Opinia, iunie 1920 (Anul 16, nr. 3925-3950)

1920-06-30 / nr. 3950

•/ M­i­a'1. ^ MARȚI 29 JDNl­t 1920 4 a­s n­o­î­f­s­i­ â* pri*»»as« E« aesUTIA 2îS FOBLIGlTATE !, BRANISTEflNU­­­ggf, ^lâfsos«ss fî — .ioa««siojsaîâ exclusivă a publicitîței sEisîBâ&!&» T »«.feStei­â i®S *a UNIVERSITĂȚI! IAȘI bani aumlrtd ABMINISTRAT? A isagia“*" SH&, Măâtzmm $s - - W, m îl SSl'.IP » W 'Mo 800 21A R POLITIC COTIDIAN. A®' sä Lum tmi u)m asTOreci mnestia trebuie lărgiţi ! — 9&s©rv3$iil© «si&si ©xsei&itt jssissSisă le­an — Primim ale ce urmează și care în­vederează c ît de mult se impune o lir­­gie a amnestei. La ordinea i lei o nau? amnezie des­pre care se zice că se pr­oară la Mins­ t­rul de Război. Până acuma ce cunosc principiile care au dominat amnistia din 12 Aprilie a. c. Au fost eliminate o srie de fapte ps care nu le mai înşirăm. Practica zilnică şi diversele sentinţe aie curţe’or tmrţ’ale au dat la lumină o serie de fepte In privhiţ* cărora, atlt Ministerul de război cit şl curtsa su­­perioară de justiţie militară, se arată de o concepţie bizară. Avmn de semnalat Intransigenţa în materie de apreciarea falsul­ui. Vechiul decret a eliminat dintre fal­suri, fa'­şificarea biletelor de voe sau or­dini or de serviciu care au servit exclu­siv la acoperirea delictului de dezertare. S’a născut dublu în privinţa fa­ş ficărei stsmpililor aplicate pe falşek b­iete. A­­ceet din urmă falş a intrat şi el, în ur­ma unei derizii ministeriale prfetre fal­­şorle imeninkte dacă se va fi stabilit că falsificarea peceţiei ssu n ori­cărui act a fost făcută exclusiv cu voinţa de a m­l­ini dezertarea, toate acestea in ur­ma unui caz tipic semnalat de ziare a­­propos de un co’dat din Rsg. 25 Iofen­­tar!«, care urma să facă 5 ani muncă »Unică pentru că «dată cu dezertarea, mai fusese rtccnoscut culpabil și pentru f&lsfecarra agilului aplicat pe diverse ordin« de serviciu de asemenea false. In altia de la luni», precum ni se re­latează, la curtea superioară de justiţie milita­r se prezentase recursul unui că­pitan condemnat pentru dezertare, şi fal­­s­ficarea unei adrese a regimentului său. Comisarul Regal a cerut să se splice nmacatia iar curtea a decis ca acel fals nu întră în cadrul decre­tului şi a respins pur şi timp­u recursul. Este, cel puţin, foarte curioasă ideia care domină instanţele u­­itare in această materie. In cadril nostru penal falsul este pe­depsit cu Închisoare corecţională pe cînd în codul de­­ ştiţi d­mn­ ţară el este pe­depsit cu muncă silnică. Faptul provine de acolo, că în dreptul comun falşii a fost corecţionalizat, pe ciud­­a codul de justiţie militară a rămas pur şi simplu textul francez nemodificat. In dreptul com­u­n, ceia ce preocupă pe legiuitor este mai cu seamă prejudicial şi creditul pu­bile. *De aceia falsul de mo­nedă, falsul actului sutsstic, plăsmuirea de înscrisuri private şl efe t* de b*ntă şi comerţ prec m şi delapidările cu a­­jutorul fa suii­­ sunt pedepsite drastic. Este po»t# o rămăş’ţă a timpurilor vechi In rara tăişurile da monezi d» s'glili şi de acte publice erau considerate, în­­preună cu delapidăriie banului public ca o ofensă adusă suveranului, iar în pă­rerea juriştilor moderni, represiunea e­­nergică a acestor fapte este pur şi sim­plu necesitatea de a reasigura pe deo­parte credite­ şi banul public iar pe de alta încrederea pe care actele au­tentica trebuie să o inspie terţii lor. Dar Curţile marţiale şi instanţei­ lor de urmărire nu srun­t de Ioc preocupate da ecfiste consideraţiuni şi au ajuns să Incrimineze tăişuri pur copilăreşti, în care nu sa poate dascoperi nici cine ştie ce pre jedîeiu şi clei vre o perversitate a agenţilor. Ast­fel în ziua de 17 