Neamul Românesc, martie 1935 (Anul 30, nr. 48-73)
1935-03-01 / nr. 48
S Anul XXX Nr. 48 REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Tinón 1 Marti» 1935 C______________~ ' . DIRECTOR M IORCÂ StfadaBREZOÍÁNUNo. 25, (etaj) j Ui m t«i*«*e °°aafte^at|. p." *. georgescu *!• * UP»W A BUCUREȘTI (I) * ABSNAMIMîl! PentTO >n(ortta» «* InstitațUml tooo Lei ________Telefon 3.70.8S ta striiuâtata: Pe an an, 1200 tal i pa sase lnnf3 600 Let pîiMil ta £lftin& &l®f, *p?o%taâ ©te. e-te r E 1, fi®, - ^*“tw' .; » II SalariileI Un ziar de seară, combate punctul de vedere clar și deschis al d-lui profesor N. Iorga, în ce privește salariile. Discuția e liberă , dar pretindem sinceritate în discuție. D. profesor N. Iorga nu a spus că va azvârli pe oameni pe drumuri. Dar sunt funcționari cari nu fac nimic. Simple creaturi politice, ele au primit recompense, pentru servicii trecute, și de alt ordin.. 4 Curmând abuzurile, reorganizând serviciile, ușurând budgetul, se va putea ajunge la un echilibru. Numai dacă veniturile nu acoperă cheltuelile, se va plăti cote în numerar, și pentru rest, se vor da bonuri, funcționarilor cu avere, și cu puține greutăți familiare. Și e trist că se denaturează cele mai bune intenții, care tind în orice caz la dreptate și salariu asigurat pentru slujbașul onest, priceput și în nevoe. Ciudată „democrație“ e și acea care e indignată, când se preconizează măsuri în folosul celor cari muncesc cu spor, și cu onestitate. v Ne-am fi așteptat la altă atitudine , dar când se amestecă în discuție simpatizanții unui club, să nu ne mai mirăm că ei nu acceptă decât năucelile doctrinare respective. ȘI EU CRED CA FINANȚELE STATULUI CER AZI TOATA GRIJA ÎNAINTE DE A NE GÎNDI LA MARI REVOLUȚII ECONOMICE, CARE NU VIN DIN SISTEME, CI DIN ÎNCREDEREA POPORULUI ROMÎNESC ÎN EL ÎNSUȘI, DIN ONESTITATEA ACESTUI POPOR, CARE TREBUIE SA SE DEPRINDĂ CA TOTUL SE CÎȘTIGA NUMAI PRIN MUNCA CEA MAI ADEVARATA ȘI MAI STĂRUITOARE, CA EVOLUTIA ECONOMICA SE POATE CAPATA NUMAI ÎNTR’O SOLIDARITATE DESAVÎRȘITA A OAMENILOR CARI, ÎN ACEIAȘI CLASA SAU DE LA O CLASĂ LA ALTA LUCREAZĂ AVÎND ÎN VEDERE, DESIGUR ȘI BINELE INDIVIDUAL ȘI BINELE DE CLASĂ, DAR ÎNAINTE DE TOATE BINELE ȚARII. N. IORGA in ■ni n—i—iwmMi im irwirnr h nmTz-iwmiTronmeowninin ■ t —nrrrirwnw Condițiunile prosperității economice Am demonstrat ac, în diferitmTM“ Sortatea A Afco,S urmate păna acum ;tar. \. ta_ lUfp1 vamale prohibitive, au resuife vamale y , ui a încentrâns cu totul volumun ^ lor Inevitabila, suferim SA Agresivă a veniturilor budgetare, sigur, încercările, laudabu^ d^^. ^ ale unor oameni "® un victor bune intenții, ca CUI nu pot Slăvescu Și V- An t» punereu și, kar în Siu, orgatele de ședere Mai i flinizarea și sine a apai cale viciată. mari și impozitele sunt o populație prea multe Pen actilor cu sârâcită de lipsa t ^ dacă merciale. In a i încaseaza in Capitala ^^7‘utâti, acâte ceva, cu enorme 8^ de poi. in Pre pnorlicile strașnice 1?c’ ministrului. Fiindcă, mai aale minstriu nele exeles va. provincie. compuse din mine acei care au importan S’ffide Ș «SA’ ÎS in Întreaga nostru organi “Ät,sistemului de impusional ^de Constatare*și perceperea ä ISTSi desființarea totală a statului negustoresc cu aus industriaș și exploatator de avuții publice. Dar totul in conesiunea capitalului privat, de unde statul va avea drept regalian initial, redevența fixa si multmă proporționată câștigului, în 1eni presei generale actuale dea sistemului regiilor ’’“Schidarid și casa P«Stilor prin concesiunea ei unui concern de societăți