Orizont, 1979 (Anul 30, nr. 1-52)
1979-01-04 / nr. 1
_Ч [UNK]N [UNK] ciclic__________________________________________ O sinteză de felul acesteia are, pe lingă altele, un prim neajuns in sistemul editorial și de difuzare al cărților. Numeroase volume din 1977 1978, lucru ce se va intimpla au apărut in și-n acest sfirșit de decembrie cind atitea cărți anunțate nu sînt prezente in librării, așteptînd, probabil, primăvara. La sfirșit și început de an este un interregn din care se pare că nu se poate ieși. De aceea se și păstrează unele cărți consemnate abia acum să fie discutate lunile viitoare până când noul plan editorial va intra în funcțiune. Cu toate neajunsurile reale binare (unii critici sunt împotriva sau vinaacestor dări de seamă, de obicei, informative și inofensive) să încercăm totuși o trecere în revistă a cărților de critică și istorie literară apărute in acest an. Deși ne dăm seama de inutilitatea etichetărilor am constatat după o lectură atentă și cuprinzătoare că in acest an in prim plan s-a situat eseul, înțelegind prin acesta o meditație filosofică cu mijloace literare. Eseiști cu activitate îndelungată sau doadebutanți s-au prezentat cu citeva lucrări de excepție. In primul rind se cuvine a fi amintit Constantin Noica cu două cârti ■ Sentimentul românesc al Ființei si Spiritul românesc în cumpătul vremii, despre ultima urmind să ne ocupăm pe larg ceva mai tîrziu. Constantin Noica încearcă de mai mulți ani să fundamenteze o ontologie. A început cu una românească, dupa ce înainte, in citeva volume pregătitoare a arătat virtualitățile filosofice ale limbii noastre. Iar in Sentimentul românesc al Ființei, într-o frază fără artificii, dezbate limpede și eleganță, problema ființei în perspectivă românească. Ar fi suficient să facem o trimitere la interpretarea metafizică a Luceafărului eminescian și a basmului Tinerețe fără bătrinețe ca să ne dăm seama de adincimea gîndurilor și de haina sărbătorească pe care acestea le îmbracă. O altă carte plină de semnificații și de idei cu totul neașteptate, surprinse intr-o rostire românească exemplară, este Spiritul românesc in cumpătul vremii. Eseurile acesteia încearcă deschideri ale spiritului, să surprindă șase șase atitudini accentuate (ca să nu le spunem maladii, chiar „fertile", așa cum le spune autorul), șase demersuri asupra cărora s-ar putea glosa la nesfîrșit. Pentru că ele au dus la mari creații literare și filosofice. Dar dincolo de perspectivele fiecărei deschideri ceea ce este mai frumos in această carte este trecerea la spiritul românesc care pune accente diferite pe aceste orientări umane. Ea aduce și ceva în plus, invitînd la meditație. Petru Botezatu în Interogații, propune în scurte dialoguri o altă meditație, asupra unor confruntări ale spiritului contemporan, în care dialectica atîtor procese deschise ne prezintă cind o față cind alta, contradictorie, pentru a sfîrși într-o unitate sau intr-un echilibru relativ. Teme pasionante, discuție vie. Printre seniori il trecem și pe Mihai Șora cu Sarea pămintului, prima lui carte, deși preocupările de acest fel sînt mult mai vechi. Cantata aceasta pe două voci despre rostul poetic are o importanță deosebită. Ceea ce trebuie subliniat este capacitatea autorului de a sintetiza numeroasele direcții de astăzi, într-o dezbatere cu totul originală oferind perspectiva adevărată a limbajului poetic idei grele de sensuri, frază cu rezonantă incantatorie. Patru debutanți in patru direcții. Dacă primii doi sînt la întîia lor carte, ultimii au adăugat activității lor lirice această nouă preocupare. Corneliu Mircea cu volumul Cumpăna dorului imbină fericit demersul teoretic cu exemplificarea lirică. Gabriela Negreanu in Paul Valéry și modelul leonardesc arată nu numai pătrunderea și cunoașterea teoretizărilor valeriene, dar și capacitatea de textelor, lucruri din cele mai selecție , ușoare. Paul Emanuel propune în Solilocvii, ghrdurile și însemnările unui poet neliniștit, preocupat de arta literară și de actul creației. In sfirșit Ileana Mălăncioiu se dovedește iniina tragică plină de curaj in abordarea unui concept atît de dificil și despre care s-a scris atit de mult. Idei îndrăznețe, deschideri noi intr-un demers cu totul neașteptat. Trei cărți de eseuri, aparținînd unor scriitori reprezentativi : Nevoia de adevăr de Ion Lăncrănjan, Virgule de D. R. Popescu și iubirea de patrie de loan Alexandru, fiecare cu problematica proprie. Interes deosebit pentru viziunea literară a fiecăruia. O carte singulară este aceea a lui Adrian Marino, Prezențe românești și realități europene, cu un program de acțiune bine