Mai a. c. Cur­tea Marţială a corpul­u­i de armată a condamnat pe căpitani­i Ardeleanu la un an da zile inch­ioare pentru că fiind o­fiţer cu pep­­ii a unui regiment de ar­­titerie cantonat la Vutcani, prin erai 1917, a plăsmuit o adresă a rgimen­­tului către Ministerul de la Su­­­ia pen­tru a obţine una sută l.trl *p rt şi 30 litri sScăncă necesare pope­tei. Cu forta că s’a dovedit că acest spirt a fost întrebuinţat în h fer valul, da la Octombrie 1917 pică la finele lui laana­­rio arsul uimi­tor, par­te pentru ofiţer’, psi­o pentru schimb de ti­mente de la locuitori din partea locului. Curtea a p­o­­f­tat cu vel­itate de împrejurarea, că s’a găsit un martor care să declare că a cumpărat spist de la ordonanţa căpi­te­ni­lui, şi l‘a condamnat. In cazul acesta nu se poate stab­li nici prejudiciu fiind­că ofţerul plătise spirtul cu banii tăi şi nici imoralifetsa int ei? secă a feptaiu', pentru că pe deoparte spir­tul fusese Intre­bu'n.ţat îa marea lui can­­tilde exclusiv In folou­l pop­tei iar pa de altă pai­ta o­­ţeiul nu avea răspundere de faptek crc'eni nţei. freiem şi nu facem ecoul conştiinţei publice când sfirmim că ar fl foarte e­­vhlt.bil ca a.t f*l de fepte să intre In cred ui amnestiel ce sî preparf, msi »Ies când p­ima smoe,tie a fod largi pista măsură cue seri® de f Usturi cai.ficde co­mis, în di una par­iculafi.or și cn site f*pte cere au produs «.davârda tulbu­rare. - ■ I HUM■■ « «-vs mmm Bonă anecdote de la alțil. Prima. Era în ultimele zile ale dom- | niei lui Wilhelm. Situaţia disperată, un | consiliu de coroană are loc. Sunt in- 5 vitafi, in afară de şefii milittri, repre- | zenttnţii tutur­or partidelor. Rând pe rând îşi expun părerea co- | rlfed. | nkerli cer continuarea războiu- | Iul Democraţii cer » pelitl­ i de conţi- f Haţiune. In sfârşit Im cuvântul şi avo- | catul dr. Cohn : jjj - nStie, în ce mă priveşte, consider | situaţia extrem de gravă. Falimentul | pare iminent. Nu pot dar, ca devotat | al tronului, să dau alt sfat de­cât să | treceţi principatul M.Indenburg pe nu- | mele soţiei. . Ce-i în mână, nu-l minciună A doua• Un sublocotent este purtat | într’un punct pentru a supraveghea | mişcările Inamicului şi a da, la nevoie, | semnalul de alarmă. Şeful constată că trece • extra-or- J dinar de îndelungată vreme şi ofiţer al | nu dă semn de viaţi. Cercetări la faţa f lacului constată că ofiţerul stătea to­ t rănit într’un cri­g, firă prea multă­­ preocupare de serviciul încredinţat.­­ ,Cum se poate aşa ceva, sahloco- | tenente ? strigă furios şeful.­­ —,Foarte simplu, domnule major, fu­g răspunsul. Mi-l aşa scărbă de duşman ! In cât nici nu voiesc să-l vid faţa­ 8 GLANZT ! ÎNSEMNĂRI | O DECLARAŢIE | ŞI CÂTEVA CITATE... j im»o Se ştie dl d. T»ke lonescu i»re obl- | celui formalelor la.onics şi lapidare. ’ D-s* a ţinut şi astăzi să elaboreze o | altfel de formulă, declarând aiarulel ,Le­­ Tempe" că d sa „a voit răsboiul alături | de aliat! încă din 1914, fiin­tă ae pseo- | cupe de izbândă şi fără să precipe- | tească sacrificiile româneşti, şi daci ar | fi vevo^, este dispus să facă din nou a- 1 cekș lucra*. Este destul de straniu ca na load*- | câtor de stat să îndemne la război fără | a te preocupa de izblndă. Este şi mai | straniu încă a face aceasta fără să | precupeţeşti sacrificiile obşteşti. Dar să | miii fii dispus a face din nou acelaş | incra, iată ceva îrgrijdor past# mia*ră, 1 mai ales atonei când «cel ce exprimă a- 1 semenea mărturii este «iais-r» d* ex- | ferns al României in vnmiri când Po­­loaia c&utâ prieteni cu chirie pentru ca- | valerism războinic. Din declaraţia d-lui Taica Iomscu s’ar­­ părea că d-na confundă regia cu