Patria, august 1920 (Anul 2, nr. 165-186)

1920-08-01 / nr. 165

1 August­a»86 ­ Recunoştinţa provinciilor nouă, exprimată­ dlui Nicolae lorga Al. Vaida: „Singurul bărbat politic român iubit in Ardeal a fost dl Nicolae lorga I. Ind­leţ şi I. Pelivan: „Nimeni nu s a ocupat de Basarabia afară de dl lorga“ Ia marea da inculte şi da colomnii a run ai­c de către­­majoritate“ în parlament şi de către liberali în presă, palai ma credincios fiu al p­atriei, Neculae Iorga, recunoştinţa exprimată dsale de către doi­ Vaida, Pelivan şi Iaculeţ, nu în numele dlor lor personal, ci în numele celor două mari provincii, — vine să şteargă orice pată calomnioasă şi sâ restabilească ordi­nul asupra d- sale! Nu vorbeşte simplu dl Vaida sau Pelivan, dlui N. Iorga; nu,vorbeşte Tran­silvania şi Basarabia vechiului regat, pen­tru că, dacă din cele două provincii, gla­surile autorizate sunt numai ale celor po­meniţi, ve­chiul regat se întruchipează ex­clusiv în personalitatea dlui N. Iorga. Dar nu vechiul regat corupt, administrat de politicianism şi care a făcut d­e politica sa anstropită un secret contra Ardealu­lui , ci vechiul regat harnic, creiator, în veşnică expansiune peste hotare şi în neo­bosită luptă cu politicianismul­ Acest ve­­chiu regat­­— singurul care poate trăi în România-mare — îl reprezintă Necuae Iorga şi de­ aceea, singurul «ara-l întru­pează este dia­­fia vine să fiu făcută în clipa când liberalii şi ceilalţi ciocoi, au trebuit să re­cunoască că nu pot, prin intrigi şi braji, să separe în lupta politică, pe Neculae Iorga de Vaida sau Inculeţ. De la unire şi până astăzi, tot ce poate sa depoziteze oligarhia în organiza­ţia ei, a fost pus la lucrare, pentru a câş­tiga de partea partidelor oligarhia, pe frun­taşii nouelor provincii. Pericolul cel mare nu era altul decât ca fruntaşii uneior pro­vincii să nu şi dee mâna cu Neculae Iorga in lupta pentru desrobirea ţării de sub obrocul oligarhiei. Când au văzut ca nu le reuşeşte, au început a striga ca sunt bol­şevici, period­oşi ţării, duşmani patriei. Astazi oligarhia «la infrânt» în faţa înci­­mentarii intre fruntaşii noueior provincii şi Neculae lorga, cu loji naţionaliştii, ţara­­n­ştii şi cum se mai numesc partidele de­mocratice, pa cari d-sa i- a creiat şi le-a dat naştere.* Din exprimarea recunoştinţei adusă dlui lorga, ţara nu face un act de omagiu,­ ci o legătura de neînfrânt pentru viitor. La acuzele de separatism şi şi de în­sarabia au destulă gratitudine, dar nu pentru aceia, cari făceau politica Austriei şi Rusiei, ci numai pentru un Nicolae Iorga, care timp de 20 ani, a agitat acolo ideea uni­­tăţei naţionale şi a trim­s dincoace cuvân­tul nădejdei. Iată faţă de cine nu poate l cu ingratitudine, Transilvania şi Basarabia, şi iata cu cine înţeleg, cele două provin­cii să procedeze la unificare. Cât pentru dl Necolae Iorga, recuno­ştinţa pa care i-au exprimat-o cei­rei fruntaşi, este cea mai buna răsplată a uriaşei saie opere de unitate naţivinala şi cea mai buna sniezasie pentru vuwr, insulte presa niperala şi ave­­rescanâ, batjocorească unii şi alpi, arunce cuvinte de bolşevism, — di Necolae Iorga rămâne in con­ştiinţa neamului nostru şi masele cele mari ştiu şi ele ca singurul din vechiul regat care a luptat pentru noueie provincii, este omul al cărui nume a fost pomenit dela tribuna parlamentului de cini *­gratitudine a nouuior provincii faţa de ve Dar exprimarea recunoştinţei din par-­ chiul regat, recunoştinţa exprinaa în Ca­lea celor două provincii mai are o explicaţie I­beră de dna Vaida, Pelivan şi Inculeţ, politică.