de asigurare cu contra-garanțiile unui grup c societăți similare străine, am putea în acest mod, suprimând și o serie de instituții ce devorează sume enorme fără nici un scos practic realist considerabile economii iar nu prin compresiunea personalului și a materialului din bugetul general, uitând de situația și regimul regiilor Puțu“* a căror existență este un raf cigar Cine să facă această reformă generală fundamentală a finanțelor publice ? E clar că guvernele de partid nu o vor putea înfăptui, legate ce sunt, cu toata bunăvoința unora din conducători de necesitatea factorului electoral ce primează interesul national. Dar, numai o reorganizare a finantelor statului pe bază de nou personal și alt sistem de impunere n'ar avea nici un efect apreciabil, dacă, concomitent, nu atacăm pricina răului, ce consistă în sistemul actual interventionist _ , ... Statul nu trebue sa stea indiferent fată de viața economică. Statul trebie să intervie dar nu ca făptaș ci ca pendul regulator. Principiul rațional de bază nu poate fi decât stimularea concurenții dintre industriași între ei și deasemeni, între comercianți. Distrugerea cartelurilor industriale, ce jefuesc publicul, nu se poate face prin coercițiuni penale, ci, numai, prin libertatea înființării industriilor similare cartelutilor, concomitent cu recurcerea la zero a tarifului vamal pentru articolele produse de carteluri. Exemple. Cum aud miniștrii de comerț și de finanțe că s'au cartelat, bunăoară, fabricanții de cuc, tablă, ciment, ferărie, cafele, geamuri, zahăr, etc., etc. imediat să anunțe, pe deoparte, că orice capitaliști ce ar vrea să înființeze fabrici pentru cue, tablă, ciment, ferărie, cafele, geamuri, zahăr, etc., etc. vor fi scutiți de orice impozit pe 3 ani, de asemeni nu vor plăti nici o sumă pentru importul de mașini, exonerați și de birul certificatelor de import-export și taxa obișnuită de 18-20% peste cursul oficial de procurare al devizelor, Totodată, să se scadă la zero tariful vamal la cue, tablă, ciment, fferărie, caiele, geamuri, zahăr, etc., etc. S’ar putea găsi un guvern exterior partidelor mari, infendate prin grangurii lor respectivi marii finanțe bancaro-industriale, care să ia astfel de măsuri stimulatoare a concurenții dintre industriașii locali și străini. Rezultatul ar fi imediat resimțit : car 1 telarea dispare de la sine, fără pedepse penale, iar mărfurile se vor iefteni imediat. Iată rolul adevărat al statului , în concurența industrială. Mulțimea fabricilor va aduce impozite statului pe mai târziu, ca impozite directe și, imediat, e j norme sume de la cifra de afaceri, care să fie suportabilă, și din impozitele indirecte pe consum, ușoare și ele. Mai sunt, în acest caz și alte bune efecte sociale de considerat, ce nu le mai renumăr. Tot astfel pentru comercianți. * Vomu continua în articolul următor, arătând rolul de stimulent al traficului general comercial ce trebue să-l aibă Statul. N. N. Lenguceami -----------—00X00-------------- Efectuarea plăților pentru redevențele de petrol In cursul dimineței de ori și a 1 seară au continuat la Ministerul Industriei și Comerțului tratativele cu reprezentanții societățiilor petrolifere Astra Română, și Româno-Americană, cu privire la avansul celor 360.000 lire sterline, pe care aceste societăți urmează să le plătească în contul redevențelor de petrol vândute lor. Redevențele urmează să se predea lunar timp de doi ani de zile. Contractul a fost semnat in acest sens. El va fi adus în discuția Parlamentului. Diferența de 40.000 lire sterline a fost avansată de Banca Națională din depozitul ei de devize . „ Aseară s’a dat următoarea telegramă legației române de la Londra: „Să se comunice lui Guard of Trade că s’a semnat acordul și că suma de 400.000 lire sterline este pusă la dispoziția Băncei Angliei“. 