Opinia, aprilie 1921 (Anul 17, nr. 4169-4194)

1921-04-22 / nr. 4187

bk. biblioteca­ XVll-iea Na 4187 MENTE 150 LXI — TELEFON No. 200 — 50 bani bum&rul POLITIC C O T­IBlAJK, VINERI 22 APRILIE 1921 AN a N C I u R I Sei prmnasc la AGENTI­I DX PUBLICITATE I. BF dNlSTEANU — — Itr. ggfc« MArzasce 1? ■*»­­— ConcaaiODart exclusivă a publicitate — — Un m­aiAl vechiu­­ lea­­ Un caz de conştiinţă D 1 Stere a publicat zilele acestea scoţînd o broşură, dis­cursurile sale rostite în Ca­meră cu ocazia validărei ale­­gerei de la Soroca. In zilele de astăzi ,când cea mai mare parte din oa­menii politici ar putea sa scoată cel mult un volum cu titlul: „un caz de misiţie“, d-1 Stere are dreptul de a se adresa opiniei publice subt titlul „Un caz de conştiinţă“. D. Stere este un luptător politic, şi pe acest teren a însemnat totdeauna o forţă prin cunoştiinţele, prin buna lui credinţă şi prin cinste. In contra acestor arme de luptă a luptat întotdeauna o­­ligarhia acestei ţări care îl sim­ţea, ca cel mai primejdios duş­man al ei, şi a luptat dema­gogia cea purtată de curen­tul vremilor ca o pălărie de­ o apă curgătoare. In lupta aceasta nici o in­famie nu a fost economisită. Opinia publică, docilă şi as­cultătoare a fost adormită şi mistificată de romanţele tri­colore, printre­ ale căror acor­duri se insinua calomnia, ti­căloasă ca socoteală, pictată şi ea în culori naţionale. Aventurierii politici,­meşteri în a preia legende, şi a ex­ploata sentimentul naţional, jurând pe viaţa celor doispre­zece copii pe care nu­ aveau, au cules roadel­e propriei lor calomnii, bătându-se în piept cu atât mai mult cu cât nea­devărurile pe care le spuneau erau mai ticăloase. Şi astfel declamatorii poliţiei au indus în eroare o mare parte din opinia publică, care începuse să se îndoiască de adevăr. D­­ D. Stere însă, în ţara aceasta în care Tăzlăoanu la acuzările de hoţie a răspuns cu tăcerea dispreţului său, pentru ca astăzi să aibă case şi automobile la scară, a răs­puns ţării la invinuirile ce i se aduceau, trâmbiţând cu pu­terea omului cinstit tot ade­vărul. D. Stere trecând peste pă­rerea pe care desigur o are despre irozii parlamentari de astăzi care complică coarnele stelei generalului, şi cari li impunea o umilire ce nu se poate suporta aşa­ de un om care nu se umileşte nici­o­­dată,­­ a adus cazul de con­ştiinţă în faţa Parlamentului. Iar astăzi, ştiind că ţara însamnă cu totul altă­ceva de­cât Parlamentul, D-1 Stere scoate în broşură discursurile sale, pentru că datoreşte să restabilească adevărul, atâtor oameni care şi au pus în el nădejdile de mai bine. Adevărul mărturisit de D-1 Stere şi scos din suflet, ca un copac smalţ ca rădăcină cu tot, nu trebuia să rămăe au­­zit numai de nevonele cinic care este Argetoianu, sau nu­mai de trupa acestuia.­­ Personalitatea D-lui Stere nu şi are ca temelie o orga­nizaţie de partid, pentru că nu a înţeles să-şi facă nici­odată din asta piedestal în cariera sa politică. El ştie că puterea unui pur­tător de idei şi de convingeri este în mulţimea care’l ur­mează cu încredere, In opi­nia publică la a cărei jude­cată vine cu conştiinţa Împă­cată. Cu broşura aceasta albas­tră D-l Stere se adresează opiniei publice, acea batjo­corită cu scepticism de toată activitatea politică de astăzi, al cărei apogeu e sintetizat subt emblema cuprinzătoare ca o firmă: „Schuyler“. Acei oameni de bună cre­­­dinţă cetăţenească, şi c­a­r­e vreodată au avut slăbiciunea de a fi ademenităţi de pu­hoiul de înjurii şi