Opinia, februarie 1920 (Anul 16, nr. 3832-3851)

1920-02-14 / nr. 3839

V ¡-«íá»i-îi. T-'-i^nnifmnwiimii i>iiN>iiiiiwi#ii*j>iii|i)Iw|iijwiiii)í!íi.|iwi t Soci g| ia romín! ll'8 In toată Europa partidele socialiste, în urma războiului european, trec prin­tr'o­­criză, care, în acest ceas al marilor șocate­­, nu poate de cit folosi burghe­ziei. Pe cînd elementele noi, tinere, impa­ciente, cu care pretutindeni socializmul şi-a îngroşat rîndurile, cred că ceasul aefirnei violente, al revoluţiei sociale şi al dictatură proletariatului a sosit, e­­lementele vechi, călite în şcoala expe­­rienţii, ezită să renunţe la calea legală, conştiente de dificultatea­­nespusă a si­tuaţiei, de pregătirea insuficientă, de e­­norma răspundere care apasă asupra lor. La orizont ele văd ameninţător spectrul anarhiei şi pe urma lui forţele reacţi­­unei rîdicînd capul. Şi era natural ca sub influenţa eve­nimentelor din Rusia unde regimul bol­şevic al lui Lenin, în ciuda burgheziei europene, nu numai că reuşeşte să se menţină ba chiar e victorios împotriva armatelor contra revoluţionare finanţate de dinsa, curentul extremist să crească. Acelaş lucru s’a întîmplat şi în sînul partidului socialist român în care secţia Bucureşti s’a declarat pentru adesiune la Internaţionala a IlI-a rămînînd ca în această importantă chestie să decidă un congres apropiat. Intru­­ cît d­e oportuni această decizie şi care pot fi consecinţele ei ? A porni de la analiza obiectivă a realităţii so­ciale, atunci cînd e vorba de tactică unei mişcări, e una din învăţăturile marxis­mului. In lupta lui împotriva oligarhiei, social democratismul român poate compta pe o armată disciplinată de aproape un sfert de milion, dar acest număr e ne­însemnat faţă de multele milioane ele ţarani, massă amorfă şi în mare parte inconştientă, care dacă e mişcată de do­rinţa unei bucăţi de pămînt, rămîne in­­senzibilă faţă de revendicările socialiste şi naţionalizarea solului nu e un ideal care s’o poată încă entasiasma. Şi dacă in revoluţia rusească ţărăni­mea pare a fi acceptat în chip pasiv dictatura lui Lenin şi regimul sovietelor, în care predomină proletariatul industrial, cine ştie dacă mint această ţărănime în care o burghezie rurală de curînd for­mată începe a se organiza în puternice cooperative, nu-i va grăbi declinul. Desigur dezorganizarea profundă a vieţii noastre economice, incapacitatea partidelor politice, vechi şi noi de a o remedia, nemulţămirea adîncă a tuturor păturilor sociale din lumea oraşelor, par a favoriza încercările revoluţionare ale unei minorităţi hotărîte, dar e foarte îndoelnic dacă fără concursul ţărănimei ele ar putea duce mai departe decit la succesul efemer al cîtor­va zile. Şi totu­l ne face să credem, că de­parte de a seconda o mişcare rev­o­la­cio­nară a proletariatului din oraşe, ţă­rănimea se va ridica împotriva lui, a­­rîţată de o oligarhie care ştie să ex­ploateze cu abilitate instinctele ei con­servatoare, şovinismul şi xenofobia. Şi urmările oricărei încercări de a imprima luptei de clasă un caracter violent vor fi represiunea sîngeroasă, urmată în mod fatal de dictatura mili­tară şi întărirea tuturor forţelor de reacţiune ale acestei ţări. Şi social democraţie romînâ nu numai că se va fi îndepărtat atunci de ţinta urmărită dar va fi compromis pentru multă vreme libertăţile publice, şi va fi întîrziat democratizarea ţării. Menirea ei mi se pare astăzi cu totul alta. Nelâsîndu-se sedusă de mirajul din răsărit, fără a se abate de la calea le­gală, un larg timp d activitate se des­chide înaintea ei. Pînă în ziua depăr­tată încă, cînd situaţia de fapt ca şi pregătirea technică