0 OMIZILE In Franța, unde mă găsesc, încă de acum se fac pregătirile de primăvară. Locuesc într'un tîrgușor lîngă Paris, unde 5.000 de oameni — cetiți , cinci mii — se țin în mare parte din rodul unor livezi cât o grădiniță, dar în care nu se lasă niciun loc ușor neîngrijit, oamenii stînd cât e ziua de mare, îndată ce se desprimăvărează, numai de atâta lucru, iar femei bătrâne se întorc din marele oraș vecin la casele lor către miezul nopții, ca să pornească iarăși la târg înainte de ziuă. Ce grijă ia muncă și ce dragoste adevărată ! Fiecare face întreaga lui datorie. Iar pentru cine ar uita-o măcar o clipă, pe ziduri se prevede pedeapsa. Astfel, pentru curățitul omizilor, de pe acuma se iau măsurile și, când va da soarele cald, nu va mai fi una singură. Și, în acest timp, le noi ele mănâncă și păduri întregi. N. IORDA Eros iratul naști*TM Ș Topiera'Tui începe să se contureze in cifre dezorientarea economică în care s’a menținut, cu imense pagube pentru țară, guvernele național-țărăniste, sub dictatura puțin cam pretențioasă a d-lui V. Madgearu. Găsim acest zguduitor bilanț în expunerea documentată a unui om de specialitate, d. profesor Gh. Leon, subsecretar de stat la Ministerul Industriei. Aflăm din acel rechizitoriu câteva date care cer atenție, și polarizează îngrijorare... Deficite, numai deficite, iată ce am recoltat de pe urma experimentărilor d-lui Madgearu. Ele se urcă la o impresionantă cifră în miliarde. Chiar când ploile au dat pământului rod îmbelșugat, o risipă fără precedent a topit fantastica sumă de peste 40 miliarde lei. E nevoe de o analiză mai atentă, și de ceea ce merită semnificativa și tendențioasa întrerupere a d-lui Armand Călinescu. Sisbu in opozant, zvârlea șiret un deficit de 8 miliarde, asupra guvernuului nostru, cu toate că noi am redus budgetul țării cu zeci de miliarde, la suma pe care două guverne de partid, venite după noi, nu îl pot echilibra, din nenorocire. Politica economică și financiară a d-lui Madgearu, — cu care se solidarizează încă un partid cu atâtea valori puse la index, — a fost un lanț de confuzie și goluri. E drept că ideologul doctoral, a compensat aceste imense goluri cu o ostilitate susținută împotriva a tot ce e național, de la industria casnică a româncelor din Ardeal, până la uzinele indigene de apărare națională. Acțiune care se rezumă într’un calvar al vieței economice, și în contractul odios, aranjat în umbră, de toți delicvenții Armamentului. Dar, e necesar să analizăm pe larg opera prostratului țărănist. Și o vom face, fără pasiune, dar și fără abilitățile domnului Armand Călinescu. i D. V. MADGEARU Situația militară a Franței — Un strigat de alarmă al mareșalului Petain Paris, 27 (Rador ). — Perioada de efective scăzute corespunzând lipsei de natalitate în timpul războiului, preocupă de o bucată de vreme cercurile corespunzăoare și opinia publică. Mareșalul Petain aruncă un strigăt de alarmă în „Revue des deux Mondes“. „Numai serviciul militar de doi ani ar permite o adevărată redresare a armatei și o soluționare a problemei efectivelor active, ca și aceea a instrucțiunii și a îmbunătățirii rezervelor. „In Aprilie 1936, va fi încorporat primul contingent deficitar corespunzând nașterilor din 1915. Pentru a obține efective suficiente în 