Opinia, noiembrie 1919 (Anul 15, nr. 3763-3788)

1919-11-19 / nr. 3778

MIERCURI 19 N®»MBRj£ 1919 A REL XV'laa No. 3778 ABONAM3SNTE: ANUNCIURI Se primesc la AGENȚIA DE PUBLICITATE «N AH: ȘASE LUNI : : T1M LUNI : : » ADMINISTRAȚIA IAȘI —. Gh Mârzes cu 23 — T K LB F O S X« S«® — I. BRANISTEANU R­omjanoD o®Tkcn­ A 88 LSI 40 , 28 . — Sfcr. Gh. Mârzescu 23 ■— Cs»e«sionară »xclusivă a publicității s­ub număr vecfeiu 1 Leu. laşii pe calea pierzarei Cu prilejul unui refuz de Gunoaţt e faptul brutei. Admi­nistraţia comun­­ă a oferit d-lui iu­ w.n au* Bßvsripinhii iah. nie comuna! şi acesta a refuzat mo­tivat oferta. Faptul merită a fi relevat. D. Welt şi-a valorificat prea m­ult destoinicia la conducerea serviciului apelor, pen­­tru ca refuzul, d sale să nu merite o analiză. Iar, pe de altă parte, mo­tivarea refuzului d-sale subliniază prea multe rele la Comuna Iaşi, pen­tru a nu se impune cercetarea lor, mai cu seamă că în curind cetăţenii Iaşului vor fi chemaţi să şi spuie cuvintul. In ce priveşte viitoarea noa­stră gospodăria comunală. Om de ispravă, d. Welt nu vo­ieşte să ia răspunderea unui serviciu, unde, în condiţiile actuale, nu se poate face nimic, şi, într’o­ituaţie, care se agravează pe zi ce merge şi ameninţa laşul cu pierzare. Două sunt faptele nemulţumitoare de acum. Primul. Statul , nu-şi îndeplineşte obligaţiile faţă de comună­­Din mi­lioanele datorite, un singur milion a fost încasat, iar celalt stă sub formă de mandat şi nici pîna acum n'a fost achitat. De alt­fel, ce reprezintă un milion, cînd numai restaurarea ■trăzei Cuza-Vodă coastă 6 700000 lei ? Şi ce valoare au lucrăr­ie dacă aprovizionarea cu material nu se face din timp şi ajungem că în loc să lucrăm primăvara, lucrăm toamna şi iarna? Secundul: Resursele comunale sunt insuficiente. Veniturile actuale ’dtn 5 jum. milioane trebuess urcate la 8 jum. milioane —­ d. Wsk­ indică mijloacele pentru a obţine acest re­zultat. Din acest plus de 3 mili­oane, 1 jum. milioane ar urma să meargă la cheltuitele ordinare, — sporite şi ele în concordanţă cu scumpetea vremurilor—iar restul de 1 jum. milioane ar urma să ser­vească de anuitate la un împrumut de 15-16 milioane, sumă, care îm­preună cu cea datorită de stat, ar putea acoperi cheltuiele pentru res­­taurarea Iaşului, astă­zi ajuns ora­şul—mizerie. In ce ne priveşte nu ne facem i­­luzie. In formula de acum ale gos­podăriilor noastre comunale, e greu de conceput că s’ar putea găsi o administraţie, care să păşească la un program eroic ca cel propus de d. Weit Ne rămine însă speranţa, că va fi dat în fine laşului, ca viitorul consiliu comunal să fie sustras in­fluenţei politice şi in întregime de­votat intereselor acestui nefericit oraş. Atunci, şi numai atunci, se va face ceea ce trebuie pentru ca cea de a doua capitală a ţarei să scape de suferinţele de acum şi de pierzare. Atunci va găsi loc orice program, pr­ost de eroic, pentru a salva laşul nostru. Şi, din fericire, vremea aceea nu pare a fi prea îndepărtată . O scrisoare a d-lui Cădere Din partea d lui M. Cădere pri­mim cele ce urmează, ca o restabi­lire de fapte. Nu tragem nici o con­­cluzie din această scrisoare, în pri­vinţa sentimentelor ce le mai nu­treşte d. Cădere faţă de partidul pro­gresist. Vom reveni însă, pentru a învedera câ, din punctul de vedere al moralităţei politice, ar fi fost mai