Neamul Românesc, martie 1935 (Anul 30, nr. 48-73)

1935-03-01 / nr. 48

S Anul XXX Nr. 48 REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Tinón 1 Marti» 1935 C______________~ ' . DIRECTOR M IORC StfadaBREZOÍÁNUNo. 25, (etaj) j Ui m t«i*«*e °°aafte^at|. p." *. georgescu *!• * UP»W A BUCUREȘTI (I) * ABSNAMIMîl! PentTO >n(ortta» «* InstitațUml tooo Lei ________Telefon 3.70.8S ta striiuâtata: Pe an an, 1200 tal i pa sase lnnf3 600 Let pîiMil ta £lftin& &l®f, *p?o%taâ ©te. e-te r E 1, fi®, - ^*“tw' .; » II SalariileI Un ziar de seară, combate punctul de vedere clar și deschis al d-lui profesor N. Iorga, în ce privește salariile. Discuția e libe­ră , dar pretindem sinceritate în discuție. D. profesor N. Iorga nu a spus că va azvârli pe oameni pe drumuri. Dar sunt funcționari cari nu fac nimic. Simple creaturi politice, ele au primit recompense, pentru servicii trecute, și de alt ordin.. 4 Curmând abuzurile, reorganizând serviciile, ușurând budge­tul, se va putea ajunge la un echilibru. Numai dacă veniturile nu acoperă cheltuelile, se va plăti cote în numerar, și pentru rest, se vor da bonuri, funcționarilor cu avere, și cu puține greutăți familiare. Și e trist că se denaturează cele mai bune intenții, care tind în orice caz la dreptate și salariu asigurat pentru slujbașul onest, priceput și în nevoe. Ciudată „democrație“ e și acea care e indignată, când se preconizează măsuri în folosul celor cari muncesc cu spor, și cu onestitate. v Ne-am fi așteptat la altă atitudine , dar când se amestecă în discuție simpatizanții unui club, să nu ne mai mirăm că ei nu acceptă de­cât năucelile doctrinare respective. ȘI EU CRED CA FINANȚELE STATULUI CER AZI TOATA GRIJA ÎNAINTE DE A NE GÎNDI LA MARI REVOLUȚII ECONOMICE, CARE NU VIN DIN SISTEME, CI DIN ÎNCREDEREA POPORULUI ROMέ­NESC ÎN EL ÎNSUȘI, DIN ONESTITATEA ACESTUI POPOR, CARE TREBUIE SA SE DEPRINDĂ CA TOTUL SE CÎȘTIGA NUMAI PRIN MUNCA CEA MAI ADEVARATA ȘI MAI STĂRUITOARE, CA EVO­LUTIA ECONOMICA SE POATE CAPATA NUMAI ÎNTR’O SOLIDARITATE DESAVÎRȘITA A OAMENILOR CARI, ÎN ACEIAȘI CLASA SAU DE LA O CLASĂ LA ALTA LUCREAZĂ AVÎND ÎN VE­DERE, DE­SIGUR ȘI BINELE INDIVIDUAL ȘI BINELE DE CLASĂ, DAR ÎNAINTE DE TOATE BINELE ȚARII. N. IORGA in ■ni n—i—iwmMi im irwirnr h nmTz-iwmiTronmeowninin ■ t —nrrrirwnw Condițiunile prosperității economice Am demonstrat ac, în diferi­tmTM“ Sortatea A Afco,S urmate păna acum ;tar. \. ta_ lUfp1 vamale­­ prohibitive, au res­­uife vamale y , ui a încen­­trâns cu totul volumun ^ lor Inevitabila, suferim S­A Agresivă a venituri­lor budgetare, sigur, încercările, laudabu^ d^^.­­ ^ ale unor oameni "® un­ victor bune intenții, ca CUI nu pot Slăvescu Și V- An t» pune­reu și, kar în Siu, orga­tele de ședere Mai i fli­­nizarea și sine a apai cal­e viciată. mari și impozitele sunt o populație prea multe Pen acti­lor cu­ sârâcită de lipsa t ^ d­acă merciale. In a i încaseaza in Capitala ^^7‘utâti, a­­câte ceva, cu enorme 8^ de poi. in Pre­ pnorlicile strașnice 1­?c’ ministrului. Fiind­că, mai a­­ale minstriu nele exe­les va. provincie. compuse din m­i­­ne acei care au importan­ S’ffide Ș «SA’ ÎS in Întreaga nostru­ organi “Ät,sistemului de impu­­sional ^de Constatare­*și percepere­­a­ ä ISTSi desființarea totală a statului negustoresc cu­­­ aus industriaș și exploatator de avuții publice. Dar totul in con­­­esiunea capitalului privat, de un­de statul va avea drept regalian initial, redevența fixa si multm­­ă proporționată câștigului, în 1­eni presei generale actuale de­­a sistemului regiilor ’’“Schidarid și casa P«­Stilor prin concesiunea ei unui con­cern de societăți de asigurare