Neamul Românesc, septembrie 1936 (Anul 31, nr. 189-211)

1936-09-01 / nr. 189

Anul XXXI Nr. 189 DIRECTOR POLITIC N. IORGA _ r Î ’ */ *m *«*»» mtm ta tema apwiWwit Ute. 6-1» U. C* C. Sta. jaUMUt» ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIFT-DEMOCRAT REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 5.70.88_______ 2 Lei Marți 1 Septembrie 1936 C ; , fa nn, an 8Po mi; ra |>tt mnl »Wjjj ABONAMENTE j “ '"* ' ‘"‘"‘“t1 " ‘"»»"f”1 »“Iti? I la atriiafttate s Fb aa «a. 1800 tal; pa »aaa leal, 800 1b» DIRECTOR H. GEORGESCU .. -• > .... î , >• (fey* ■ D. Ml, Rosetti este: O nulitate filologică patentă — un falsificator al istoriei literare­ — un atentator la bunele moravuri — Când fu descoperit de presă în adevărata­ sa valoare, cu prilejul, atacurilor mahalagești contra Academiei Române, d. Al. Rosetti s’a apărat preva­lându-se de titlul unui om... de știință. Dar poate ori­cine să-l verifice, căci nu e greu pentru nimeni odată știind că una este să fii fonetist și alta filolog, să afle apoi că d. Ovid Densușeanu, marele filolog, contestă d-lui Rosetti cali­­­tățile pe care și le atribue singur, cu atâta generozitate. Dar iată un studiu care face deplină lumină: Pseudoscience Contemporaine (Alexandre Rosetti). ■ El e datorit unui nou filolog dela Universitatea din Iași, d. Di-! mitrie Găzdaru, și se ocupă de lucrarea d-lui Rosetti: „Recherches sur la Phonétique du roumain au XVI-e siécle“. Spicuim: „cartea lui Rosetti este cea mai rea ce am cunoscut vreodată. Falsa erudiție, superficialitatea, chiar ignoranța sar în „ ochi“.­­ Ea „nu aduce nimic nou“. In bună parte „e un rezumat al ope­­­­rei d-lui Densușianu și al altor surse“. Sistem Giurescu, așa­dar­ * Faci o carte nouă măsluind pe cele vechi. Te faci om de știință, citit, pind din dreapta și stânga. D. Rosetti e din școala nouă... Dar d. Găzdaru mai spune: „Rosetti întrebuințează o termino­logie confuză, im­propri­e și chiar falsă“. Dovezile abundă. Nu le pu­tem reproduce, acum. Dar cine vrea să cunoască mijloacele de par­venire, ale unui pretins filolog, acela n’are decât să citească studiul de la Iași. Noi ne mărginim la concluziile generale. Iată una, grea de în­țeles, care ne face să pricepem multe: „Rosetti nu e mai stăpân în morfologie decât în fonologie“. D. Găzdaru își sfârșește lucrarea critică astfel: „La phonétique du roumain au XVI-e siècle, este o carte rea, dar, ceea­ ce este și mai grav, este că o asemena cărte a putut fi primită ca teză de doc­torat la Sorbona“. D. Al. Rosetti e din grupul cosm­ografului Giurescu, campion și agent al infecției arghezului... D. Al. Rosetti e dovedit de specialiști ca un „falsificator“ de date științifice, „compilator“ de texte din operele altora, că lucrarea sa de specialitate e greșită și inutilă... E bine să se știe și toate aceste lucruri care privesc pe domnul insultător al celor mii de seamă cărturari și oameni de știință ai țarei. Societatea atât de zbuciumata și zăpăcită de astăzi nu-și da­torește aspectul unor noi factori creatori, constructivi. Ea e numai cea veche întoarsă pe dos, defectele ei ieșind obraznic în locul calităților care trebuie pentru un moment să se ascundă. Pare nouă fiindcă e inferioară și are aparența de tinereți fiindcă peste prospețimea ei, încă neînvederată, au întins o groa­să pătură de fard supt care recunoaștem trăsături care sânt toc­mai ca și ale noastre. Se face prea mult cas de un nou fond post-belc­­e, de­și se strâmbă așa de urât, tot vechea figură care plânge și râde­a u­manității milenare, în­durându-și suferințele și purtându-și luptele. N. IORGA (Din conferința „O nouă literatură, — de ce ?