cinstit dacă d. Mehedinţi se retragea din partidul progresist înainte de a­­legeri — chiar cu riscul unui mare prejudiţiu pentru partidul căruia a aparţinut — de­cît sa se retragă în condiţiile de acum. Tot atunci vom releva şi mănuşa îi cace priveşte „obiciunda obiectivi­tate şi pătrundere a presei noastre*. Vom dovedi că aceste cuvinte nu ne pot fi adu­nate şi că d. Cădere a rămas tot la vechile clişee de a re­curge la atacuri în contra presei ro­­l­îneşti, chiar cînd aceasta nu poate fi pusă în cauză, cum ie cazul d-lui Mehedinți. Și iată acum scrisoarea primită : Domnul» redactor, Ia .Opiat»* dttis 18 Na«»m. spree'U di-ass .Geriet d Isc Mehedinți* ca o b gonit* obeetvitate și pătr-undure & prss«i nna««v, îmi permit sS ntervin, nu pentru a ran­fise gestul d- ul M — aceasta îl prvssîe pe d-m — dar pen­tru a îa.Stars sml® st­imații nttexal* im articolul prim »I Ormiet, și cari s* flrmațîHîo eonetimeac argumentul prin­cipal pe care ae dăduse aprecierile re‘ dact ud ei , snuras că dl. M. »’ar fi ales un psrhmnt „c* progresist*. Ori dl. M. e cmd dat in Patos in trântea arsei liste independente, /»pt cunoscut direc* pel p«r»­datai și presei progeeaiste, care nici nu a ammtat printre c»n»â d»‘ m­nie d- par i d p ace * depa dot«» d-la M Tocmai­­ e*tru motivul ci tra% iwcbp nă nte. Ia acel^s timp dl M. » r*fue»t a cattdi s* 1« Capitală pa ngs» p og emstă. Veţi recunoaşte, od tă ca restabilire» adevăruri, cu dl. M*hsdințt an *»'• alesei partidului progresii!, ș! ci dacă d sa s'-ar fi „reluat libertatea d« acționa* Ina nte ds alegeri, ar fi a­dus un­­ însemnat prejudiciu partidului pregrealsi în lupta electorali ce a svat de susținut, deci nu poata fi vorba d» .oportunii u culpabil", nici de .proce­dee mist fljStoare* — Chiar daci re* gretim ga »tul, nu se poate ai tim ne­drepți cu apal care l-a ficat. Cu toată stima D. M. CĂDERE Sf<OT£ ffjresa opoziţionistă se plânge, mereu că opinia publică nu ştie nimic în ceh ce se petrec în chestia externă, dar aceast opinie, cum­ află ce s'a în­tâmplat, dedăr­i ca bucuros ar fi renunţat de a mai fi aflat ceea ce a aflat. * Câţi­ va funcţionari ie la căile ferate au fost dovediţi necinstiţi. Restul JJ­­Ex­­cepţia confirmă reguta. * :'Lumea mu­ se sfieşte a spune în gura mare că ceea ce fac luncile în privinţa subscripţiilor pentru acţiuni, constituie o acţiune necinstită. * În mijocul discordanţei şi a dezarma­ntei generali, care domneşte la noi, singur concertele simfonice ar putea să ne mai mângâie niţel. OK numai de nu se întâmpla şi acolo disonanţe şi dezacorduri. Vom vedea deseară. BLANZY ÎNSEMNĂRI Cumplită îngrijorare S.iri îngrijitoar», »»sits dim t»aU uaghimils ţârii, arată primejdia îaf#ms­tărei ce ne ame­­ninţă din nou. Recolta anului cureat a fost destul de bo­gată pentru asigurarea hranei interne, rămâ­nând şi o cantitate disponibilă pentru export. Dar timiditatea autorităţilor burgheze faţă de marii producători a făcut ca o justă şi­­raţio­nală repartiţie a grâului să nu se îndepli­nească, depozitele centrelor districtuale să ră­­mâe goale, iar pânea silnişă să nu fie prompt şî suficient asigurată. . Cantităţile de grind şi cotele disponibile, scăpând de sub control­ul celor în drept, pro­ducătorii şi intermediarii au fost favorizaţi în opera de speculă, preţurile maximate erodate, şi populaţia ameninţată a plăti o