Orizont, 1979 (Anul 30, nr. 1-52)

1979-01-04 / nr. 1

_Ч [UNK]N [UNK] ciclic__________________________________________ O sinteză de felul acesteia are, pe lin­gă altele, un prim neajuns in sistemul editorial și de difuzare al cărților. Nu­meroase volume din 1977 1978, lucru ce se va intimpla au apărut in și-n acest sfirșit de decembrie cind atitea cărți a­­nunțate nu sînt prezente in librării, aș­­teptînd, probabil, primăvara. La sfirșit și început de an este un interregn din care se pare că nu se poate ieși. De aceea se și păstrează unele cărți consemnate abia acum să fie discutate lunile viitoare până când noul plan editorial va intra în func­țiune. Cu toate neajunsurile reale binare (unii critici sunt împotriva sau vina­acestor dări de seamă, de obicei, informative și inofensive) să încercăm totuși o trecere în revistă a cărților de critică și istorie li­terară apărute in acest an. Deși ne dăm seama de inutilitatea etichetărilor am constatat după o lectură atentă și cu­prinzătoare că in acest an in prim plan s-a situat eseul, înțelegind prin acesta o meditație filosofică cu mijloace literare. Eseiști cu activitate îndelungată sau doa­­debutanți s-au prezentat cu citeva lucrări de excepție. In primul rind se cuvine a fi amintit Constantin Noica cu două cârti ■ Sentimentul românesc al Ființei si Spiritul românesc în cumpătul vremii, despre ulti­ma urmind să ne ocupăm pe larg ceva mai tîrziu. Constantin Noica încearcă de mai mulți ani să fundamenteze o ontolo­gie. A început cu una românească, dupa ce înainte, in citeva volume pregătitoare a arătat virtualitățile filosofice ale limbii noastre. Iar in Sentimentul românesc al Ființei, într-o frază fără artificii, dezbate limpede și eleganță, problema ființei în perspectivă românească. Ar fi suficient să facem o trimitere la interpretarea me­tafizică a Luceafărului eminescian și a basmului Tinerețe fără bătrinețe ca să ne dăm seama de adincimea gîndurilor și de haina sărbătorească pe care acestea le îmbracă. O altă carte plină de semnificații și de idei cu totul neașteptate, surprinse intr-o rostire românească exemplară, este Spi­ritul românesc in cumpătul vremii. Eseu­rile acesteia încearcă deschideri ale spiritului, să surprindă șase șase atitudini accentuate (ca să nu le spunem maladii, chiar „fertile", așa cum le spune autorul), șase demersuri asupra cărora s-ar putea glosa la nesfîrșit. Pentru că ele au dus la mari creații literare și filo­sofice. Dar dincolo de perspective­le fiecărei deschideri ceea ce este mai frumos in această carte este trecerea la spiritul românesc care pune accente diferite pe aceste orientări umane. Ea a­­duce și ceva în plus, invitînd la meditație. Petru Botezatu în Interogații, propune în scurte dialoguri o altă meditație, asu­pra unor confruntări ale spiritului con­temporan, în care dialectica atîtor proce­se deschise ne prezintă cind o față cind alta, contradictorie, pentru a sfîrși într-o unitate sau intr-un echilibru relativ. Teme pasionante, discuție vie. Printre seniori il trecem și pe Mihai Șora cu Sarea pămintului, prima lui car­te, deși preocupările de acest fel sînt mult mai vechi. Cantata aceasta pe două voci despre rostul poetic are o importan­ță deosebită. Ceea ce trebuie subliniat este capacitatea autorului de a sintetiza numeroasele direcții de astăzi, într-o dezbatere cu totul originală oferind pers­pectiva adevărată a limbajului poetic idei grele de sensuri, frază cu rezonantă incantatorie. Patru debutanți in patru