Opinia, octombrie 1919 (Anul 15, nr. 3737-3762)

1919-10-09 / nr. 3744

8744 HI­­ ADMINISTRATIA : : : : pp - Sta. m, Mtes®«em IS. g a1 w $ l­ U F * K Mm m® m Star . ízmm M B. rttífflí COTffilíH |^:®59î rl Mjw-ţv-«* • 4 [ % * • LM joi f OfXiMüP 191 § 8® ^».css la MEIfM OS ffüÄ&ZCHfÄSS 5.. BRtMSÍEJOTJ W? P&& Ste. ük. M&XKSSm li -r ri őSKíCaísm’K/’ti éxaSwávft ä pwb&fó&P* CTei mwm&» vzalsSB] a;s«« H OŢII P*r»iţi cu trenul din Bălţi foarte dimineaţă, ajungem în gara Cobi­­linia în puterea căldurii. De acolo, eu o căruţă, trecem repede printre holde cari dau în pîrg şi curînd a­­jungem­ în Slobozia. Şi cum punem piciorul pe pământ, în gospodăria bătrlnească a tovarăşului meu, cea dintâi veste pe care o auzim parcă ne taie aripile. Cu cinci zile în urmă bătrînii au fost călcaţi de hoţi. Cum s’a putut întâmpla asta ? Nu’i pază ? Nu’i stăpînire ? N’au să­rit vecinii ? Nu a fost în casă nici o armă da apărare? Jandarmii nu au fost înştiinţaţi ? Nu s’au făcut cercetări? Nu s’a descoperit nimica 7 Bâtrîna, palidă, încă zdrobită de peripeţiile unei nopţi de groază, clatină ca amărăciune din cap. Nu! nimic. Nu fi’au putut apăra, nici nu s’a făcut vr’ o cercetare. Bătrînul, căpitanul Alexandru, are o tulburare de mânie In glas : — Jd’au găsit neputineios! Cînd s’au aşezat jandarmii după oastea roainească, m’au înfăţişat cu po­­roncă să ridice armele. M’am su­pus şi am dat puşca de care nu mă despărţeam nici odată. De frica ei ştiau rău­ şi nu au Îndrăznit nici­odată, într’o viaţă de om, să se a­­propie de casa mea. Dar acuma noi oameni de treabă, am dat armele, —şi hoţii pot bate război cu noi în lege. Ei au tot ce le trebue. Cum a fost intim­plarea? De cînd bîntuiau hoţii în părţile acestea ? Hoţii foese pretutindeni, ne lă­mureşte jaassu­uî cel bătrîn. Le au rămas din vremea svobodei puşti, mitraliere şi granate. Se aude că în toate părţile stăpînesc ei pădu­rile şi drumurile. Aşa fac şi aici. Miercuri au ieşit în drumul Cobîlniei în amurg, din pădure, şi au oprit un negustor. L au prădat şi pe urmă l’au omorît. Aşa în fiecare Miercuri ies şi aşteaptă. Au ceasul şi ziua Ier. Pradă, bat, omoară. Alţii ies Vinerea in pădurea Do­­bruşei, în drumul mînăstirei. Şi a­­colo fac altele. De cum înserează, acu­ţi-i groază să te duci la un o­­gor, ori la un prieten, în satul de peste deal. Dar iu ies numai la drum. Intră şi în casele oamenilor. Au năvălit la preotul de la Cuşă­­lăuca Intr’o seară. Altă dată, în pu­terea nopţei, au răzbătut la un gospodar podgorean. De acele l-au chinuit şi l-au înjunghiat. Ţinutul îl au ei îi stăpînire. Acu au venit şi aici. Nu se întunecase de mult. Gos­podarul trecuse prin ogradă şi pe la grajduri, intrase în casă şi se dezbrăcase... II cuprinsese cea din­tiiu aromeală de somn, cînd aude, tresărind îngrijorată, şoapta soţiei: — Dormi? Scoală dumneata, că la noi via musafiri nepoftiţi, —şi ma­i bine. Sunau paşi îndesaţi dupăind în verdac şi supt păretele casei. Uşa «lela coridorul de dindos e smancită, sare di­ clampă, oameni se năpus­tesc îmbulzindu-se, o lumină scân­teie şi descopere deodată guri de puşti...O vo­ie porunceşte: Nu năs­cuţi­­ la pământ!