pâne cât mai scumpă. Din pricina aceleaşi lipse de control serios, contrabandele la Ukraina şi Polonia s’au făcut şi se fac pe scară întinsă. Ba însu­şi guvernul, cu politica lui de preumblare prin Ungaria—din care motive ne zbatem astăzi în cercul de fier al ultimatumului a­iaţilor — a trebuit să transporte din grâul românesc în ţei­itorii­e provizoriu ocupate. Acesta cantităţi erau destul de respectabile şi micşorau simţitor hrana po­pulaţiei noastre, alături de cantităţile necesare alimentarei unei numeroase armate mobilizate de atâta vreme. Patriotismul specific al boerilor noştri, îi face să speculeze împuţinarea grâului prin urcarea sistematică a preţului La cererea mare şi oferta mică, pungile mas­elor muncitoare vor fi curând lovite de moarte. Iată spectrul îngrozitor al foametei! Dar dac­ă anul anosta hrana publică va fi oricum asigurată, situaţia pe anul viitor se în­treved«­ia «ondiţiuni ca d­osebit» ‘ deplorabil».­­In toată ţara, însem­n ţările de toamnă a­proape nu s’au făcut de loc. Un milion da hectare—strictul necesar—aşteaptă şi astăzi, la pragul iernei, să-şi răstoarne brazda. Şi e cu totul îndoelnic dacă lucrul mai este, macar în parte, cu putinţă Foametea complectă bate la poarta anului ce vine ! Şi dacă muncile agricole nu s’au făcut, hrana poporului n’a fost asigurată, vina principală este a oligarhiei care duce aventuri războinice şi se îmbată de primejdia imaginară a aşa numitului „bolşevism“, din care pricină menţine ţara sub arme şi determină dictatura politică drept singura realitate existentă. Prelungirea insuportabilă a stărei de război, sustragerea ţărănimei de la muncă, prin mo­bilizarea perpetuă—iată cauzele primejdiei ali­mentare, şi ca urm­are firească, iată vina pri­mordială a viitoarelor primejdii de altă natură, deasupra și peste chestiunile strict materiale... Își amintesc conducătorii de cuvântul biblic , pi cir sa ta prin tiu»...? RENOVATRS Somaţiune în Regulă — Pumitm im i*»ftâ9»zB®9»e — ppascpisptttii fopm'tnuSui du 7 zii® Ceia ce pänä acum en acceptat sub rezerva confirmarei, este astăzi un fapt îndeplinit. Nota ultimă a aliaţilor, redactată în termeni cu care Consiliul Suprem nu s’a adresat decât numai Germaniei — nu şi celorlalte ţări învinse — consti­tue un ultimatum, nu numai în ce pri­veşte termenul de evacuare a Ungariei ci şi în privinţă semnărei păcei de la Saint-Germain. Nu suntem invitaţi numai a ne re­trage trupele înăuntru graniţelor de frontieră fixate, ci suntem înştiinţaţi că, dacă până în 7 zile nu semnăm pacea cu Austria vom fi eliminaţi din rândul statelor aliate şi asociate şi relaţiile diplomatice cu noi vor fi rupte. ... - ... -nu-’ .... / , -,vl' Cu ocazia producerei acestui ul­­timatum, s'a mai întîmplat un fapt care răstoarnă şi o altă combinaţie politică a acelor care susţineau rezis­tenţa­ . Italia, în tot timpul neînţelegerei noastre cu aliaţii, făcea un joc dublu. La Paris se declara de acord cu Consiliul suprem. La Bucureşti, mi­nistrul Italiei se eschiva de la orice demers colectiv al reprezintanţilor aliaţilor. Lucrul acesta, pe lîngă că ali­menta o atitudine ce nu convenea Consiliului Suprem, mai avea aerul de a dovedi o spărtură în privinţa chestiunei romîneşti. Consiliul Su­prem a luat măsuri. Italia a fost rechemată la datorie şi la ultimul demers pe lingă guvernul nostru n’a lipsit nici