1936, trebue să se aplice neapărat contingentelor încorporate în 1935 o sporire a duratei serviciului : 18 luni pentru contingentul ce se incorporează în Aprilie și doi ani pentru cel din Octombrie. Sporirea duratei serviciului militar va putea fi temporară. „Revenirea contingentelor normale, obligația pregătirii premilitare, îmbunătățirea fortificațiilor la nord de Montmedy și evoluția politică generală vor putea permite pe la 1940 o altă soluție. Actualmente, cu începere de la 1935, trebuesc realizate măsurile amintite, pentru a satisface nevoile securității noastre. „Singură legea serviciului de doi ani poate da poporului francez liniștea, poate da încredere aliaților, poate descuraja pe adversari și asigura păcii europene ,cele mai mari șanse de stabilitate’’. —*------xls-----------— D. Ștefan Popescu la d. Mussolini Roma, 27 (Rador). — D. Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul", a fost primit, ori, în audiență de d. Mussolini, la palatul Veneția. t*"WIU, ui „lip 11!__ Demisia d-lui Cezar Partenie din partidul naționalărănesc Din cauza atitudinei de sabotare a legei cooperației adoptată de partidul național țărănesc, sub imboldul d-lor Mihalache și Răducanu, d. Cezar Partenie profesor universitar și președintele consiliului de administrație al Băncii Centrale Cooperative a trimis azi o scrisoare d-lui Mihalache prin care anunță demisia sa din partid. D-sa arată în această scrisoare că pe terenul mișcărei cooperative nu trebue să existe lupte politice și deslănțuiri de patime , ci colaborare între toate forțele națiunei pentru ridicare economică a țărănimei din starea de azi. Gestul d-lui Partenie a produs o profundă impresie în toate cercurile politice. mm A murit Atanasie Sima Astăzi dimineață la orele 4 și jumătate, s'a stins din viață după o scurtă suferință, marele iubitor de artă, Atanasie Simu. Defunctul fusese adânc impresionat de moartea bunei sale soții, și acest fapt i-a grăbit deznodământul fatal. Ilustrul dispărut a fost un Mecena al Artelor, și a dăruit Statului muzeul ce-i poartă numele. Corpul defunctului a fost așezat în sala Renașterii, din muzeul Simu: înmormântarea va avea loc Sâmbătă la cimitirul Bellu în cavoul familiei. ------—XXX#XSX £---—— , Ședință solemni la Cameră și Senat Corpurile Legiuitoare vor ține ședință solemnă cu ocazia comemorării a 150 de ani de la moartea martirilor Horia, Cloșca și Crișan. In numele guvernului vor lua cuvântul la Cameră d. AL Lapedatu, ministrul cultelor și al artelor, iar la Senrat d. Vaier Pop, ministru de justiție. —Hiiman—wwwriin wiiriwwig Horia, Cloșca și Comemorăm astăzi 150 de ani de la revoluția lui Höria, Cloșca și Crișan. In școli, in biserici și pretutindeni, la societățile culturale românești va fi evocată figura legendară a eroilor trași pe roată. Simbol al suferințelor acestui neam, Horia, Cloșca și Crișan sunt prototipul sufletului care ne caracterizează. Crezul în numele căruia indicat ei steagul este dovada dreptelor noastre revendicări, iar ispășirea la cari i-a încovoiat urgia străină un semn pe care trebue să-l punem in față acelor cari și astăzi strigă împotriva României. Comemorarea de astăzi trebue să mai însemne însă și altceva. Ea trebue să trezească la realitate o socistște care întârzie fap& mult în discuții de principii abstracte pe cari ni le înfățișează ca viclenie interesații ce sapă temelia drepturilor noastre de aici. Ea trebue să trezească în toți Românii, tineri și bătrâni, sentimentul mândriei naționale, o hotărîre de a păstra patrimoniul lăsat de