Orizont, 1974 (Anul 25, nr. 1-52)

1974-03-28 / nr. 13

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA­I (Continuare in pag. 12) IBLIOTECA „ASTRA" SIBIU • SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL ȘI LITERAR-ARTISTIC • SERIE NOUA • ANUL XXV­I • TIMIȘOARA • JOI, 28 MARTIE 1974 NR. 13 (317) • 16 PAGINI 1 LEU в universitar Nicolae Mărgineanu Dupa­ apariția lucrării „Condiția umană”, de o deosebită valoare științifică, am ținut să-l revăd pe autor, profesorul Nicolae Mărgineanu, care, cu acest prilej, a acceptat cu multă bunăvoință un interviu. Am procedat, deci, în consecință, formulând întrebări corelate unor probleme de interes general. — în conștiința generală a celor ce vă cunosc ac­tivitatea științifică, apăreți drept un consacrat al pro­blemei centrale . PSIHOAGIA PERSOANEI, referitor la care, in CONDIȚIA UMANA, faceți următoarea pre­cizare : „Ați aceste cursuri (de psihologia persoanei) sînt generalizate in toate universitățile mari ale lu­mii”. Considerind că „universități mari, avem și noi, vă rog să ne spuneți in ce stadiu se află problema în țara noastră și ce s-ar putea face util pentru vi­itor ? — Problema se află in centrul preocupărilor cercu­rilor de specialitate, dovadă fiind unele lucrări ale Institutului de psihologie din București. Progrese prea mari nu înregistrăm, totuși, cu­ timp documentarea bi­bliografică se limitează la lucrări dintr-o singură ța­ră sau școală psihologică, neglijîndu-se chiar și con­tribuțiile naționale. Remediul este, desigur, extinderea documentării pe plan universal, conform cunoscutelor directive ale conducerii noastre de stat. — Lucrările ce v-au apărut in ultimii ani atestă o sferă largă de preocupări, ceea ce mă face să cred că vă puteți pronunța asupra implicațiilor privind IN­CONȘTIENTUL, devenit, prin freudism, un gen de mit. Dovadă sunt aprecieri de genul : „INCONȘTIENTUL ESTE ISTORIA” (JACQUES LACAN, LE DISCOURS DE ROME) Și DESTINUL UNIVERSAL ESTE IN TENDIN­ȚELE INSTINCTUALE* (H. MARCUSE, EROS ET CIVI­­LISATION). Nu credeți că s-a depășit măsura și că problema inconștientului evoluează in dauna culturii ? — Ignorarea inconștientului, în trecutul mai înde­părtat, a fost o mare greșeală. Transformarea lui in izvor unic al creației umane, cum o parte din oame­nii de litere și artă pretind astăzi, este o altă gre­șeală. Cred ca pledoaria lui Marcuse pentru Eros, nestăpinit de rațiune, a avut urmări negative asupra tineretului din zilele noastre — mă refer, desigur, la tineretul apusean pe care l-am avut în față ca profesor oaspe la Universitatea din Hamburg. Buna credință a tineretului era de necontestat, dar ea nu ajunge. Lipsind controlul rațiunii, o parte din tineret a alune­cat abuziv spre amor, muzică și flori — bune cînd sînt cu măsură, — inclinînd apoi spre marijuana, dragul distrugător atit al sănătății trupești cit și a celei su­fletești. Spectacol mai trist și mai dureros decit acest tineret îmbolnăvit n-am văzut. — Pâstiindu-ne in sfera aceleiași probleme a in­conștientului, vă rog încercați referințe mai directe la creația literară. — De acord. In acest caz, aș ține să precizez că, în atmosfera favorabilă prețuirii exagerate a incon­știentului, s-a dezvoltat o literatură onirică, accepta­bilă în anumite limite. VICTOR ISAC GHEORGHE VĂLEANU „Pulsație" DIN SUMAR : • ANCHETA ORIZONT: răspund MIHAI UNGHEANU și MIRCEA IORGULES­­CU • AUREL GH. ARDELEANU : „APPAS­SIONATO - (scenariu) • REPORTAJ : DOMNIȘOARELE NU-L IUBESC PE MICHELANGELO • „TRIPLE JANUS" sau Metamorfozele unei literaturi, ALEXANDRA INDRIEȘ fcu enîmenii Plenara Timp de două zile atenția întregii națiuni a fost polarizată spre vnaltul for politic al țării, unde, sub președinția secretarului general al partidului, to­varășul Nicolae Ceaușescu, Plenarei Comitetului Central al s-au desfășurat lucrările Partidului. Plenara a adoptat importante hotăriri privind eliminarea unor pa­ralelisme intre organele de conducere ale partidului și creșterea operativității și coordonării efective a activi­tății de partid și de stat, stabilind unele modificări ale Statutului P.C.R.. Ținind