—Atuncea abia au avut vreme să vadă şapte ori opt matahale în cojoace şi burci, cu obrazurile acoperite de desaei borteliţi îi dreptul ochilor. Unul era căpitan. Acela poruncea cu o voce repezită, prefăcută şi sub­ţiată. După câte readuna el, se ve­dea că afară erau straji, şi argatul sta şi el supt le puşcă. A pus pe ai casei la pământ­ ,ia­u acoperit cu ţoale. Le-a pus caraula. Pe urmă au început a cotrobăi prin toate col­­ţările casei. Au deschis comodele şi sanducele, vânturând tot din el». Au «part­e­­ lemuri ungherele, cotloanele sobelor, sondând pretu­tindeni... Şi aşa se povăiau ca a­­casă la dânşii, seu la rând, piază după­­ pânză, carta după carte, desfâcând cadrele de pe păreţi, ecoclorând do­surile icoanelor, pernile, saltelele, tot... Aşa, vreme de două ori trei ceasuri. Şi’ntr’una întrebau de bani şi ameninţau.— Şi se dădeau drept Romani... Că ei au venit dela Iaşi. Că trebuie negreşit să plece cui trenul.. —Ei se dădeau drept peleaţi­ ro­mani, zice bătrânul. Dar b­aaba-i da de gol. Trebuiau negreşit să plece .. Am înţeles că trebuie sâ fie nişte Ruşi din Poiana, nişte scăpaţi din ostrov... Au avut vreme să cerceteze tot şi să aleagă ce le trebuie. Au luat bani, amintiri vechi de aur, rămâne din alte vremuri, pînzături de toate felurile, şi s’au încărcat ca la o nuntă. Iar în vremea asta bătrlna gospo­dină bolnavă de inimă sa sbătea moale supt ţol şi bătrînul naazîl se ruga, pentru dînsa, de-un pahar da apă... In sfîrşit, oamenii mascaţi au ple­cat dujiă ce au făcut felurite ame­ninţări, zînginind armele şi gesti­culând ca la teatru. Afară, pe val», au tras cîteva focuri, ca să steie sătenii liniştiţi în cotloanele lor, şi ei s’au cufundat în jjtatunerie. După alte trei ceasuri, frîagerea a ajuns la jandarmi. După patru zile, „se prezintă la faţa locului“ un dorm* plutoni** ca să vadă ce-a fost. Ii era lene şi soma însă şi se arăta foarte plictisit de atîta bataie de cap.—Ia toate părţile umblă hoţii şi ei, săracii, nu mai au răgaz, in­­tr’una trebuie să umble cu consta­tări pe urmele Ier. Parc’ar fi de drivată! Ce-i şi eu hoţi ăştia cari nu se mai astîmpără! In ochii bătrînului mazîl, cum isprăvea povestirea, erau lacrimi de neputinţă şi de durere. —Nu mi-i atîta cau deşertat casa, zise el cu obidă, dar parcă îmi tre­­mură ş’acuma sufletul de scîrbă «ă s’au stropşit !» ^mine nişte păcătoşi şi m’au­ supus, şi am au ţinut supt pistoale atîta vreme. In noaptea a­­ceia am albit. "Eu de asta » am să mă pot mîngîia !—Mi­­­ţ rușine puțin­tel și pentru jandarmi­­ —adăogi el c’un zîmbet palid. H. RADOVEANU Dr! câ!2 pssWieitata *’«w da arsgen'osgea paralele, popor»! cel mali tos na o *a esnoEfta. Isr cât privofna ps lastacaril de Is er»|8T daraBa&lor ftln prea bis® pițrnia Constituției petiten că e almi la med contondent, c* silit mal malt ca căi «»Spend sast as major!*»!» io* eialipti lar m minoritaig poîidft!, meal ree! al totala! tAraveetteee tormăsan-l funețlo»SrasU ai temenii ds/voîați a!­re ghraniut decisteioHa^. Dapî c&t a« vede din prostion silnicS a viaţa! pnbiice, a»*isinaf«» Conutitsîţiei sa preiSota aid o !r«portanţi. Cetăţenii coaitati, mărie, dar mgb t hapni 9! «a rmt foarte fericiţi Si *t«n8i »adarnic se mai decgreapa. moapttde astei Con’ «'sîlatîi legendam Noi ne merită® r®* glmul, pentru să li admitem pi n!