Patria, decembrie 1858 - octombrie 1859 (Anul 1, nr. 6-87)

1859-03-26 / nr. 34

vul aflănduse într'o vărstă foarte înain­­tată. Prințul Mihail guvernă țara provizoriu Il - TRIBA 135­­­6­­­­­ pănă la însănătoșirea părintelui său. ROMANUL înfățoșază o icoană a ne­încrederei între dreapta și stănga din ca­­meră, care s'au arătat pre lămurit la oca­­ziea discuției despre creditul de u milioane, cerut de DÎ. Ca; dreapta l'au refuzat din lipsa de încredere în responsabilitatea Mi­­niștrilor noui, însă cu toate n'au voit să se ecsprime lămurit ceasta. Atunce D. Dimitrie Ghica s'au suit pe tribună și au declarat, că, de­și­­ perse să mărturisim, că în ministeriul de acum întru adevăr se află bărbați plini de ta­­lent și ppești, însă ș­ tot au mai favea să învingă oare­care oninii răle, rămase din epoca anului 1818. D. Ioan Brăteanu au voit să dee un răs­­puns energic, însă întăiul Secretar a ca­­merei, D. Dr. Ursachi, seanța, l'au înpiedecat, și așa s'au pășit carile au prezidat la votarea cunoscută. D. Boerescu au lăudat pe D. Șeful mi­­liției naționale și Ministru Departamentului de rezbelu, carile, precum arată și Gaze­­tele streine, au căștigat pentru trupele noa­­stre pe Colonelul și pe Franțez Dieu mai mulți din ai săi ofițeri, carii încă la 1853 s'au distingat prin a lor activitate lăngă Calafat. Milițiea Romănă va purta pe vii­­torime ca și soldații Francezi bărbuță în­gust-ascuțită. În fine discuția au trecut asupra înspăi­­măntătoarelor falimente. D. Ministrrl Cultului au încredințat, că ei au proteste și învoit posesorilor de moșii a Clerului, ca să plătească cășturile anuale în trei ter­­concesii nn­ a­mine, ear face mai multe cartă responsabilitatea, ce are cătră stat. REVISTĂ POL­LISTICĂ­. Opiniea publică au agiune astădzi la bi­­viul, (respintene), o cale duce Cea de că chiar Congresul va rezbelu alta spre pace, mai mare parte cre­­tăm spre rezbel, căci, observănd motivele ce au provocat neputință a se dizlega de­căt prin tăetura spadei. nainte starea alarmătoare a Europei, se pare cu nodul în alt fel cu Mai de a se întruni Congresul, au început greută­­țile. După pregătirile cu nemerire­a lui Lord Covles, făcute la Viena, spre a adu­ Rosiea au în­­cinci mari cu­ Fran­­țiea, Rosiea Angliea, Austriea și Prusiea, ce o înțălegere cu Franțiea, luat inițiativa și au propus Franției nrunirea în Congres acelor țeri, pe acea bază abea s'au învoit­eacă că Piemontul reclamă a avea în Con­­gres postul ce'l ocupa la acel din Paris. Din asta s'au născut mare opoziție mai ales din partea Austriei, și spre a îmbina par­ cidzile s'au proiectat sa prelăngă Con­gre­­sul puterilor mari, CB figureze și cu BOt de sfătuiri un congres mic compus din repre­­zentanții staturilor secundare a Paliei: Neapoli, Roma, Toscana, Parma, Modena și Piemontul, cu greu va fi ca ista de pe urmă să se mulțămească cu asemene rolu retrograda. O știință mai pozitivă s'au dat în cresa Italiană, la 29 Martie în camera de gios a Parlamentului. Asupra interpelației lui Lord Clarendon, Ministrul intereselor străi­­ne au respuns: Lord Covlei, au călătorit la Viena fără instrucții, însă cu deplină știință a ideilor Franțeze, parte de aceste idei le-au găsit în armonie, parte în dizar­­monie cu acele al Austriei, dar în 6 (18) Martie s'au înfățoșat propunerea Rusiei, pentru întrunirea unui Congres pe care fraț­ii ea îndată au și acceptat'o, după ca­­re au urmat și încuviințarea celorlalte pu­­teri. Prin ur­mare Congresul ave­a să fa­­ce pe la încheierea lui Aprilie (18) 30, și după ce atăt Sardiniea căt și Austriea au giuruit, a nu ataca, apoi să sperează sta­­tornicirea păcei. Lord Malmesbury este de opinie, că sfaturile Caliene, interesante în crezie, ar trebui a fi oare­unde reprezentată. Congresul să le recomandeze reforme, car­e să le ordoneze.” La Paris este cea mai acreditată zicerea cum că în congres vor fi doi plenipotenți ca reprezentanți a fiește căruia stat, iar unul din ei va fi chiar ministrul intereselor străine. Se însamnă pentru Austriea pe D. Bucl însoțit s­au de D. conte de Hartig și de Baronul Hubner, pentru Angliea Lord Malmesbury