capri- | ciul personal, rizervânda și dreptul ne- | limitat de a vătăma. Căci nu va con- | testa nimeni faptul că „ssu rificiile remi- 8 nești* sunt o teribilă suferinţă în sar- | cina poporala!; iar politica de a ren­oi necondiţionat aceste suferinţe, este an capitiu — să­­ zicem — sinistru ! Am voi să trage­m unele concluzioni, dar n­e simţim foarte timizi îa speţă. Ne limităm aşa­dar, a ne oferi materie de mediter, cu ajutorul sfterva­citate din o­­pere celebre, ca de pi­dă : „**s runKstă tirani suveranul care nu cunoaşte drept lege decât capriciul său, care ia bunurile supuşil­r săi şi care a­­poi fi Îmrolează pentru a se duce să ia bunurile vecinilor*. (Voltaire, Dicţionar filosofic—Tiranii) cau : „Pentru că numele de tran este cel mai odios din toate numele, nu trebces­­ta dat decât acelor prinţi ssau simpli ce­­tiţeni care ş­-au câştigat, m­ai ferent cum, facultatea nelimitată de a vătăma" (Al-1 fler*, Despre tiranie—Ce esta un tirat).­­ Pentru onoarea ce ni se mai pregă- ' trște: „Atâta timp cit capitelul câtorva ea- Mfai va face in mod loial să ae gâtae­nii din fraţii noştri, psrfşa din genul o­ menesc concasrată eroismului va fi tot ce este mal Irgrozitor Fn nitură* Voltai­re, op. cit.—Râzi o ). S’ar putea spune însă că filoaoîarea d«iul Tcka Ionescu p ntin războiul ds omorul artei, se armoi-Loiză cu bunul cbșlsc al războiului intregrel național?. Dar si aici ne împle­decăm da ua cUat „Dar dacă intampDfia si voi ca bi­nds tiranului să se găsească unit pentru o clifră cu binele obștesc, recompensând pe autor­­i si pretexte, poate, binele p bHc ; dar, în fond, e! (tirano!) n’er piăt decât serviciile făcute în Interesul său personal*. (Alfieri, op. cit.—Despre amb­ţiune). Desigur că acui­­a concluziile se ofe­ră mai lămurit şi pline de autoritate. Dar de să înfiţîşeazi atât de sevire încât găsim mai nimerit a nu te trage şi a aştepta ca d­rake Jenesen să-şi recti­fic, sau m­acar să-şi complectele, dec­laraţiile laconice şi lapidare din „Le Temps*. VIATA POL­ITICA Ameninţarea m dizol­varea parlameifilil — Ou­vernarea cu diîwt»*îegî. — Os^ocrasia sui-gcnsris. — — &t'miesisSifîu pcSSils — Corespondentul nostru din capitală, care învederează zilnic marea sa des­toinicie și puterea de muncă ne comu­nică cele ce urmează și care sunt ca­racteristice pentru vremurile prin care trecem. Intr’ade­vâr, în cercurile politice din capitală se vorbeşte pur şi simplu de perspectiva dizolvărei parlamentului şi a guvernărei pe cale de decnte­legi. Guvernul democrat al d­lui general A­­verescu pare gata de a utiliza această cale. Iată acum şi telegrama în chestiune: # BUCUREŞTI. — Un ministru a declarat aseară faţă de numer­oşi deputaţi, că faţă cu ţinuta blo­cului opoziţionist, care pune gu­vernul in imposibilitate de a le­gifera, d. general Averescu este hotărât să deolue parlamentul şi să-şi continuă guvernarea pe cale de decret lege. in lumea politică circulă de alWei o de tlaraţîe pe cam d. gsn&râS Avemseu ar fi făcut’© d-lui Arg&toisnu, dacisrapo car© a provosat mm® sensafi® in toate cercurile: —„Voi coro opoziţiei a spus fl. general Averescu, un armistiţiu fle opt zile, in care timp, terminânân­­du-88 le,cu validările să se voteze d­ouă legi fie o mare importanţă. In cazul când acest armistiţiu nu-mi va fi acordat, vei lucra mai­­ne şi voi guverna mai democra­tic pe calea decretelor-le­gî\­ o Io legătură cu aceste zvonuri, şe­fii autoriza­ţi ai opoziţiei declară : —nNu numai ci nu înţelegem să pu­nem beţe in roate guvernului dar sun­tem dispuşi sa muncim şi trei şedinţi pe zi. Ast­fel, suntem gata să lucrăm de la 7 dimineaţa pina la 12 noapte* INFOIN -*k In cursul siptâmlitei ca vina