calomnii a tuturor duşmanilor unui om politic pare singur printre toţi avea un crez de cinste nedesminţit In patruzeci de ani de politiei, au o datorie de conştiinţă faţă de dânşii să citească cuvintele D lui G. Stere. Speranţele într’o politică de cinste şi de principii trebue să aibă an razăm măcar în­tr’o mână de oameni de bu­nă credinţă. Idealist şi nesdrm­einat în lupta şi credinţele lui, D-l Stere se adresează acestora. Aticus ASPECTE PLAGIAT ? Primul namfir al reviste! „Mol­­dova Noastră* care apare la Chişinău, publică o prelucrare ta româneşte a unei nuvelete de Cehov, datorită d­onnul Ousdan. Nuveleta poartă titlul „Nume de cal* şi este tragic comedia Junui general care, suferind ide dureri de măsele şi voind să-şi cheme un moşneag celebru un descân­tece, ii uită numele ; dar îşi a­­minteşte totuşi ci avea un „nume de cal“. Şi de aci o seamă de deducţii şi nume create sd-hoc, doar vor putea readuce la min­tea chinuită a suferindului, a­­devăratul nume al salvatorului. După o noapte de dureri şi de lupte Inutile cu memoria, dentis­tul intervine şi ca toată frica ge­neralului—scoate măseaua infamă In clipa aceea numele moşnea­gului răsare clar din conversaţie. Este curios că imediat in josul pigm­ei care termină prelucrarea d­rului Dascian, o notiţă biblio­grafică pomenind de nou apăru­tul voium „Domnul Nae* al Iul Pătrăşcanu, vorbeşte de oarecare nedumerire pe care ar fi provo­­cat-o asemănarea nuvelei „în­vingătorul lui Napoleon* ca nu­veleta lui Cehov. Atât, şi nimic mai mult. In materie de plagiat, ce im­pun precizări. A arunca la în­tâmplare bănuia sa asupra unui scriitor, este pur şi simplu o ca­lomnie pe care nu ne Îndoim că d-rul Dascian înseşi va şti să o înlăture cavalereşte intr’un vii­tor număr al revistei dela Chi­şinău. Q. SPINA MELO Urâtă de anii, ridiculizată de alţii, părăsită de toţi, c­h­ia­r de cei care In mod incon­ştient mai introduc unele din elementele ei In operele lor, melodrama suferă soarta celor mai multe concepţiunl omeneşti; a fost intâi slăvită, apoi a căzut sub dispreţul general. Şi n’o fac de râs numai literaţii sau cunos­cătorii, dar chiar poporul care o iubise aşa de mult, acum o re­­năgă. Cuvântul „melo” a trecut în argoul parizian, ca o intona­­ţiune răutăcioasă şi neîncreză­toare faţă de sentimentele prea exagerate pentru a fi adevărate. Putem avea dacă odată specta­colul unui popor care îşi răs­toarnă un idol; căci, Idolatrie a foat din partea mulţimii ,eare a­­lerga la Ambigu s­a­u la alte teatre unde se reprezentau me­lodrame, aşteptând câte­va ore, sub ploaie sau ninsoare până să găsească un loc în sală. Timp de aproape un secol, autorii me­lodramatici s’au imbatat de glo­rie. Paul Ginisby făcând isto­­cul melodramei, ne vorbește și de autori Câte numiri uitatei De Pixérécourt ni mai aducem poate, vag, aminte, dar de cei­lalți : Caigniez, Dacange, Cu­­vén­er, e tatti quand­, cine din a­­cel care nu s’a ocupat In mod special de această chestiune, au auzit vre-o dată ? Ei, însă, cre­deau că numele lor va rămâne veşnic Întipărit în sufletele ome­neşti. E adevărat că această în­credere nu lipseşte nici unui măz­­gălitor, dar la dânşii s’a dez­voltat într’un fel deosebit de mare — Pixérécourt se compara, numai cu Sofocle — Ceilalţi se mulţumeau să creadă că grnii ca dânşii n’au mai fost şi n’au să mai fie. Pentru a fi drepţi, trebuie să recunoaştem că entu­ziasmul pop­oralui putea să-l in­ducă în eroare — Noi astă­zi nu­­ mai înţelegem. Dacă avem răbdarea