Patria, decembrie 1858 - octombrie 1859 (Anul 1, nr. 6-87)
1859-03-26 / nr. 34
vul aflănduse într'o vărstă foarte înaintată. Prințul Mihail guvernă țara provizoriu Il - TRIBA 1356 pănă la însănătoșirea părintelui său. ROMANUL înfățoșază o icoană a neîncrederei între dreapta și stănga din cameră, care s'au arătat pre lămurit la ocaziea discuției despre creditul de u milioane, cerut de DÎ. Ca; dreapta l'au refuzat din lipsa de încredere în responsabilitatea Miniștrilor noui, însă cu toate n'au voit să se ecsprime lămurit ceasta. Atunce D. Dimitrie Ghica s'au suit pe tribună și au declarat, că, deși perse să mărturisim, că în ministeriul de acum întru adevăr se află bărbați plini de talent și ppești, însă ș tot au mai favea să învingă oarecare oninii răle, rămase din epoca anului 1818. D. Ioan Brăteanu au voit să dee un răspuns energic, însă întăiul Secretar a camerei, D. Dr. Ursachi, seanța, l'au înpiedecat, și așa s'au pășit carile au prezidat la votarea cunoscută. D. Boerescu au lăudat pe D. Șeful miliției naționale și Ministru Departamentului de rezbelu, carile, precum arată și Gazetele streine, au căștigat pentru trupele noastre pe Colonelul și pe Franțez Dieu mai mulți din ai săi ofițeri, carii încă la 1853 s'au distingat prin a lor activitate lăngă Calafat. Milițiea Romănă va purta pe viitorime ca și soldații Francezi bărbuță îngust-ascuțită. În fine discuția au trecut asupra înspăimăntătoarelor falimente. D. Ministrrl Cultului au încredințat, că ei au proteste și învoit posesorilor de moșii a Clerului, ca să plătească cășturile anuale în trei terconcesii nn amine, ear face mai multe cartă responsabilitatea, ce are cătră stat. REVISTĂ POLLISTICĂ. Opiniea publică au agiune astădzi la biviul, (respintene), o cale duce Cea de că chiar Congresul va rezbelu alta spre pace, mai mare parte cretăm spre rezbel, căci, observănd motivele ce au provocat neputință a se dizlega decăt prin tăetura spadei. nainte starea alarmătoare a Europei, se pare cu nodul în alt fel cu Mai de a se întruni Congresul, au început greutățile. După pregătirile cu nemerirea lui Lord Covles, făcute la Viena, spre a adu Rosiea au încinci mari cu Franțiea, Rosiea Angliea, Austriea și Prusiea, ce o înțălegere cu Franțiea, luat inițiativa și au propus Franției nrunirea în Congres acelor țeri, pe acea bază abea s'au învoiteacă că Piemontul reclamă a avea în Congres postul ce'l ocupa la acel din Paris. Din asta s'au născut mare opoziție mai ales din partea Austriei, și spre a îmbina par cidzile s'au proiectat sa prelăngă Congresul puterilor mari, CB figureze și cu BOt de sfătuiri un congres mic compus din reprezentanții staturilor secundare a Paliei: Neapoli, Roma, Toscana, Parma, Modena și Piemontul, cu greu va fi ca ista de pe urmă să se mulțămească cu asemene rolu retrograda. O știință mai pozitivă s'au dat în cresa Italiană, la 29 Martie în camera de gios a Parlamentului. Asupra interpelației lui Lord Clarendon, Ministrul intereselor străine au respuns: Lord Covlei, au călătorit la Viena fără instrucții, însă cu deplină știință a ideilor Franțeze, parte de aceste idei le-au găsit în armonie, parte în dizarmonie cu acele al Austriei, dar în 6 (18) Martie s'au înfățoșat propunerea Rusiei, pentru întrunirea unui Congres pe care frații ea îndată au și acceptat'o, după care au urmat și încuviințarea celorlalte puteri. Prin urmare Congresul avea să face pe la încheierea lui Aprilie (18) 30, și după ce atăt Sardiniea căt și Austriea au giuruit, a nu ataca, apoi să sperează statornicirea păcei. Lord Malmesbury este de opinie, că sfaturile Caliene, interesante în crezie, ar trebui a fi oareunde reprezentată. Congresul să le recomandeze reforme, care să le ordoneze.” La Paris este cea mai acreditată zicerea cum că în congres vor fi doi plenipotenți ca reprezentanți a fiește căruia stat, iar unul din ei va fi chiar ministrul intereselor străine. Se însamnă pentru Austriea pe D. Bucl însoțit sau de D. conte de Hartig și de Baronul Hubner, pentru Angliea Lord Malmesbury și Lordul