Oglinda Lumii, 1933 (Anul 12, nr. 1-12)
1933-01-01 / nr. 1
z OGLINDA LUMII RADIÓMINTÁI (Se poate transmite gândirea?) Radio-mintal, sau mai bine zis, radiofonia gândirei, e o descoperire a scriitorului american Upton Sinclair, celebrul autor al romanelor : Regele Cărbunelui, Petrolul, Wallstreet, etc. Experiențele la care se referă articolul acesta au un oarecare miros de ştiinţa ocultă care poate să mire din partea unui scriitor realist ca Cund ajunge gândul «transmiţatorului» la «primitor». Upton Sinclair desenează un chibrit aprins şi, în acelaş moment, soţia Iun într’o cameră vecină, schiţează de asemenea un chibrit. La dreapta: o cască gândită şi desenată de «trimiţător» şi casca schiţată de «primitor». Sinclair, totuşi, astăzi şi ştiinţa pozitivă nu mai tăgădueşte adeziunea ei la posibilitatea transmiterei gândirei la distanţa. * Upton Sinclair şi soţia lui, în ceasurile de odihnă, se dedică, pasionaţi, unui nou exerciţiu cerebral, care s’ar putea defini radio al gânditei, descoperitor al unui domeniu încă misterios şi neexplorat. Experienţa e cât se poate de simplă : scriitorul se adânceşte în cititul unui ziar oarecare; la un moment dat, dintr'o cameră vecină, soţia îl întreabă : — E vorba despre flori? — Ai ghicit, draga mea ! — M’iam gândit la flori roşii, — adause doamna. — Vrei să-mi citeşti articolul ? Sinclair reciteşte articolul la care îşi oprise gândurile în momentul acela : ziarul vorbea tocmai despre un câmp de trifoi roşu. De altfel, Mary Sinclair, nu dă acestei facultăţi de a citi gândul soţului mai multă importanţă decât aceia cuvenită unui joc, sau exerciţiu familiar, care p poate să fie încercat de oricine. E vorba, în substanţă, de transmiterea mintală a imaginilor. O altă dată, de exemplu, scriitorul schiţează un desen în câteva trăsături sumare deoarece n are specialitatea desenului, iar soţia, din colţul său, in acelaş moment, desenează din propria-i pornire, primul lucru ce-i trece prin minte, faipt întradevăr uimitor, dânsa desenează acelaş subiect născocit de bărbatul său. Apropiind cele două foi de hârtie se vede că schiţele sunt foarte asemănatoare. Ciudata facultate a Mary-ei Sinclair e atât de interesantă încât s’a organizat o serie întreagă de experienţe ştiinţifice, controlate de terţe persoane, iar desenurile ce le publicăm, importante din punct de vedere ştiinţific, fac parte din materialul unor asemenea şedinţe, cules la Boston Society for Psychic Research. Totuşi, nu trebue să credem că experienţele scriitorului ar fi o noutate: în anul 1876, s’a mai încercat transmiteri de imagini prin gândire şi oameni celebri ca Carlyle, Murrray Tochter, etc., au ţinut o seamă de şedinţe interesante, dar, descoperindu-se incorectitudini, chestiunea a căzut în ridicul. Experienţele lui Sinclair sunt făcute cu cea mai mare corectitudine ştiinţifică şi prilejuite numai cu scopul studiului psichologic al unui fenomen până astăzi obscur şi neglijat. Desenările ce le publicăm, au fost obţinute astfel: la un moment dat al experienţei, unul din participanţi trebue să se gândească la un subiect şi să-l deseneze fără a-şi deslipi câtuşi de pufin gândul dela el. Unul va fi transmiţătorul, iar cellalt primitorul, într’o cameră, o casă, sau într’un loc oarecum depărtat; în acelaş moment determinat trebue să schiţeze pe hârtie, ceia ce-i trece prin creer, care trebue să fie liber de orice senzaţie din afară. Dacă cele două desenuri se aseamănă, însemnează că gândul transmiţătorului a ajuns la primitor, înmod până acum necunoscut nouă, prin mijlocirea nadelor ajutătoare. In majoritatea cazurilor ■— cum se poate vedea din schiţele alăturate, recepţiunea e perfectă. Sinclair, desenează (fig. 1) un chibrit aprins şi Mary, în acelaş moment, se gândeşte la un chibrit şi-l desenează; în ambele desenuri, numai flacăra se deosebeşte întrucâtva. Transmiţătorul se gândeşte la o cască şi primitorul desenează o pălărie care are forma unei căşti. In alte cazuri, (fig. 2), gândurile nu corespund . Sinclair desenează o undiţă şi din cealaltă parte apare o floare cu tulpina îndoită. O