reprezintantul ei la Bucu­reşti. Hotărîrile în ce ne priveşte, se iau in unanimitate. * Pentru ori­ce minte laminată, cete ce se întâmplă acum erau fatale Con­siliul Suprem era angajat, în privinţa noastră, într’o chestie principială prea mare pentru a fi putut ceda. Trompe­tele noastre de rezistenţă erau menite a suna în deşert. Deja se vorbeşte că guvernul actual românesc ar fi luat angajamente şi ar f făcut declaraţiuni care să se apro­pie de cele făcute de către iugoslavi. Ce era fatal, s'a întâmplat! V­ATA P OL­TICA Xun guvern Maniu se impune — Soluţia chestiei externe, apoi dizolvarea Parlamentului — A don» »I după ce a’a cdnd­ent resultstul aI»g«rlIoi« p’Btrn CamvrA, nm miţinut e* un guver» Mania se impune. Am mai a­­dAosat că, pent­u ca un «tara guvern •*-»' poată îndeplini misiunea, in dificila a (naţia actual» interna fl externă, v» ave» neroe de ere­ditai d-tor Take­­ones a fi general Averesen. LftaAm pe eittto­ i» după ce an Inat eunoftilnțft de telegramele d® »Rtăil dîmineaţA cu» privire 1« soluţia ori* I polltlae aetuaâe, i& judece daca prevederile noastre sunt «sa na m­adlficate.­ ­ Dealtfel era şi singura soluţie posibilă. Guvernul parlamentar nu putea să nu fie expresiunea celui mai compact şi numeros grup din Camera. Numai aşa i se putea asigura viabilitatea. Pe de altă parte, menţinând parlamentului de acum un ca­racter de Cameră ordinară şi exclusiv pentru soluţionarea ches­tiei externe, se chezăşuia posibilitatea unei înţelegeri cu d-nii Take Ionescu şi general Averescu pe baza acestui caracter al par­lamentului şi a imediatei dizolvări, îndată după soluţionarea ches­­tiunei externe. Cum am ajuns la ultimatumul — în istoric al ultimelor note — Ziarul Români­mea publică următo­rul istoric al notelor ultime primite de guvernul nostru din partea consiliului suprem. Oficiosul francez susţine că deţine aceste date din cea mai auto­rizată sursă­ . „În intervalul de timp, de la 12 Octombrie și până azi, România a primit 4 note din partea Consiliului Suprem, dintre care, a patra este un adevărat ultimatum. Prima notă, este acea lungă de la 12 Oct A doua notă, este aceia prin care, Consiliul Suprem, văzând că guvernul român întârzie de a răspunde, deși prin nota întâia i se ceruse un răspuns „cât m­ai rapid“, aduce la cuno­ştinţa României ca dacă nu va răspunde cât mai neîntârziat, şi nu va semna tratul cu Austria şi Convenţia adiţională, nu va fî pri­mită să semneze tratatul cu Bulgaria. A treia notă, este aceea prin care, Consiliul Suprem, văzând că România tot nu răspunde, o somează să-şi,retragă de urgenţă trupele din Budapesta, pe lima fruntariilor visată de Con­ferinţa de Pace. Această iotă este redactată în termeni foarte tari. In fine, a patra notă, este ''aceea pe care a primit-o alaltăeri guvernul român, nota ultima­tum, prin care Consiliul Suprem anunţă Ro­mânia, că daca până în şapte zile, nu-şi va retrage trupele pe linia frontierelor fixate de Conferinţă şi nu va semna tratatul cu Austria şi Convenţia adiţională, România va fi consi­derată ca ne mai făcînd parte din Conferinţa Păcei. Ea va fi exclusă din Liga Naţiunilor şi Aliaţii, retrăgând pe reprezentanţii lor la Bucureşti, vor considera ca rupte relaţiile lor politice şi economice cu România.