­­vine să răspundă, că Transilvania şi Ba- Vaida, Pelivan şi inculeț. Reporta! Guvernul scumpeşte traiul — Disolvarea comisiei de maxîmare şi control — Cam­ au fost Intenţiile a­­ceste! comisiei? — Cum „unifică*i guvernul? Dl Dr Bucşan, şeful Resortului de Interne a ordonat disolvarea Comisiei de Maxilaare şi Control, cu toate că controlul din urmă, care a început să funcţioneze conform cerinţelor publicului a dat roade bune de când dl profesor Bănescu şi alţii au îmbrăţişat interesele publicului. Comisiile anterioare n’au contribuit însă, decât la scumpirea traiului, pentru că erau alcătuite din interesaţi. Puţ­ini nein­teresaţi, cu puţinele lor voturi, nu puteau face nimic faţă de voturile majorităţii in­teresate. Comisiile amintite aveau­ un rol foarte important în vieaţa publică, însă au abu­zat de încrederea­­ce li­ s’a dat. Ia loc să reducă preţurile, permiţând numai profitul stabilit legal, permiteau orice adaus indi­cat ca spese, diferenţă de valută etc. fără să controleze. Cazul comerciantului Palmay din piaţa Unirei e destul de cunoscut. Pălăriile puse în vânzare de acesta cu 200 cor blicul I­ ar mai fi silit să plătească şi „di­­­erenţă­“ de valută cu care-i încarcă ne­gustorii şi n'ar mai plăti diferenţa da va­lută nici la trenuri şi nici la poştă. — Un alt memorand — Pretensiunile cursiştilor — Li­ se pretinde demisio­narea din posturile avute — După ce a fost revocat primul me­morand al cursiştilor, aceştia au înaintat alt memorand la Resortul Cultelor. In acest memorand, ca şi în memo­randul anterior cer, că după terminarea cursurilor să fie numiţi ca profesori titu­lari, nu suplinitori. Cererea aceasta şi-o bezeazâ pe fap­tul, că şi ei învaţă acelaş material, ca ş acei, cari au terminat studiile universitare, bucata, au fost transportate laPretind să li se unifice salariile conform contravenienţâa PoUt^P-f’ P°fr® f^^celor din vechiul regat, plătindu-Ii-se în Biptămâffl, aceleași pălării pentru ea din leafa ce o au nu pot 500 cor. bucata la acelaş ne«urtoi • .­ Cer, ca să fie încadrați ca cel cari unu poate fi enigmă. Seaşteaptăi însă eu, abgoiv’t par-urUe um¥emt‘dro, pantrucă nerăbdarei ancheta pornită contra domnilor I­anBift, munca a depua şi ei îa prviciul dela contravenienţi, care t | statului şi ai neamului. Părerea cursiştilor ean lămuri. , ieste că astfel nu s’ar mai face deosebire Dl Bucşan însă, fără să cerceteze uoie­ între profesori cu universitate şi curs, viratele cauze, a desfiinţat şi controlul care în urmă funcţiona foarte bine, fiind făcut de oameni de încredere, cari sprijineau legalitatea şi interesele tuturora. Astfel, nimeni nu mai împiedică spe­cula unor comercianţi fără suflet, cari au început din nou să jefuiască publicul care suferă saut de nevoe. Care este cauza eftinitei mărfuri­i lui Dick, de pildă? Să observe publicul cu ce marfă este servit, cât de late sunt stofele, cât de slaba şi cât de putrede. Astfel, s’ar convinge de reclam­a miliona­rului Dick, care de vreo doi-trei ani a câ­ştigat perne 100 de milioane de pe spi­­narea mulţimei. Este inutil a mai, comenta bunele şi frumoasele intenţii ale dlui profesor Ba­­nescu. Insă, autorităţile în drept nu­­ au dat sprijinul necesar, încât toată munca dsale a fost zadarnică. Gestul dlui Bucşan a încurajat pofta de câştig a oamenilor de afaceri şi a spe­culatelor. Astfel, simţiri­du-se fără control, au început din nou specula, exploatând publicul prea mult răbdător. Ar trebui să se alcătuiască o ligă, cum sunt în alte oraşe, ca să putem împiedeca specula necruţătoare. Fiecare cumpărător s-ar îngriji, astfel ca să nu fie speculat, punându­­-se la dispoziţie facturile prevă­zute cu ştampila controlului din oraşul de unde e cumpărată marfa. Mai întâi de toata