“) m_rqr-r-i— i~*ii Congrese panslaviste la Sofia Sofia, 31. (Balkan-Oriente). — Bulgaria devine centrul mișcării pan-slaviste a Slavilor de Sud. Cinci congrese panslaviste au loc la Sofia între finele lui August și 25 Septembrie. Fiul lui Primo de Rivera a fost executat SEVILLA, 31. (Balkan-Oriente). — Consiliul de război din Madrid a dat o sentință în urma căreia au fost condamnate la moarte și executate următoarele persoane: Melquiadez Alvarez, fost ministru și șeful partidului liberal democrat, Martinez Velasco, șeful partidului agrar, Miguel Primo de Riviera, fiul fostului dictator al Spaniei, dr. Albinana, șef na­ționalist, precum și cunoscutul aviator falangist Ruiz de Aida. Contrariu celor ce s’au anunțat în străinătate, Miguel Primo de Rivera, nu este șeful „Falangei Spaniole“. Șeful acestei mișcări se numește Jose și este frate cu Miguel care a fost executat. Despre România In ziarul german „Kurhessische Landeszeintung“ din Kassel, un articol despre România: „Lumini marginale ale unei că­lătorii prin țara bogată“. Desprindem din el: „Fiecare zi a unei călătorii de trei săptămâni prin România e plină de întâmplări, fiindcă această țară aparține acelora* pe care trebue s’o descoperim, când voim s’o vedem și să-i împărtășim viața. „Din aceste întâmplări să desprindem trei, care pot să arate importanța României, acel mare regat din sud-est, pentru prezentul și viitorul Europei. „Intr’o conversație avută cu partenerul și călăuzitorul meu român, un prieten român bucovinean, acesta, după un oftat din a­­dâncul rărunchilor, îmi spuse: „Da, da! țara aceasta este așa de bogată, că n’ar trebui să existe dări directe“. „Răspunzând prietenului meu, că poate supraviețuiește valoa­rea bogățiilor, începu să-mi descrie aceste bogății și comori ale so­lului și subsolului românesc. Și într’adevăr e impresionant să asculți ce binecuvântat de Dumnezeu e acest pământ românesc. Atâtea în­fățișări și priveliști din cursul călătoriei căpătă altă însemnătate și altă valoare când auzi lămuririle acestui românaș: „Așa de pildă, înțelegi mai bine imensitatea bogățiilor nesfâr­șitei păduri de sonde de petrol, care se înșiră dealungul căiei ferate de la Ploiești până la Câmpina și Comarnic, până în depărtarea ză­rea, acoperind dealurile. Apoi zăcămintele de aur din Munții Apu­seni și ai Zarandului și de la Baia-Mare-Sărmășel până aproape de Bata-Mare, unde o exploatare, cunoscută încă de pe vremea roma­nilor, intensificată azi cu mijloacele tehnice moderne, sporește în fiecare an tezaurul României, însănătoșindu-i valuta. „Dar depozitele formidabile de lemne de prin gări, pe lângă care trece trenul de nu le mai poți ține socoteală și nu le mai poți aprecia bogăția, fără să mai adaug întinderea fără de sfârșit a pă­durilor și întinsul nemărginit al holdelor de cereale, de oleaginoase și de legume, precum și câmpiile și dealurile acoperite de rodul poa­melor și viilor. „Dacă la acest tablou, mai adăugăm minele de cărbuni, de fier, de tot feluri de metaluri și salinele nenumărate, își poate oricine face o idee de adevărul, că „România e poate cea mai binecuvân­tată țară din Europa cu toate bogățiile pământului“. „De păcat că prea puțini oameni cunosc și prețuiesc această țară în adevărata ei valoare“. A apărut: DESPRE OLANDA Trei conferințe de N. Iorga Se găsește la librării și la administrația ziarului nostru. FIUL OMULUI... Va fi împușcat la Madrid, pentru că a izbucnit un foc la închisoarea unde fac atîția nevinovați, fiul lui Primo de Rivera.