intelectuală şi su­fletească îi vor permite să păşească la realizarea idealului ei integral, organ de control şi de critică al oligarhiei stă­­pînitoare, rolul ei e să facă educaţia cetăţenească şi socială a masselor. Crezul socialist nu se reduce la lupta pentru revendicări materiale, el trebui să vorbească masselor muncitoare nu numai de drepturi dar şi de datorii, azi cînd producţia e scăzută şi un vînt de lene şi de apetituri brutale pane în primejdie însuşi temeliile civilizaţiei. In starea chaotică în care ne aflăm, cînd vechile partide istorice se dizolvă şi altele noi încearcă să se închege pe numele lor, partidul socialist român e mai ales acela care prin caracterul său internaţional poate contribui la crearea­­ unui mediu moral deschis largului cu­rent al vieţii europene, media în care sentimentul libertăţilor publice ca şi a­­cel al demnităţei omeneşti nu e un­­sim­plu nume, media de care ţara noastră ca orientalizmul moravurilor, cu remi­niscenţele ei sem­i­scodate, cu obscuran­­tizmul şi intoleranţa ei e încă atît de departe. Iată ceia ce stă în domeniul posibi­­lităţilor şi ceia ce socializmul român mi se pare că ar putea face astăzi. Dar mă tem că scriu în zadar. Cea­sul nu e prielnic analizei reci şi jude­căţii obiective. Toate patimele au fost dezlănţuite de grozavul război. Şi alături de de­magogia naţionalistă şi acea roşie are nevoe de victime. OCTAV BOTEZ MfL XYI-lea No. 383S M l>Vr»»yie 1920 twemi 4 ■« i ai 0 I 0 B ; Se }»r*®*«ae AGSSTiA DI PUBLfCITftT* Î, BÄÄN StHÄNU — Sir.. CA- • 83 —* »»ft**«»»«»**. «xcttmv* « m SJfe: . u> m^m $ fratu m ah. ŞA8I- LUH; mm. him í &«<* ÍIAR POUITIC COTIDIAN. S ®S ®?«« S'«>ö DA4e-vei D. dr. Zossin, primarul oraşului este foarte surprins că i se cere să se pronunţe daca e naţionalist sau ţă­rănist. Se miră omul că nu poate să fie astă­zi şi una şi alta, după ce în viaţa d-sale­­politică de pînă acum a putut să fie de toate. O mare luptă în jurul instituţiei jan­­darmaniei.­­ Şi elfi n’ar fi fost în stare să­­apară în luptă, dacă n’ar fi fost jandar­­marie.* A avut dreptate CriSSeus cînd a spus ieri că oameni mari politici pot sfârşi prin a fi oportunişti, dar ci oportu­niştii nu pot sfârşi prin a fi oameni mari politici. Dovadă că avem mulţi cari sunt o­­portunişti şi foarte puțini care sunt oameni mari politici. MN 8XMNAR1 epifeetal reacţionar Valul de inconştient! care *agită su­prafaţa opiniei noastre publice *’a lipsit să facă deputat şi pe d. A. C. Cuza. Şi acest produs parlamentar al unor forţe oculte, nedezminţindu-şi eblrsia politică, se fofilează pretutindeni,­­cu an zgomot de fierărie ruginită şi se autosugestio­nează in credinţa stranie că ar mai pu­tea avea un rol al realităţii în această lume nouă, că ar mai găsi vre-o punte de viitor care să suporte­­povara inco­­herenţei şi răutăţei lui nemăsurate. Inexperienţa şi promiscuitatea acestui Parlament au dat im larg prilej d-lui Cuza să se comporte ca un personaj ca greutate. Şi economistul de contrabandă şi-a dat o lăudabilă silinţă să-şi păs­treze un prestigiu la care, de bună seamă, nici el însuşi nu visa. Dar această situaţiune falsă a covîr­­şit în cele din urmă abilitatea de ele­fant a d-lui Cuza. Şi antisemitul nostru profesor şi-a luat la purtare haina-i pe­recită de condotier medieval. Intr’o şedinţă recentă a Camerei, tăi­­nuitorul de glsn­emete s'a mărturisit în fine ca un duşman neîmpăcat a tot ce este democraţie şi libertate. Şi-a mărtu­risit dragostea absolută pentru concepţia ţaristă de guvernământ, a preconizat as­primea forţei de stat, îngenunchiarea ce­tăţeanului şi distrugerea în germen a ori­cărei veleităţi de libertate