însă, guvernul ar trebui să unifice valuta şi nu tarifele po­ştale, ceferiste şi altele. Dar unificarea va­lutei întârzia şi se fac numai celetan­te unificări, cari ar fi putut relaguca până după unificar­ea valutei, pentru că astfel au­ Mişcarea cursiştilor Faţa de transferări, cursiştii cer ca să rămână în posturile in cari au fost în trecutul an şcolar, şi să fie numiţi defi­nitivi în posturile acele avute, pentru că de la anterioarele posturi, deja cari au avut concediu de un an, li se cere demisia. Astfel, rezolvirea cererei cursiştilor, cari pe la finele lunei August termină cursurile profesorale, este foarte urgentă, având în vedere, că voesc să ştie ce să facă când vor termina cursurile pentru ca să fie asiguraţi. De la rezol­vire­a acestui memorand depinde câţi cursişti vor rămânea ca pro­fesori pe viitor. Este deci în interesul general ca Resortul Cultelor să ie satisfacă pe cât de favorabil cererea, căci altfel, după ter­minarea cursurilor fiecare îşi va căuta alt post, abandonând, profesiunea aceasta. Sperăm, că autorităţile competente vor avea în vedere justele pretinsiuni ale cursiştilor, procedând binevoitoare, dar drept. Iar direcţiunei curburilor i­ se pune în vedere, că cursiştii sunt nemulţumiţi faţă de întreţinerea care li se dă. După cum afirmă, mâncările nu sunt atât de bine pregătite, ca la început şi în ceea ce priveşte cantitatea, este prea mică. Se atrage atenţiunea direcţiunei, p­e­n­­tru a constata acest fapt la faţa locului, ca să se convingă care este cauza. Nu se învinuişte direcţiunea, ci i­ se cere un mic adaus pentru hrana cursiştilor cari învaţă. Aceasta din cauza, că muncesc prea mult, din zori de zi şi până târziu seara, în care interval au şi necesitatea hranei, pe lângă a marelui isvor cultural din care sorb toată ziua, cu puţină între­rupere. Reporta] .­AVtttA Informatiuni Din cauza serbătoarei, luni nu va apare ziarul .* Stabilimentele băilor N­erov­ane func­ţionează perfect Temperatura s a urcat cu 4 grade. Redl delegatul republicei au­­striace a sosit la Bucureşti cu o comisie, ca să trateze reluarea relaţiilor economice. * Socialiştii au hotărlt să ţină in Cluj un congres, pe ziua de 15 August, la care vor lua parte delegaţii muncitorimei, din Ardeal.* Dl Daeschoer, ministrul Franţei şi maiorul Thierry, ataşat militar au făcut o exanrsiune în Cadrilater Pretutideni li­ s’a făcut de către po­­pulaţia la o primire entuziastă­ Vladimir Kuşulakov, vestitul sportist, cu ocazia jubileului său de sportist de 25 de ani va da o reprezentaţia sportivă la care vor lua parte toate cluburile spor­tive. Reprezentaţia va fi la 1 Augus­t la ora 4 p. m­. Cu ocazia asta va fi: gimnastică, trântă, atletică şi footbal la arena de sport Ia caz de timp nefavorabil, serbarea se va amâna pe luni.* Resortul cultelor a luat dispoziţie, ca din luna Septemvrie ,­fer­ţii candidaţi de profesori să poată face examenul special, pentru echivalarea diplomelor de la curs , ca cele profesorale. Examenul pe­dagogic va fi pe la sfârşitul viitorului an şcolar. La acesta se va cere şi practică de prelegere. * Biroul de Incartiruire a primit o or­­donarţi, conform căreia vor fi expulzaţi toţi indivizii streini veniţi după 1 August­­ 1914, cam­ nu sunt cetăţeni români. Cetă­­­ţenii români ven­ii la oraş după termenul­­ amintit vor fi retrimişi de unde au venit, în caz, că nu e nevoe da ei. * Ungurii boicotează întreprinder­ii ro­mâne. Ar trebui să facă şi românii astfel, ca să nu contribuie la sprij­nirea capita­liştilor neromâni.