Opinia, noiembrie 1919 (Anul 15, nr. 3763-3788)
1919-11-20 / nr. 3779
!«t*LXV’lea No.jW9 »HA#: : S6 LM $j£9g& lilKi : : : : 40 , THU IW : : * i 2* . ABSIiXiSTRAȚIA IASI —. Qh Mârzescu 23 - TKfcKFOW !Vo. 5««., y.ip^y, JOI 20,] muß li fi Slksa ytfcw* p ca. crie cottin Mim MS' W4tt-VÂî«."?, A'niat ■ B&mh MaiS fe-' i»&á£ö ANUNCIURI Se primesc ?* AGENTIA DE PUBLICITATE I. BRAN'STEflNU — Str. Gh. Mârzescu 23 — GonfesionaraS exclusivă » publicităţii. Un numir retfeln I Len. O profeţie a lui Dostoievschi Multă lume cunoaşte ciudata şi dureroasa carte a lui Teodor Mihailon Dostoievschi, Intitulată Crimă şi Pedeapsă. Este povestirea halucinată a torturilor autoreşti ale urui nebun dezech’iibrat — din punct de vedere clinic ale tătai nebun — care, într’un moment de criză, a săvîrşit un dublu asasint. Este poate singurul caz patologic pe care un literat a putut sâ-l statornicească în literatură, cu o putere de adevăr înfricoşătoare. Alienistul poate studia pe Rodion Iiomanovici Rasednicof în cartea lui Dostoievschi, ca şi cum l’ar avea într'un colţ de lume reală. Cînd a apărut pentru Întâia oară traducerea acestei opere în Apus, mulţi scriitori au considerat-o ca elucubraţia unei barbar mistic. Dostoiovschi, cu întreaga lume a cărţilor lui, fia ceva nou, tulbure, descumpănit, o latură neliniştitoare şi necunoscută a sufletului moscovit. Cunoscătorii buni ai vieţei ruseşti însă nu singularizează pe marele şi nefericitul scriitor rus în măsura consideraţiilor europene. Lumea lui ar fi mai numeroasă şi mai întinsă decit socotim noi. Răscolnicul, urmărit de ideia ca unii supraom îi svit îngăduite actele de energie, nu se poate opri de a pune ideia în practic şi se emancipează de mediocritatea mulţimii şi de minciunile convenţionale săvîrşind o crimă absurdă. Tendinţa aceasta a societăţii ruseşti de a traduce îa acţiune speculaţa cugetătorilor e îndeosebi caracteristică. Intransigenţa nebună a ideologilor revoluţiei anuale este proba cea mai evidentă. Un european citeşte pe Nietsebe şi pe Rousseau şi-i pune iar în bibliotecă, fără să-şi închipue că are datoria să traducă numaidecît în practică ideile lor. Ei bine, Ruşii, făcind revenţie, pe în practică idei. Şi deslâcţuind catastrofa , care suntem martori, ne apar ca nişte eroi a bolnavei închipuiri a lui Dostoievschi. Din acest punct de vedere „bolnava închipuire“ a genialului scriitor nu era decit un reflex al soarelui apocaliptic care lumina sufletul Bilei anume părţi din societatea rusească. Interesantă, în legătură cu aceasta, este acea pagină de proorociri pe care o găsim în „Crimă şi Pedeapsă“. Rascolniof, bolnav la munca silnică în Siberia , într’un spital, are viziuni pe cînd se zbate în prada delinului. I se părea lui Raseolukof, —arie Dostoievschi, — „că vede lumea întreagă pustită de un flagel teribil şi fără precedent, care, venit din fondurile Asiei, se abătuse asupra Europei. Toţi trebuiau să piară, afară de un mic număr de privilegiaţi. Trichine de o nouă specie, vietăţi microsopice, se introduceau în corpul oamenilor. Dar aceste vietăţi erau spirite dotate cu inteligenţă şi voinţă. Indivizii cari erau infectaţi deveneau chiar în acea clipă nebuni furioşi. Totuşi, lucru ciudat, niciodată oamenii nu se crezuseră mai înţelepţi ca acum, şi aşa de sigur stâpîni pe adevăr.. Niciodată n’avuseseră mai multă înpredere în infaibilitatea judecăţii lor, în soliditea concluziilor lor ştiinţifice