socială. Exemplificându-şi la un moment dat jalnicul punct de vedere, d. A. C. Cuza n’a ezitat să aprobe masacrul de la 13 Decembrie 1918, eechetând astfel cu reacţionarismul foacial a! partidului li­beral. Nimic surprinzător. Un veninos anti­semit nu poate fi niciodată în fond altceva decât sacul celor mai rele instincte şi celor mai preistorice concepţiuni în Ma­terie de organizare obştească. Pentru tel deprins a privi lucrurile mai cu atenţia, n’a fost niciodată un secret reacţiona­rismul integral al d-lui Cuza—după cum însuşi d. N. Iorga a spus-o. Şi lecţia de la Cameră va lecui pro­babil pe acei naivi care au putut crede că o viaţă nouă şi curată ar putea fi comparabilă cu persoana inutilă, de politi­cs* aer«, al d-lui A. C. Cuza. H*N»TAZ|S« Siguranţa la Cameră — nn ei den fele de­ ieri • — Nu an o phis, dar dreptur­i te emulai — Telegraful ne aduce amănunte despre cele petrecute ieri la Cameră cu ocazia duelului, oratoric încins între d. Mâr­­zescu şi deputaţii socialişti în chestia propagandei socialiste şi a ţinutei Sigu­ranţei generale. Nu vom insista astăzi asupra miezu­lui discuţiunei urmate şi nici în privinţa incidentelor. Pentru a face o analiză mai simplă a acestei discluţiuni, urmează să aşteptăm textul dezbaterilor. Succin­tele rezumate telegrafice nu ne pot sluji în­deajuns pentru aceasta. Două sunt însă chestiunele care pot fi imediat cercetate, în legătură cu a­­ceastă problemă și la lumina actelor cunoscute. Facem aceasta în cele ce urmează. * Prima: propaganda awarid­să. Em pregetam un moment ei© a spune ci ordinea actuală tr©­­bueşte păzită şi că ori­unde se constată o acţiune ilegala sa urmează a fi reprimata. In cad­rul organelor menita a asigura această ordine, evident că Intră şi poliţia cu ramura ei: Sigu­ranţa Generali a Statului. SfescSt, un lucru. .. item ca la tentative de ilegalitate să se­ răspundă cu ilegalităţi por­nite de sus. Clei pururea anar­hia de sus a fost mai primej­dioasă decât anarhia"de jos. Mai cu seamă­ lucrul acesta este adevărat la noi, unde cul­tul respectului legilor constitue o rara avist pe când nelegiuirea şi abuzul fac® parte integrantă din sufletul celor imbricaţi de o putere ed...Snisî dativă. ■ * Dacă Siguranța Generală m’ar fi mârgenit la rolul de păzitor al or­dinei ea n’ar fi rădicat tmpotriva-i .’«cotul de astăzi. Pentru a-și justifica însă menirea și mai cu seamă enorma iioseală de fon­duri, ea a purces la infinita serie de nelegiuiri care constitue pagina cea mai neagră a războiului, şi recurge la­ in­­venţiuni şi comploturi care, oricât sunt de abjecte, nu o acopăr cu suficientul ridicol pentru a învedera că ea constitue o inutilitate. Că se pretează la toate ilegalităţile, se dovedeşte cu mii de cazuri din care aici la Iaşi e tipic faptul povestit la un moment dat de fostul şef al siguranţei Iordăchescu, într-un grup de persoane al căror nume îl putem da, că atunci când a fost să-l areste pe Max Wexler i s-a cerut să-l cheme la siguranţă „ca să-i găsească ceva“ ! Cât despre necesitatea Siguranţei ca organ de stat, înainte de război, vom spune doar că, în timpul ministeriatului de interne al d-lui Take Ionescu şi al cunoscutelor lupte dintre conservatori din acea vreme, fostul şef al Siguranţei s-a prezintat ministrului său pentru a-i face cunoscut o serie de rendez-vous-uri clandestine ale unui mar­cant personaj politic, adversar al d-lui Take Ionescu.* Organ de paza ordinei, da. Siguranţa ca şi celelalte auto­rităţi. Organ de împilare, de ilegalităţi, de sugrumarea liber­tăţilor, de nesocotirea dreptu­rilor elementare ale omului — nu. Aceasta nu se va mai putea, iar sistemul de până acum va trebui și la sfirşit, ori­cât de puternic© ar fi pro­ftetele de sprijin. Pe mâne partea două: Sigu­ranţa ca armă de partid. ▼1AŢA fUTlC&î a Noua W&miStl.