Opinia, septembrie 1897 (Anul 1, nr. 102-125)

1897-09-11 / nr. 109

ANUL I No. 109 EDIŢIA DE SEARA IAŞI —JOI 11 SEPTEMBRIE, 1897. Numărul 10 Bani Numărul 10 Bani A lt o\ A M i.\ T F. I, s: încep la 1 şi 15 ale fie­cărei luni şi se plă­tesc tot­d’a­una înainte In Iaşi la Casa Administraţiei n judeţe şi străinătate prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei, în streinătate 40 lei Şase luni 15 „ „ „ 20 MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIA­ZA ADMINISTRAŢIA No 43. — Strada Gol­iei — No. 43 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN AMMURIUE In Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie in streinatate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anuneiuri la pag. IV .... 20 b. linia « „ ni HI .... 40 „ „ Inserţiile şi reclamele . . . 50 ,, Un număr vechilii SO hani REDACŢIA Tip. 43— Strada Golieî­r N‡‹‡. 43 /‡ \ REGELE LA BUDAPESTA Activitatea Corpurilor Legiuitoare W' Suntem aproape de ajunul des­­chiderei corpurilor legiuitoare. Ţara întreagă se află într’o legitimă ne­linişte, pentru că nu ştie care vor fi proiectele de legi, cu care guver­nul se va presenta în viitoarea se­siune. Şi îngrijirea ţarei este cu atît mai mare, cu cît anul acesta a fost un an râu, de care atît finanţele sta­tului, cît şi punga contribuabilor, se vor resimţi adînc. Roadele dezastruoase date de a­­cest an, trebue să servească, de pil­dă, guvernelor ţarei noastre ca să ştie , a pregăti, din timp, opera pe viitor. In anii de belşug, cînd recoltele sunt abundente, grînele noastre sunt concurate de acele străine şi bo­­l­­găţia publică nu poate cîştiga nimic. In anii de săcetă nu avem ce cîş­tiga, pentru că săceta fiind gene­rală, ea să întinde fără îndurare şi pînă la noi şi în aşa caz nu nu­mai că n’avem ce exporta, dar sun­tem siliţi a importa de la alţii, chiar pentru nevoile noastre interne. Fiindu-ne dată această stare de lucruri, e de datoria conducători­lor statului nostru, de a se gîndi, matur şi bine, ce vom face pe vii­tor, ca nu cum­va vremile răle să ne prindă nepregătiţi şi să cădem victima neprevederi sau incapaci­­tăţei noastre. Iată motive puternice, care pun ţara într’o nelinişte, pe deplin jus­­tificată, căci, în timpul scurt dela închiderea trecutei sesiuni parla­mentare şi până astăzi, nu s’a vă­zut nici un proiect nou în care să se oglindească activitatea şi puin­i­­rea de lucru şi gândire a conduc­torilor noştri. Certele dintre diferitele grupări ale partidului, sau­ tratativele de împăcare ce se urmează, cu mai mult sau mai puţin succes, între capii acelor grupări spre a ajun­ge la o şubredă înţelegere, nu a­­duc ţârei nici un folos şi nici nu o pot face să spere ceva de samă şi folositor pentru viitorul ei economic. Acum, mai mult ca altă dată, ţara are şi simte nevoea a fi condusă de cârmaci ghibaci, necunoscători de scuze şi umiliri, dar pe deplin vărsaţi in ştiinţa de guvernămînt, capabili de a-i conduce paşii pe dru­mul demnităţei şi desvoltărei sale lăuntrice. Ne trebuesc legi înţălepte, cari să dea culturei noastre agricole o­­­ direcţie nouă şi sănătoasă, ca pre­­r­diul pămîntului şi puterea sa pro­ductivă să nu scadă, ci să se ră­dice. Ne trebue legi prevăzătoare, care să pună în exploatare sistematică toate izvoarele de bogăţie ce po­sedăm, sub sol sau la suprafaţa. Ne trebuesc legi, bine combinate, care să nu vexeze pe contribuabil, reducăndu-l la sărăcie, ci punînd pe fie­care, mic şi mare, bogat şi sărac, să contribue, în marginele puterei sale productive, la supor­tarea sarcinelor publice. Ne trebue legi bine­făcătoare, ca­­­­re să apere producţia naţională de concurenţa străină, fără a ne închi­­­­de, cu totul, într’un protecţionism rău înţăles şi fără a ne arunca în aripele ameţitoare