mână care indică ceva, devine capul unui animal. Asemenea întortochieri, cari totuşi au o bază de asemănare, arată că primitorul n'a fost bine concentrat. In desenul No. 3, întâlnim rezultate cam la prima vedere ni se par greşite cu desăvârşire şi aceasta e datorită technicei de transmitere. Sinclair desenează un ceasornic pe nisip şi Mary are intuiţia că e vorba de nisip şi desenează un peisaj sub care scrie white gând (nisip alb), sau se transmite o fântănă ţâşnitoare ce seamănă cu un copac şi se primeşte un vas cu o plantă oarecare. Intr’un caz analog, s’a transmis o vulpe şi s’aiu primit toate instrumentele necesare unei asemenea vânători, inclusiv cornul cu notele marşului. Uneori, gândul nu e primit decât în fragmente : dintr’un triunghiu nu rămâne decât o linie, dintr’o casă, un coş de sobă. Câțiva psihologi s’au întrebat dacă telepatia practicată într’o zi între persoane destul de antrenate şi înzestrate cu facultăţi speciale, n’ar putea servi pentru transmiterea regulată a mesagiilor, dar aceasta n’ar fi practic, deoarece recepțiunile sunt totdeauna elementare și de multe ori deformate. Totuși, succesele lui Sinclair permit să se studieze procesul gândirea. Se transmite, de exemplu, un obiect în formă de secure (No. 4) având dedesubt literele A. X. E vorba de o experienţă foarte anevoioasă şi primitorul îşi traduce prin figuri impresiunile sale. «— Litera A cu ceva lung deasupra, o chee, o spadă. Se pare că coada ei nu se mai sfârşeşte, îmi pare mai curând o chee». Şi în cele din urmă, desenează un obiect în forma cheii ce are întrucâtva asemănare cu Alebarda (un fel de topor). Aceste experienţe ale autorului «Regelui Cărbunelui» pot servi ca bază în explorarea unor anumite fenomene ale lumii inconştientului, cum este transmiterea gândirei şi fenomenele metafizice necunoscute până astăzi. Telepatia a fost considerată multă «Teme drept rezultanta unui joc de forţe supranaturale, socotită de către unii ca magie iar de alţii şarlatane. Dar astăzi, parapsihologia se ocupă de acest fenomen şi transmiterea gândirei e definită de către parapsihologi drept o influentă care, cu transmiterea unei imagini, pune in mişcare inconştientul ori influenta unui suflet asupra altuia, probabil prin intermediul unei facultăţi personale pufin cunoscute. Creerul, o foarte puternică centrală electrică, va emite unde speciale pe cari un alt creer, in condiţiuni prielnice, va fi dispus să le primească. Dacă va izbuti, într’o zi, să capteze această energie cerebrală şi să determine înrâurirea asupra altor creere, noţiunile parapsihologice ale necunoscutului se vor lumina şi vom înţelege atunci cum reuşesc ghicitorii în palmă şi în cărţi să citească gândul şi dorinţele neexprimate ale clienţilor lor. Fi . 4 itera^4 ^t k„ «. «-"•yA it*. -* *• tZZ S' *■ O experienţă nevoioasa. Se transmite o secure cu literele AX. «Primitorul» îşi traduce impresiunile astfel: «Litera A cu ceva lung deasupra, poate e cheie sau o armă». Şi desenează un obiect ce stă între cheie şi alebardă. Când primitorul e distrat. O undiţă devenită floare cu tulpina încovoiată şi o mână ce se transformă într’un cap de câine. Intortocherile gândirei. Emitentul transmite o fântână ţâşnitoare şi «primitorul» desenează un vas cu o plantă oarecare. Sau se transmite un ceasornic pe nisip, iar «primitorul» înţelege că e vorba despre nisip şi deseneză un peisaj sub care scrie «white sand» (nisip alb). In editura „EMINESCU Bucuresti, I Str. Inginer Anghel Saligny No. 2 A APARUT: Mihail Eminescu: Poezii Lei 40— I. L. Caragiale: Teatru 2 volume a Lei 40— Panait Istrati: Ţaţa Minea Panait Istrati: Nerantsula Lei 40— Victor Eftimiu: Poezii Lei 40— Victor Eftimiu: Elfiona Lei 30— Victor Eftimiu: Kiriachiţa Lei 20-Marie-Lise Emilian: 1313 întrebări şi tot atâtea răspunsuri Lei 40— Eug. Todie: O iubire Lei 15— B. P. Haşdeu: Sic Cogito Lei 10— Lei 60— Anului „OGLINDA LUMII Redacţia şi Administraţia Bucureşti I, Str. Ing. Anghel Saligny 2 Palatul «EMINESCU» (S. A.) Telefon 325/34 şi 325/35 ( Abonamente Ianuarie 1933 un an 250 lei fi Inni I« lei