-s prielnic. Brătaim deci JSoe'nu­emai“ sS re­nunţe la lins!» Dessatit nţiei, acea flat o’ aitatt de norme «abv«7Biv.% pi să aaltiv» impresnifi ea intregal rom­ftaiem inerţia »garantei, pminde ae caăsver... Beaorst­a INSEMWARI Încercări inutile Confrate’» „Social sub­i* a pub!i*»t !n două coloane paralele textel» din Constituţie privitoare Ia dsrepturi e ce­tăţeneşti şi libertatea presai, eu da Bret®H»g* care asediată aceste drepturi şi restrânge in mod sspru envaatal ti­­pamimi. Sistema! celor donS celesme »sta nti­­licat, precum se știu, In ca» de plagiat. Si s.»it*l, la prima ochire aruncată sîu­­p a „Ssc allamului*, sm trsairlt aurprin» păal t» stapsfattle de pcaîbilit»t»a iW nie ca doisvenii d-lui general VăneS&na să fi pi» gist democratica noastră Con­st tați*. Da la prima cetire au vgzat intă că nu e vorba de un plagiat ci de 0 uzurpare. Procedarea s’arntm coda* ilit este foarte sugcslvă ta reliefer»» costrsstului brutal diatre gsBero» tstea damocratică a bunicilor noștri și auto­­ritarmmul bltos »1 epigonicor de astăzi. Decretal cenzurei represive n’a pla* giat nimic din Canctituţie. El este de o Originalitat» tipici. Și nu s’ar pute» spun» nici că ar fi plagiat normei» da conducere al» evului media, c­si tins’ pul întunericul st Istorie ar fi mai bun ariăsi d«câ* cafesma decretelor d» la noi. in secolul lemmel. Nsnari ci ^u iatslsg tocmai b!na «are si pute» fi rezultatul practic al sista* mului ecgtstv inv’rebaintst de „Soch­­­­emui*. In adevăr, poate 80 la sută din b!#nda sositră populst e nu ști» a ceti. SfcCongresul fl.Lîgei' Poporalul® este convocat prntn ziua de Joi 23 Octombrie st. n. la Bucureşti. JLeeasti convocare este iscălită i® d. general Averenca şi adaogă că »preşedinţii comitetelor judeţene ale Ligei Poporuluî vor primi insr­­rucţiunile necesare Dialog.­­— Am plecat» -®I Im», spune doamna, — Vă ondu­, rep i. £ un domn. — Pă*ă und«, — Vu Dta piu ă în pinsele alle. * Pentru o gheretă infamă de scânduri proprietarul nu î mulțumit nm cu 8000 le* chine pe am. Și uită h­.upavul îndmd că la urma urmei îmâ­ni sl se va aranja între patru scânduri. * Simplă curiositate. Proprietarul gheretei în chestiune face parte din tiga proprietarilor de imobile urbani ?.­ Aparenţă şi realitate. Comerciantul iţi replică mereu că «2 se mulţ mnesc cu un câştig de l­a sută ca ţ» înainte de rinbetu. Pe ci»A însă («at»ia de rdn­etu acest­e la sută însemna 1 leu câştig la metru d« stofă, a&ia-si insamnă 16 i­i, ast ftl că la 1000 metri etofă comsr i&nt»l căş­­t g% 1000 le * pe ,i*i astă ti câştiga 16000. Şi cu toate a cetea comntrcia*t*l îţi repetă cu seninUdt* cd es mulţumeşte cu »la căştig da â la sulă. Blanc jr VIATA POLITICA Italia la respîritie! — Solutii tosaipsi3«SzafQ5«ni — — Soluţii Enfopgao şi HO telegramă oft As a vesteşte că §u»et,tul Nittl m propus Swtrsânu­lui /feliei, $« urm» însi simţit­or d-hi Tiitoni, ratificarea tratatelor dă la Versailles şi Saint-G­rma n, pe rate ie detircU aţa cum admite constituția italirnâ. Mărira aceasta, ea fi acea a iisofaârii parlamentului, nu consti­tuie I*să de cât o amânare fi nici de chim o soluție a gravei crise prin sare trece ItslU. Impasul la care se găsfftx guver­nul italin este cxtm-ord nar ta adevărat. EaU imposibil ea â’A nuns o să remite la Fiume, dar tot atât de imposibil