— „Monito­rul oficial1“ anunţi numirea d’n­ai Arthur G. Sion, vice-preşedinte al comisiunei interimare Iaşi, In locul d-lui «ir. Oefan, demi­sionat; dr. SFiSip @sumenfe6d, membru în Sosul d-lui Sigmund Diamant Iar d-na Ana sconta Cher­bash şi d. S. Daîineasu membrii, în locurile vacant®. * As­t­fel dar ştirea, care a sir­­culat acum vr’o opt zile şi a fost apoi dezminţită, se confir­mă pa deplin. Modul cum s’a ticut nidi la schimbări în comisia interima­ri este cel puţin straniu. ¥©8aS s’a făcut de la Bucureşti, fără ca c©S din Saşi sr fi fost s^acar întrebaţi. Cît despre cazul Sigmund Dia­mant, ©I ©sta tipis, a­sa a fost pur şi simplu înlocuit, fara si fi fost înştiinţat macar, cu aţii mai puţin fără si fi manifestat vr*o dorinţă de retragere. . In fapt înlocuirea s’a făcut din voinţa expresă a ministru­lui de interne şi în urma soli­citărilor muncitorilor, care s’au prins în potriva acestui specu­lator numit la comisia interi­mari. „­ In­ legătură cu sovietismul de la liceul internat, credem util să reîmpros­pătăm tn memoria confraţilor de la „Mişcarea“ că în timpul ministeriatului lui Spiru Haret, profesorii liceului „Mi­­hai Bravul“ din capitala au ales ca director pe­ d. Spiridon Popescu, pro­fesor de matematici, care a fost apoi un excelent director, ce-i dreptul numai pentru un scurt timp, întru cît a fost Martad chemat într’o funcţie superioară la ministerul de instrucţie. Dar sovietismul de această natură e mult mai vechi. Pe­­ vremea ministe­riatului bătrînului Gh. Mîrzescu, pro­fesorii AU ALES un membru în Con­siliul permanent al instrucţiei, nu per­soana profesorului Otescu. Şi în ce priveşte inspectoratele sub regimul Marghiloman, cum se face că patriotul naţional-liberal Valaori a fune* tonnt mm atare, al Atari de d. Th. Bm­­? ATIUNI Üf£ Scrisosr«» ae*ekisă f« «ara d. Matei Cantacuzino a adresat o d lui Borcea, era referitaars'la ra­­fuzul d lui ainistra d© a ratifica votul senatului universitar pe baza a t. 81 referitoare la nuntirea d lui P. Dragomireacu ca profesor de drept comercial Motivul invocat de ministru ett© că hotărîrea Senatului nu cereapande exact art. 81 care prevede că poate fi numit profesor universităr acel ale cărui lucrări prezintă u mane valoare. Senatul unive­rsitar­­a pre­zintat lucrările d-lui Dragomirscu ca de o reali valoare. E de remarcat că miniatrul care a recurs la acest procedeu, a fost el însuşi numit profesor pe baza art. 81, fără ca hotărirea Senatului să prevadă că lucrările do tale sunt de mare valoare. Iar numirii© recente ale d-lor Sanieievici şi Cerd­­ea pr®­­feaori universitari la Iaşi la-a făcut acelaşi ministru fără a »• preocupa de cerinţa legei în privinţa “terme­­nului d© „mare“ valoare, şi cu toate că ei fuseseră propuşi în severitate pe cînd d. Dragomireie» fu»®«* pre­­i.n« la unasimitat*. Motivul refuzului de »Urnire este de fapt acuzaţiunea ce •• aduce dl ni Dregem iresea de & fi aasend atacului îadreptat pria ziarul „Liga­­Poporului, teatre d-lor Berce® și Bujor. "fi D. I. Nistor, Miaistru-deliget al Bu­­ceviaei, a dat o •rdsuanță prii care •­­lin­gă îa Buceviaa pa fi acare să primeas­­aă baacnetele băncei austro-aagare stam­pilate, şi în special bancaetala da 199 coroane, cu prevederea însă să aa exist® îndoială asupra autenticităţii ştampilei. Vor fi aspru pedepsiţi acei care vor pune In circulaţie bancnote cu prc£ pai mic decltt valoarea aeariaaîl. % Din cauza lipsei de combustibil, Universitatea locali este ameninţată a­ fi taetta a«dvH«tea fi .a-fi beebtde pttf ie gssi Viaţa Financiară.