direcții. Dacă primii doi sînt la întîia lor carte, ultimii au adăugat activității lor lirice această nouă preocupare. Corneliu Mircea cu vo­lumul Cumpăna dorului imbină fericit de­mersul teoretic cu exemplificarea lirică. Gabriela Negreanu in Paul Valéry și mo­delul leonardesc arată nu numai pătrun­derea și cunoașterea teoretizărilor vale­­riene, dar și capacitatea de textelor, lucru­ri din cele mai selecție , ușoare. Paul Emanuel propune în Solilocvii, ghr­­durile și însemnările unui poet neliniștit, preocupat de arta literară și de actul creației. In sfirșit Ileana Mălăncioiu se dovedește in­iina tragică plină de curaj in abordarea unui concept atît de dificil și despre care s-a scris atit de mult. Idei îndrăznețe, deschideri noi intr-un demers cu totul neașteptat. Trei cărți de eseuri, aparținînd unor scriitori reprezentativi : Nevoia de a­­devăr de Ion Lăncrănjan, Virgule de D. R. Popescu și iubirea de patrie de loan Alexandru, fiecare cu problematica pro­prie. Interes deosebit pentru viziunea li­terară a fiecăruia. O carte singulară este aceea a lui Adrian Marino, Prezențe românești și realități europene, cu un program de ac­țiune bine articulat și care ar trebui nu numai să dea de gândit, dar mai ales să fie înfăptuit. Există citeva debuturi critice ce trebuie subliniate : Maria Carpov, Introducere la semiologia literară, Adrian Anghelescu, Creație și viață, Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor și regretatul Nicolae Baltag căruia i s-au adunat o parte din cronici în prima lui carte de critică, Polemos. Fiecare cu specificul și mijloacele pro­prii. Cărți asupra căror vom reveni. Confirmările din acest an mi se par deosebit de importante, indiferent de or­dinea lor. Al. Călinescu in Perspective critice, bine informat, bine orientat in di­recțiile noi ale criticii, fără ostentație in tot ceea ce scrie : Ion Vartic cu o carte frumoasă, Radu Stanca, poezie și teatru, investigație adecvată intr-un mirific uni­vers literar , Aurel Sasu cu Liviu Rebrea­­nu, sărbătoarea operei, Petre Poantă cu Radiografii și Ioana Petrescu cu Emines­­cu, modele cosmologice și viziune poeti­că, continuindu-și activitatea critică in a­­ceeași perspectivă valorică sesizabilă la primele lor cărți. Numeroase sunt lucrările unor critici consacrați despre a căror importanță nu mai trebuie să vorbim Al. Piru. Perma­nențe românești și Introducere in opera lui Vasile Alecsandri ; Constantin Ciopra­­gia, Intre Ulysse și Don Cuijote ; Dumi­tru Micu. Lecturi și păreri , Ion Lungu, Școala ardeleană , N. Balotă, Arta lec­turii, Lucian Raicu, Practica scrisului și experiența lecturii, Mircea Zaciu, Alte lecturi și alte zile, Georgeta Horodincă, Studii literare, Mihai Drăgan, Lecturi po­sibile, Ion lanoși, Umanism, viziune și în­truchipare, D. I. Suchianu, Foste adevă­ruri viitoare ; I. Constantinescu, Introdu­cere in literatura clasică ; Gheorghe V­o­­ide, Retorica folclorului (Poezia) ; Mihai Ungheanu, Lecturi și rocade ; Constantin Crișan, Nostalgia comunicării, Paul Geor­­gescu, Volume. cu, Cărți de istorie literară : Adriana Ilieș- Proza realistă in secolul al XlX-lea, Ileana Vrancea, Intre Aristarc și Ioanide, Dan H. Mazilu, Cronicarii munteni, Dan Mănucă, Argumente de istorie literară, Dumitru Petrescu, C. Bogdan-Duică, Gh. Macarie, Sentimentul naturii... Cîteva importante culegeri de cronici : Gabriel Dimisianu, Opinii literare, C. Stănescu, Jurnal de lectură, L. Ulici, Pri­ma verba, N­. M. Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, Cornel Regman, Explorări in actualitatea imediată, V. Ardeleana, Mențiuni. Două evadări din cronică în eseu : N. Manolescu, Teme 3, și L. Ulici. Biblioteca Babei. O culegere din articolele lui G. Călinescu, Mihai Eminescu, studii și arti­cole precum și Opere­­ ale lui Perpessi­­cius întregesc această activitate, enume­rată doar din lipsă de spațiu. Citeva cârti de critică dramatică , Au­rel Baranaa cu Jurnal de atelier, Traian Șelmaru, Acte și antracte, Vicu Mindra, Jocul situațiilor dramatice, C. Isac, Tea­trul și viata și două de critică plastică : Amelia Pavel, Expresionismul și premisele sale și Victor I. Stochiță, Pontormo și ma­nierismul. Toată această activitate bogată arată valoarea criticii noastre de astăzi, nu­meroasele ei tendințe, perspectivele des­chise, dar mai ales, ceea ce e de subli­niat, înnoirea ei continuă. Nume noi se afirmă, metode noi se întîlnesc, o mare varietate stilistică, nncit creația româneas­că din trecut sau de acum se bucură de o critică pe măsura ei. Ion MAXIM Anul criticii: pe primul loc eseul I. V. GAIOOȘ Un an mai puțin spectaculos ca alții : după extraordinarul spectacol al anului '77, după șirul de romane­ unicat, 1978 pare mai degrabă un răstimp­uri relaxă­rii ; pe primul plan se așează așadar căr­țile de vacanță scriitoricească, de pauză lucrativă. Maeștrii se relaxează construind romane populare, făcind­­ publicistică, polemizînd cinci și cinci. Dacă sfîrșitul a­­nului nu ne va rezerva mari surprize, am putea constata că proza anului 1978 a fost, cu mici excepții, a plăcutelor noas­tre vacanțe. Incognito, volumul al treilea, excelent roman popular, capabil a infrin­ge cele mai mari limite ale tirajelor, ar putea deschide lista cărților de mare succes de librărie. Casa domnului Alci­biade de Radu Tudoran nu iese prea mult in afara tiparelor literaturii fecundu­lui autor. Activ a fost grupul tean", cu Nesfirșitele primejdii „tîrgoviș­­de Mir­cea Horia Simionescu, carte nu fără ra­finate rezolvări de construcție românescâ Radu Petrescu, același fin stilist in O­­cheanul întors, Costache Olăreanu, iro­nist, umorist și narator subtil in Confe­siunile paralele. După perioade de afir­­mare separată, grupul poate fi descoperit unitar in aceste cărți în care recapitulări­le fac bună casă cu paginile voioase Cărțile consacrate centenarului Indepen­denței își continuă apariția : ciclul Zăpe­zile de acum un veac își adaugă un nou roman, Te Deum la Grivița, ilustrare nu numai a unor teorii - Paul Anghel e un activ teoretician - ci și unei umanități canonice. Un soldat în căutarea unei pa­trii de Petru Vintilă reconstituie cu mare dezinvoltură o epocă, iar Amurgul levan­tinilor de Mircea Constantinescu inaugu­rează un foarte ambițios ciclu romanesc. Intre romanele istorice citabile aș așeza Diamantul viu de Vasile Băran și Ierni peste tei de Florin Bănescu. Ulise devine personaj al unui excepțional roman fan­tezist, semnat de Platon Pardău. Minuna­­ta poveste a dragostei prea fericiților regi Ulise și Penelopa. Tehnicienii de al­tădată, Norman Manea, Mihai Giugariu revin in atenție cu cărți inteligent com­puse, probabil prea acut abstracte pen­tru a depăși un anumit succes de stimă. La intersecția genurilor, Intimplări în A­­frodisia de Ion Maxim rămine o dezbate­re incitanta. Romanul anului este Suferința urmași­lor, cea mai echilibrată dintre cărțile lui Ion Lăncrajan, imagine lipsită de idilism a sfirșitului satului tradițional. Dacă, in eseurile sale adunate in volumul Nevoia