guvernul va fa­ce cela mai mari kiarfuri pentru a trece prin par­lament ratificarea tratatelor sDe pace încheiate cu Germania, Austria, Bulgaria si Ungaria, precum si proiectul da lege pentru retragerea, coroanelor si rublelor. % Se pare ci pentru d. A. C. Cuza a început seria neagră. După dezastrul de la alegerile din Iaşi a venit pentru d-sa dezastrul de Sămbită de la Senat, cu ocazia vali­­direi. D. Cuza a încercat sistemul gium­buşlucurilor, dar a fost repede trimis la „Cărăbuş*. Ctv* mai mult. Huli­ganul de la Iaşi a fost pus în imposi­bilitate de a vorbi. Iar eind d. Paul Bujor l’a executat în mod sângeros şi a inch­lat prin cu­vintele „fNFant dSrămat bissrld şi nici r»*am stricat casele oa­menilor", d. Cuza, pentru prima dată în viaţa sa, a renunţat la rep­lca. Hotărât. Pentru d. Cuza a început certa neagră. rs. Din part­a autorităţilor competente ni se comunică faptul ca foarte curind firul telefonic Iaşi-Bucureşti va func­ţiona în permanenţă. Luăm act cu satisfacţie şi de această comunicare. yg La prefe­rara de poliţie au sosit blanchetele pentru eliberarea paşapoar­telor. Co interesei pot dar fi serv­­i. n la noaptea de Slmbî­tă spre Di­mi­­nică, pe când d-na ţi d. Rechter se a­­flau la cinem­atograf, nişte tsecunoscuţi pătrunseră în locuriţa lor din stnda Ni­­colae Gsee, şi spărgând sada de fi­r, au furat o sumă importantă de bani, şi bi­lete româneşti, rub­e şi coroane. Poliţia cercate­ază. ISO A sosit In localitate, d. inginer Bişilă, care din partea Buncei Naţiune­ din Bucureşti, vine să facă o pr­opu­nere comisiei, în ceea ce priveşte formarea un­nei societăţi pentru exploatarea­­ celor două uzine de electricitate şi tramvai. In aceleasi scop, a sosit un reprezen­tant al socitiţal de electricitate din Nü­rnberg. D. Camil Gh­em­esna şi a trecut cu succes examenele da licenţă la drept. âî Uf Din Lyon se telegrafiază că o misiune speciala română a sosit a­­colo.­­ D. Inginer Volans­ki, actual se­chestru judiciar al uzinei de electri­citate, va fi numit director general al uzinelor de tramvai şi de lumină. La Consiliul Comunal Membrii Comisiei Interimare, s-au întrunit Sâmbătă seară, în şedinţa extraordinar­­, sub preşedinţia d-lui Mihai Negruţi. După expunerea d-lui Negruţi, în chestiuni de edilitate se intră în ordinea zilei. Chsstia Ykffll D. Tufli luând cuvântul, zice el la ordinea zilei, este pusă cererea de dare în judecată a d-sale şi a e­­rezilor Tufli, în ceia ce priveşte ca­sele din strada Ştefan cel Mare, ex­­propiate de Coritna. Face istoricul celor petrecute şi spune că d-sa a vîndut partea ră­masă disponibilă, în urma judecatei. Fiind Insă vorba de un proces, d-sa crede a-şi da demisia din Co­­misia Interimară. D. Negruţi ralansară faptei­ petre­cute, întocmai după cum la timp le a­ relevat „Opinia“ şi spune că în urma consultului cu diftriţi jurisconsulţi, ministrul de interne a ordonat darea în judecata, pentru sumele pe ne­drept nearate de d­nii Tufli şi Hait. Cât pentru imobilul propriu zis, pre­cum şi materialul, ce va rezulta din dărâmare aparţine în totul Comunei. Se pune la vot darea în judecată şi se admite cu S voturi, fiind 7 abţineri. Barateele D. Petrea cere lămuriri primaru­lui în ceia ce priveşte dărâmarea barateelor. Sunt unele pavilioane, pentru care comisiunea a opinat că pot rămîrea, şi totuşi s’au dat or­­dine de dărâmare. Av D Negruţi răspunde că va cer­ceta cazul. © chard­a gingaşă D Cilibidache se face e oul unor jigniri, de care sânt loviţi unii con­silieri, fiţă cu faptul, că d. NegrUţi plecînd la Bucureşti, a dat o dele­gaţie ..pedală d lui inginer Ţinto, trecând peste cei îa dnpt. D. Ne­­gri­ţi răspunde că nu a vrut să jîg­neas­ă pe nimeni, că nu­ a dat de­legaţia d-lui Tinţu, de­cât în ches­tiuni spe­iale tehnice, pentru a evita întârzirea unor lucrări importan­t. Membrii comisiei interimare, se declară mulţumiţi cu răspunsul­­ şi şedinţa se ridică, în de­plina res­tabilire a armoniei în staul adminis­traţiei comunale. V. învăţătorii înaidiţi pa loc care solieilă posturi de Instifetoil, aş­a se prezintă la minister, începând de la lo Iulie. BSâ! O ŞC9SÎ1 mentori©.