să citim rezumatele pe care Paul Gin­sby a avut răbdarea să la scrie, ne minunăm de aşa inepţii. Insă se­veritatea noastă s’ar putea îm­blânzi puţin la amintirea since­rităţii, nu a eroilor de pe scenă, ci a pub­icului din sală. Melodrama, cu tot ridicolul părţii dramatice, cu toate că par­tea muzicală nu era mai presus decât cealaltă, ar beneficia cu ceva din involuntara! respect ce-l păstrăm pentru sentimentele sincere. N'am admira mai mult, melodrama, dar am avea o oare­care simpatie pentru dânsa, știind că-n sală, în loje ca și la „pa­radis* curgeau lacrimi adevă­rate, se ridicau suspine sau ho­hote de râs nesilite, cu scepti­cismul blazat era foarte înde­părtat de acele suflete simple pline de entuziasm. Melodrama a fost inspirată de Beaumarchais care spunea că trebuie dat poporului ocazia să se intereseze şi să plângă şi tot­odată să tragă o povaţă din teatru. Nodfer vede­­a „melo­drama chiar morala revoluţiei franceze, Intr’adevăr, melodrama s’a nâscut Intr’un timp în care poporul întreg reprezentase pe străzile Parisului, cea mai puter­nică dramă a Istoriei*. La teatru el cântă o r­lie­ţie a emoţiune­­lor sale din viaţă, caută lupta Intre bine şi rău, înfrângerea a­­supritorilor, ocrotirea nevinova­ţilor, triumful providenţei. Pen­­tru popor, Revoluţia înseamnă : virtutea recompensată, viciul pe­depsit, şi oameni din popor a­­jungând la situaţii înalte prin meritul lor. Aceasta este şi e­­senţa melodramei; melodrama pentru popor este o continuare a Revoluţiei şi exagerarea pom­poasă a formelor­­ complectează chiar asămănarea. Toţi cei care iubesc sincerita­tea şi sunt recunoscători Revo­luţiei franceze au deci două mo­tive puternie pentru a revărsa asupra melodramei toată indul­genţa ce se datoreşte instituţia­­celor Învechite. DONA DALIA DRAMA Există până acum cre­dinţa unanimă a specia­liştilor în materie că ele­mentul cel mai principal întru refacerea şi normali­zarea noastră, este intensi­ficarea producţiunii. Aceeaşi specialişti recunoşteau ne­cesitatea sporirii impozitelor dar nu vedeau in această sporire singura soluţie a problemei. D. Titulescu, — căruia printr'o parafrazare i s’ar putea spune: compilatore, tradultore­­ nu numai că a nesocotit miezul problemei, dar aduce cea mai gravă atingere însăşi intereselor vitale ale ţarei, chest­iunei intensificărei producţiei. + Zldtoarea popularâ iz­­vor de Infelepciune a mulţime! fl a unei expe­rienţe de veacuri, spuntt: „Şl-o bUct trasa de sub po­t­­oart*. D. Titulescu tae cra­ca, de sub picioarele pro­­ducţiunel romaneşti.­­ Impozitul pe capital ffi­­tr'adevăr, are acest mape Incovenient că diminu­ează acast element pri­mordial de valorificare a productiunei, capitalul. Neajunsul acesta a împie­dicat multa vreme insti­­tuirei unui atare impozitt. Infinitele impozite pe venit apoi, ale d-lui Ti­tulescu, cari fac ca 40 la suta din venitul Indivi­dului si fie reversibil asupra statului, vor di­minua stimulentul natu­ral al sporului de ener­gie individuala şi deci vor contribui şi ele la di­minuarea forţei produ­­că­oare si astfel, baza însăşi a soluţiunei pe care singură, o admiteau specialiştii competent­ că ar putea să ne scoate din impasul de astăzi, este primejduită de revoluţi­onarul financiar din gu­vernul actual. Dar, impozitele d-lui Titulescu vor găsi oare o aplicare justă şi reală ? Se poate răspunde cu previ­­ziune de pe acum, cu un hotărât. Nu !