“ * Saat Indicii pA »fa s’a făcut CA astfel aranjate lucrările, criza politică Internă îşi va găsi dezlegarea și noul guvern va putea să sa­portpe exclusiv cu rezolvarea cheatiunei externe. Ofif®»lî €@tion Holi$c! In Franţa Lyon. — Din Praga se comunică că Mercarea viitoare vor pleca cu un tren special la Paria ofițerii Ceho­slovaci. Ei vor urma cursul şcoale­­lor militare franceze. M Prin presă s’a pornit O ▼,« cam* pan­e pentru demobilizare intre multe și puternice argumente în favoarea acestei măsuri —• uneia in legătură cu attujtţîa noastră crit ca f nancîară, a tele în egâtură cu »ta­rea »piritelor celor mob lizaţi — este foarte interesant de re evat unul nou produs de z­arul „Steagul ”, oficiosul unuî partid incontestab­­ dinas tic şi partizan al ordine!. ,,Steagu“ re evă, şi cu drept cu­­rsat, că temeiul menţ nerei mobi­l‘ zărilor ar fi necesitatea de trupe nu* meroase pentru paza Ordinei nterne fi. veghiarea la grange. Dar, d© ar fi să se facă socotea a ordonanţe or, aprozilor, mjntarhor de b­irou, de legătură , ce or utiilzaţi la serv’ciile anexe cu s guranţă că »’ar const tui numaru' de d­o z • necesare pentru paza ordne, aşa încât n‘»r ma fi nevoe de enormele cheltueil cu mo­­­b I zarea Incontestabil că argumentul „SteA­­gu'u * este hotărâtor. SR Din Piteşti primim o telegramă sem­­nata Grig T. Coandă cu următorul cuprins: .Rog rectificaţ­i, nu sunt eu întemeetorul partidului ţărănesc''. Satisfacem în totul cererea excelen­tului deputat de Piteşti . Nu putem însă să nu vedem în această comu­nicare, sentimentul unui om care, după ce a făurit o organizaţie politică, nu doreşte să i se­­atribue o operă care de acum încolo îmbracă un caracter colectiv. 1 Tâ Din sorginte sigură, put­em arăta că prima revendecare pe care partidul ţărănist o va susţine în parlament va fi amnistia generală. gg AMENINŢAREA KIEVULUI. „Sfatul Ţârii“ află ca bolşevicii au împresurat Kievul , din trei părţi. Denikiniştii evacuiază ora­şul. Dealtfel, situaţia trupelor lui Denikin mai este grav compro­misă din cauza răscoalelor din Ukraina şi Caucaz. Răsculaţii formează unităţi or­ganizate şi ameninţă pe Denikin cu distrugerea. Ziarul „Socialismul“ a fost sus­pendat din cauza unui articol asu­pra armatei. m In ziua de 25 Noembrie se va ţine un nou examen de admitere în liceele militare din Chişinău şi Tg. Mureş. m Membrii partidului ţărănesc din localitate au convenit ori în de­finitiv, ca d. Paul Bujor să opteze pentru senat, iar locul de deputat să fie cedat d-lui Ciobanu insti­tutor. m­ari înainte de prînz, d. A. C. Cuza, a avut o consfătuire cu prie­tenii săi din Botoşani şi Dorohoi.­­ Membrii Cercului didactic sunt invitaţi să se întrunească în adu­nare gală, in localul din strada Lă­­puşneanu, miercuri 19 neoembrie ora 5 P. m., la ordinea zilei fiind ij Fixarea unei­ cotizaţii suplimen­tare pentru anul acesta 2) Votarea bugetului 3) Cooptarea de membri noi în Comitetul cercului. Ziarele franceze, publică o a doua listă de morţi, în urma ca­­tastrofei de tren din Pont-sur Jeune. In această listă figurează din Ro­­mânia d-na Filderman, din Bucureşti, a căreia fiu e doctor în medicină, stabilit la Paris, strada Rosa Bon­heur, apoi directorul Ştefânescu din Bucureşti, şi d-ra Estera Salsber­­ghei din Chișinău. Mecanicul șef Bonzou, care con­ducea unul din trenuri, a declarat, că această catastrofă era inevitabila prin faptul că toate mașinele sunt d­eteri­orate.

Next