Opinia, noiembrie 1928 (Anul 24, nr. 6439-6463)

1928-11-01 / nr. 6439

* A­r­r Anchetele nou- Şcoala de corecţie dela Copou Cum a luat fiinţă.—Re®* duoarea orfanilor.—O statistică Colonii­e de muncă şi şcolile de corecţie au ca scop reabili­tarea materială, dar mai ales morală, a celor decăzuţi sufle­teşte. Din acest punct de vedere, şcoala de corecţie dela Copou poate servi drept exemplu : Istoricul instituţiunii Şcoala aceasta a luat fiinţă în cursul anului 1921, graţie cola­borarea a doua societăţi „Ocro­tirea Orfani­or de Război“ şi «O­­crotirea copiilor în rele purtări“, din Iaşi.­­Menţionăm şi stăruinţa deosebită depusă în acest scop de d. C. Meissnert. Şcoala şi-a propus reeducarea sistematică a copiilor şi in special orfanilor, o­­fi, lăsaţi în voia întâmplărei, î­nslţi de sfaturile şi ajutorul pă­rintesc, cădeau cu uşurinţă pradă mizeriei şi purtărilor urâte. Direcţiunea şcolii, chiar de la înfr­agarea instituţiei, a fost în­credinţată d-lui Al. Ilarion, fost director al şcoalei de aplicaţie din Cid­măţui jud. Tecuci. Învăţătorii fac şi serviciu de pedagogi. Pentru a şi îndeplini comp­act misiunea, ei s­au tot timpu­l’ în mijlocul şcolarilor. Mijloace de reeducare Din numărul total de 140 de elevi, orfani din război, câţi are astăzi instituţiunea, s'au făcut dora­­ categorii : 25 dintre ei ur­mează la şcolile secundare şi de meserii (5 la şcoala comercială inferioară, 8 la şcoala normală «V. Lupu»). iar restul sunt re­partizaţi in cele cinci clase teo­retice, cum şi în 5 ateliere de lemnărie, cizmărie , răchitărie. Lucru­l în ateliere produce şcolii un venit sigur de întreţinere, din care 50 la sută se afectează în folosul exclusiv al elevilor. Banii aceştia sunt consemnaţi în cernete individuale şi la ter­minarea şcolii, depuşi la o ban­că, de unda după satisfacerea serviciului militar, elevii şi-l pot ridica. Alături de şcoală se găseşte un vast­e­ren de cul­tură agricolă. Elevii îşi împart ziua urmând cursul primar di­mineaţa, iar după amează învă­ţând diferite meşteşuguri. Edu­carea lor se face nu prin seve­ritate, ci din contra, prin blân­deţe şi bunăvonţă. Pent­u cei cari vor să se spe­cializeze în vre­o meserie, mun­că de atelier se face toată ziua, iar cursurile teoretice sunt se­rale. Elevii fiind veşnic ocupaţi, se poate evita cu chipul acesta. Cum şi din pricina controlului­­ geros, dedarea la eventuala a a­bateri dela disciplina şcolară. Concluziuni Din cele relatate se poate ve­dea rolul moralizator al şcoalei de îndreptare dela Copou. O statistică a culturii terenurilor de lângă şcoală afectate grădi­­nărituiu, cum şi o statistică a veniturilor obţinute din vânzarea obiecte­or confecţionele, stabilesc că un elev poate Intr’un an de şcoală, să-şi economisească o sumă de, bani, Îndestulătoare nevoilor de traiu pentru meseria ce şi-o va alege mai târiu, inchi­em această anchetă a­­nunţând că instituţiunea dela Copou posedă și un cor religios foarte bine organizat, care face față școlii. REMY . * Consiliul naţional al Elveţiei Blem­a 31.— Din rezultatul a­­legerilor pentru Consiliu Naţio­­nal sa constată că nu s'au pro­dus modificări de seamă în ra­­portul de forţe dintre partide. Rădicăi-d­mocraţii au purdus un mardit, dar au rămas şi mai departe partidul cel mai puternic în Parlament. După ei vin socialiştii, apoi partidul popular catolic şi part­iul ţăra­nilor şi meseriaşilor. U Sl­u Mdl L A® •*** '''m * m&mmztm^ iă£JKk R SLfe*«*, FLARUL t iotoii­a 1 se prt»«** » ***** 'Ageațiil* en­ M­iSIîăâfâSr fi la Administrația eîamului Iași—Str. Gfa. mir»*« on V» S. Durerile basarabene , ar trebui să aibă în vedere politicianii Medicul primar al jud. Orhei a trimis ministerului sănătăţii un raport în care ■— între altele — spune : „In judeţ avem 8410 familii fără adăpost,­­ iar alte mii de oameni, spre ruşinea noastră, trăesc în 3502 bor­­dee. La 20 de familii avem o vacă cu lapte, iar din 100 copii care se nasc, 44 cel puţin, mor în timpul alăp­tării..