­­­­ Urmaș vrednic al unui tată care a dat Spaniei, ani de zile întregi, liniște și a înzes­­trat-o cu opere de gospoodă pe care nu pot să piară, acest tînăr viteaz era în primele rînduri ale celor cari vreau o Spanie sigură de sine, credincioasă tradițiilor ei și dreaptă pentru toți fiii nației. ® * Tr Intre aceia cari vor avea o lacrimă pentru acest nou martir al causei naționale va fi și acel pribeag care a fost regele aceleiași Spanii. El a avut la îndemînă pe tată, cu energia și popularitatea lui, cu perfecta loialitate față de dînsul. Și, într'un moment de slăbiciune, î-a dat drumul ca unei slugi netrebnice. Lovit în inimă de nemeritata disgrație, dictatorul a murit între streini, tîrînd o moș­tenire pentru care, azi, fiul va pieri de glonte. Ce grozav se plătesc greșelile istorice, — și de aceia cari sînt cei mai puțin vino­vați de dînsele ! N. IORGA Cântec de adormit Mițura de TUDOR ARGHEZI­ ­­E (Geniu viu și trențăros , wewoe mare. POEZII. Pag. 11). Doamne, fă-i bordei în soare într’un colț de țară veche, Nu mai ’nalt decât o floare Și îngust cât o ureche. Și’n pridvor, un ochi de apă Cu o luntre cât chibritul, Ca’n crâmpeiul ei să’ncapă Cerul tău și nesfârșitul. Dă-i un fluture blajin Și-o broască de smarald. Și’n pădurea de pelin­­ă să-i stea bordeiul cald Și mai dă-i, Doamne, vopsele Și hârtie chinezească, Pentru că, mânjind­ cu ele, Slava Ta s’o smod,gâlsasca Și când­ totul va fi gata, Se mută la ea și tata. Tudor Arghezi Stanțe paralelizate Căni de aiurit Țurtura de COCOȘ (Poet­ ondulat și supra corpolent) Fă-i Cristaase un bordei In coceanul de cureche Cât o alună, o boabă de mei Că bardul e într’o ureche.­­■ t. • Luntre fă-i din scobitoare Adă o găleată plină Să încapă ’n fund o floare Șî o pajiște senină. ~­­ ■ Dă-i un pitpalac rebel Și o broască de la ușe Ca’n păduri de mușețel Să se zbengue-o mătușe, Doamne, dă-i și o bidinea Și icoane ogivale Ca să spurce cu vopsea Slava­ta de trei parale. Și când vraiștea e gata Hop și tata cu nepoata. .­­ CQCOi? f OAMENII SUNT TRECĂTORI, FAPTELE LOR CHIAR SUNT TRE­­­I­CAT­OARE, IAR GÂNDIREA LOR RĂMÂNE VEȘNIC CA O PECETE I 1 A TIMPURILOR. I M. S. REGELE CAROL II­I Seimbăriț^dinJsțusia Executarea celor condamnați la Moscova, învinuiți pentru că au uneltit la răsturnarea Sta­tului bolșevic, a spulberat încă una din acele iluzii pe care oa­menii și le fac atât de bucu­roși. Tovărășiile pe dedesubtul­ ar­cului de unire al Internaționa­lei a treia aveau aerul a sfida pe acelea ale burgheziei putre­de. Ce onoare, ce cuvânt și ce frățietate în clasele de sus stră­bătute vertical și­­ orizontal de minciuna capitalismului in a­­gonie... Dacă vreți să vedeți podoa­bele moralității între oameni, ale legăturilor trainice de la unul la altul, apoi trebu­ia să vă în­toarceți privirea de la lumea ve­che a corupției bănești la lu­mea nouă a camaraderiei mar­xiste, a solid­arității pe viață și pe moarte întru biruirea prole­tariatului. Complotul a venit să facă de râs tot acest catehism socialist. După perdeaua lui roșie, ce lu­me fără cinste și fără ideal s’a descoperit in văzul tuturora. Și ea doar nu e făcută din cine știe ce adepți întâmplători. Sunt chiar întemeietorii Sta­tului, nou sovietic aceia care au fost împușcați ca niște câini de către înșiși tovarășii lor de lup­tă și de triumf pe ruinele rume­­gătoare ale burgheziei. Precum observă Trotzki, biu­­roul politic al partidului bolșe­vic s’a compus la originea lui din