* Autorităţile militare a arestat pe locotenentul Negrişeanu din ministerul de răsboi. Locot. Negrişeanu avea le­gături cu organizaţia comunistă a lui Al. Constantinescu, pe care o ţinea în curent cu tot ce făceau autorităţile noastre. * La ministerul de industrie şi co­merţ, se lucrează la alcătuirea tablou­lui de noui taxe pentru importul măr­furilor. După datele ce ni s’au dat noile taxe sunt sporite cu mult, față de taxele existente. Ne trezim şi noi? — Revista „România“ scoasă la Roma — S’a stăruit atâta şi în coloanele „Pa­triei“ asupra necesităţii propagandei în streinătate. Vedem cu ochii roadele pro­­pagandei soviniste ungureşti în Anglia, în Italia. Toate ziarele italiene se ocupă zil­nic de Ungaria, de Graeia, de Sârbia, de Bulgaria, şi rar, foarte rar despre Rom­â­nia. Aşa că, streinătatea ne cunoaşte foarte puţin, greşit, sau de loc. Cine a urmărit „Patria*, îa articolul apărut astă iarnă „Cum ne cunosc danezii*, a putut vedea părerile celor din Nord de­spre noi. Au rugat pa profesorul de uni­vers­tate român să te arete cum sa închină românii la lună. Pe mine m a întrebat un student italian, dacă femeile române, când ies îa stradă, îşi acopere faţa. In acelaş timp în ziarele streine apar coloane întregi despre „Budapesta mal­trata de Români“ (Gazzetta del Popolo“ din Torino), apare reproducerea manifestu­lui de propagandă ungurească „Nem, nem, soha !“ şi un altul reprezentând vechea Ungaria din care o mână cu un pumnal taie Ardealul şi care poarta inscripţia: „Tu jük?“ (La Domenica del Correre“ — Milano — cea mai respândită ilustrată revistă italiană. La Roma ne huleşte mereu revista „ Ungu­eria despre care am mai scris. Lumea întreagă cunoaşte şi ţările noui ca Cehoslovacia şi Polonia. Noi am trimis comisii de propegandă în diferite centre mondiale. Erau şi sunt foarte bine plătiţi aceşti trimişi, îşi poate închipui oricine, că o comisie de aceasta trebuie înainte de toate sâ reprezente. Şi primul mijloc pentru a reprezenta e banul. Nu amintesc sumele fabuloase, cari se cheltuiau cu aceste comisii şi cari îngreu­nau bugetul statului. Care e rezultatul acestor faimoşi şi prea bineplătiţi propagatori ai numelui de român ? Scurt: 90% ne-au făcut de ruşine. Propaganda atât de necesară trebuia şi trebuie începută sistematic, şi atunci cu mai puţini sau cu aceiaşi bani am avea rezultata însutite. Cel mai bun mijloc, ştim­ zilnica şi din când în când articole în ziare. Când cu ochii zilnic de România publicul, se va interesa şi ne va cunoaşte. Alt mijloc foarte bun e publicarea ilustritaţilor cu viideri diferite din Româ­nia. Aşa a publicat un corespondent al celui mai mari reviste ilustrate italiano: L’Ilustra­­zione — un şir de vederi din România, iar mai ales fotografiile familiei regale, ser­ne din călătoria familiei regale în Tran­silvania. Broşurile şi cărţile de propagandă servesc iarăş mult cauzei. Conferinţe ţinute de oameni chemaţi dau poate cele mai bune rezultate. Aşa am cetit despre conferinţa dlui Beza la Londra. In sfârşit rularea la cinematografele st­ăinatăţ­i a filmelor cu vederi romaneşti. Metodă boemă — foarte bună. Dar nu cum am văzut la un cinematograf in To­rino între .Actualităţile Gaumont*; Ser­bările inaugurării Universităţii din Cluj. Am ieşit însă amăgit şi dezolat. Am vă­zut câteva momente cea mai tristă parte din strada Regina Maria. La Inscripţia: Regele asistă la defilarea trupelor, am vă­zut un soldat care ducea de căpăstru un cal şchiop — sigur, nu la defilare, îmi închipui ce idei s’au făcut des­pre noi spectatorii, cari au văzut fumul. Va face cineva obiecţia, că produsele industriei naţionale exportate în streină­­tate fac cea mai bună propagandă. E a­­devărat. Dar noi aici trebuie să aşteptăm, căci nu prea avem ce să înşirăm în lista produselor