ale liberului schimb. Ne trebue legi prudente, care să apere industria mică naţională, să ferească această industrie de a fi absorbită de cea mare sau de cea străină,— pe calea unei concurenţi privilegiate sau pe acea a cartelă­­rei cîtor­va în paguba, mulţimei. Avem nevoe de legea inamovi­­bilităţei şi admisibilităţei funcţiona­rilor de ori­ce ram, pe de o parte în scopul ca serviciile publice să fie bine şi conştiincios conduse, iar, pe de altă parte, în acela de a se da o nouă şi sănătoasă direcţie ti­­nerimea române,—îndepărtînd-o de la calea funcţionarismului, care o­­moară în individ sentimentul dato­riei civice, de care trebue să fie însufleţit ori­ce cetăţean. Şi în fine, se simte, deja de mult, nevoia ca în toate administraţiile publice să domnească economia, căci numai ast­fel se vor putea rea­liza îmbunătăţiri simţitoare, fără a se depăşi resursele bu­getare or­dinare şi fără a se recurge la îm­prumuturi sau a se lăsa pe cetăţean în suferinţă. De­şi constatate, cu prisosinţă, cu toate că aceste chestiuni bat la uşă, cerînd o grabnică soluţiune, spre binele ţării, totuşi cu părere de rău vedem domnind cea mai culpabilă desinteresare sau apatie, în partidul de la putere. Ziua respunderei întîrzie-va oare? G. D. Şerban REBELE LA BUDAPESTA E deja definitiv hot­arii, ca MM. LL. Regele şi Regina Romîniei vor­ vizita ,pe împăratul Frantz-Iosef la Buda­pesta, Marţia viitoare. Capitala Ungariei va face recepţiu­­ne oficială MM. LL. şi se vor da in o­­noarea Suveranilor Romiul un prinz de gală de 90 taeimuri şi o reprezen­taţie de gală la Operă. * Iată cum işî permite. Insă, „Buda­pesti Hírlap“ a judeca apropiata vi­zită a Regelui nostru la Pesta: „Ura o vreme, cind perechia regală romină călătorind in patria ei ori­ginală, Germania. Înconjura de de­parte Capitala ungară numai ca să nu supere sentimentul poporului ro­­min. „Abia sunt ciţi va ani de ,cind s’a schimbat atitudinea Romîniei faţă de noi. Şi aceasta datează de atunci, de cînd d. Sturdza se află la putere. Mar­tirii exilaţi de bună voe in Bucureşti, de atunci trăesc ren; marea Uigă s’a redus la nimica toată, căci Sturdza a făcut tot posibilul ca să se apropie de Ungaria şi a căutat toate prileju­rile să cîştige prietenia ungurilor. „Sturdza a umblat mult pe la Vie­­na, Berlin şi Roma, şi e ştiut acum că România s-a alipit de alianţa în­treită. Aceasta o dovedeşte şi vizita apropiată a Regelui Carol“. Să ia aminte d. Sturdza. OAMENI ŞI LUCRURI Studenţii—Nu e mult—pe vremea bacalau­reatului din urmă am relevat un nostim inci­dent. Se dăduse, ca subiect de compoziţie, ches­tiunea următoare candidaţilor: „Care este figu­ra istorică cea mai ilustră şi din ce pricini?...“ Era ocazia pentru un candidat deştept de a-şi manifesta oare­care independenţă şi profundi­­tate de judecată.—şi lucrul s’a întîmplat în a­­devăr unui candidat. După dînsul figura istorică cea mai de samă era... domnul Dimitrie Sturdza ! La Tîrgul-Jiu, locul ales pentru reprezentaţia tradiţională a tinerimei universitare, Iaşul a triumfat impunînd un preşedinte din sinul său. Şi conştient de datoria sa practică, naţională, junele Iaşan a îngîimat de pe înălţimea tribu­nei prezidenţiale. —„D-lor, să trimitem o telegramă de felici­tare Majestăţii Sale Dim. Sturdza... Că doară pentru atîta se adunase „în con­gres“ aproape 400 —patru sute de tineri, spe­ranţa şi floarea ţării romîneşti. Hotărît, d-l Sturdza e un om mare şi, mai ales, un om cu noroc, D-sa este idolul tinerimei—iaşane... Ne-ai dogorit obrazul, Mossiu ! Expoziţiunea din Constanţa — do la corespondentul nostru — Vineri, 5 Septembrie, s’a deschis ex­poziţiunea din Constanţa, fără multă oficialitate, dacă nu cu multă indife­renţă. Organizatorii au fost aleşi dintre oa­menii cei mai