Lenin, Trotzki, Zinoviev, Kamenev, Bykov, Stalin și Tomski, care s’a sinucis îndată ce a aflat de soarta condamna­ților dela Moscova. Și Trotzki constată cu amă­răciune : „Aceasta înseamnă moartea­ întregului partid bol­­­șevic, a tradițiilor și programu­lui său“. Interesant este de menținut că uciderea aceasta vine de la înșiși creatorii partidului ră­mași in viață după moartea lui •m MV Lenin. Un mare semn de întrebare se ridică în privința îndrumării pe care o va lua Rusia în viitor. Rusia asiatică a suferit tot­deauna de boala suicidului,care vine la capătul sleirii puterilor omenești în goană după hi­mere politice și utopii sociale. Răul acesta care zace în fi­rea rasei a reapărut după pro­cesul de la Moscova. Iată un tablou după ulti­­mele știri: „Leminadze, fost membru al prezidiului Kominternului și vâr drept­ cu Stalin. Vasiliev, singu­rul general al armatei roșii care deț­ine cele trei decorații sovie­tice mai importante, s’au sinu­cis. „S’a sinucis și văduva lui Jof­fe,­­ negociatorul tratatului de la Riga. „Pe de altă parte Sokolnikov și generalul Putna ar fi încercat și ei să-și curme zilele“. Și autopedepsirea ucigători­lor roșii de oameni continuă. Miron Costin și Italia Prima cronică scrisă în românește este a lui Gr. Ureche, care a fost Întregită și completată mai ales de Simion Dascălul, care era — cum afirmă prof. N. Iorga — profesor la școala Trei Ierarhi din Iași — dar care n’a consultat nici cronica po­lonă a lui Poszkowscki, care nu era altceva decât traducerea ,­Sarma­­țial Europae descriptiv“ a italianu­lui Alessandro Guagnini. Intre a­­dăugirile lui Simion Dascălul, sunt și afirmările făcute pe baza unor cronici ungurești, că Românii ar fi descendenții hoților aduși de Tră­ianu, lucru care provoacă protestă­rile Moldovenilor și în special, ale primului istoriograf, Miron Costin. M. Costin s-a născut în 1633 din una din cele mai vechi familii din Moldova și își făcu primele studii în școalele latine ale iezuiților din Moldova, unde chiar din sec. XVI se începuse o adevărată influență culturală italiană, cel puțin după afirmațiile iezuitului Giulio Manci­­nelli, care a afirmat că la Iași, ita­liana era vorbită atunci „aproape de toți“. Mai târziu, M. Costin a stu­diat la școala latină a iezuiților din Bar (Polonia), unde înflorea cul­tura umanistă italiană. Reintors în patrie, ocupă cele mai importante funcțiuni din viața statului moldo­venesc, exercită o influență directă asupra orientării afacerilor țării și un ambasador diplomatic in Polo­nia și Turcia. Pentru a releva marea sa influ­ență, e de ajuns să spunem că lui Miron Costin i se datorește schim­bările principilor domnitori moldo­veni : Dumitrașcu Cantacuzino și Antonie Ruset. In urma asediului Vienii din 1683, Moldova fu invada­tă de Poloni. M. Costin, Constantin Duca și alți boeri, au fost luați pri­zonieri în Polonia, dar M. Costin fu rechemat de prințul Constantin Cantemir, care apoi din cauza unor bănueli ordonă să-l omoare în 1691, la moșia sa aproape de Roman, un­de fu găsit mort alături de coșciu­gul soției sale Adevărata importanță a­­ lui tan Costin, constă in activitatea sa is­torică și literară. P­rin caracterul Intrinsec al expunerii, opera lui Miron Costin e mai interesantă de­cât a lui Grigore Ureche. Im pre­fața cărții „Cartea primei­ descăle­cări a țării Moldovei“, M. Costin scrie într’o formă literară -superioa­ră cu convingere și mândrie și in baza argumentelor științifice,­­des­pre glorioasa descendență latină a poporului român. „Aceste produse — cum afirmă prof. Iorga — nu