“ Fără a pretinde că înalte regiuni ale ţării situaţia ar fi prea bună, constatăm că mizeria care se iveşte în Basarabia e într’adevăr în­­fip­ătoare. La adversitatea naturii, se adaugă o admi­nistraţie vitregă, indolentă, nepricepută şi hrăpareţă, care împinge la nenorocire şi istoveşte un popor cuminte şi muncitor. Ne trebue o politică o­­menească pentru Basarabia (în înţelesul bun al cuvântu­lui). Cearta dintre partide, cu ambiţii de mărire şi pofte de buget, ar trebui să ce­deze în faţa­­durerilor care prăpădesc neamul. Aici am vrea să vedem o colaborare umană a elemen­telor noastre conducătoare. Oare pe care ? Ziare­le naţional- ţărăniste afirmă neîncetat că guvernul nu va îndrăzni să vie în Ar­­deal ca să prezideze comemo­rarea a zece ani de la unirea cu regatul. Oficiosul liberal « Viitorul*» răspunde că guvernul va veni negreşit în Ardeal la 1­0 de­cembrie şi va comemora unirea. Rămîne să vedem : care *pe care ? Am dori numai ca cea­rta aceasta să nu se spargă în capul ţării. Motivul... " Averescanii au găsit motivul^ politic pentru care ei (împreună cu d. Iorgaj să fie chemaţi la putere. Ziarul *Dreptatea» a publi­cat nişte documente care do­vedesc că ingerinţele adminis­trative în alegerile din 1987, au fost comandate de sus. Printr’o logică curioasă, ofi'­ciosul aperescan *Îndreptarea* trage concluzia că... prin ur­­mare... ingerinţele au vizat în special pe averescani şi iorghişti ...şi că deci aceştia ar avea adevărata popularitate... şi că deci lor le revine succesiunea la guvern... Toarte nostimi Românul are vorba­­ ma-ţi o frîntă că ţi am dres-o» Aşa-i şi eu , motivul* avere scanifor. .. Din toată luntea In împărăţia gheţurilor.— Z­arul englez „Daity New*“ a­­nunţă că pe insula Wranghel 5 ruşi şi 50 eschimoşi au rămas complect izolaţi. Ipsula a fost cuprinsă împrejur de nşte blocuri uriaşe de gheaţă, aşa încât apro­pierea vaselor este imposibilă. Deasamenea un aviator din No­ma (Alaska) a Încercat să zboare cu aeroplanul până la naufragiaţi dar n’a izbuti din cauza furiei curenţilor aerieni. Şi astfel 55 de persoane sunt ameninţate să moară de foame în pustietăţile nesfârşite de gheaţă. * Un preparat pentru mă­rirea vitalităţii—Z­arul »Prav­da“ din Moscova publică ştirea senzaţională că darul Tuşnov de la Universitatea din Kazan a inventat un preparat chimic de­numit „Lystolyrat“, care măreşte vitalitatea oamenilor şi anima­lelor. Cu ajutorul acestui medi­­c­ment, doctorul rus a reuşit să înzdrăvenească pe un bolnav de astmă şi să readucă la viaţă nu­meroşi câni, iepuri şi cobai. A­­mericani bogaţi au făcut oferte strălucite d-rului Tuşnow, dar acesta nu vrea să-şi vândă pre­­paratul decât Statului rus. * împotriva celibatarilor.