cont de noile necesități ale politicii interne și externe a țării, plenara a aprobat instituirea funcției de Președinte al Republicii Socialiste România, cu menținerea Consiliului de Stat, hotărînd in unanimitate să propună Marii Adunări Naționale alegerea tovarășului Nicolae Ceaușescu în această funcție. Din analiza etapei actuale de dezvoltare a țării, și avind în vedere importantele evenimente care vor marca anul 1974 ca an reper in istoria țării, au de­curs proiectele de legi privind remunerarea după can­titatea și calitatea muncii, a legii privind sistematiza­rea teritoriului și a localităților urbane și rurale, pro­iectul de teze al C.C. a P.C.R. pentru cea de a XXX-a aniversare a eliberării patriei de sub jugul fascist, și planul de măsuri pentru întîmpinarea acestui eveni­ment, aprobate de plenară Un loc important a fost acordat problemelor organizatorice din structura parti­dului și statului, propunerii de delegați ai Partidului la Congresul Frontului Unității Socialiste Multitudinea problemelor supuse aprobării Plenarei converg spre o cea mai eficientă structurare a aparatu­lui de conducere a partidului și statului, spre noi trepte în edificarea societății socialiste multilateral dezvoltate in patria noastră. ORIZONT _____________ Cîuităs Unde-i rîul ? Mă întreabă cineva : „Știi că in satul cu­tare există o uliță numită „Ulița tristă ?" Ei, asta nu o știu. Și nici nu o cred. Dar prietenul se încumetă să-și susțină ideea, afir­­mînd că, intr-un sat anume, s-au zidit su­medenie de case noi, s-a tăiat o uliță dom­nească, s-au plantat po­mi tineri, s-au alcătuit curți întinse, s-au tras porți mari, dar toate acestea plutesc oarecum în gol, fiindcă pe ulița aceea nu vezi picior de ■ copil, ca să bată toate­­ acestea. Oamenii, de zi­­г­­neri, ре-acolo, au luat ■ viața în piept, ei s-au­­ gîndit la case bogate,­­ la garduri rezistente, la curți pietruite, la fîn­­tini­a din ei, cu apă lim­pede, la pomi cu fructe dulci, dar fără glasurile tinere, fără nebuniile copilărești, fără dorin­­­țele și chemările vîrstei , buimace la ce au mai ridicat ei pe pămînt toate astea ? De aceea,­­ e de mirare, zice prie­tenul, că, după o vreme, vecinii din sat numesc locurile acelea „ulița­­ tristă“ ? Ascult toate acestea și gindul mă duce la ulița mea veche, unde am văzut lumina. O uliță nevoiașă, intr-o așezare minerească, de dinainte de război. Case din lemn, ajungind und­e la o sută de ani, din vre­mea cînd așezarea fu­sese colonizată și tran­sformată in oraș minier. Case joase, cu biine ne­­­­gre, bulgărite cu pămint galben. O uliță strimtă. . Garduri scunde, mărgi­nite de un șanț adinc, prin care se scurgeau șuvoaiele, cînd ploile cădeau repezi pe dealu­rile din preajmă. O uliță modestă. O uliță anonimă. O uliță pe­­ care revenea, scara, ridica cireada de vite de­­ la păscut, de se împrăș­tia obosită prin ogrăzile mici. Și, cu toate aces­tea, cită însuflețire, cit . sunet, cită culoare, cit zvon și cită seninătate adunate, intr-un cadru sărac proletar, de cei nouăzeci și nouă de co­pii ai uliței noastre, care făceau să duduie pămintul, să scinteieze pietrele, să irumpă bucu­ria jocurilor copilărești pînă la cer ... Ulița noastră scurtă care înainta spre o pă­dure iar după pădure înainta spre rîu. Căci fiecare dintre noi, cei nouăzeci și nouă, iu­beam înainte de toate rîul. Acum știu că fie­care copil trebuie să crească pe­­ngă un rîu și să iubească un rîu. Rîul e inima copilului. E sin­­gele copilului. E visul copilului. Sau poate că fiecare copil e chiar un rîu case Cei care au numai goale, și nici un copil in fața casei, pe prispă, sau în uliță înseamnă că nu vor nici rîuri în preajmă, înseamnă că nu iubesc rîurile. Și casa, și ogra­da, și grajdul, și; gră­dina, și fîntîna, și gar­dul, fără un rîu-copil, nu vine valorează nimic. Și virsta cînd toate prind rugină , și ograda bogată, și mobila nouă, și grajdul plin de vite, și fintina zidită și te pomenești că te întrea­bă cineva : Unde-i rîul ? Ca și cum te-ar în­treba : Unde-i bucuria, unde-i fericirea, unde-i copilul ? Și ce să-i poți răspunde ?" ION ARIEȘANU

Next