înseamnă numai o revoluție în în­treaga istoriografie românească, ci putem spune că a dat viață unei istoriografii în adevăratul înțeles al cuvântului, determinând în acelaș timp o mișcare cu scopul de a mări sufletul poporului, care a­ citit frag­mente din operele concepute“." El publica anunțul: „Din Roma ne tra­gem și din cuvinte romane este a­­mestecată vorbirea noastră“," și a­­firmă pentru prima dată, că nu nu­mai Moldovenii, dar și Valahii, Transilvănenii și Maramureșenii sunt cu­­ toții de aceiași origine și națiune, adăugând că și Cuțo-yla­­hii — „o colonie romană, cu aceiași limbă ca­ și a noastră, dar mult mai apropiată de limba italiană decât de vorbirea noastră”, că toți aceștia au avut „acei." Cât despre etimologia cuvântului „Valah“ el combate fantastica eti­mologie a lui Enea Silvio Piccolo­mini care o dedusese fals de la nu­mele unui general roman Fraccus, în baza unor versuri din Ovidiu, re­levând ca popoarele vecine, pentru a preciza Romani și Italieni între­buințează cuvinte care sunt foarte asemănătoare. Această justă etimo­logie, care este acceptată pentru prima oară în secolul XIX este pen­tru prima oară emisă în Italia în sec. XVI. Iată cum vorbește despre aceasta Antonio Magini in „geogra­fia” sa apărută în 1596: „...sunt după cum unele spuse vreau astfel din Valerio Fracco Romano, care sen­tință eu nu o dovedesc, căci îmi imaginez că acestui nume cadrează bine pronunțarea comună, aproape a tuturor limbagiilor, de aceea sunt numiți­­ de către germani vuelchen, aproape vor să spună vuelesin. Cu acest cuvânt Italienii numesc pe a­­cei cărora Polonii le spun vuolso, iar Ungurii plac. Și tot așa mulți alții, puțini dis­cută asupra acestor două nume. De unde se poate conchide că și italie­nii sunt numiți Valahi tot de la Va­lerio Fracco“. Etimologia lui Miron Costin­­ se a­­seamănă mult cu aceea a lui Ma­gini, pentru aceasta nu este­­­ impo­sibil ca teoria lui Magini să fi ser­vit lui Miron Costin ca istor • și bază teoriei sale, pe care o trată mai amplu. Cu privire la limba ro­mână, el susține­,­­că aceasta­­ se a­­seamănă mult cu limba italiană; întrebuința însă cuvinte latine cu corespondențe românești . (de ex. homo—omul; irons—­fruntea; maus —al meu; ebe.), probabil pentru a demonstra originea latină a limbii românești. Dar pentru că se relevă faptul că Românii își zic „Români“ și că Moldoveanul nu întreabă: „știi moldovenește?“ — dar „știi româ­nește?“, e aproape sigur că Miron Costin a cunoscut afirmările scriito­rilor italieni din sec. XVI. Iată ceea ce scrise călătorul Fran­cesco Della Valle: „Limba lor este puțin, deosebită­ de italiana noastră; se­ întreabă in limba lor a Romei, pentru că spun că au venit­ în antichitate din Roma ca să locuiască in acele ținuturi, și dacă cineva întreabă dacă știu să vorbească în limba lor valahă spun în acest fel: știi românește? — care vrea să zică: Știi tu româna? — limba fiind coruptă. E surprinză­toare asemănarea între afirmările lui Miron Costin și Francesco Delte Vale. Un alt italian, Ascanio Cen­­torio degli Hortensii, afirmă în „Commentarii della guerra di Tran­silvania“ (Comentarii asupra răz­boiului Transilvaniei) apărute in 1565, că Românii din Transilvania „vorbesc limba italiană, dar atât de coruptă încât abia se poate­ înțelege“. Asupra asemănării celor două limbi, Miron Costin a avut­ ocazia de a căpăta multe informații de la Ita­lienii pe care i-a cunoscut in Polo­nia și de la Monsegnorul Vito Piluzio da Vignanello, cu ajutorul căruia a­­ putut cunoaște obiceiuri și