şi a principiilor lor morale Sate, oraşe, popoare întregi erau atinse de această boală şi-şi pierdeau raţiunea. Toţi erau tulburaţi şi fără putinţă de a se înţelege unii cu aţii. Fiecare credea că singur el posedă adevărul, şi privind la oamenii lui, se întrista, se bătea în piept pîîngea şi-şi frîngea mîinile. Nimeni nu se mai putea înţelege asupra bîinelui şi asupra răului, nu nu ştiai : pe cine să osîndeşti, pe cine să ierţi. Darauii se îmre-ucideau supt impulsia unei interi absurde. Se adunau la un loc forraînd armate mari, dar după ce începeau campania, neunirea îi despărţia, raidurile se rupeu, războinicii se aruncau unii asupra altora, te omorau şi se lihneau... îndeletnicirile cele mai obişnuite erau părăsite, pentru câ fiecare îşi propunea ideile şi reformele lui şi nimeni nu se putea înţelege. Pământul nu se mai lucra...Ici, colo ,oamenii se adunau în grup®, se înţelegeau petru o acţiune comună, jurau să nu se despărţească, dar după o clipă uitau hotărîrile luate, începeau să se acuze unii pe alţii, să se bată,să se ucidă... Incendiile, foamea complectau acest trist tablou. Oameni şi lucruri, totul pierea. Flagelul îşi întindea din ce In ce mai mult pustiirea. In lumea întreagă puteau să fie salvaţi numai cîţiva oameni predestinaţi a reface neamul omenesc, a reînoi viaţa şi a purifica pămîntul ; dar nimeni nu vedea pe aceşti oameni nicăieri şi nimeni n’auzea cuvîntul lor...“ Citind aceste ânduri surprinzătoare, se poate spune în adevăr că ce s’a petrecut şi ce petrece în marea Rusie pare visul bolnav al unui Rascolnicof. 91. Sadowaran Câie»v« ca şi cum felul cum a demisionat i. ‘Simion iMelşedinti din partidul conservatorprogresist nu i-a asigurăt suficient caderea, « mai intervenit în discuţie .şi d. ‘&dcrc. * Urmărind să nu diminueze cu nimic capitalul partidului conservator-progresist, d. iMcredinţi « reuşit să-fi distrugă în întregime propriul său capital. * Triumful țărănismului nu bisamnă tot acaurii, și prevalarea esteticismului, ^Dovada personagiul în scrisoarea din Dacia că devenind țărănistul jBopescu a încetat să mai fie estetul UMeljeUnlc. * *Dt nu s'o îndura statul In favoarea efşiriaşilorf^frică-mi este el* p&n&. se vor construi locuințele ieftine, oamenii nu vor mai avea cîjip sa se folosească de ele. jf&nă atunci vor fi ch chuit totul cu locuințe scumpe, BLANZY e divergenţa de păreri O inspertattă deosebire de vederi desparte în două pe socialiştii oficiali germani. Pe cînd socialiştii din guvern, cu faimosul Noake, nu dau importanţa primejdiei unei reacţiuni din dreapta, şi se îngrijesc mai mult de eventualitatea unei accentuări a mişcărilor revoluţionare, alţi socialişti majoritari, împreună cu Scheideman, duc mai cu seamă grija mişcărilor dreptei decât a eventualitâţei unei acţiuni din stânga. Aceste atitudini sunt in mod firesc determinate de situaţia politică a fiecăruia. Socialiştii din guvern simt în mod practic avantajul puterei. Exerciţiul puterei in stat determină potia de care slăbiciunea omenească cu greu se desparte. Şi orice reacţiune din dreapta nu poate decât întări autoritatea de guvernământ care se bazează pe conservatorism. Astfel, deţinătorii puterei vor simpatiza totdeauna ca mişcările menite a iritări Conducerea politică şi autoritarizmul exercitat asupra maselor populare. In asemanea împrejurări, în speţă, miniştrii socialişti din Germania vor avea numai grija a se menţine