— Deputatul Francisco Varona din Manila (insulele Filipine) a pre­­zintat Camerei un proect de lege prin care toţi bărbaţii ce au îm­plinit vrâsta de 40 ani şi nu s’au căsătorit, vor pierde calita­tea de cetăţean şi toate meda­liile conferite de stat. Rămâne acum de văzut dacă locuitorii din Filipine vor continua să se ambiționeze. CUM VA FI CLIMA IN LUNA NOEMBRE Staţiunile meteorologice din străinătate anunţă că luna Noi­embre nu va fi prea friguroasă. Temperatura va oscila de a o zi a alta şi va prezintă în genere caracterele timpului de toamnă. Intre 6 şi 8 Noembre vor cădea noi abundente, ca şi deasem­e­­nea In ultima jumătăţii a lunii. Numai intre 5 şi 7 Noembre temperatura se va coborî brusc, iar în regiunile muntoase va că­dea chiar zăpadă. Sfătuim Insă pe cititori să fie precauţi şi să nu com­­sidere drept I tera de evanghelie, aceste pre­ziceri meteorolog­ei. Căci de obicei, când prezic savanţii., tesă cam ge dos­­! ZIAR POLITIC COTIDIAN „OPINIA“ LITERARA 91 ARTISTICA Papagalii d-lui Arghezi. * Milionarul de inspiraţii şi forme nouă, care este poetul Tudor Ar­­ghezi—precum era şi firesc—a că­pătat în ultimul timp foarte mulţi pastişeuri. Cazul nu este unic la noi, dacă ne gândim că Eminescu a determinat un curent de poezie pesimistă şi că o bună parte din proza noastră contimporană este impregnată de sadovenism. Ceiace-i insă Întristător, este faptul că toată cohorta de imitatori ai d-lui Ar­­ghezi, a ales din toată opera aces­tuia numai părţile de obscurantism şi scatologie. Deaceia întări­m astăzi în literatura proaspătă de la noi tot felul de scribi şi poetaştri­ nebu­­los, care-ţi provoacă în cazul cel mai fericit, râs sau compătimire. Ceva mai mult, după apariţia „Bi­letelor de papagal" s’au găsit muţi plastografi literari, care au copiat stil­­, conţinutul şi chiar formatul minusculei reviste. Astăzi apar la noi câteva foiţe în acest gen, pline cu „versuri de faianţă“ şi „proză de ebonit“ Papagalii d-lui Arghezi s’au păcălit, scoţând numai plane­tele ra­se din cutia cu talente a maestrului lor. i.­berg FAPTE Femeia care ne trebuie. Moralistul francez Joubert se afla odată într’o societate de nobili, unde se discuta cu pa­siune despre necredința femeilor la viața conjugală. După ce invectivele s’au potolit, Joubert care tot timpul a rămas tăcut Intr'un colț, se adresă asistenței cu tonul cel mai sincer: — „Şi bărbaţii sânt vinovaţi în această chestiune, f­indcă ei n’au talent în alegere. Să ştiţi de la mine: nu trebuie să-ţi a­­legi ca soţie decât pe acea fe­meie, pe care ai aleg -o de prietin, dacă ar fi bărbat“. Literatura misterioasă, U­timul gen de roman me­don­ist a apărut în Franţa. Lu­crările se rezumă numai la des­crierea faptelor prin imagini co­respunzătoare. Pentru a fi înţe­leşi, cităm un pasaj din roman: „Trupul s’a întins spre cilin­drul cu a­b imaculat şi buzele au simţit gust de apă, grăsime şi lactoză*. Astă­, vorbind o­­meneşte, înseamnă că eroul s’a apropiat de o sticlă cu lapte şi a băut puţin. Continuând aşa, literatura mo­dernistă va scrie „parfum“ şi ne va obliga de pildă să­­­ţe­­legem „varză“... (Ocatiaaarsa in gag. IV-a Din Camera greacă, in Camera din Atena, la şedinţa de deschidere, pri­­mul-ministru d. E­­lefterie Venizelos (la mijloc, cu tichie în cap) a făcut un mare expozeu po­litic. Tânărul meu coleg de redac­ţie Berg şi-a apărat ori gene­raţia : comentând numărul ma­re al sinuciderilor îndrăgostiţi­lor nefericiţi, a găsit prilejul să afirme că platonismul n’a murit încă şi că nu e exactă acuzaţia di insensibilitate a­­runcată prea des tineretului de astăzi. E drept că numărul sinuci­gaşilor din amor este mare; e drept că fiecare zi aproape e tulburată undeva de o dramă pasională, ai cărei eroi stnt din generaţia prietenului meu Berg şi e foarte adevărat că actul sinuciderii implică oarecare do­­ză de idealism, deci de desin­­teresare. Dar