerea marilor puteri europene asupra chestiunii reparațiilor, spune că există teama ca aceste țări să nu se unească împotriva Americei și specifică: Acest pericol nu provine din datoriile ce ele au contracarat de la noi, ci din barierele pe care le-am ridicat împotriva comerțului lor. Dasa se declară apoi pentru micșorarea tarifelor vamale și reluarea schimburilor comerciale pentru a fi înlesnită plata datoriilor interguvernamentale. ————II I.J-I I -1 " J w—— Ortografie cu Regulament Noul regulament al ortografiei limbii românești, dat de curând de către Academie, pune pe tapet, afară de amănuntele, unele mai puțin binevenite decât altele, fixate de către înaltul for și chestiuni mai largi cari luminează de departe această nouă reformă importantă în cultura unui popor. Astfel se pune problema unei restrângeri a libertății în organizarea manifestărilor spirituale, de acord cu un sens general, impus de gustul și habitudinea marelui public, sens controlat totodată și dirijat de către un grup restrâns ce trebue să concretizeze superioritatea acestui gust, grup constituit în mod logic din cele mai de seamă elemente ce pot întruchipa acest imperativ al nației. întrebarea este, nu dacă înaltul for de cultură a răspuns acestei cerințe a timpului prin nouăle reguli ortografice emise zilele acestea, ci dacă întradevăr se poate vorbi de o asemenea orânduire în strictul înțeles al cuvântului, absolut în toate domeniile de manifestare ale scrisului. Desigur în actele publice, în toate scriptele oficiale ce tind să se simplifice din ce în ce mai mult pentru o înlesnire și o despotmolire a tuturor formelor încărcate ce se impun relațiilor publice ale societății, o astfel de regulare și reducere împinsă până la maximum, se impune chiar. Defecțiunile aparatului administrativ numără printre ele fără îndoială și o asemenea lipsă de orânduială în ortografia publică. In acest domeniu întradevăr s’ar putea vorbi de o binevenită reformă, decretată și impusă în mod sever de către o emanație a spiritului superior cultural și în acelaș timp practic. Dar mai este și alt domeniu, acel literar, artistic, dacă cel cultural și științific nu poate aduce, firește, un argument în această teză. .............. Și mai ales în acest domeniu literar, unde posibilitatea unei îngrădiri a formei scrisului,, chiar și cea ortografică ar rămâne de discutat, tocmai în acest domeniu se îndreaptă atenția publicului, în primul rând când se vorbește despre asemenea reforme și, natural, la fel s’a petrecut și cu acest ultim regulament. ............... Este firesc. Există în manifestările literare și artistice atâta diversitate de forme, dominate de aceiaș libertate, fiindcă terenul însăși constituie expresia personalității, care se reliefează tocmai in măsura în care se arată singulară. Și tocmai de aceia, în chip greșit, atenția generală atribuie acestui domeniu lipsit de o reglementare rigidă, — care ce e drept a abuzat de această libertate — necesitatea unei orânduiri, și spiritul de suprafață i-o impune ori de câte ori se ivește vre-un regulament în acest sens, care ar modifica tocmai esența manifestărilor genului discutat. Ortografie cu regulament, da, dar acolo unde trebuie. --------------XOX------------- Știri Fiind semnalate mai multe asidui pregătiri ale comuniștilor pentru sărbătorirea „zilei roșii”" s'au operat ori numeroase arestări preventive în Capitală și centrele din provincie și au fost luate întinse măsuri de ordine în toată țara. Ele au avut întruniri: Federația generală a demobilizaților, Federația economică, deponenții Băncii Blank și ai Muntelui de Pietate, ipotecații, Uniunea generală a funcționarilor particulari, etc. In matchul de tennis pentru cupa „Davis“ jucătorul francez Borotva a bătut pe jucătorul american, Allison cu 3—6, 6—1, 6—2, 7—5, hotărând astfel victoria Franței. Se anunță pentru luna pe care am început-o astăzi importante evenimente meteorologice. Astfel vom avea călduri ecuatoriale, o continuă cădere a perseidelor care vor atinge maximum-ul în zilele de 9—10 și 11 August, puțină secetă și o eclipsă totală de soare la 31 August. La concursul de frumuseță pentru întreaga lume Miss Turcia a fost aleasă și Miss Univers. Ciclistul francez Leducq a câștigat cel de-al 26-lea tur al Franței. S’a deschis ori în marele amfiteatru al Sorbonei, congreeouf universal de esperanto. Se anunță din Londra că grupul independent din partidul laburist a hotărît să se despartă de partidul laburist național. CĂRȚI NOUI I. NAPOLEON Cu privire la „micul caporal“ s'au scris 200.000 de cărți. J. Bainville, un istoric francez cu renume a publicat, de curând, o carte în care studiază pe Napoleon la Sfânta Elena. Scopul acestei cărți, cum spune autorul ei în prefață, este de a