cu contra-garanțiile unui grup c societăți similare străine, am pu­tea în acest mod, suprimând și o serie de instituții ce devorează sume enorme fără nici un sc­os practic realist considerabile eco­nomii iar nu prin compresiunea personalului și a materialului din bugetul general, uitând de situa­­ția­ și regimul regiilor Puțu“* a căror existență este un raf ci­ga­r Cine să facă această reformă generală fundamentală a finan­țelor publice ? E clar că guver­nele de partid nu o vor putea înfăptui, legate ce sunt, cu toata bunăvoința unora din conducă­tori de necesitatea factorului e­­lectoral ce primează interesul national. Dar, numai o reorganizare a finantelor statului pe bază de nou personal și alt sistem de im­punere n'ar avea nici un efect a­­preciabil, dacă, concomitent, nu atacăm pricina răului, ce consis­tă în sistemul actual interven­tionist _ , ... Statul nu trebue sa stea indi­ferent fată de viața economică. Statul treb­ie să intervie dar nu ca făptaș ci ca pendul regulator. Principiul rațional de bază nu poate fi decât stimularea concu­renții dintre industriași între ei și deasemeni, între comercianți. Distrugerea cartelurilor indus­triale, ce jefuesc publicul, nu se poate face prin coercițiuni pena­le, ci, numai, prin libertatea în­ființării industriilor similare car­­telutilor, concomitent­ cu­ recurce­­rea la zero a tarifului vamal pentru articolele produse de car­teluri. Exemple. Cum aud miniștrii de comerț și de finanțe că s'au car­telat, bunăoară, fabricanții de cuc, tablă, ciment, ferărie, cafe­le, geamuri, zahăr, etc., etc. ime­­­­diat să anunțe, pe deoparte, că ori­ce capitaliști ce ar vrea să înființeze fabrici pentru cue, ta­blă, ciment, ferărie, cafele, gea­­­­muri, zahăr, etc., etc. vor fi scu­tiți de ori­ce impozit pe 3 ani, de asemeni nu vor plăti nici o sumă pentru importul de mașini, exonerați și de birul certificate­lor de import-export și taxa obiș­nuită de 18-20% peste cursul ofi­­­­cial de procurare al devizelor,­­ Totodată, să se scadă la zero ta­­­­riful vamal la cue, tablă, ciment, f­ferărie, caiele, geamuri, zahăr,­ etc., etc. S’ar putea găsi un guvern ex­­­­terior partidelor mari, infendate­­ prin grangurii lor respectivi ma­­­­rii finanțe bancaro-industriale,­­ care să ia astfel de măsuri stimu­­latoare a concurenții dintre in­­­­dustriașii locali și străini. Rezul­­­­tatul ar fi imediat resimțit : car­ 1 telarea dispare de la sine, fără­­ pedepse penale, iar mărfurile se­­ vor iefteni imediat. Iată rolul adevărat al statului , în concurența industrială. Mul­țimea fabricilor va aduce impo­­zite statului pe mai târziu, ca­­ impozite directe și, imediat, e­ j norme sume de la cifra de afa­­­­­ceri, care să fie suportabilă, și­­ din impozitele indirecte pe con­­­­sum, ușoare și ele. Mai sunt, în a­­­­cest caz și alte bune efecte so­­­­ciale de considerat, ce nu le mai r­enumăr. Tot astfel pentru comercianți. * Vomu continua în articolul ur­­­­mător, arătând rolul de stimu­­lent al traficului general comer­­­­cial ce tr­ebue să-l aibă Statul. N. N. Lenguceami -----------—00X00--------------­ Efectuarea plăților­­ pentru redevențele de petrol In cursul dimineței de ori și a­ 1 seară au continuat la Ministerul­­ Industriei și Comerțului tratati­­­­vele cu reprezentanții societăți­­i­lor petrolifere Astra Română, și Româno-Americană, cu privire la avansul celor 360.000 lire ster­line, pe care aceste societăți ur­mează să le plătească în contul redevențelor de petrol vândute lor. Redevențele urmează să se predea lunar timp de doi ani de zile. Contractul a fost semnat in a­­cest sens. El va fi adus în discu­ția Parlamentului. Diferența de 40.000 lire sterline­­ a fost avansată de Banca Națio­nală din depozitul ei de devize . „ Aseară s’a dat următoarea te­­­­legramă legației române de la­­ Londra: „Să se comunice lui­­ Guard of Trade că s’a sem­­­­nat acordul și că suma de 400.000 lire sterline este pusă la dispozi­ția Băncei Angliei“. 