constatările noastre şi ale altora mai autorizaţi că ge­neraţia tînără e stăplnită mai murt da sexualitata decit de sentimentalism, rămîn totuşi in­tacte ; cele cîteva exc­pţii con­firmă regula şi e hazardat sâ se bazeze apărarea unei Întregi generaţii pe cîteva cazuri izo­late. Niciodată, ca în ultimii zece ai, tineretul nu s’a aruncat mai sălbatic în braţele iubirii fizice; niciodată tineretul nu s’a vădit mai puţin pregătit pentru o viaţă sentimentală ca acum, viaţă sentimentală care nu im­plică neapărat serenade sub clar de lună şi suspine sub balcoanele iubitei , fete şi băeţi încep prea devreme să se în­­lănţuească în hora dragostei pur fizice, robind sexualităţii trezită prematur. Şi ceea ce e interesant de constatat, e faptul că goana a­­ceasta după satisfacerea sexului e mai acerbă în societatea aşa zisă cultă , se pare că acei cari citesc, cât de puţin, şi îşi for­mează sau cred că îşi pot forma oarecare cultură din câteva cărţi sau din câteva spectacole tea­trale considerându-se prin a­­­ceasta „superiori“, capătă un dispreţ pentru sentimentalism care —după dânşii,—nu mai cadrează cu un spirit «luminat», ridicat deasupra tradiţiei şi a obiceiurilor consacrate. Sinucigaşii din amor sânt cei mai mulţi dela ţară sau din clasa muncitorilor ; tinerimea cultivată dă un contingent in­f­m de sinucigaşi, ceea ce do­­vedeşte că dacă mai există dra­goste idilică şi sentimentalism, ele s’au refugiat în oamenii sim­pli, în cari stările sufleteşti se pot menţine pure pentrucă ei n’au fost corupţi de senzul gre­şit al culturii. o Suferinţele tânărului Werther nu le mai putem găsi In sufle­­tul tineretului nostru orăşănesc ; acesta s*a lepădat prosteşte de cel mai frumos apanaj al sâu, sentimentalismul, şi nu-l mai putem readuce pe un drum pe care l-a părăsit poate pen­ru totdeauna. Tineretului actual îi­­­pseşte educaţia sentimentală. Gestul prietenului meu Berg, prin care încearcă să-şi reabili­teze camarazii de vârstă e frumos dar el rămâne un simplu gest, singur, izolat: cu o floare nu se tdtc tot'în­­ăvară, du­pa cur.,­­ singură studentă sinucisă din dragoste nu pote rechema întrea­ga ei generaţie de pe drumul libertinajului început din primul an al ajungerei la pubertate. G. SPINA ASPECTE Unde e tânărul Werther ?... li radio-comunicaţie cu planeta Marte ? Am anunţat că medicul englez Mansfield Robinson a expediat, prin telegraf­a fără fir, un masaj către planeta Marte. Ciudatul medic s’a instalat apoi la un post receptor şi a aşteptat... până ce, într’un târziu, a recep­ţionat nişte cuvinte ininteligibile. Era o telegramă din Marte ? Dr. Robinson, care pretinde că cunoaşte limba mar­ienilor, n’a putut descifra enigmatica te­legramă. El s’a pus imediat in contact «psicho-telepatic» cu a­­micii săi cu planeta vecină si a aflat câ mesajul său n’a ajuns in Marte. Dr. Robinson şi-a dat atunci părerea câ radiograma misteri­oasă pe care a recepţionat-o, provine totuşi de la un post din Marte care caută să se pue în contact cu Pământul nostru. In definitiv, putem încerca cu toţii să trimitem radiograme In Marte. Numai că ar fi cuminte să expediem radio­gramele, fără răspuns plătit... FILE PE CARNET DESPRE PUDOARE Sunt popoare cari nu tolerea­ză spectacolele libertine sau li­teratura pornografă, sub nici un motiv. Anglia stă In această privinţă, pe primul plan. Afară de clasicul Shakespeare şi mult ponegritul Oscar Wilde, nici un scriitor mare englez n’a a­­vut curajul să descrie scene de luxură, sau să întrebuinţeze ex­presii nepotrivite. Fiindcă londonezul, fie cel din trecut cât şi cel modern, e rigid până la mecanizare. In ce priveşte ordinea şi morala pu­blică. Impudoarea este aspru pe-*­depsită şi fricţiunile aceştia cu opinia publică, dau naştere la veritabile nenorociri. Dar îl schimb, străbateţi Canal.’