competinţi în ale agricul­­turei şi creşterei vitelor, sub preşidenţia d-lui prefect al jud. Constanţa, Luca Ionescu. Cei ce au asigurat succesul expoziţiu­­nei au fost, fără îndoială, d-nii : A. S. Ijocusteanu, prof. şi director al şcoa­­lei veterinare şi elevul sǎu N. Filip, di­rectorul Institutului Zootehnic din Bu­cureşti. D-l Inspector domeniul Andronescu şi d. Iliescu, delegatul societăţeî agricole din Bucureşti, au dat tot concursul ne­cesar , deasemenea d-l prof. O. Persu. * In prima zi, expoziţiunea încă nu era complect aranjată şi mulţi păreau desiluzionaţi;—pănă a treia zi, însă, lu­crurile s’au schimbat atît, în cît lumea, şi chiar d-nii general Berendeiu şi Sto­­lojan miniştri, mulţumi călduros ex­pozanţilor şi sirguitorilor organizatori de care am vorbit mai sus. Lumea puţin numeroasă în ziua în­­tîi era foarte numeroasă în cursul ul­timelor trei zile, şi la aceasta a contri­buit, nu numai Dumineca şi serbătoa­­rea de Luni ci şi prezenţa miniştrilor— ceea ce ar trebui să, fie o lecţiune pen­tru aceşti din urmă, ca în asemenea înprejurări, altă­dată, să fie cei dinţii prezenţi, chiar mai înainte de deschi­deri cu solemnitate, căci aşa se îndeamnă mai uşor lumea şi la treabă şi la în­grămădeală,—foarte necesare şi una şi alta !* Expoziţiunea din Constanţa este o în­cercare foarte reuşită, care, repetîndu-se, va da foloase de o incalculabilă însem­nătate pentru avuţia ţârei­­şi prosperi­tatea Dobrogei. Două diviziuni principale, constitue întreaga expoziţiune: a Agriculturei a Industriei casnice şi a vitelor mari şi mici, crescute şi născute în Dobrogea. La agricultură, s’au expus seminţe, de o frumuseţe rară, de grîu, orz, ovăş, rapiţă, mein, linte, fasole, şi de negli­jatul, dar atît de importantul nu. Lucru mare pentru noi a fost, orezul cultivat de d-l Hillara la Megidie. Cul­tura orezului este asigurată in Dobro­gea spre marea bucurie a musulmani­lor,—foarte numeroşi, dar credincioşi supuşi,—cari nu mai au nimic de do­rit din altă parte. Sfecle de zahar foarte frumoase, car­tofi superbi şi dovleci necrezut de mari, până la 50 kgr. unici. Sunt proprietari, aici în Dobrogea, cari au de la 2 până la 10 mii de oi; bună­oară d-l Opran, are peste 5000 oi, cari se zice că au o lină de o fineţă rară. D. Opran, nu se ştie din ce pri­cină, n’a adus nici una la expoziţie. Ştefan Ion Teişanu, a expus capre şi ţapi al căror păr, poate folosi la face­rea şalurilor. Dacă produsele acestor capre nu vor ajunge pe cele de Caşmir, nu însemnează că trebue de părăsit creş­terea lor, căci ele mai dau şi o canti­tate destul de mare de lapte. Pentru boi, tauri, vaci şi bivoliţe, cres­cătorii au adus tipuri, atît de frumoase, că ar fi putut rivaliza cu frumoasele vite moldoveneşti. S’au distins, în special, vitele d-lui Ier­em­ia Popa şi ale tînărului proprie­tar Alexiu. D. Ion Dumitrescu, a expus un că­­miloiu, două cămile şi doi pui, născuţi toţi şi crescuţi în Dobrogea, sunt admi­rabile animale de muncă, şi infatiga­bile la jug, supunîndu-se uşor şi fiind blinde. ** * Dar ceea ce a asigurat succesul desă­­vîrşit al expoziţiunei, au fost negreşit caii. S’au găsit cîte­va tipuri de armăsari, expuşi de tătari şi turcii dobrogeni, exemplare, ce pot rivaliza, dacă nu în­trece pe armăsarii remontaţi, cu preţuri exorbitante, prin Arabiei şi Siriea. Ismail Hagi Abdulah, a expus 4 ar­măsari, dintre care unul murg şi unul roib, de o incomparabilă frumuseţe, a­­geri, vii cu ochii mari expresivi, cu pi­cioarele drepte şi puternice, cu corpurile fine, rotunjite şi de talie ceva mai ră­săriţi ca cei arabi. Pe Ungă pungile pline cu bani roşii, dintre aceşti armăsari şi ele mai ce­reau sultanii de la străbunii noştrii, ca să li se aducă la Stambul, plocon, în afară de tribut. Şi azi