0 OMIZILE In Franța, unde mă găsesc, încă de acum se fa­c pregătirile de primăvară. Locuesc într'un tîrgușor lîngă Paris, unde 5.000 de oameni — cetiți , cinci mii — se țin în mare parte din rodul unor livezi cât o grădiniță, dar în care nu se lasă niciun loc ușor neîngrijit, oamenii stînd cât e ziua de mare, îndată ce se desprimăvărează, numai de atâta lucru, iar femei bătrâne se întorc din marele oraș vecin la casele lor către miezul nopții, ca să pornească iarăși la târg înainte de ziuă. Ce grijă ia muncă și ce dragoste adevărată ! Fiecare face întreaga lui datorie. Iar pentru cine ar uita-o măcar o clipă, pe ziduri se prevede pedeapsa. Astfel, pentru curățitul omizilor, de pe acuma se i­au măsurile și, când va da soarele cald, nu va mai fi una singură. Și, în acest timp, le noi ele mănâncă și păduri întregi. N. IORDA Eros iratul naști*TM Ș Topiera'Tui începe să se contureze in cifre dezorientarea economi­că în care s’a menținut, cu imense pagube pentru țară, guvernele național-țărăniste, sub dictatura puțin cam pre­tențioasă a d-lui V. Mad­­gearu. Găsim acest zguduitor bi­lanț în expunerea documen­tată a unui om de specialita­­te, d. profesor Gh. Leon, sub­secretar de stat la Ministerul Industriei. Aflăm din acel rechizitoriu câteva date care cer atenție, și polarizează îngrijorare... Deficite, numai deficite, iată ce am recoltat de pe urma experimentărilor d-lui Madgearu. Ele se urcă la o impresionantă cifră în miliar­de. Chiar când ploile au dat pământului rod îmbelșugat, o risipă fără precedent a to­pit fantastica sumă de peste 40 miliarde lei. E nevoe de o analiză mai atentă, și de ceea ce merită semnificativa și tendențioa­sa întrerupere a d-lui Ar­mand Călinescu. Sisbu­ in o­­pozant, zvârlea șiret un de­ficit de 8 miliarde, asupra guvernuului nostru, cu toate că noi am redus budgetul ță­­­­rii cu zeci de miliarde, la su­ma pe care două guverne de partid, venite după noi, nu îl pot echilibra, din nenoro­cire. Politica economică și fi­nanciară a d-lui Madgearu, —­ cu care se solidarizează încă un partid cu atâtea va­lori puse la index, — a fost un lanț de confuzie și go­luri. E drept că ideologul doc­toral, a compensat aceste i­­mense goluri cu o ostilitate susținută împotriva a tot ce e național, de la industria casnică a româncelor din Ar­deal, până la uzinele indige­ne de apărare națională. Acțiune care se rezumă în­­tr’un calvar al vieței econo­mice, și în contractul odios, aranjat în umbră, de toți de­licvenții Armamentului. Dar, e necesar să analizăm pe larg opera prostratului țărănist. Și o vom face, fără pasiune, dar și fără abilită­țile domnului Armand Căli­nescu. i D. V. MADGEARU Situația militară a Franței — Un strigat de alarmă al mareșalului Petain Paris, 27 (Rador ). — Perioada de efective scăzute corespunzând lip­sei de natalitate în timpul răz­boiului, preocupă de o bucată de vreme cercurile corespunzăoare și opinia publică. Mareșalul Petain aruncă un stri­găt de alarmă în „Revue des deux Mondes“. „Numai serviciul militar de doi ani ar permite o adevărată redre­sare a armatei și o soluționare a problemei efectivelor active, ca și aceea a instrucțiunii și a îmbună­tățirii rezervelor. „In Aprilie 1936, va fi încorporat primul contingent deficitar cores­punzând nașterilor din 