articulat și care ar trebui nu numai să dea de gândit, dar mai ales să fie înfăptuit. Există citeva debuturi critice ce trebuie subliniate : Maria Carpov, Introducere la semiologia literară, Adrian Anghelescu, Creație și viață, Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor și regretatul Nicolae Baltag căruia i s-au adunat o parte din cronici în prima lui carte de critică, Polemos. Fiecare cu specificul și mijloacele proprii. Cărți asupra căror vom reveni. Confirmările din acest an mi se par deosebit de importante, indiferent de ordinea lor. Al. Călinescu in Perspective critice, bine informat, bine orientat in direcțiile noi ale criticii, fără ostentație in tot ceea ce scrie : Ion Vartic cu o carte frumoasă, Radu Stanca, poezie și teatru, investigație adecvată intr-un mirific univers literar , Aurel Sasu cu Liviu Rebreanu, sărbătoarea operei, Petre Poantă cu Radiografii și Ioana Petrescu cu Eminescu, modele cosmologice și viziune poetică, continuindu-și activitatea critică in aceeași perspectivă valorică sesizabilă la primele lor cărți. Numeroase sunt lucrările unor critici consacrați despre a căror importanță nu mai trebuie să vorbim Al. Piru. Permanențe românești și Introducere in opera lui Vasile Alecsandri ; Constantin Ciopragia, Intre Ulysse și Don Cuijote ; Dumitru Micu. Lecturi și păreri , Ion Lungu, Școala ardeleană , N. Balotă, Arta lecturii, Lucian Raicu, Practica scrisului și experiența lecturii, Mircea Zaciu, Alte lecturi și alte zile, Georgeta Horodincă, Studii literare, Mihai Drăgan, Lecturi posibile, Ion lanoși, Umanism, viziune și întruchipare, D. I. Suchianu, Foste adevăruri viitoare ; I. Constantinescu, Introducere in literatura clasică ; Gheorghe Voide, Retorica folclorului (Poezia) ; Mihai Ungheanu, Lecturi și rocade ; Constantin Crișan, Nostalgia comunicării, Paul Georgescu, Volume. cu, Cărți de istorie literară : Adriana Ilieș- Proza realistă in secolul al XlX-lea, Ileana Vrancea, Intre Aristarc și Ioanide, Dan H. Mazilu, Cronicarii munteni, Dan Mănucă, Argumente de istorie literară, Dumitru Petrescu, C. Bogdan-Duică, Gh. Macarie, Sentimentul naturii... Cîteva importante culegeri de cronici : Gabriel Dimisianu, Opinii literare, C. Stănescu, Jurnal de lectură, L. Ulici, Prima verba, N. M. Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, Cornel Regman, Explorări in actualitatea imediată, V. Ardeleana, Mențiuni. Două evadări din cronică în eseu : N. Manolescu, Teme 3, și L. Ulici. Biblioteca Babei. O culegere din articolele lui G. Călinescu, Mihai Eminescu, studii și articole precum și Opere ale lui Perpessicius întregesc această activitate, enumerată doar din lipsă de spațiu. Citeva cârti de critică dramatică , Aurel Baranaa cu Jurnal de atelier, Traian Șelmaru, Acte și antracte, Vicu Mindra, Jocul situațiilor dramatice, C. Isac, Teatrul și viata și două de critică plastică : Amelia Pavel, Expresionismul și premisele sale și Victor I. Stochiță, Pontormo și manierismul. Toată această activitate bogată arată valoarea criticii noastre de astăzi, numeroasele ei tendințe, perspectivele deschise, dar mai ales, ceea ce e de subliniat, înnoirea ei continuă. Nume noi se afirmă, metode noi se întîlnesc, o mare varietate stilistică, nncit creația românească din trecut sau de acum se bucură de o critică pe măsura ei. Ion MAXIM Anul criticii: pe primul loc eseul I. V. GAIOOȘ Un an mai puțin spectaculos ca alții : după extraordinarul spectacol al anului '77, după șirul de romane unicat, 1978 pare mai degrabă un răstimpuri relaxării ; pe primul plan se așează așadar cărțile de vacanță scriitoricească, de pauză lucrativă. Maeștrii se relaxează construind romane populare, făcind publicistică, polemizînd cinci și cinci. Dacă sfîrșitul anului nu ne va rezerva mari surprize, am putea constata că proza anului 1978 a fost, cu mici excepții, a plăcutelor noastre vacanțe. Incognito, volumul al treilea, excelent roman popular, capabil a infringe cele mai mari limite ale tirajelor, ar putea deschide lista cărților de mare succes de librărie. Casa domnului Alcibiade de Radu Tudoran nu iese prea mult in afara tiparelor literaturii fecundului autor. Activ a fost grupul tean", cu Nesfirșitele primejdii „tîrgovișde Mircea Horia Simionescu, carte nu fără rafinate rezolvări de construcție românescâ Radu Petrescu, același fin stilist in Ocheanul întors, Costache Olăreanu, ironist, umorist și narator subtil in Confesiunile paralele. După perioade de afirmare separată, grupul poate fi descoperit unitar in aceste cărți în care recapitulările fac bună casă cu paginile voioase Cărțile consacrate centenarului