— Am azidat ieri Duminică la serbarea de sfârşit de an de îa şcoala da aplicaţi« de pe lâ gâ şcoala normală de fete. Şc­oala are un personaj didactic select compus din patru institutoare aiese din ele mai ferne absote'ente aie secatei Normale : Domnișoarele Menrieta V. Montsant, Beatrice P. Stoica, En­^a lo­­nes cu și D -ra Valeria Andrei, iar direc­­toari D-na Lucia Costin , stinsa profe­soară de pedagogie, care p in devota­mentul ce pune In conducerea s­oatei de aplicaţie reuşeşte să dea cormsliste­­lor o pregătire t­esinicâ în arta prac­ticei pedagogice. Din d rea da scamă a situaţii elevelor te constată un rezulta­t strălucit — re­­proaps toa­te cele lot eleve aie şcoalei de cpoc­t­e promo âsd clasele. Perso­­nalul d­dactic şi-a făcut în mod desă­vârşit cisteria, atât din punct de vedere al insfeîîiţlsi cât şi al educaţii. Din modul cura s’au prezentat copi­laşii din toate Naşele 1» strbirea şco­­alei, se constată cu prisosinţa Influenţa de maistre Iscusita sie tdocrtoarelor. Vedeai orientarea copilului îa familie — ile-ti s\ elevele (căci şco*la e mixte) aria obişnuite a vedea in s o*la lor — familia. Ochiul ager şi deprins în ale şcolii vtdea nomsi de cât că maistrde edu­­estea e au ştiut să respecte , individsa­­litatea copii!or. Am constetat cu mul­ţumire, că la această şcoală s’au for­mat sofietele copiilor şi această este a­­de­vărata operă a eduealei. Supunerea tievilor şi elevelor te vedea că este uşoară, dulce era consin­ţită, iar ai­torbarea maistrelor institutoare era a­­cea ide­eă de a fi ascultate şi iubite în acelaş timp. Lume multă a adstit la această fru­moasă serbare. Localul, ca săli de clase este absoluti Impropriu. Ck sale sent aproape sub sol, pavata cu te­ton, rSu expuse. Am vă­zut doi membrii ai Cemisiuoii interima e prin tre asistenţi — probabil aa copilaşi îa această şcoală. Nu s’ar putea găsi de cliră Comună în locul “propriu pentru şcoala de aplicaţie ? Ar fi o bine­facere şi pentru sănătatea copiilor şi pentru o mai bună funcţionare a s­oţiei îsu’us local sănătos ş! Incipstor. In ori ce cas starea a easta nu mai poate continua şi striga atenţiunea şi autorităţilor şcolare şi celor siniţtre să găsess­ă modalitatea de a muta la a­­nul viitor şcolar această şcoală de a­­plicaţie din sălile- beciuri de astăzi, HUO. . Din partea sem­­irului Cruce! Ro­­şii, filiala laş», primim următoarele : ’" „Comitetul Cruce! Roşii fii ala laş! la întrebarea Invalidului Gh. Buda apărută în ziarul „Opinia* din 26 iunie a. c. răs­pundă cl nu sie nici o cunoştinţă des­pre V.­gonii de haine trimes de Crucea Roş'ie Americă pentru ’Orfani, intru cât această teista ta nu s’a oci ptit nici o dată şi nici nu se ocupă orfan*, care sunt sub administraţia soci tă­ţi •croti­­rea Orfaniîor da Război“. ’M In conformi­tata cu ordinul Minis­terului de Războia No. 5297 din 17 lunie 1926 comunicat cu No. 2141 din 22 Itsrie 1920, al Cem­andat Dreptului 4 Teritorial ae aduce la cunoştinţa celor Interesaţi că mamele natural* au drep­tul la ipoeîie te­­rma fiului Ier mort în campsniie, întocmai ca şi mamele legi­­time şi deci urmează în cel mal scurt timp să prezinte la acest serviciu acfels necesar«* pentru înscrierea la panii».

Next