strămoși, prin muncă, cinste și jertfă nemărginită, ---------~x*x—^— HORIA CLOȘCA CRIȘAN XXIV Șerpii.... Făgăduisem să narăm, după inepuizabile izvoare autentice, tot ce se întâmplă în folclorul Covrigului, în massa suverană și refractară abecedarului, când iobagul Ștampilei, se pomenește că a înghițit o reptilă lungă, rece, solzoasă. i Șerpii de țară... Cari sug sânge de prunc, și intră tiptil, — ca Moroii și Stafiile în ediții multiple, — nu în casă, nu în hornul și nici în grajdul vacilor, dar direct și fără jenă, în stomacul românului. Românului slugar și votant. Neciobag al Prostiei, care nu oferă măcar scuza pe care o prezenta boerul de altă dată. Măcar la zile mari, ciocoiul trebuia să fie de treabă. Destui boeri cari își cultivau pământul cu drag și cu iubire, erau prieteni ai țăranului cuminte și destoinic. Nu și al javrei umane și rurale, care ofensează totdeauna sinceritatea și credința câinelui veritabil. Șerpii... Cari știeră și sug, după specii și metehne, mațele creștinului, și după ofensivele celor șeaptesprezece ani de sufraj universal, câtă minte i-a mai rămas. Regretatul Take Ionescu spunea cândva, traducând un dicton francez, că politica e arta de a înghiți șopârle. Din punct de vedere profesional, nimic de zis. Ce spune însă, numai la această idee, omușorul fiecăruia, e altă socoteală. Poporul Suveran, e de altă părere. El nu admite șopârla, ca aliment integral. Preferă șarpele. Ce mai contează la un alcoolic inveterat, o cinteacă ? Și încă vinn, la atâtea năluciri rurale ? Glasul poporului „suveran“, nu cântă totdeauna, arii agreabile covrigului, ori golului pe care îl înconjoară fatalmente cărnatul de cocă prăjită.Se știe că bietul Covrig nu e numai un semn, un apanaj, și o povară a Dulăului. In golul ’din mijloc, el poartă și ocrotește goliciuni de pe plajă, inclusiv testeaua de Fluterioni, mândri practicieni ai gogoașei politice). Când un țăran înghite un șarpe, emoția e la culme. Satul se adună într’o imensă șezătoare. Spectacolul e interzis știutorilor de carte, sub grave pedepse,dintre care luarea la sănătoasa, trece între rarele obiceiuri higienice de la țară). La acea șezătoare, în care șezutul e obligatoriu, și conducerea lui indiscutabilă, se ia interogatoriul eroului. El declară cât de lung era animalul înainte, cum i-a intrat pe sub mustăți, și cum, cât ar clipi din ochi, Va înghiții. — N simți ? — Vite nene, zice pacientul, pipăindu-și buricul, aici i-e capul ăihaniei ! Aoleo ! Mișcă, zău mișcă ! Vai și valeu ! Atunci, marele concil sătesc, întreabă,: — Dar doftori ce-a zis ? — Da ce-am că,piat să mă duc la el ? Numai don jandarm se mira că trăiește lighioana ’n burta mea ! Aoleo... Distinsa asistență, discută in șoapte, și ce pune la cale, ca să scoată șarpele, — ne spune Coșbuc, cu larga lui toleranță. — Să știi că are rânza răsturnată ! hotărăște ca un for suprem, ceva care cam aduce cu delegația permanentă, o cotoroanță. L’a lovit Șoimanele! Să-mi aduceți copită de cal alb, unsă cu scrum de pisică fiartă fără apă ! — Are fapt! Cumătră, are fapt bietul om, replică babornița vecină. Astea se face numai Vaca Neagră. Baba își scuipă’n sân, și asistența se scuipă „veți proca“ în ochi. . „— Șarpe! Șarpe cum te vaz ! Delegația Permanentă, a Babelor, dă ordine să se omoare Iutei un șarpe. — Și să vezi sora, — clipește șiret o babă cu strungăreață de la o ureche la alta, că mâine, Nea Grigore e pă pi,cere ! — Șarpe din pădure, bine ! Da cu ăl din mare ce te faci ? — NI scoatem cu smântână!... se declară în cor, Casația femenină