1915. Pentru a obține efective suficiente în 1936, trebue să se aplice neapărat con­tingentelor încorporate în 1935 o sporire a duratei serviciului : 18 luni pentru contingentul ce se in­corporează în Aprilie și doi ani pentru cel din Octombrie. Sporirea duratei serviciului militar va putea fi temporară. „Revenirea contingentelor nor­male, obligația pregătirii premili­­tare, îmbunătățirea fortificațiilor la nord de Montmedy și evoluția p­olitică generală vor putea permi­te pe la 1940 o altă soluție. Actual­mente, cu începere de la 1935, tre­­buesc realizate măsurile amintite, pentru a satisface nevoile securi­tății noastre. „Singură legea serviciului de doi ani poate da poporului francez li­niștea, poate da încredere aliaților, poate descuraja pe adversari și a­­sigura păcii europene ,cele mai mari șanse de stabilitate’’. —*------xl­s-----------— D. Ștefan Popescu la d. Mussolini Roma, 27 (Rador). — D. Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul", a fost primit, ori, în audiență de d. Mussolini, la palatul Veneția. t*"W­IU, ui „lip 11!__ Demisia d-lui Cezar Partenie din partidul naționalărănesc Din cauza atitudinei de sabota­re a legei cooperației adoptată de partidul național țărănesc, sub imboldul d-lor Mihalache și Ră­­ducanu, d. Cezar Partenie profe­sor universitar și președintele consiliului de administrație al Băncii Centrale Cooperative a trimis azi o scrisoare d-lui Miha­lache prin care anunță demisia sa din partid. D-sa arată în a­­ceastă scrisoare că pe terenul mișcărei cooperative nu trebue să existe lupte politice și deslănțuiri de patime , ci colaborare între toate forțele națiunei pentru ri­dicare economică a țărănimei din starea de azi. Gestul d-lui Partenie a produs o profundă impresie în toate cercurile politice. mm A murit Atanasie Sim­a Astăzi dimineață la­ orele 4 și jumătate, s'a stins din viață după o scurtă suferință, marele iubitor de artă, Atanasie Simu. Defunctul fusese adânc im­presionat de moartea bunei sa­le soții, și acest fapt i-a grăbit deznodământul fatal. Ilustrul dispărut a fost un Me­cena al Artelor, și a dăruit Sta­tului muzeul ce-i poartă nu­mele. Corpul defunctului a fost a­­șezat în sala Renașterii, din muzeul Simu: înmormântarea va avea loc Sâmbătă la cimitirul Bellu în ca­voul familiei. ------—XXX#XSX £---—— , Ședință solemni la Cameră și Senat Corpurile Legiuitoare vor ți­ne ședință solemnă cu ocazia comemorării a 150 de ani de la moartea martirilor Horia, Cloș­ca și Crișan. In numele guvernului vor lua cuvântul la Cameră d. AL La­­pedatu, ministrul cultelor și al artelor, iar la Senrat d. Vaier Pop, ministru de justiție. —Hi­im­an—wwwriin wiiriwwig Hor­ia, Cloșca și Comemorăm astăzi 150 de ani de la revoluția lui Höria, Cloșca și Crișan. In școli, in biserici și pretutindeni, la societățile cultu­rale românești va fi evocată fi­gura legendară a eroilor trași pe roată. Simbol al suferințelor acestui neam, Horia, Cloșca și Crișan sunt prototipul sufletului care ne caracterizează. Crezul în numele căruia in­dicat ei steagul este dovada drep­telor noastre revendicări, iar is­pășirea la cari i-a încovoiat urgia străină un semn pe care tre­bue să-l punem in față acelor cari și astăzi strigă împotriva Româ­niei. Comemorarea de astăzi trebue să mai însemne­ însă și altceva. Ea trebue să trezească la reali­tate o socistște care întârzie fap& mult în discuții de principii ab­stracte pe cari ni le înfățișează ca viclenie interesații ce sapă te­melia drepturilor noastre de aici. Ea trebue să trezească în toți Românii, tineri și bătrâni, senti­mentul mândriei naționale, o ho­­tărîre de a