personalmente în plăcuta lor funcţiune de conducători. Din potrivă, o extremisare a revoluţiei prin forţa lucrurilor zguduie tot mai mult principiul oricărei autorităţi politice şi tinde a răsturna la mod brusc formele vechi, practica funcţionărei lor şi perroanela care in momentul critic sunt învestite cu puterea guvernamentală. Asemenea eventualităţi constitue o primejdie directă şî personală pentru miniştri şift. ÎNSEMNĂRI lişti din garer». Şi din contra, triumful ideei de autoritate slăbeşte posibilitatea socialiştilor din afară de ministeriate, de a cuceri puterea «lineaua» şi în numele revoluţiei în acţiune, în timp ce mişcările din stânga favorizează trecerea plăcută de la opoziţie la guvern. Iată psiehologia personală a socialiştilor oficiali germani în exprimarea celor două puncte de vedere, in legătură cu situaţia politico-socială prezentă. Tot in virtutea acestor constatări, susţinem încă odată că partidele socialiste revoluţionare trebue să se păzească de o colaborare în ministerele burgheze, de o abţinere electorală fără sau cu „paralelismul"* opoziţiei burgheze, de vreu* cartel elseto-al, *au amestec la lupta după putere a fracţiunilor politiei oligarhice. p . Căci aitfel, socialiştii se vor trezi cu unii membri mai puţin, cu o forţă politică mai redusă, cu o independenţă şi un radicalism de acţiune grav compromis şi cu un simţ revoluţionar din ce in ce mai atrofiat la contacta oportunismului oligarhic. Şi aşa ce perpetuiază tradiţia ipocrită a luţionismului“ ,aminte,, RENOVATES Viata pol rea Zarul a fost aruncat — Transilvania fAa*& traml'evftfpjii — — Damele!3lsariMi şi legtlljtfttțH — Sortii au fost aruncaţi. Hotărârea partidului naţional ardelenesc se cunoaşte. Ea însemna lovitura de graţie pentru partidul liberal. Avea deci dreptate bătrânul Ion Brătianu când prin instinct a simţit primejdia şi a exclamat că doreşte Transilvania fără trasilvăneni*. Şi această hotărâre a ardelenilor nu este dureroasă pentru liberaliurmai prin făptul că în politica internă pune capăt unei atotputernicii ce ameninţă să se transforme în dictatură, ci şi prin faptul că nu opune un non possumus categoric în ce priveşte condiţiile de pace cu Austria, ci preconizează tratative de ameliorare, având ca ro final menţinerea relaţiunelor cordiale cu aliaţii. . D. Maniu formează noul guvern parlamentar. După cum pot vedea cetitorii din cuprinsul telegramelor din corpul zarului e probabil că acest nou, guvern se va instala pe ziua de Vineri. Dar nu numai acest lucru este astăzi precizat. Senzaţionalul comunicat din „ Epoca "—care confirmă în totul prevederile noastre de acum două săptămâni—determină lămurit caracterul şi misiunea acestui guvern şi a noului parlament. In afară de chestiunile urgente interne, guvernul Mania şi Camera nou aleasă nu sa vor ocupa decât de rezolvirea închieem păcei. Odată chestia aceasta rezolvitâ, o nouă consalaţiune a ţarii va avea loc, probabil tot sub ran guvernismu care va prezentat în ce priveşte vechiul regat, toate garanţiile de imparţialitate faţă de toţi. Este imposibil insă de închipuit că printre chestiunile urgente interne guvernul nu va avea în program şi chestia reîntrării în legalitate. Numărul parlamentarilor hotărâţi a cere imediată demobilizare, ridicarea cenzurei şi stărea de asediu, este atât de covârşitor încât nu mai este îndoială că forţa misterioasă care împingea pânăacumva încătuşarea libertăţilor