! Ivîânecei şi puneţi pi-C'iCfU - f-'rj"'*. :-jr afişare a libertinajului 1. Ca la Catulle Mentiei şi până astăzi, toţi scriitorii tineri parizieni, s’au chinuit în fel şi chipuri spre a-şi prezenta ero­i şi eroinele cât mai dezbrăcate, nutrind pen­tru principiul „perpetuării spe­cii* un cult inexplicabil. Istoria literară ne reaminteşte câteva scandaluri enorme. In această privinţă. Astfel procesul lui G. Flau­bert pentru „paginile scabroa­se“ ale romanului «Madame Bovary*, e archicunoscut. La fel, procesele lui Baudelaire pentru „Les fleurs du mal“ şi Jean Richepin pentru „La chan­son des gueux“. Teatrul francez, fie cel mo­­dern, fie de revistă, e asemeni la înălţime. Imoralitatea apare în sute şi mii de forme, scan­dalizând pe apărătorii moralei publice. Spre a localiza problema, trebue sâ amintim literatura și teatrul românesc, cari fac dese împrumuturi dela modernizmul francez. Dar aceasta formează o problemă mult m­ai complexă, ce merită altă dezvoltare. 1. FR. BOTEZ In pag. III a U­ltima CTV telegrafică și telefonici (cont­iuarea în pag. I» Luni seara s’a reprezentat de către artiştii Teatrului nostru o nouă lucrare a concetăţe­nului nostru dl. Col. Manolache, lu­crare în 3 acte şi care poartă titlul evocator al verii întârzia­t «Când reînfloresc salcâmii». Nouă pe sonal, reînflorirea salcâmilor ne răscoleşte multe amintiri ale copilăriei petrecu­e prin vii şi livez . Ne împrospă­tează—cu multă melancolie, vre’ muri frumoase, care din neferi­cire n’or să se mai reîntoarcă— chiar dacă...vor mai reînflori sal­­câmii* Cum a fost şi în vara aceasta, când din cerdacul viei —stând la taclale cu părinţii şi cu neamuri venite în vizită, am zărit câţi­va strugurei albi şi sfioşi printre frunzele salcâmilor acum de un verde închis şi răs­copt de arş­­a unei veri întregi.. Domnul Colonel Manolache nu este un necunoscut pentru publicul ieşan. In decursul ulti­milor 4—5 ani s’au reprezentat pe acelaşi scenă două comedii ca un act­ şi o dramă în trei acte, întitulată­­ .­Nebunul". In lucrarea din urmă se între­vede năzuinţa de a fixa o serie de tipuri contimporane şi care să og­ândească frământările vieţii noastre. Tend­nţa aceasta e reu­şită. Din chiar actul întăi, noi facem cunoştinţă cu un individ energic a cărei viaţă plină de zbucium, denotă pe omul care e gata la orî­ce numai să reuşească. Şi dacă la urmă cade învinuit ast­fel că ne mai întrezărind pu­tinţa de a duce lupta mai de­­parte, se s­iucide, nu e mai pu­ţin adevărat, că n’a încercat până'n ultimul moment toate mij­­loacele. Pe acest Barbu Vas­iu Tanu pomenit la început, de oare­cti mi pare tipul cel mai reuşit. De aceia poate ne este şi cel mai simpatic—deşi nu odată m i se a­­runcă’n obraz vorba , exc­ocule ! Din diferite motive, soţia lui Irasiu a părăsit domiciliul con­­jugal şi noi o găsim în casa tutorelui ei Ştefan Mitraşcu, om trecut de cinci­zeci şi care are la activul lui multe. Intre altele a avut legături şi cu sinucisă mamă a pupilei sale, d­om­na Catrinel Vasiu. Se spune că Ceonu Tănică Mitraşcu nici­ n’ar fi strein de această sinuci­dere. Ba există şi dovezi scrise 5 CRONICA DRAMATICĂ de Vratislavius Teatrul Naţional Gând reinfloresc salcâmii“ Premieră (Piesă în 3 acte de Col. Manolache)

Next