noi aruncăm sutimi de mii de lei prin Arabia pe armăsari şi epe de prăsilă—cum s’ar zice—pe cînd uşor, cu mult mai puţine sacrificii, s’ar găsi tipuri de îmbunătăţirea rasei degenerate a cailor noştri, chiar la noi. Austro- Ungaria are o herghelie la Ră­dăuţi de cai, tip rominesc, dintre cari astă­zi unii au ajuns eroii hipodromu­lui vienez! D. General Berendeiu a admirat a­­ceşti armăsari de care vorbii mai sus şi era chiar să-l cumpere dacă d. Lo­­custeanu nu l-ar fi luat înainte cu 1900 lei, pentru a face la şcoala din Bucu­reşti un început de herghelie curat ro­mînească—întreprindere care de­sigur va reuşi, căci a încăput pe mîini bune. Nasip Aii a expus de asemenea doi armăsari, tipuri arabe, de o frumuseţă netăgăduită şi cu calităţi ireproşabile. Apoi Romîni­ca d. Pariano, care a făcut încercări reuşite încrucişînd epe dobrogene cu armăsari engleji, d-sa are şi armăsari arabi pentru aceasta. D-nii Oţetea, Moţoi şi alţii au expus frumoase tipuri de cai, cari pot fi re­montaţi pentru cavaleria noastră. Un tătar, al cărui nume l’am scăpat din vedere, a prezentat un cal, care va alerga mîine în curse, a cărui compa­­raţiune cu calul arab, n’ar putea să-i aducă de cit laude. Cuiul expoziţiunei, a fost, fără în­doială la expoziţiunea cailor, încrede­rea şi mulţumirea tuturor vizitatorilor era aci vădită.* * * Pe lingă acestea, la expoziţia din Constanţa, au mai fost expuse găini, raţe, cocoşi admirabili, olărie prea fru­moasă şi mezeluri, pescărie sărată, ma­rinată, afumată (batog) şi brînzeturi de tot soiul, chiar caşcaval conservat în unt-de-lemn. * * * D. Stolojan, care a venit însoţit de d-na, a mulţumit organizatorilor expo­ziţiunei, precum şi expunătorilor, ru­­gîndu-i ca şi pe viitor să iea parte la încercările Statului, pentru a asigura şi mai curînd succesul dorit de toţi. Acest succes al expoziţiunei se atribue, de toată lumea, după cum am­ arătat la începutul acestei dări de seamă, d-lor Locusteanu şi Filip. Azi alergările de cai despre care vă voi vorbi într’un număr viitor. Ghică * * Ţesăturile şi cusăturile au fost apre­ciate bine, de cei mai pretenţioşi cunos­cători, căci fără îndoială erau minunat lucrate kilimurile cu feliurite flori, mă­­răniile, scoarţele, pînseturile şi ma­teriile de lină, a căror trăinicie rivali­zează cu frumuseţea şi calitatea lor , a­­poi borangic destul de fin. Micite şcoli rurale, au expus, din par­­tea elevilor, lucruri de mină, cari au scos exclamaţiuni de mirare de la vizi­tatori. La diviziunea vitelor, vizitatorii au avut şi mai multe de admirat. Impor­tanţa expoziţiunei a cîştigat aci, mai mult de cît s’ar fi aşteptat cine­va. Crescătorii romîni, în mare parte, turci, tătari, germani colonizaţi, s’au grăbit a expune ce au avut mai de samă în ogrăzile, grajdurile şi staidele lor. S’a remarcat, foarte mult, abţinerea şi nepăsarea bulgarilor. D. G. Pariano, a expus oi produse din încrucişarea oilor dobrogene cu ber­beci charmoise—o reuşită întreprindere care va servi de exemplu crescătorilor vecini, spre a face şi alte încrucişări. D-nii Voicu I. Moţoi, G. Roman, Ra­du Blegii, N. Istrat, s’au întrecut cu oile lor ţigăi bucătăi şi roşii. Şcoala veterinară a expus un berbece şi o oaie cu doi miei, merinos precoci, cari au dat, de fie­care cap, cei maturi, de la 8—11 kgr. lină finămerină. * * * Din arhiva fie la Stînca Cauza penru care lucrările istoricilor noştri sunt atît de anevoioase cînd nu sunt închipuite, şi restaurarea trecutului chiar cel mai apropiat, nu se poate face cu o deplină certitudine, este sărăcimea literaturei noastre istorice. Autobiogra­fiile, monografîiile, memoriile etc., cari copleșesc literatura apusană cu prolixi­tatea lor, adesea ori fără de scrupul, sunt la noi «rara avis in terris» după