de adevăr, Ion Lăncrajan minuiește cu mare dificultate ideile, in Suferința ur­mașilor scriitorul dă sens și altor cărți ale sale, construindu-și un teritoriu bine deli­mitat în geografia literară a pămintului românesc. Pornind de la o nuvelă mai veche, amplul roman al lui Alexandru Se­ver, de o iscusință compozițională indis­cutabilă, cu pagini analitice bune, păcă­tuiește prin discursivitate. De altfel cel mai important dintre păcatele romanului anu­lui 1978 ar fi discursivitatea, numărul de pagini inutile care împovărează cartea. Mai nici un romancier care se respectă nu tipărește romane sub 25 de coli, că­rămizile de hîrtie devenind specialitatea unor autori care s-ar simți mult mai bine in cărți scurte. Materia epică diluată ca­racterizează chiar cărțile unor maeștri ai rostirii concentrate, cum e, de pildă, Mir­cea Horia Simionescu. Anul prozei a fost puternic marcat de prezența autorilor în jur de treizeci și cinci de ani, cei care au ajuns la a treia carte a lor. Cele două cărți ale lui Eugen Uricaru - Antonia - o poveste de dra­goste ca și romanul Mierea reprezintă etape ale devenirii unuia dintre cei mai interesanți prozatori români de azi. Bate și ți se va deschide de Mihai Sin așează, intre importanții prozatori tineri de azi, un autor capabil de descrierea unor go­luri sufletești, a unor stări de criză și im­pas. Al treilea roman al lui Dan Mutașcu, Dans sub spinzuratoare, pune in valoare calitățile unui autor baroc, îndrăgostit de frazele luxoase și de paginile in care Balcanii și Bizanțul ar regăsi o unitate spirituală. Gheorghe Schwartz dă în ro­manul Pietrele cartea unui oraș , mai intii in manieră borgesiană și apoi in stil balzacian. Primele patruzeci de pagini sunt extraordinare, restul nerezistînd la a­­ceastă altitudine. Bune nuvele scrie Ma­rius Tupan și el la a treia carte cu Noap­tea muzicanților. Grigore Zanc (a doua carte a sa), cu Cădere liberă, ne intărește impresia că anul a fost al tinerilor, care au fixat, dacă nu prin opere mari, prin cărți care se rețin, altitudinea unui timp al literaturii. Povestiri, schițe și nuvele scriu insă de­butanții Nicolae Cabel, Victor Marin Ba­­sarab, Cornel Cotuțiu- Un excelent debut semnează Paul Eugen Banciu prin Casa Ursei Mari , un merit deosebit in promo­varea prozei l-a avut editura Dacia, ai cărei debutanți sunt vegheați, de obicei, de D. R. Popescu. Prozatorul și dramatur­gul iși adună anul acesta eseurile, repor­tajele, însemnările in volumul Virgule, carte cu totul remarcabilă, trădînd un e­­seist de o subtilitate rară și un condei capabil de incandescență. Un excelent volum de reportaje — Paralaxe la Miorița - amplu eseu și sub­til documentar consacrat satului româ­nesc semnează Mie Purcariu. Cu un bun volum de debut intră in literatură Cornel Nistorescu, reporter aflat la intersecția genurilor. In fine, falsele însemnări de călătorie ale lui Vasile Rebreanu. Un caz de iubire la Hollywood - carte-colaj r re­­prezintă lectura in cheie nouă, a unor idei mai vechi. Radu Theodoru dă in Noi, Mircea și Atlanticul corecte note de călă­torie. Putem încheia sumara trecere în revistă cu Argentina, carte in care Ion Chirilă demonstrează, încă odată, că nu e neapărat necesar ca gazetarii să scrie, amorf, cenușiu, fără duh. Spiritualele cârți ale lui Laurențiu Cerneț iși așteaptă încă recenzenții. 1978 n-a mai fost anul prozei, dar a atras atenția asupra unui număr de pro­zatori capabili de fapte mari în anii ca vin. Cornel UNGUREANU Proza anului 1978

Next