publica, va fi răpusă Simptomatic în această privinţă , şi preocuparea guvernului actual D. , general Râşcanu, ministru de război, a declarat că se urmează discuţiuni cu Marele Cartier pentru demobilizare. Ceia ce se pare absolut necesar unui guvern de generali, va fi realizat într'o măsură şi mai largă de către un guvern parlamentar şi democratic. Parnumul dizei extents — Liberalii pentru rezistență ă putrsnce - Am ajati* 1« momentisl cnlmiu!int ni eris*« extern», Consiliul ne a invitat să ne pronunț;»m p n î;r y as*io. g«b presiunea rv c nlmeMtcIavi d-n'l ăntoucseu țj general! Coandă la p ri elt ia grabă Parisa* st »a sosit. In Un a etv. Abu sosit, generalul C»»ndă, oare de f*pt «St« aatost primul d legol Romînt, a cHxmîntit golrea r»pâ®-rat& î« pro«« franceză cum oft gdverEUi romín »’a de* evirat pau'rea lemaara fără mcrvA* Precum am spus, sieltem îa momentul paroxistic al crizei externe. Era da r imposibil ca atitudinea diverselor grupări politice sa nu se desemneze făţiş. Ţinuta opoziţiei este cunoscută. Naţionaliştii s’au pronunţat pentru semnare — prin glasul dlui Iorga. Ardelenii şi’au spus şi ei cuvîntul prin holrîrea de acum doua zile şi ţinuta lor se apropie mult de acea a opoziţiei averescanotakiste. Singuri liberalii sunt pentru rezistenţă àoutrance, pentru un refuz categoric de a semna actualele condiţii, şi prin numărul de astăzi al ziarului „Dida“ ei declară că vor face opoziţie viitorului guvern dacă acesta va ceda pe principiul naţionali'ăţilor şi al Ba* natului întreg. Atitudinea pirtldalal I$b?pâ|e logică nu nlît din pune*nl de vede*-® »1 ținutei ?n chwsilm «xternă «it mni ^u ie»B», ptffecc rolul de opoziţi© la oar rwte m«ni ® în urma rezultatulor alegerilor N mal p.tîn d ft govern sî d»ei ne «m« 1 » v I w d ssaedlv d« oportunism, d. Bradonin își va putea permie luatul da a poza la omul «on«eveist politic #» piratatori cei«ma:rU aa £ii4«H-es©iea» românește. Ţărăniştii şi vechile partide Declaraţiile unui corifeiu ţărănist Ziarul „Izbânda‘ s’a adresat unui conducător al partidului ţărănesc pentru a-i cunoaşte părerea în privinţa eventualei colaborări a acestui partid cu „Liga Poporului, iată răspunsul : — Da, ambele partide sunt democratice , n’au conlucrat cu vechile partide la guvernare şi au puncte comune în programele lor. Discuţiuni există numai personal între şefii acestor partide. Or, atât d. N. Iorga cât şi d. general Averescu sunt oameni superiori şi vor trebui lase la o parte resentimentele personale pentru binele ţării şi spre a fi la înălţimea vremurilor şi a situaţiilor înalte ce ocupă. Ar fi de dorit de asemenea ca aleşii partidului socialist să nu se retragă, să conlucreze cu noi, căci se găsesc puncte comune în programele noastre. Acestea în ce priveşte partidele din vechiul regat. Faţă de celedin provinciile alipite, partidul ţărănesc are toată credinţa că ardelenii aduc cu ei democraţie curată şi ar fi dispuşi să conlucreze cu ei la marea operă de regenerare a României Mari. In ce priveşte pe basarabeni şi bucovineni, cu tot regretul, nu putem spune acelaş lucru şi despre ei. Conducătorii lor nu au fost numai reprezentanţii acestor provincii în guvernul central, ci au cochetat prea vădit cu oligarhia liberală de a cărei funestă guvernare poporul e sătul. Şi dovada au făcut-o alegerile. E posibil dar ca aceştia venind alături de noi cu asemenea sentimente, să caute să coloreze cât de puţin