—Eri în localul sindicatului agricol din localitate, s’a pus bazele unei noi Bănci, sub numele de „creditul moldovenesc“. întrunirea a avut loc, sub preşidenţia Principesei Maria Morutzi. Printre per­soanele prezente, am remarcat pe Pro­­cesa Olga Sturza si pe d-nui Uhrinovski, C. Meisner, D. Greceanu, Gh. Lascar, N. Stefanovici, P. Sion, Israel Biechm­an, I. Naht, Anton Rohrl, Nicu P. Larp, Po­­gogatu, P. Dragomirescu, A. Gheorghia­­de, N. Calerghi, Carol S. Brand, Roman, Tu­fii, inginer Brill, inginer Welt, dr Ph. Blumenfeld, Carol Fişer, Marin, Căpitan Corjescu, Ignatz Diamant, dr. Frühling, dr. Halmaid, Fraţii Hirschensohn, Ja­­ques Frühling, Ciemag, şi alţi. S'a subscris o primă emisiune de 10 milioane. Banca va avea un capital sta­tuar de 80 milioane. Tot capitalul Înscris în prima întrunire şi prima emisiune a fost acoperit de fondatori. O viitoare întrunire va avea ,loc în curând pentru autentificarea actelor şi a­­legerea consiliului de administraţie. Uf Restabiliri de fapte.— Ml$ CAREA ţine sa „m*tab­lear ft* fapt® şi să facă „comparaţiuni“ în „cheetjft sovietului dela Liceul In ornat*. Deşi vedem că e păcat să strice cineva vorba, In oameni de pateată ren credinţi, vom rectifica urnele ain afird­ârjia MlŞCAHil. 1. Ştim precis că d. BsdSrâp a făcut parte din regimentul Argeş pa frontul de I® Mârăşti 9 luni, du~i avea peste 45 ani ş­i\x luase part* la gălăgia acţionistă a celor care-şi asigurase cîte un locuşor la partea sedentară. 2. Dacă d-sa era „ahtiat după mă­riri* nu dimieionă motivat la 1 Iulie 1918, din delegaţ a de inspector şi ar fi primit diurn­ă sau salar. Ur demieift d-sale e în arhiva nuniste­­rilui şi acolo* ce vede şi motivul demieiei şi faptul că a servit obligat şi fără salari. 3. D. Bădărău scrie la „Viaţa Promînească* de la. 1909 — nu dela 4 918 şi 1 „leagă nu .politică, ci o prietenie de 30 ani, cu toţtii săi colegi de liceu — şi Universitate. c. Pe cît ni se spune, d. Badferăa­m expus în faţa colegilor d sale şi d lui Lupu Antonescu în ce constă înjghebarea unui memoriu ridicol, depa­rtad unii politiciani căutau să justifice măsura nedreapta luată con­tra d-sale. 5. Cînd e vorba de comparaţii între activitatea „omului de treabă”, ce­a d. Manoliu, şi acea a a lui Bâ­­dărău, am fi la largul nostru să ex­primăm părerile a sute de elevi şi pârinţi, a profesorilor, a tut­ror eilor cari au avut legături cu liceul in­ternat şi să na informăm puţin de gospodăria lăsată de om I­­ Seralilor, Sperâm însă că MI^CrtREA ne va scuti să continuăm pe l­in­ea, în redacţia ei se mai găseşte un dram de bun simţ. Implinindu-se un an de la introdu­cerea justiţiei româneşti în Basarabia, faptul a fost sărbătorit cu deosebită solemnitate la Chişinău, în localul pa­latului de justiţie. Au asistat reprezintanţii autorităţilor,­­corpul judecătoresc, membrii biroului a­­vocaţilor şi un numeros public. Un serviciu divin a fost oficiat de I. P. S. S. Arhiepiscopul Gurie. Apoi a luat cuvântul d. Erbiceanu, primul preşedinte al­ Curţii de Apel, care a făcut istoricul "legiuirelor româ­­neşti !a Basarabia. Au mai vorbit d. Crâciunescu, direc­torul justiţiei, şi d. Bolintineanu decanul baroului. 'A? Băncile din Capitală vor lua a­­supra lor subscripţia a 500 milioane din ÎMprumutul intern care va fi lansat îa Mart. «1§» O ordonanţă comunală, vesteşte că de două ori pe săptămină se va distribui faină de porumb, în loc de pîine. J­. N. A. Bogdan, ajutor de primar, a înaintat comisiei interi- M»are, ® propunere pentru modifi­care» .jpeg*l*i»e*tol®i, de eh­eabrea Vizjelei"

Next