Covlei, însă acest încă îndoelnic, pentru Prusiea D. de Slaviuț mi D. de Purtales, însfărșit pentru Pociea D. de Chiseleff (lucru ce va face o ecengie în princip) și D. Baron Brunov. Căt pentru Franțiea, numile D. conte Valevschi este citat cel mai adeseori, dar, acel a plenipotentului al doilea, este un miscațiva nuveliști au pronunțat pe acel a D. Druin de Luis, însă, in ce pare pare îndoelnic ca acest vechiu ministru, plenipotențiaru la congresul din Viena, să primească o misie analogă, însă de al doile ordin. În ce se atinge de poziție a Piemontului, nu se știe încă nimic de lămurit. Unele scrisori czic, că contele Cavur au fost încăntat de primirea ce i s'au făcut de cătră Imperatorul și că nu'și ascunde mulțămirea. Alții asigură, KB scopul vocațgiului întăiului ministru a Sardiniei, n'au ecostit de loc, dar aceste ziceri nu se potrivesc între ele. ROSIER ȘI POLONIEA. MAUVERSTUL de HAMBURRG arată, dupre cele din urmă noutăți de la Caucaz, că adjutantul General Evdochimoff, comandantul aripei stăngi de pe liniea Caucazului, au început la 7 (19) Fevruarie a face asediul, rezidențiea de căpitenie a lui Șamil. Acest loc este foarte fortificat și dușmanul se pare a voi să-l apere cu nătăngie. Locuitorii din Anzah în Abasiea, au făcut supunerea lor cătră Rosiea în 28 Ianuarie, aceste nimene întru a puni este ter. NOVITA LILE DZILABI. Perspectiva Congresului și a păcei nice cum au înfrânat pregătirile de rezbel. Angliea se grăbește a întări țărmurile ei în contra unui atac a Franției, guvernul pregătește un drum de fer de la arsenalul de Volvich spre țermul de amează, pe care repede să poate transporta artileriea pentru apărarea acestei părți. De la Belosul său minte de aur a munților Carpați, carii treceau cei mai îmbelșugați din Europa. În cursul anului 101 și pe cătunu Urmărit și hărțuit în retragerea sa, Decebal ce rugă pentru pace, Lucius Sala și Claudius Libianus, se dusără atuncea lăngă palanca Dacilor spre a hotări condițiile statutului; ner după niște zădarnice negoțiații, care nu erau decăt o amăgitură, Traian au trebut strămtorile Carpaților și s'au îndreptat spre Capitaliea Daciei Sarmezaghetuza. Cavaleriea rumidă, comandată de Lucius drept Crintus, mărșuia tot Tot odată, Macsimus cuprinsă o cetate lui Decebal. Un patrule consulat, COPAAB! Decebal , mai îndelungată cătră acel scop, urmănd o altă direcție, întărită, unde se afla înprotivire, agjunsăse a fi pe putincoasă și Traian porni din Romania să iee comanda arșiei ce avea să se lupte în contra Dacilor. Cea întăi luptă au urmat pe țermul stăng a Dunbrei, pe cămpiile Trapeei, unde, încă de mai nainte Iulianus învinsăse pe Decebal sub înpărățiea lui Dometian. Acta era o fericită prevestire, carea nu fu desmințită, căci Romănii câștigără o mare biruință. Însă, în șirurile armiei au urmat un așa de mare număr de răniți, încăt nu mai agiungea pănzături și seamă pentru regatul rănilor, și Traian, au trebuit să dee doctorilor din legioane, chiar tunicile, mantalele mintele sale, încingătoarile și mai toate vestterau la picioarile învingătoriului. Astă scenă de umilire, să reprodusă și la Roma, în localul Senatului, dinaintea căruia să arătară trimișii ai Decebal carii depusără armile lor, încruciră mănile la pept ca niște prinși și rugători, jururiă de a păzi condițiile păcei, și după aceasta au putut să se întoarne în Daciea cu ale lor arme. Era cu greu ba din aseminea palat să ce susție căci, Traian avea părerea de rău că nau făcut din Daciea o provinție romană, și Decebal nu aspira decăt după neatărnare aceasta s'au văzut în anul 104, prin declarațiea de rezbel ce Sepatul au adresat Dacilor. (Va urma) Traian răzbună afrontul suferit de cătră Dometian. Dacii, îi dădură arămile lor, mașinile de rezbel, lucrătorii carii le făcură și dezertorii Romani carii se aflau în țară. fost dărămate, țerile cucerite redate la vechii lor stăpăni. Forte rețele au Dedușmăniile Imperiului și chiar el, condus fiind dinaintea lui Traian, să proscobal se îndatori a se înpărtăși de prieteniile și