cu­­vîntul lui Juvenal. Unul după altul, dis­par bărbaţii noastrii polici, cari au con­tribuit, prin munca şi energia lor, la de­şteptarea şi la alcătuirea ţarei noastre de astăzi, şi cu dinşii se duc preţioasele lor amintiri, fără ca să ni se păstreze, cea mai mică parte d’intr’însele, fie prin vr’o scriere a lor, fie macar a unuia din epigonii, care se gudură împrejurul lor. Din cauza acestei păcătoase nepăsari, care constitue o adevărată atrofiare a sim­ţului nostru naţional, câte scumpe şi bo­gate comoare pentru înţelegerea timpu­rilor trecute, nu perdem pe fie­ce zi ? Câte vorbe arhaice, câte apucături ciudate ale strămoşilor noştri nu le-am pute afla şi cu­lege, de pildă, de la sora mai mare a blândului şi măreţului patriot, Costachi Negri, pe care o putem auzi, astă­zi încă, povestind cu duhul şi inteligenţa ei, atît de isteaţă şi de şăgalnică, în ci­t te ui­meşte, despre taifasurile de la curtea lui Vodă, lonitză Sandu Sturza, şi de­spre sălbătăciile lui Joltuhin ? Aceste ar­hive în viaţă, remân necercetate ca şi cea mai mare parte din arhivele noastre publice sau private, care cel puţin sunt, în­tot­deauna, la disposiţia investigaţiu­­nilor noastre. Gândurile aceste jalnice, mi le frămîntă mintea pe cînd puric, strănutînd mereu un vraf de hârţoage vechi, amestecate cu foi prăfuite de tutun, trimis de către Ahmet, nazirul Brăilei, bătrânului boer, din a căruia corespondenţă, transcriu scrisoarea de mai jos. Visternic mare, el fusese candidat la Domnie, mai înainte ca Moldova să fie schilodită prin răpirea Bucovinei şi per­­derea Basarabiei, cară fiul seu î scrie, ca să-l povăţuiască să se lese de atare dorinţă, care astăzi nu ar putea fi de­căt o pacoste, căci Domnia, după ocăr­­muirea lui Kisseleff, a căzut în halul u­­nei isprăvnicii ruseşti, care se capătă la Petersburg şi nu la Stambul, prin Nes­selrode, şi nu prin mijlocirea bancheri­lor de la Viena şi de la Tzarigrad. Se vede că aceşti bancheri speculau cu sca­unele Principatelor, ca şi samsarii de astăzi cu falimentele evreieşti. Credea fiul bătrânului visternic, văzând flotele engleze şi franceze, grămădite în Marea Albă (din turceşte Ak-Denis, marea E­­gea), că s’a împlinit veacul Turcilor, şi contemporanii lui erau cu toţii de aceiaşi părere, punînd aceiaşi diagnoză, «Omu­lui bolnav», îngrijiţi numai că, murind, cadavrul să nu împuţească Europa mai bine de cinzeci de ani. In aşa împrejurări grele, conchide au­torul acestei scrisori, cu multă înţălep­­ciune, că de ar avea un venit de 15000 galbeni, s’ar socoti mai Domn, ’de căt acel ticălos Domn care se va face astăzi. Viena 26 Oct. 1833. Cu pioasă plecăciune sărut măna. Am scris D-tale, cu poşta trecută, cu­prinderea tractatului de la 28 Iunie fă­cut între Poarta Otomanicească şi între Roşia, de graf Orlof, l’au aflat In­glitera şi Frantza şi huesc gazetele lor, şi Frantza au trimes o mare flotă în Marea Albă, aşijderea şi Inglitera, această flotă este la Tenedos, şi Inglitera umblă împreună cu Frantza a străca de­­să poate acel tractat, dar încă înţăleg aceste­­ putere că nu se poate, în halul care se află şi statul turcesc, şi Sultanul, şi au hotărît Englitera sprijinită de Frantza a lua postul Dardanelelor, precum în­­vremea mai veche au luat postul Gibraltarului şi al Maltei, şi apoi ca, cănd vor avea şi Tzarigradul, celelalte puteri au lăsat pe Roşia să facă cum va vroi cu Tur­­chia poate că este şi vre­un plan ca să o încurce acum de­odată în vre­un răz­boi, dar şi poziţia Roşiei cere de a să amesteca în toate ale Turchiei, poate că fireşte ca un aliat, şi de aice să vor a­­mesteca în­­favorul ■ Roşiei, precum în Polonia. Acum toţi cei cu minte privesc răz­boiul despre răsărit, starea şi halul Tur­chiei este vederat, eu vă scriam de vreo

Next