mora­vuri italiene. Aici trebue încă să re­levăm, că dacă Poggio Bracciolini pleacă de la­ latina clasică — punct de vedere greșit — pentru a dovedi latinitatea limbii­ române, Giovanni Botero ne dă în ,Relazione Univer­sali“ (Raport universal) exemple italienești cu corespondențele­ lor românești pentru a arăta strânsa legătură intre cele două limbi și ca urmare, derivarea lor, cum­­ e bine cunoscut, din latina vulgară. Iată saltul­ lui Giovanni Botero „Vala­hii sunt de origină italiană... arată să-și tragă originea din Romani după vorbirea lor, întru­cât dețin limba latină,­­dar­­ mai coruptă , decât noi italienii. Numesc il cavallo—cal; l’acqua—apa; îl pane—pane; se legne—lemne; il vino—vin; la casa— casa“. Dar nu pare că Miron Cos­tin ar fi cunoscut opera lui Botero. (Continuare în pag. R­e) Muzichite, și fără lăub călugăr»­ Și acum, un pasagiu scabros, — ca mai toate — din colecția­­ de turpitudine și vulgar căreia Arghezul cu „sintaxă“ personală, I­I și genială, i-a dat titlul ofensator pentru cele curate și sfinte „Icoane de Lemn“. Medalionul e intitulat „Muzichie“, a apărut la pag. 195—196,­­ și se ocupă bine­înțeles cu cântarea bisericească. Arghezul amestecă și aici refrene de cârciumă: „Ce faci Babo­i după sobă“. Ca să fie și mai pipărat pasagiu­ bagă pe un călugăr,— fătălău, adică, surogat de Evă“. „ La Pușcărie ori la Mănăstire, epava morala Arghezi nu vedem­­ altceva de­­cât feți eșiți din spate, bieți anormali erotici, nu cân­tă de­cât pe ei și pederastia... •1 ^ . a . I ’ „Vecinul cântă dincolo de păretele lămpii. Dimineața, cântai Biserica.. O pauză. Dela 11 la 3 după amiază cântă vecinul. La 31 cântă Biserica iarăș. La 4 cântă „școala de cântăreți“ de subt fe­­­restră, până la șase. Patruzeci de guri își potrivesc măselele pel tropare și gâtlejul de glasuri. Câțiva sergenți de stradă vor să-ș­i schimbe profesiunea, lăudând în alintări zbierate slava lui Dum­­­nezeu. La șapte, vecinul are o prefață muzicală până la nouă, când încetând aperitivul și uvertura, în mijlocul tovarășilor săi, vecinul intră în toiul muzical până după miezul nopții târziu­ Psaltichia alternează cu romanța și după „Mărire Ție, Doamnei Mărire Ție“ se cântă „Ce faci, Babo, după sobă ?“ în bu­taia căței unui singur picior încă treaz.­­ Vocea de femeie, care ascute muzica și sfredelește găoaceal urechii, ca o furculiță melcul, aparține unui diacon spân, destul de bătrân, cu sfieli de spălătoreasă, și care și-a uitat testiculele­ în domeniul maternității. Are rău de mare odată pe lună, nepu­­­ând să execute metrica menstruală, insuficient în amândouă­ sexele, și găsindu-se situat, nu se poate mai rău, intre umed, cleios și uscat relativ. In lipsa unei femei adevărate, acest surci­gat de Evă și de Adam servește chefului pentru intensific­areal sensațiilor și dă coloratură idilică unui amor cântat. I La patru dimineața se aude vocea turbure a unui efect: I — Astă seară nu te mai las... S’a isprăvit... Dacă nu vrei, tei luăm cu sila... I Nu s’a întâmplat slavă Domnului­ nimic. Efectul era beat ! Cântăreții bisericești sunt așa­dar „sergenți de stradă“ cari laudă pe Dumnezeu în­­„alintări zbierate“. Patruzeci de guri... Un­ diacon muscal, — Fătălăul — care și-a uitat masculinitatea în­ domeniul maternităț­ii... Și dacă răspopitul scârnav și diabolul Arghezi nu descrie scenele cu final imund, e numai pentru ci se îmbătase turtă, ca și diaconul spân și hermafrodit... 1 Proză de lupanar și abjecție, intitulată „Icoane de Lemn !