Independenței își continuă apariția : ciclul Zăpezile de acum un veac își adaugă un nou roman, Te Deum la Grivița, ilustrare nu numai a unor teorii - Paul Anghel e un activ teoretician - ci și unei umanități canonice. Un soldat în căutarea unei patrii de Petru Vintilă reconstituie cu mare dezinvoltură o epocă, iar Amurgul levantinilor de Mircea Constantinescu inaugurează un foarte ambițios ciclu romanesc. Intre romanele istorice citabile aș așeza Diamantul viu de Vasile Băran și Ierni peste tei de Florin Bănescu. Ulise devine personaj al unui excepțional roman fantezist, semnat de Platon Pardău. Minunata poveste a dragostei prea fericiților regi Ulise și Penelopa. Tehnicienii de altădată, Norman Manea, Mihai Giugariu revin in atenție cu cărți inteligent compuse, probabil prea acut abstracte pentru a depăși un anumit succes de stimă. La intersecția genurilor, Intimplări în Afrodisia de Ion Maxim rămine o dezbatere incitanta. Romanul anului este Suferința urmașilor, cea mai echilibrată dintre cărțile lui Ion Lăncrajan, imagine lipsită de idilism a sfirșitului satului tradițional. Dacă, in eseurile sale adunate in volumul Nevoia de adevăr, Ion Lăncrajan minuiește cu mare dificultate ideile, in Suferința urmașilor scriitorul dă sens și altor cărți ale sale, construindu-și un teritoriu bine delimitat în geografia literară a pămintului românesc. Pornind de la o nuvelă mai veche, amplul roman al lui Alexandru Sever, de o iscusință compozițională indiscutabilă, cu pagini analitice bune, păcătuiește prin discursivitate. De altfel cel mai important dintre păcatele romanului anului 1978 ar fi discursivitatea, numărul de pagini inutile care împovărează cartea. Mai nici un romancier care se respectă nu tipărește romane sub 25 de coli, cărămizile de hîrtie devenind specialitatea unor autori care s-ar simți mult mai bine in cărți scurte. Materia epică diluată caracterizează chiar cărțile unor maeștri ai rostirii concentrate, cum e, de pildă, Mircea Horia Simionescu. Anul prozei a fost puternic marcat de prezența autorilor în jur de treizeci și cinci de ani, cei care au ajuns la a treia carte a lor. Cele două cărți ale lui Eugen Uricaru - Antonia - o poveste de dragoste ca și romanul Mierea reprezintă etape ale devenirii unuia dintre cei mai interesanți prozatori români de azi. Bate și ți se va deschide de Mihai Sin așează, intre importanții prozatori tineri de azi, un autor capabil de descrierea unor goluri sufletești, a unor stări de criză și impas. Al treilea roman al lui Dan Mutașcu, Dans sub spinzuratoare, pune in valoare calitățile unui autor baroc, îndrăgostit de frazele luxoase și de paginile in care Balcanii și Bizanțul ar regăsi o unitate spirituală. Gheorghe Schwartz dă în romanul Pietrele cartea unui oraș , mai intii in manieră borgesiană și apoi in stil balzacian. Primele patruzeci de pagini sunt extraordinare, restul nerezistînd la această altitudine. Bune nuvele scrie Marius Tupan și el la a treia carte cu Noaptea muzicanților. Grigore Zanc (a doua carte a sa), cu Cădere liberă, ne intărește impresia că anul a fost al tinerilor, care au fixat, dacă nu prin opere mari, prin cărți care se rețin, altitudinea unui timp al literaturii. Povestiri, schițe și nuvele scriu insă debutanții Nicolae Cabel, Victor Marin Basarab, Cornel Cotuțiu- Un excelent debut semnează Paul Eugen Banciu prin Casa Ursei Mari , un merit deosebit in promovarea prozei l-a avut editura Dacia, ai cărei debutanți sunt vegheați, de obicei, de D. R. Popescu. Prozatorul și dramaturgul iși adună anul acesta eseurile, reportajele, însemnările in volumul Virgule, carte cu totul remarcabilă, trădînd un eseist de o subtilitate rară și un condei capabil de incandescență. Un excelent volum de reportaje — Paralaxe la Miorița - amplu eseu și subtil documentar consacrat satului românesc semnează Mie Purcariu. Cu un bun volum de debut intră in literatură Cornel Nistorescu, reporter aflat la intersecția genurilor. In fine, falsele însemnări de călătorie ale lui Vasile Rebreanu. Un caz de iubire la Hollywood - carte-colaj r reprezintă lectura in cheie nouă, a unor idei mai vechi. Radu Theodoru dă in Noi, Mircea și Atlanticul corecte note de călătorie. Putem încheia sumara trecere în revistă cu Argentina, carte in care Ion Chirilă demonstrează, încă odată, că nu e neapărat necesar ca gazetarii să scrie, amorf, cenușiu, fără duh. Spiritualele cârți ale lui Laurențiu Cerneț iși așteaptă încă recenzenții. 1978 n-a mai fost anul prozei, dar a atras atenția asupra unui număr de prozatori capabili de fapte mari în anii ca vin. Cornel UNGUREANU Proza anului 1978