păstra patrimoniul lă­sat de strămoși, prin muncă, cin­ste și jertfă nemărginită, ---------~x*x—^—­ HORIA CLOȘCA CRIȘAN XXIV Șerpii.... Făgăduisem să narăm, după inepuizabile izvoare autentice, tot ce se întâmplă în folclorul Covrigului, în massa suverană și refractară abecedarului, când iobagul Ștampilei, se pomenește că a înghițit o reptilă lungă, rece, solzoasă. i Șerpii de țară... Cari sug sân­ge de prunc, și intră tiptil, — ca Moroii și Stafiile în ediții multiple, — nu în casă, nu în hornul și nici în grajdul vaci­lor, dar direct și fără jenă, în stomacul românului. Românu­lui slugar și votant. Neciobag al Prostiei, care nu oferă măcar scuza pe care o prezenta boerul de altă dată. Măcar la zile mari, ciocoiul trebuia să fie de treabă. Destui boeri cari își cultivau pă­mântul cu drag și cu iubire, e­­rau prieteni ai țăranului cu­minte și destoinic. Nu și al javrei umane și ru­rale, care ofensează totdeauna sinceritatea și credința câinelui veritabil. Șerpii... Cari știeră și sug, după specii și metehne, mațele creștinului, și după ofensivele celor șeaptesprezece ani de su­­fraj universal, câtă minte i-a mai rămas. Regretatul Take Ionescu spu­nea cândva, traducând un dic­ton francez, că politica e arta de a înghiți șopârle. Din punct de vedere profesio­nal, nimic de zis. Ce spune însă, numai la această idee, omușo­­rul fiecăruia, e altă socoteală. Poporul Suveran, e de altă părere. El nu admite șopârla, ca aliment integral. Preferă șar­pele. Ce mai contează la un al­coolic inveterat, o cinteacă ? Și încă vinn, la atâtea năluciri ru­rale ? Glasul poporului „suveran“, nu cântă totdeauna, arii agrea­bile covrigului, ori golului pe care îl înconjoară­ fatalmente cărnatul de cocă prăjită.­­Se știe că bietul Covrig nu e nu­mai un semn, un apanaj, și o povară a Dulăului. In golul ’din mijloc, el poartă și ocrotește go­liciuni de pe plajă, inclusiv tes­­teaua de Fluterioni, mândri practicieni ai gogoașei politice). Când un țăran înghite un șarpe, emoția e la culme. Satul se adună într’o imensă șeză­toare. Spectacolul e interzis știutorilor de carte, sub grave pedepse,­­dintre care luarea la sănătoasa, trece între rarele o­­biceiuri higienice de la țară). La acea șezătoare, în care șezutul e obligatoriu, și conducerea lui indiscutabilă, se ia interogato­riul eroului. El declară cât de lung era animalul înainte, cum i-a intrat pe sub mustăți, și cum, cât ar clipi din ochi, Va înghiții. — N­ simți ? — Vite nene, zice pacientul, pipăindu-și buricul, aici i-e ca­pul ăihaniei ! Aoleo ! Mișcă, zău mișcă ! Vai și valeu ! Atunci, marele concil sătesc, întreabă,: — Dar doftori ce-a zis ? — Da ce-am că,piat să mă duc la el ? Numai don jandarm se mira că trăiește lighioana ’n bur­ta mea ! Aoleo... Distinsa asistență, discută in șoapte, și ce pune la cale, ca să scoată șarpele, — ne spune Coș­­buc, cu larga lui toleranță. — Să știi că are rânza răs­turnată ! hotărăște ca un for suprem, ceva care cam aduce cu delegația permanentă, o co­toroanță. L’a lovit Șoimanele! Să-mi aduceți copită de cal alb, unsă cu scrum de pisică fiartă fără apă ! — Are fapt! Cumătră, are fapt bietul om, replică baborni­­ța vecină. Astea se face numai Vaca Neagră. Baba își scuipă’n sân, și asistența se scuipă „ve­ți proca“ în ochi. . „—­­ Șarpe! Șarpe cum te vaz ! Delegația Permanentă, a Ba­belor, dă ordine să se omoare Iutei un șarpe. — Și să vezi sora, — clipește șiret o babă cu strungăreață de la o ureche la alta, că mâine,­­ Nea Grigore e pă pi,cere ! — Șarpe din pădure, bine ! Da cu ăl din mare ce te faci ? — NI scoatem cu smântână!... se declară în cor, Casația feme­­nină