este ca d td fis scos de acolo. In faţa acestei sitmţiuni fără e­­fire, două soluţii sau faţă în faţă: 9*ţt a l%ţ­il­ili­i, cire are o mare conflict® extern« — ascendenţă în opinia publică, Cifre cere evacuarea lui d’Annnsio dir anexarea Fiumei şi alta a lui Tittoni care pro­conise&să soluţiv mij­odie a unui acord m Aliaţii pe baza de sUntampon Dicolvana umerilor Instimnă a­­mănaren, ă r nimeni nu-şi face ilusia că mu­tatul alegerilor, dat fiind strna de spirit, va ratifica po­litice lui G­olliu­. Şi atunci un cor­fi­­t extern cu Stn­­tele­ Unite e imposibil da eviUt. Soluţia întemă va duce In mod f*tat la o crite txierns, cu urmări imposibila de calculat. Aceastts bimirteies dmă tvenimintele nu vor pre ipitm lucru­rile şi tot ce se croieşte firi­­m va fi resturmt de porunca nmiloană a faptelor în curs. Tratatal dala Versal las in vigoare — Când șl cum va fl pus in aplicare — îndoiala aa mal încape ci In cursul lunci acesteia tratatul de la Versaill^s va Intra Imediat in vigoare. După ratific rea lm dl«ta a Onimauii«, a venit a«ea a Angliei. Io cursul săpt minei acesteia ratificarea vm ti fapt îndeplinit șl în Fer nț« și în Italia. Conform «lauaelor tratatului, «»ea»*»-i suficient p­ut­ru ca el să intre ime­diat în vigoare. De altfel nu m­a­i lacaps nici o îadolall cd sl Sta­tei* Vaite vor radii «a tn curând acuaat pace Faptul ratificării In «ine are o mare importanță. Se sfâr*M-fte definitiv f parte«* procedurală a răz­boiului. Ţările la lnptt uîa« acum «u tivraaila Încete că de a o mal treia oa duşmană. D» alt fel acest neru l’a* f*«ut și până «cu se, de la semnare, englez­i s’­­au tras foloase din acest lucru* Presa franceză se apersevează și ea de valoarea faptului și a şi început a releva neces tate« de* a se termina cu tratamentul in duşman «dl unul popor cu ea e al in­­«h»ist pacea. Noi nu «c-am lămurit încă tn a«ea*t& privință Ră­mân«* de vsrut dacă nu vom continua, pe b«za depr nderel, a trata pe Germani ca duşmani, «hmr după ce tratatul va fi intrat la Vigoare. Cât despre ratificarea din partea Statelor-VnSte, aceasta »re o Importanţă deor bVă f Ind «ă L!*» Naţiunilor, cu toate consecinţele •I Ina s«at«, varia imediat fiinţă. Ce pă at Sweă că in ««»aat* I*tgâ sunt reprezentate stata aa Belgia, Brazilia, Grecia şi Spania) dar Românim bu. înfiinţam unei nmil Ligi lutru apărarea ariinei constituţionale D Pavel Brătăşanu se fac» propovâ* duitorul csel epel­­ gl, de astă dată Intru apărarea ordinai constituţionala. D*k adresează prese! un apel, din esze extragem următoarela : «Mi se pare Domnule Director că încă odată e nevoe ca o mână de pal­maul, liberal, conservatori, democraţi, socialişti, şi mai cu seamă cetăţeni ne înregimentaţi in partid» să-şi dea mixa sn un » sgur scop : restabilirea ordine! constikţionale, unica­­garanţie a unor alegiri libere. Hamal o Ligi Conitituţ’onalS de bani român!, fără deostbira de credinţi polit ce, va putea pune capăt prisei conttituţionale care na rsfâşie iuliantru şi ne slăb­sşte In afarS. Bucunosc Insă că in acsaita L gă nu e loc aici pentru vânători de situariuui, ulei pentru pescuitorii la tapă turbare. C­­e vrea o România !dere liberă și democrată, mă va înțelege. Domnia-Voastră, Domnule Director, dest­rat o mână de statar, prin presa care devine asum ,o sut nela­­ha­ntată a jertfei cetățenești, ca chemarea mea si 9» auziră pâiS in co lbul® cele mal umile. La luptă, contra latftani de stat şi pentru restabilirea constlist'sî. La luptă, conservatori, libera'!, de­­mocraţi, socialişti şi să nu de­punem ■, armele până nu vom vecea ordinea ls' 1 g«13 restabilită*. Informaţii !