chiar, vinul nostru democratic cu cava apă de a oligarhiei liberale. I Informs IV, Partidul naţonalist este din nou ameninţat de o sc zune. Se ştie că d Iorga s’a pronunţat ! pentru semnare, în speranţa că u te- I noi* sa vor căpăta une e îmbunătăţiri. Dimpotrivă d. A C. Cuza este pentruexistenţă Profesorul ieşan a fost întâmpinat I de o persoană din localitate şi între-s bat, cum s’ar potrivi o postură a dunmisale da em cu răspundere atiit a iscă i princip u contro lu ui minorităţior. D Cuza a răspuns • — »Bă mi ss tae mâna, nu de la cot ci de a umăr dacă aţi iscă'i vre odată asemexiea clauză“ ! Replicându-i'se că totuţi d lorga este pentru semnare, d Cuza a adăogat: — „Să iscălească! Dar atunci nu ▼a mai exista nici o legătură intre m ne $ d-sa“. ^ fDintr'o d etlarațiune pe care d. 31m/en 'Jleromna, deputat de U'ași,a făcut-o unui confrate din loca.Uta.tc, reținem, că d-sa, cu toată disciplina de partid ce ți-o impune ca n°r ună, este totuşi ilustrat a lupta pentru ridicarea cenzurăi stârci de asediu şi revenirea la viaţa constituţională.§ Am vorbit la timp despre reluarea instrucţiei în afacerea fraudelor de la Dorohoi cu privire la cumpărarea depozitelor ruseşti. Am spus câ , general Anastasiu, comandantul unei divizii din Ardeal şi care a mai instruit în această afacere pe timpul cînd era în laţi, a revenit aici pentru a continua instrucţia care de altfel a mai fost făcută de vreo patru comisari regali. Faptul că instrucţia a fost încredinţată unui general, dovedeşte că grada superioare militare sunt implicate. De almintrelea noi am şi pomenit la numele unui domn general citat la instrucţie. Instrucţia este aproape terminată şi rămîne de văzut numai dacă se va proceda la darea în judecată a tuturor vinovaţilor. La această chestie face aluzie ziarul „Lumea“ în informaţia sibilică de astăzi dimineaţă. Comisiunea interimară, după intervenţia Ligei Cons matorilor în şedinţa de Marţi seara 18 Noembrie a hotărît ca Primăria, împreună cu o delegaţie din comitetul Ligei Consumatorilor, invitînd şi o delegaţia de 3 negustori din piaţă să fixeze din nou preţuri maximale pe alimentele de prima necesitate, aceasta spre a se pune capăt marei speciile ce se face în prezent cu aceste alimente. Comitetul Ligei Consumatorilor, este convocat a se întruni Joi seara 20 crt., ora 5 fix, in sala de jos a Primărie, spre a alege delegaţia care va lucra in acest scop. 5. CONSILIUL JUDEŢIAN.—Membrii Consiliului judeţian s’au întrunit eri, sub preşidenţia d-lui Velciu. Azistă şi d. Gorgos, Prefect de judeţ. Consiliul hotăreşte’ de a spori plata pentru prestaţii cu 50 la sută, peste preţurile regionale existente azi. După discuţie, se decide a se interveni pe lângă ministerul de lucrări publice, de a se repara de urgenţă şoselele şi podurile, atât cele ce aparţin statulu cât şi cele ale judeţului. în fine consiliul în umanitate, acordă societăţia simfonice „Gh. Enescu“, o subvenţie anuală de 2500 lei. Cu această s’a declarat închisă seziunea ordinară. La Bucureşti, s’a constituit o societate cooperativă,, sub denumirea de „Victoria Unirii“, a funcţionarilor publici şi instituţiunelor de credit. Paralel cu satisfacerea nevoilor de trai, cooperativa va căuta să se achite şi de rolul social pentru propăşirea culturală a membrilor ei. Societatea lansează acţiuni, a câte 100 lei una. Dintre membrii fondatori, se numără toţi funcţionarii superior de la ministere.