‘! Iar noi rămânem în adevăr —’cum ne categorisea­m­ rătăcit din­ aceași cloacă, — „obscurantistă“ și „polițiști“ ai literaturei, fiind­­că desvăluim toată această operă infamă și o supunem indignă­­rei și revoltei celor cu bun simț, celor decenți și cu obraz... I N. Georgescu I Revizuirea manualelor școlari Vorbind despre literatura noastră didactică,­ asupra căreia se impune o largă revizuire, „Universul“ de astăzi, referindu-se la ma­­nuale școlare ca acel al d-lui Al. Rossetti . Comp., în care se stre­ coară recomandări pentru pornografia argheziană, încheie astfel „In ce privește categoria aceea de manuale care otrăvesc ti­­neretul școlar cu o literatură vulgară, sau cu tendințe amorale antipatriotice, ea trebue să fie definitiv înlăturată din învăț­mântul public. Cum o să facem educația morală și națională a tineretuli nostru cu asemenea manuale ? Ministerul instrucției publice a anunțat că va lua măsurile necesare pentru revizuirea manualelor școlare și înlăturarea ce­­lor ce nu îndeplinesc condițiile impuse de programele analitice de comandamentele morale și naționale. Această operațiune se impune să se facă cât mai repede“. „Cuget Clar” — Revistă de direcție literar artistică și culturală Despre obiectivele acestei publicații săptămânale, scoasă condusă de d. prof. Nicolae Iorga, am scris, la timp. Intr’o vreme, ca aceasta, când scrisul literar românesc este în­tinat cu trivialități, de toți aceia cari nu au nici-o legătură cu sp­ritul neamului nostru, apariția „Cugetului Clar“, în care se duce aprigă luptă împotriva tuturor neisprăviților, înseamnă un miori] îndreptar­ s . Pentru specifica lui semnificație, desprindem finalul conferin­ței „Lupta mea contra prostiei“ rostită la Liga Culturală, de ds­tinsul nostru cărturar, și publicată în „Cuget Clar“: „Ajutați-mă pentru ca, în noua luptă care se deschide acum cu hidra aceasta, capabilă de a-și încă capetele din generație generație,, să repurtăm o biruință împotriva tuturor categorii și acestui imens domeniu al prostiei răufăcătoare, principala predic în mersul societății omenești, care nu se poate sprijini decât pe viață curată, servită de o literatură capabilă de a o hrăni și de a ridica , nu printr'o predică pe care nu i-o cere nimeni, ci prin in­­săși sănătatea încorporată intr’ânsa“. Se svonește din rândurile acestea chemarea sinceră a un­i spirit care dela înălțimea unei purități etice și datorită unei clăi și pătrunzătoare intuiții critice, știe să vadă limpede și să sem­n­­leze pericolul, oriunde s’ar ivi. De astădată, d. prof. Nicolae Iorga dă alarma împotriva pr­­ejdiei ce amenință să sdruncine resorturile bunelor manifestă literare. Orice om de bun simț, orice om care cunoaște repulsia față c tot ce este scabros nu numai în viață, dar și în domeniul litera ce are menirea să transfigureze și să purifice, subscrie, cu indic, nare, protestul ridicat, vehement dar justificat, de d. prof. N. Iorg împotriva scrisului trivial, zânatec. * N. Mihăescu ­'.(„Viitorul“) Teatrul Bigii Culturale: „Mvarul mtmmmmmmmmmmmmmmmwmmmm mammsmismasmtm Astă seară se reprezintă capodopera lui Moliére „Avarul“ <o medie în 5 acte, care la Teatrul „Ligii Culturale“ a cunoscut o mare succes iar la reprezentațiile din timpul verii a dovedit­­ nu numai farsele ci dimpotrivă piesele clasice atrag un mai mar număr de public. In Harpagon d. Vasile Brezeanu are o frumoasă realizar Deasemenea întreg ansamblul cuprinzând pe d-nii Cezar The doru, C. Sincu, N. Massim, Gh. Damian, N. Baltasiu și d-nele V nera Milicescu, Cici Petrescu, Nella Mircescu și Didi Niculesci

Next