a babelor din Pârliții-Prostănaci (căci o nenorocire nu are odată singură). • Dar iată pe blândul Coșbuc, narând rețetele obligatorii pe care le aplică doftoresele știrbe și cel puțin octogenare, înghițitorilor de șerpi din mijlocul Poporului Suveran: „Nu vă gândiți oameni buni, — (buni și încă ceva pe deasupra), — că luați doftorii băbești să omorîți șarpele, care nu intră și nu poate trăi în burta omului. Și că omorâți pe bietul țăran beteag mai mult la cap decât la copaia de măruntae... Spânzurați omul cu capu ’n jos peste căldarea cu lapte fierbinte ca să tragă șarpele la lapte dulce și să iasă din om. Și dați să mănânce inimă de barză, ori să bea scrum de pene de barză, în credința că dușmanul șarpelui, Barza, o să-l ucidă ori , ori să-l alunge. Dacă ar putea, bolnavul ar înghiți barza întreagă, vie, și atunci s’ar isprăvi cu șarpele“ ’. Și cu pacientul, unul din miile de suverani mocofani și prăzniți de frica Moroilor și Hoholoilor! Voi, cu șarpele vostru, duceți-vă la doctor creștinilor, nu la barză. Că barza, măcar că e dobitoc, știe prea bine că în mațele omului, nu prea au obicei șerpii să-și facă culcuș“. Dar satul ascultă de baba șireată și avidă să ciupească leii țăranului. Berzele fug de spaimă, și năucul stă spânzurat cu nasu’n ceaunul cu lapte, — în care uneori cade, se opărește și moare de-a binelea. — Vezi maică măiculiță, muri Nea Gligore ! A fost mai puternic șarpele, ucigă-l toaca! Unii zic măiculiță, că avea șapte coți, afară de coadă ! —„Dându-ți aminte, cumătră Safta că io i-am prezis că mâine, adică azi, Nea Gligore va fi pă picere... Nu-l vezi țeapăn... pă picerele mesei ?. * Pomeniți cu fluerăturile de rigoare într’o mare întrunire țărănistă la Neamț, de tin, sătean vioi și deștept, — Fluterzonii zâmbesc discret, acoperind cu ironii, L’Etat Paysan... — Ns sont vraiment foux ! Auzi dragă Gaston! Stat Țărănesc ! Să te prăpădești de râs, dragă Smekerson... D. Mihalache îi dă zot mai departe înghițind artistic, constrictori cu ochelari... Poporul conștient, își drege glasul superb și decisiv pentru guvernul liliecilor „panne“ sau pe rizoto. Pe când Solomonarii Covrigului, fantome și spaime de zi, Moroi Electorali, beneficiari ai cremațiunei inimelor de barză, și ai aripilor de lilieci, pregătesc cretă multă, pentru o imensă cruce pe spinarea Țăranului credul. Omul babelor și întunericului, va clădi El, din bordeiul lui bătut de toate stafiile, Statul Țărănoi. Ca un al doilea Roi-Soleil, d. Mihalache va spune : — L’Etat, se mod ! Ceea ce cam aduce cu moacă, și alte controverse rurale. Dar vine ziua când, mă creștine, nu te vor mai speria dracii și vracii. Câți te-am mințit, babe ursuze și băbuștt cu colaci, — toți cei ce ți-am jecmănit credința și mintea, — nu știu unde se vor opri, în goana lor nebună.... Doar nu vei trăi mereu sub groaza vedeniilor, cu spaimele din întuneric și saltimbancii din lumină... Și fac’așa cu șarpele din burta românului. De ceilalți, Moroi și Madgeard, altă dată... R. ACȚIONAR Bin ti*9 o poveste nebună Cu serii, șovăvie și alte dihănii -— -----|%x——— Comemorarea lui Horia, Cloaca și Crișan la „Liga Cultura".ă" Astăzi, Joi 28 Februarie, orele 9 seara, „Federația Asociațiilor Culturale“ împreună cu Soc. Naționalistă „Carpații“, „Liga Culturală“, Soc. „Tinerețea“, etc. afiliate ei, vor comemora cei 150 ani de la moartea martirilor neamului „Horia“, „Cloșca“ și „Crișan“ in localul „Ligii Culturale“ Bulevardul Schitul Măgureanu No. 1, Etaj I. Vor vorbi: Domnii Cezar Th. Pascu, avocat și N. Istrate, Intrarea liberă,