da fiecărui intelectual putința de a înțelege adevărata măreție a omului. Lucrarea aceasta nu-i o complicație a operilor precedente ci mai degrabă o scrutare psihologică a sufletului martirului exilat , o imagine completă. Bainville a făcut această descoperire: Napoleon a fost un scriitor înainte de toate, un poet, care înainte de a fcri istoria a dorit s-o trăiască. Să ne amintim emoționantul său rămas bun ce-l ia de la Armată : „Am consimțit să trăiesc, ca să scriu mărețele fapte pe care le-am făcut împreună“. In toate proclamațiile sale, în toate operile sale, se găsește această nuanță de reprezentare, de imagine poetică. Ceea ce admirăm în acest om extraordinar este : naivitatea sa înaintea soartei, realismul său, inteligența sa în sensul cel mai larg al cuvântului: „Din ce pare de necrezut, spune autorul, nimic nu-l surprinde niciodată“. Napoleon este cel mai mare învățător al energiei, al sforțării continue și al îndrăznelii. Opera lui a adus multe nenorociri Franței, dar lecția lui poate să fie folositoare tuturor oamenilor. II „STALIN, OMUL DE OȚEL" Așa se intitulează o nouă carte, scrisă de Gr. Bessedowski și Laporte, cu privire la conducătorul Rusiei Sovietice, Stalin. Autorii, într-o povestire simplă și clară, ne arată cariera fulgerătoare a lui Iosif Visarionovici Drngasivili, călugăr cu purtări ticăloase, fiu de cismar din Georgia, ajuns acum să domnească peste un sfert din suprafața pământului. Mintea omenească stă în loc în fața misterelor naturii. Un popor atât de mare, cu surse de bogății imense, se dă, de bună voe, pe mâna unui călău. Acest călugăr, de mai multe ori exilat în Siberia, este de o cultură minimă și de o inteligență mediocră. La moartea lui Lenin, numele lui era necunoscut. In scurt timp reuși însă să se impue și să îndepărteze pe Trotsky și Zindeff, mulțumită unei voințe inflexibile, unei viclenii neobișnuite și unui spirit lipsit de scrupule și ezitări. Pentru a menține încă câtva timp Rusia sub opresiunea bolșevismului era necesar un astfel de om, care întrupează în sine pe despotul, fără milă, pe țăranul viclean din Nijni Novgorod și pe lucrătorul din Moscova. Strein de cultura europeană este la adăpostul oricărei idei umane. Exilul din Sibirea l-a oferit și i-a dat o conformație sufletească, de ascet și de sforțare, întreaga lui filozofie se rezumă aici: „Una din funcțiunile esențiale ale puterii politice este represiunea”. Nici nu putea spune altfel călăul ce are la dispoziție organizația fioroasei „Ceke“. Singura pasiune a lui Stalin este : pasiunea puterii. Vrea să fie stăpânul absolut al Rusiei. Lenin, în oarecare măsură, era un idealist: dorea fericirea poporului rus din tot sufletul. Tot ceea ce făcea era numai pentru popor. Stalin este mult mai realist, mai Sancho Pansa. El vrea să domine. „Rusia a suferit pe Romanovi 300 de ani — spune el — ea mă va suporta și pe mine, până la moarte, apoi“.... " Poporul obișnuit din timpuri străvechi cu ținutul, va suferi, desigur, și pe acest „Ivan cel Groaznic“, dar adâncurile sufletului slav sunt enigme pe care timpul le poate deslega. III. MEET BULGARIA Publicistul american R. H. Markham, un entusiast filo-bulgar, într’o carte recent apărută, ne prezintă țara vecinilor noștri, bulgari, într’o lumină nouă, cât se poate de frumoasă. Natura cu tot farmecul ei, țăranii cu toate obiceiurile și durerile lor, cântecul melancolic al păstorului de pe munții Hemus, suferințele îndelunagte ale poporului bulgar, care a fost silit de soartă să vadă cruciații trecâț spre Ierusalim, să sufere de pe urma nenumăraților barbari și în urmă să îndure timp de cinci secole jugul Turcilor, și să aștepte cu înfrigurare salvarea din partea Rușilor, toate aceste lucruri, le găsim în cartea publicistului american. „Nu veți găsi în Bulgaria — ne spune el — nici veselia Românilor, nici agilitatea Grecilor, nici spiritul muzical al Italienilor și nici fineța Francezilor. Bulgaria este o grădină de trandafiri, o țară a tomatelor și altor legumi, o țară a grânelor, a câmpiilor muncite de oameni ce știu să cânte așa de trist. Bulgarul este econom, cinstit, își tine promisiunea și obligațiile, în toate pune măsură și-i pasionat de cultură. Aici, în Bulgaria, tot poporul, fără deosebire, trăește cu sentimentul mistic, ferm, că este predestinat să joace un mare rol în drama popoarelor”. Și apoi spre sfârșitul cărții spune : „Bulgaria este statul cel mai puțin corupt din Balcani, cel mai stabil, cel mai democrat și mai susceptibil de controlul public“. Adevărul poate să nu fie tocmai așa, dar ceea ce este sigur este următorul lucru : în Bulgaria, așa sălbatică cum o socotim noi, se muncește, cu înfrigurare, pe toate tărâmurile. Nu-i râu să ne cunoaștem cât mai de aproape vecinii. Ion Bercin !