Oastea Domnului, 1943 (Anul 14, nr. 1-53)
1943-01-03 / nr. 1-2
Supliment religios la „LUMINA SATELOR". Foaie săptămânală pusă în slujba mântuirii sufletelor prin Hristo şi Biserica Sa. Organ de propagandă religioasă al societăţii misionare ortodoxe „OASTEA DOMNULUI.Ţ" *P21973* O privire de pe câmpurile de luptă ale Paştei Domnului Douăzeci de ani de ostăşie! O trăire duhovnicească plină de învăţătură. Mai întâi o sguduire a nepăsării, a acelui creştinism «dinafarnic», cum îl numeşte Sf. Ioan Gură de Aur. De aici a urmat, fireşte, supărarea celor tulburaţi în «sfânta lor tihnă». Duhul ofensiv, al Oastei, în primii 15 ani, a fost ferbinte. Clocotea «dragostea dintâi» şi din pricina aceasta, de multe ori, «săgeţile» au sburat mai departe de cât ar fi trebuit. «Furtuna» din Oaste a fost arătarea acestei stări ofensive prea adesea dincolo de adevărata ţinta. Trebuia o îndreptare, nu în înţelesul stingerii duhului — cum zic unii fraţi neînţelegători — ci în înţelesul canalizării luptelor sfinte pe făgaşul lor adevărat. Pravila Oastei asta a însemnat: Sub binecuvântarea Bisericii, având model pe ostaşii cei de demult — nourul de martori — să luptăm «nu contra cărnii şi sângelui, ci împotriva duhurilor rele» (Efes. 6, 12). A lupta «până la sânge» împotriva păcatului, din noi mai întâi, şi apoi din alţii, iată înţelesul adevăratului războiu în care sunt angajaţi ostaşii Domnului ! Aşadar a fost de trebuinţă o cercetare de conştiinţă, pentru a îndeplini condiţiile de «tactică şi strategie» duhovnicească. Şi, credem cu toată siguranţa, că aceasta s’a şi făcut printr'o lipire strânsă de Biserică, printro întoarcere la smerenie, de care şi diavolii îşi frâng îndrăzneala, şi prin păstrarea «dragostei dintâi», adică a avântului duhovnicesc cu care am purces la luptă. Uitându-ne peste cei 20 de ani vedem cu bucurie că, prin oaste, avem ostaşi mai тиЦі iubitori ai Cuvântului етз Biblioteca Judeţeană ASTRA lui Dumnezeu, mai mulţi cetitori de foi duhovniceşti, mai mulţi alergători în căile Bisericii şi un mare număr de „concentraţi de bună voie“ în manevrele duhovniceşti, ceea ce nu se pomenea înainte de a începe Oastea Domnului acuVremi mari s’au arătat, fraţii mei, pentru fiecare dinvitatea. In războiul sfânt, pentru Cruce, pentru Neam şi Onoare — Ostaşii Domnului au dat prinosul jertfei lor cu bucurie fără seamăn. Fie Domnul cu noi şi mai departe căci a Lui va fi biruinţa. і. pr. OPRIŞAN fre noi şi pentru neamul nostru întreg. De un an şi jumătate, războiul ne-a cuprins şi pe noi în valurile lui năpraznice. Luptăm pentru apărarea dreptăţii noastre şi pentru apărarea Bisericii Domnului nostru Isus Hristos. In lupta aceasta, alături de dragostea de ţară şi de neam, şi luminând toate, se cade să avem şi dragostea de Domnul Hristos, cel în numele căruia ostaşii noştri îndură toate şi nădăjduesc toate. Noi, cei rămaşi acasă, se cade să fim şi noi nişte luptători de fiece clipă, trimeţând ostaşilor de pe front gândul şi rugăciunea noastră. Este vremea cea mai aleasă a „ostăşiei“ noastre. La împlinirea celor douăzeci de ani de când la Sibiul nostru drag a pornit lucrarea noastră, se cade să facem un popas, în care, reînoind legămintele făcute, să făgăduim că încă mai vrednici ostaşi vom fi întru apărarea Ţării şi-a Bisericii noastre. Slăvit să fie Domnul! AL. LASCAROV-MOLDOVANU tru Dumnezeu, în cerul altarelor noastre, se măreşte mereu. Luptătorii se înmulţesc necontenit. Vin grămadă sub steagurile crucii. In aceste clipe de bucurie şi de înălţare, se cuvine să ne ducem gândurile spre I. P. Sf. Mitropolit NICOLAE, care a dat semnalul luptei pentru Domnul Hristos în ţara noastră, pornind şi sprijinind „Oastea Domnului“ şi să rugăm pe Dumnezeu să ni-l păstreze întru mulţi ani. Pentru vremea care vine nu avem decât un cuvânt , „înainte". Să înolm legământul Cu Domnul înainte Mişcarea creştină ortodoxă Oastea Domnului a împlinit 20 de ani în luptă pentru sfânta Biserică şi pentru Stăpânul nostru, Domnul Isus Hristos. In Biserică şi pentru Biserică s'a dus o luptă necurmată sub steagul nemuritor al crucii sfinţită în uraganul Golgotei de Mântuitorul nostru. Lupta pentru Dumnezeu este mare. Este uriaşă. Este mai mare decât toate luptele pentru că se serveşte de armele Evangheliei de lumină pentru a schimba sufletele cu ajutorul duhului sfânt. Oastea Domnului a luptat lupta cea bună. Roadele se văd. Nu toate. Câmpul de lucru este mare, holdele sunt numeroase şi socoteala roadelor nu se poate face acum. Nici nu este nevoe de altfel de o dare de seamă amănunţită. Dumnezeu ştie şi însemnează totul în cartea de aur. Răsad al duhului sfânt, această mişcare de luptă pen CONST. GORAN