­in primul loc, principala însuşire a unui impozit care să dea rezultate bune, este să nu fie prea asu­pritor. Un impozit just este apreciat de toată lumea. Impozitele d-lui Titulescu vor Împinge şi pe cei mi cinstiţi la fraudă. , In al doilea joc, reforma impozitelor d-lui Titulescu presupune organe de ap­licare competente şi emi­namente cinstite. Or, în­săşi funcţionarii superiori de la finanţe sunt de acord că apecaţiunea va fi un izvor de abuzuri scanda­loase şi de gheşefturi şi mai scandaloase. Dar asupra acestei ches­tiuni, vom mai reveni. VIAŢA POLITICA D. Titulescu şi bogăţia naţională Craca de sub picioare. — Diminuarea capitalului.­­ Deciderea energiilor. — Compilitore, tradi­tore ! De la Teatrul Naţional D. Mihai Codreanu, directorul Teatrului Naţional din­­localitate care a plecat zilele trecuse la Bucureşti In vederea ‘aprobării bugetului 'teatrului, întâmpină mari dificultăţi pentru obţinerea acestui buget. Ministerul refuză să-i acorde suma de două sute mii lei pen­tru motive de economie. Din această cauză, d. Codrea­­nu, a telegrafiat d-lui MîjialNe­­grizzi, primarul oraşului, rugân­­du-1 să şi grăbească venirea la Bucureşti spre a interveni d-sa pentru obţinerea acestei sume, pe care ministerul o refuză catego­ric teatrului. In legătură cu aceasta aflăm că noile lefuri fixate personalu­lui artistic şi administrativ al teatrului, în proporţie cu noul buget, au nemulţămit o parte din artişti cari ameninţă cu de­misia. D. V. Cuzinski a şi de­misionat din pontul de regizor şi director de scenă, pe motivul că nu este renamerat la fel cu directorul de scenă al Teatrulu­i Naţional din Bucureşti. Demisia i-a fost primită. Pe de altă parte s-au ivit oa­recare neînţelegeri între comite­tul de lecturi şi consiliul de ad­­ministraţie al Teatrului pe ches­tia burselor acordate d-rei So­­rana Ţopa şi d-lui Aurel Ghi­­ţescu cari deşi au încasat bursa pentru studii la Paris, n'au de gând să plece, după cum n’au plecat nici anul trecut. In caz când ambii bursieri nu vor pleca comitetul intenţionează să le su­prime bursele. Ea urmează a mai fi pusă în discuţie într’o­­şedinţă viitoare când îşi va primi soluţia defini­ţi­v şi când se va hotărâ şi în privinţa revenirea la Teatrul Na­ţional a d-rei Jeana Popovici. Cetiţi In pagina II » in­timele ştiri telegrafice şi teistuniei ­■­ ­ Acceleratul Bucureşti- Cernăuţi va fi pus în cir­culaţie, cu începere de la 25 Aprilie.­­ Delegaţia ieşană a pro­fesorilor secundari din Iaşi în urma unei consfătuiri cu colegii lor din Bucureşti, a fost primit de d. Negulescu ministrul de instruiţii. D. Negulescu a declarat că profesorii pot fi siguri ca nici o jignire nu li se va aduce. In ceia ce priveşte sporul de salarii, e o chestie Încă în discuţie.­­ Direcţia generală c. f. r. a lansat dispoziţia, prin care se primesc mărfuri ca bagaje la trenurile de persoane.­­ Ministml de comerţ, a re­venit asupra modificărilor fă­cute şi a aprobat budgetul Ca­merei de Comerţ.­­ CERCUL DIDACTIC. — A­­dunarea generală a corpului di­dactic de toate gradele din Iaşi a votat, în şed­iţa de la 19 1A­­pril 1921 următoarele rezoluţii: 1) Profesorii secundari din Iaşi —fără a Înţelege să se desprin­dă din Cercul didactic—hotărăsc să se considere ca o secţiune a Asoc. generale a profesorilor se­cundari din România. 2) Adunarea exprimă dorinţa unanimă ca toate organizaţiunele de toate felurile, ale membrilor corpului didactic din ţară, să se constitue cât mai neîntârziat în­­tr-o „Asociaţiune generali unică*. 