a babelor din Pârliții-Pros­­tănaci (căci o nenorocire nu are odată singură). • Dar iată pe blândul Coșbuc, narând rețetele obligatorii pe care le aplică doftoresele știrbe și cel puțin octogenare, înghiți­­torilor de șerpi din mijlocul Po­porului Suveran: „Nu vă gândiți oameni buni, — (buni și încă ceva pe deasu­pra), — că luați doftorii băbești să omorîți șarpele, care nu in­tră și nu poate trăi în burta o­­mului. Și că omorâți pe bietul țăran beteag mai mult la cap de­cât la copaia de măruntae... Spânzurați omul cu capu ’n jos peste căldarea cu lapte fier­binte ca să tragă șarpele la lap­te dulce și să iasă din om. Și dați să mănânce inimă de bar­ză­, ori să bea scrum de pene de barză, în credința că dușmanul șarpelui, Barza, o să-l ucidă ori , ori să-l alunge. Dacă ar putea, bolnavul ar înghiți barza în­treagă, vie, și atunci s’ar isprăvi cu șarpele“ ’. Și cu pacientul, unul din mii­le de suverani mocofani și pră­­zniți de frica Moroilor și Hoho­­loilor! Voi, cu șarpele vostru, duce­­ți-vă la doctor creștinilor, nu la barză. Că barza, măcar că e do­bitoc, știe prea bine că în ma­țele omului, nu prea au obicei șerpii să-și facă culcuș“. Dar satul ascultă de baba și­­reată și avidă să ciupească leii țăranului. Berzele fug de spai­mă, și năucul stă spânzurat cu nasu’n ceaunul cu lapte, — în care uneori cade, se opărește și moare de-a binelea. — Vezi maică măiculiță, muri Nea Gligore ! A fost mai puter­nic șarpele, ucigă-l toaca! U­­nii zic măiculiță, că avea șapte coți, afară de coadă ! —„Dâ­ndu-ți aminte, cumă­tră Safta că io i-am prezis că mâine, adică azi, Nea Gligore va fi pă picere... Nu-l vezi țea­păn... pă picerele mesei ?. * Pomeniți cu fluerăturile de ri­goare într’o mare întrunire ță­rănistă la Neamț, de tin, sătean vioi și deștept, — Fluterzonii zâmbesc discret, acoperind cu i­­ronii, L’Etat Paysan... — N­­s sont vraiment foux ! Auzi dragă Gaston! Stat Țără­nesc ! Să te prăpădești de râs, dragă Smekerson­­... D. Mihalache îi dă zot mai departe înghițind artistic, con­strictori cu ochelari... Poporul conștient, își drege glasul su­perb și decisiv pentru guvernul liliecilor „panne“ sau pe rizoto. Pe când Solomonarii Covrigu­lui, fantome și spaime de zi, Moroi Electorali, beneficiari ai cremațiunei inimelor de bar­ză, și ai aripilor de lilieci, pre­gătesc cretă multă, pentru o i­­mensă cruce pe spinarea Țăra­nului credul. Omul babelor și întunericu­lui, va clădi El, din bordeiul lui bătut de toate stafiile, Statul Țărănoi. Ca un al doilea Roi-Soleil, d. Mihalache va spune : — L’Etat, se mod ! Ceea ce cam aduce cu moacă, și alte controverse rurale. Dar vine ziua când, mă creș­tine, nu te vor mai speria dra­cii și vracii. Câți te-am mințit, babe ursuze și băbuștt cu colaci, — toți cei ce ți-am jecmănit cre­dința și mintea, — nu știu unde se vor opri, în goana lor nebu­nă.... Doar nu vei trăi mereu sub groaza vedeniilor, cu spaimele din întuneric și saltimbancii din lumină... Și fac’așa cu șarpele din burta românului. De ceilalți, Moroi și Madgeard­, altă dată... R. ACȚIONAR Bin ti*9 o poveste nebună Cu serii, șovăvie și alte dihănii -— -----|%x——— Comemorarea lui Horia, Cloaca și Crișan la „Liga Cultura".ă" Astăzi, Joi 28 Februarie, orele 9 seara, „Federația Asociațiilor Culturale“ împreună cu Soc. Na­ționalistă „Carpații“, „Liga Cul­turală“, Soc. „Tinerețea“, etc. a­­filiate ei, vor comemora cei 150 ani de la moartea martirilor nea­mului „Horia“, „Cloșca“ și „Cri­șan“ in localul „Ligii Culturale“ Bulevardul Schitul Măgureanu No. 1, Etaj I. Vor vorbi: Domnii Cezar Th. Pascu, avocat și N. Istrate, Intrarea liberă,

Next