Orizont, 1973 (Anul 24, nr. 1-52)
1973-01-05 / nr. 1
|B!BMOTËCA;, ASTRA"! g SIBIU externe, afectează interesele întregii națiuni. în aceste condiții, partidului comunist nu-i mai pot ajunge cunoștințele generale despre strategie și tactică, tezele cunoscute care au permis stabilirea măsurilor necesare pentru mobilizarea clasei muncitoare și a altor pături interesate în lupta impotriva asupririi sociale și naționale, pentru răsturnarea claselor exploatatoare de la putere. Este cunoscut că politica de industrializare a țării, pe baza introducerii tehnicii noi, de cooperativizare și dezvoltare a agriculturii, de creare a unei culturi noi socialiste, de propășire a științei și învățămîntului, de întărire a statului și lărgire a democrației etc., probleme care constituie conținutul activității de conducere a partidului în ultimul sfert de veac au impus o creștere a competenței partidului, o îmbogățire a complexului de mijloace și metode necesare exercitării conducerii. Conducerea pe baze științifice a societății e o trăsătură generală a partidului nostru, confirmată de transfer- ILIE LUCA (Continuare în pag. a 4-a) Știința conducerii societății—instrument al politicii Partidului Comunist Român Instaurarea Republicii, cu un sfert de secol in urmă, evoluția istorică ascendentă a României in această perioadă sunt indisolubil legate de realizarea liniei politice generale a Partidului Comunist Român. Elaborată pe temelia marxism-leninismului și in concordanță cu realitățile din țara noastră, politica partidului, expresie a intereselor vitale ale clasei muncitoare, ale întregului popor, și-a demonstrat caracterul științific prin faptele care au confirmat-o, prin succesele pe care le-a înregistrat România pe linia progresului în toate domeniile vieții sociale. Cuceririle întregii puteri politice de către clasa muncitoare și aliații ei, prin actul de la 30 decembrie 1947, transformarea partidului comunist în partid de guvernămînt au amplificat funcțiile și atribuțiile sale, au făcut ca in aria responsabilităților Partidului Comunist Român, să intre o gamă largă de sfere de activitate politic, economic, cultural, științific etc. Din critic al orînduirii burghezo-moșierești și factor de opoziție față de guvernarea partidelor claselor exploatatoare, el devine instrumentul principal al clasei muncitoare de făurire a noii societăți, cu greaua răspundere pentru modul în care guvernează, căci orice decizie a sa atât în domeniul politicii interne cât și al celei DUMITRU PATALAU „ Maternitate“* cîncipa veșnica Patrie, aripă veșnică-n zbor, vară a finului rotunjind amiaza înflorită pe coama pămîntului, păsărilor albe cuib de lumină, istmul acesta sărutînd răsăritul anotimpului tînăr ... ION VASIU imaHH*m*»iw«i«in»»i"iiim»m«iwi«i«u»HCii«Mi (Continuare in pag. 5) convorbiri_______________ Cu Gabriela Melinescu despre poezie — In ultima vreme s-a ivit o dispută intre poeți și critici asupra conceptului de lirică feminină. Ce părere ai în această chestiune, Gabriela Melinescu ? — Această înțelegere ca poezia scrisă de femei să se numească „feminină“ nu mă supără deloc Dar mă gîndesc uneorile ce poezia scrisă de bărbați nu se numește și ea într-un fel. Prejudecata că poeziile realizate de femei sînt intr-un fel anume a dat naștere unui echivoc și astăzi, cînd zici „poezie feminină“, te gîndești, chiar dacă ești în fața unei poezii puternice, la o poezie viscerală, sentimentală. iradiind din ea o slăbiciune caldă, au în general cred că pentru poetele care conștiința propriei lor personalități poetice și energia și violența adevărul lor, aceste calificative să suporte par neesențiale. Am credința, și cînd spun aceasta am o suferință și o bucurie neprefacute, că în secolul nostru poezia scrisă de femei este copleșitor de originală, iradiind din ea o polemică distrugătoare. — „Jurământul...“ a fost primit elogios de critică și chiar vocile care au obiectat asupra volumului n-au făcut, prin aceasta, decît să-i confirme valoarea. S-a subliniat legătura intimă dintre „ceremonie de iarnă“ și „Jurămînt“.. . Consideri justificată această apropiere ? — Așa este, s-a făcut legătura între primul meu volum și volumul acesta. Eu cred că toate cărțile mele seamănă cu prima carte, mă gîndesc că de la naștere și pînă acum am aceleași sentimente. Dacă vreau neapărat să găsesc o explicație faptului că altora li s-a părut apropiat ultimul volum de primul, aș putea să găsesc una, pe cit de absurdă, pe atit de înduioșătoare. Iată , între „Ceremonie de iarnă“ și „Jurămîntul de sărăcie, castitate și supunere“ sînt acumulați tot atîția ani cîți se adunaseră și pînă să scriu prima carte, că în acești ani s-a întîmplat să treacă adolescența și intrarea în maturitate, că am trăit fără îndoială foarte mult, nicit acum, dacă aș avea geniu, aș scrie o epopee, iluzionîndu-ioă. — Mi se pare că ..ființele abstracte“ și ..interiorul legii“ reprezintă o altă etapă decît cea marcată de „Ceremonie" ... și ..Jurămîntul“ , etapă a glisării în metafizica lirismului. Nu vezi aici o contrazice a celor spuse mai sus ! — Nu cred că există etape in creație, poetul mare, ca și filosoful, are în el de la Început toată viața, toate ideile și sentimentele pe care urmează să le înstrăineze in lume Neputința mea îngrozitoare este să exprim în corpul plin de sens al cuvîntului ceea ce de multe ori mi se pare inexprimabil. De aceea, cînd îmi revăd cărțile, am un anume sentiment de rușine, pentru că îmi amintesc în parte fiecare poezie așa M. N. RCSU