1­3) Un congres general, ţinut , cât mai curând cu delegaţi­­i tuturor organizaţiunilor profeso­­rale de toate felurile din ţară, va hotărî dacă formula cea mai potrivită pentru Asoc. generală , unică, este formula A. C D. vo­­­­tată la 1919 de congresul de la I­­aşi, sau formula P. C. D. sau o altă formulă Intermediară. x Primăria anunţă oi Luni la început distribuţia zahă­rului, populaţiei acestui oraş. Populaţiunea care primeşte zaharul la şcolile din circums­cripţiile din cari face parte este rugată a se prezenta şi a-şi ridica cota cuvenită.­­ x Lucrările de amenajare a pieţii Halei au început ori după amiază. S’au făcut şi primele ope­­­­raţii pentru construirea unor­­ closete speciale de beton şi metal pe locul din partea dreaptă a pieţii. x Mâine Joi 21 Aprilie ora 5 d. a. continuând În­cercai avo­caţilor discuţia la ante-proiectul de organizarea corpului avoca­­ţ lor şi alegerea delegaţilor pen­­tru congresul avocaţilor, care va avea loc la Bucu­reşti la 6, 7 şi 8 Mai, membrii baroului din Iaşi I sunt cu inzistenţa rugaţi să par­­­­ticipe.­­ Examenele particu­lare.— Min­sterul de instrucţie a trimis tuturor şcolilor secun­dare, o circulară prin care anunţă că examenele din anul acesta, pentru elevii preparaţi în parti­cular, vor avea loc în două se­­ziuni. Prima seziune pentru exa­menele particulare de cursul secundar va avea loc între 15—30 Mai iar a doua sesiune între 10­­*30 Iunie.­­ Joi 21 Aprile a. c. ora 9 seara Dl. Profesor O. Tafrali va ţine o conferinţă în Aula Uni­­versităţiei, vorbind despre „Viaţa femeiei In antichitate* conferenţa fiind însoţită de proiecţiuni, pen­tru mărirea fondului, excursiei în Grecia. Tătărăşenii cari au luat parte la festivalul din 10­­ IV de la Ateneu, vor avea Intrarea gratis In schimbul contramărcei de la acel festival.­­ Mai mulţi pensionari din lo­­calitate au luat lăudabila iniţia­tivă de a-şi oferi gratuit servi­ciile pentru a da concurs publi­cului la­­înscrierea în biroul populaţiei­ nete pensionare şi d-nii pen­sionari ieşeni care dispun de timp şi doresc să se asocieze la această iniţiativă, se pot prezintă d-lui prefect de poliţie pentru a fi repartizaţi la comisariate. „ Astăzi după amiază are loc în salonul de şedinţe al primă­riei întrunirea consiliului de igie­nă al oraşului.­­ La ministerul de Comuni­caţii, a avut loc o consfătuire in chestia blocărei staţiei Napole­căutz. Au luat parte d. ministru Vă­­leanu, d. general Ionescu, direc­torul c. f. r. şi d. Niţescu, direc­torul terviciului de mişcare. S’a hotărât a se face totul, pentru a se face dreptate comercianţilor ieșeni. „ Elevii, cari au a depune e­­xamenul ca particulari, în se­ziune de iun­e,­­sunt chemaţi de Comisiunea de examinare pentru sfaturi. Comisiunea se compune din d­oii profesori Preot Mihai, Fân­­tânaru, Ionescu, C. I. Botez, C. Iordăchescu I. Mitru, C. Neculau, M. Trlsnschi, M. Tonaida,­­Rolu, Fedeleş, Scorpan, Agapescu, şi Dol­jan. Aceste lecţii încep la 11 Mai. Şedinţa Societăţii Studen­­ţilor In Drept din Iaşi care urmă să aibă loc Joi 20 Aprilie 1921, şi când Dl. Victor Popovici urma să trateze despre ,Soeiatismul Marxist*— se amână din cauza vacanţei universitare, pentru o­­data care se va anunţa ulterior. „ La Iaşi s’a înfiinţat o sec­ţiune a „Corpului Absolvenţilor Şcolilor Superioare de Comerţ*, înscrieri de noi, membri pri­meşte Dl. Ionescu la secretaria­tul Şcoalei Comerciale Superi­oare In toate zilele intre orele 3—5 p. m.­­& Joi seara va vorbi la școa­la socialistă de la 8—9 seara Zoe Frunză 9—10 Grinspan. INFORMATION!

Next