și Lordul Covlei, însă acest încă îndoelnic, pentru Prusiea D. de Slaviuț mi D. de Purtales, însfăr­­șit pentru Pociea D. de Chiseleff (lucru ce va face o ecengie în princip) și D. Baron Brunov. Căt pentru Franțiea, numile D. conte Va­­levschi este citat cel mai adese­ori, dar, acel a plenipotentului al doilea, este un mis­­cațiva nuveliști au pronunțat pe a­­cel a D. Druin de Luis, însă, in ce pare pare îndoelnic ca acest vechiu ministru, ple­­nipotențiaru la congresul din Viena, să pri­­mească o misie analogă, însă de al doile ordin. În ce se atinge de poziție a Piemontului, nu se știe încă nimic de lămurit. Unele scrisori czic, că contele Cavur au fost în­­căntat de primirea ce i s'au făcut de cătră Imperatorul și că nu'și ascunde mulțămi­­rea. Alții asigură, KB scopul vocațgiului întăiului ministru a Sardiniei, n'au ecostit de loc, dar aceste ziceri nu se potrivesc în­­tre ele. ROSIER ȘI POLONIEA. M­AUVE­RSTUL de HAMBURRG arată, du­­pre cele din urmă n­outăți de la Caucaz, că adjutantul General Evdochimoff, comandan­­tul aripei stăngi de pe liniea Caucazului, au început la 7 (19) Fevruarie a face a­­sediul, rezidențiea de căpitenie a lui Șamil. Acest loc este foarte fortificat și dușmanul se pare a voi să-l apere cu nătăngie. Lo­­cuitorii din Anzah în Abasiea, au făcut su­­punerea lor cătră Rosiea în 28 Ianuarie, aceste nimene întru a­ puni este ter. NOVITA LILE DZILABI. Perspectiva Congresului și a păcei nice cum au înfrânat pregătirile de rezbel. An­­gliea se grăbește a întări țărmurile ei în contra unui atac a Franției, guvernul pregătește un drum de fer de la arsenalul de Volvich spre țermul de amează, pe ca­­re repede să poate transporta artileriea pentru apărarea acestei părți. De la Be­­losul său minte de aur a munților Carpați, carii treceau cei mai îmbelșugați din Europa. În cursul anului 101 și pe căt­u­nu Urmărit și hărțuit în retragerea sa, Decebal ce rugă pentru pace, Lucius Sala și Claudius Libianus, se dusără atuncea lăngă palanca Dacilor spre a hotări condițiile statutului; ner după niște zădarnice negoțiații, care nu erau decăt o amăgitură, Traian au trebut strămtorile Carpaților și s'au îndreptat spre Capitaliea Daciei Sarmezaghetuza. Cavaleriea rumidă, comandată de Lucius drept Crintus, mărșuia tot Tot odată, Macsimus cuprinsă o cetate lui Decebal. Un patrule consulat, COPA­AB! Decebal , mai îndelungată cătră acel scop, urmănd o altă direcție, întărită, unde se afla înprotivire, agjunsăse a fi pe putincoasă și Traian porni din Roma­nia să iee comanda arșiei ce avea să se lupte în contra Dacilor. Cea întăi luptă au urmat pe țermul stăng a Dunbrei, pe căm­­piile Trapeei, unde, încă de mai nainte Iulianus învinsăse pe De­­cebal sub înpărățiea lui Dometian. Acta era o fericită preves­­tire, carea nu fu desmințită, căci Romănii câștigără o mare bi­­ruință. Însă, în șirurile armiei au urmat un așa de mare nu­­măr de răniți, încăt nu mai agiungea pănzături și seamă pentru regatul rănilor, și Traian, au treb­uit să dee doctorilor din legi­oane, chiar tunicile, mantalele mintele sale, încingătoarile și mai toate vest­­terau la picioarile învingătoriului. Astă scenă de umilire, să reprodusă și la Roma, în localul Senatului, dinaintea căruia să arătară trimișii ai Decebal ca­­rii depusără armile lor, încruciră mănile la pept ca niște prinși și rugători, jururiă de a păzi condițiile păcei, și după aceasta au putut să se întoarne în Daciea cu a­le lor arme. Era cu greu ba din asemine­a palat să ce susție căci, Traian avea părerea de rău că nau făcut din Daciea o provinție romană, și Decebal nu aspira decăt după neatărnare aceasta s'au văzut în anul 104, prin declarațiea de rezbel ce Sepatul au adresat Dacilor. (Va urma) Traian răzbună afrontul suferit de cătră Dometian. Dacii, îi dă­­dură arămile lor, mașinile de rezbel, lucrătorii carii le făcură și dezertorii Romani carii se aflau în țară. fost dărămate, țerile cucerite redate la vechii lor stăpăni. Forte rețele au De­­dușmăniile Imperiului și chiar el, condus fiind dinaintea lui Traian, să pros­­cobal se îndatori a se înpărtăși de prieteniile și

Next