­­ la ultime’e zi’e situaţia inter­­naţ­onală părea excesiv de ^sumbră. Astă­zi ea trebueşte socotită ca mult ameliorată ; cei dornici de a vedea odată întronată pacea pe pământ sunt îndreptă­­ţi a privi lucruri e cu mu­t mai mult optimism. Astfel tratate e de pace de la Ver­sal­les şi Saint-Germain trebuesc con­siderata ca ratificate. America rati­fică şi­ea fi prin aceasta, Liga Naţ­iunilor, speranţa unor vremuri de linist­­ă libertate. Ca fiinţă definitiv. Re­aţii a diplomat ce au început a fi reuşte, iar indicii sigure spun că pacea cu Bu­garia şi Ungaria va fi fapt indep­inît in cursul scestei ani. Este drept­ că cerul continuă să f­e Întunecat, curând nsă sen­sul va ven­­i pentru sifet­a ta noastră țară. m D. Laedr Teodore­w, magis­trat din localitate, a fost numit pre­fect al luti. Dorohoi. Aceasta întrucât liberalii din Do­­rohoi sunt într’o complectă neînţele­gere şi a fost nevoe a se recurge la o persoană străină de simpatiile 10 cele. După cît ştim, administraţia comunală de pe vremu­­ a dat au­torizaţia de a se construi dizgra­ţioasele gherete din faţa gradinei Tra­an, pe baza unei intervenţiuni a autorităţilor militare şi cu obliga­ţiunea pentru concesionar ca un a­­nume procent din venituri să fie vărsat în favoarea Societăţei­­Or­fanilor din Război. “ Este vreme îndelungată de cînd gheretele construite din scînduri, împotriva dispoziţiunelor tuturor re­­gulamentelor comunale, nu mai ser­­vesc acestui scop ci sunt exploatate de proprietarul hotelului Traian în folo­sinţa exclusivă a căruia au ră­mas. întrebăm administraţia comunală dacă nu crede că a venit momentul ca cea mai principală, stradă a Ia­­­şilor să fie lipsită de asemenea ex­­hibiţiiuni de bîlciu care constitue un prilej pentru o îndrăzneaţă speculă cu chirie. 3§. D-l N. Rsipoiu, Prim Pre­şedinte al Tribunalului Iaşi, aduce la cunoştin­ţa alegătorilor din circum­­scripţia jiă, laşi »l căror certificate de cigători cuprind menţiuni greşite faţă de cete imense în Ud­le elec­torate, să se presimte de urgenţi la Primăria Comunei respective spre a 11 se face rectifirile mienite îa etri fişate,­­ Curtea Marţială a corpului II de armată, judecind pe d. Al­fred Hefter, directorul ziarului „A­­tena“, deşi a găsit că faptele im­putate nu s-au petrecut în timp de război şi deşi a găsit că e loc de a se acorda circumstanţe uşură­toare, l-a condamnat totuşi la 5 ani recluziune. ' ţ $ Ziarul „Izbînda” crede­a şi că pînă la primăvară nu se va per­mite nici un export de cereale din ţară. & La 15 Octombrie, ar» I c »dama* rea geners'S a membrilor sosiet&tel­e arului, .Ocrotirea“, având numeroase chaitiuni importante la ordinea *’M. .Li ae»ft8ti ssdiaţă va parti cipa şi I. P. S. 8. Micropel 1st Punea. 5Si Aseară »’nu întrunit in localul din atr. Col. Ling» Membrii Sindicatului funcţionarilor de Bănci si B­arouri, ocu* fftndu-se de chertiual aim­nistrative.

Next