industriale ce sa pot exporta Am amimit de propaganda prin re­viste şi cărţi. Pantru Italia cu luna lunie 1920 putem îapresta un început. La Roma apare revista „Romania“. Imi aminteşte imediat , Ung­her­ia“ scoasă tot la Roma — mai ales, că for­matul ambalor se aseamănă mult. Dar o privire peste una, peste ceealaltă arată imediat deosebirea totală. Până când „Un­­gheria‘ nu incetează de-a ne insulta, în „Romania" abia am aflat trei locuri unde se vorbeşte despre Unguri. Şi acolo ce se vorbeşte ? Se accentuează problemele de după răsboi ale României, dintre cari între primele e pacea cu Ungaria. Nu se poate aproba metoda ungurească, dar nici noi să nu fim prea pedanţi. Numărul întâi al revistei „Romania“ este de şase pagini. Subtitlul este: Re­vistă pentru legăturile italo-române. Organ al comisiei italo-române. Directori sunt domnii dr Mircea Cristian, ataşatul comercial pe lângă lega­­ţiunea noastră şi dr Michele A. Silvestri. Apare de două ori pa lună. Radaotiv­e în Via Catalana 1 Administraţia în Via Cicerone 56. In pagina întâi, directorii, in articolul: „Roma şi România“, spun sco­pul frumos al revistei: apropierea sufe­tească a celor două popoare latine, cari vor trebui să fie în viitor în cele mai bune relaţii. In diferite articole se scrie despre: legăturile economice între România şi Italia, exportul de grâu al României pentru Italia, ultimele evenimente politice din ţară, pro­blemele de după răsboi ale României şi altele. Sunt publicate şi cele patru societăţi comerciale italo-române: Camera de co­merţ italo-română din Milano, care are şi buletinul ei lunar, Consorţiu comercial italo-român din Genova, filiale Camerei din Milano la Venezia şi Asociaţia italo­­română din Roma — sub prezidiul duce­lui G. Colonna di Cesaro. Numărul întâi face cea mai bună impresie şi a fost primit bine ori­unde a ajuns. Spre pildă, la Torino, mulţumită dlui sublocotenent Radu Fodor, însărcinat cu transporturie de automobile pentru ar­mata română, industriaşii şi capitaliştii din Torino, au abonat revista — având în vedere legăturile comerciale cu Ro­mânia. Să fie un început bun şi să auzim de cât mai multe cazuri analoge. Atunci s'ar părea, că ne trezim şi noi l­ ung. Scrisori din Italia !­ Congresul învăţătorilor In ziua de 3­­ şi 2 August învăţătorii români de dincoace du Carpe*ti îşi ţin la Cluj al 2-lea congres, îa c­are îşi vor spu­ne ultimul cuvânt în ce priveşte re­vinde­cările lor de ordin material şi profesional. Djia congresul­­mut la ckb­.u, când învăţător mea şi a aubolit programul săli de muncă, a fecut apro­ape un an şi jud­ică­rie. In acest timp Asociaţia învăţăto­rilor a înaintat o mulţime de memori ca tszider­atele votate în acel congres să fie mar puţin în parte soluţionate. Autoritatea şcolară, observând miş­carea d­e adâncă nemulţumire din s­au* învâţâtorimei, a făcut In grabă mare „nor­mativul" de sooatizare care nu corespun­dea reali­ti­ţii. invâţitorimea a crezut că unificarea lefii se va face in vara aceasta, dar ză­­darnic. Din partea conducătorilor se face o nedreptate strigătoare, ca oamenii, ca­re îşi jertfesc cu drag vieaţa pentru ridicare­.* ţîrd, sâ fie trataţi atât de vitreg. Invâţâ­­tormiea trebuie să găsească mijloacele ca această umilire sâ nu se mai repete. Ca ap­ratori şi propovăduitori ai adevărului suntem­ datori să luptăm cu toţi, cari ee­­«­rcă prin promisiuni să ocolească adevărul, in împrejurările greie de astăzi lucratorul înarmat poate asigura un traiu modest familiei lui, inveţătorul român cu o mui da coroane cât primeşte lunar, nu poate. invăţîtoiimea in acest congres va etre nu numai îmbunătăţirea situaţiei sale ma­teriale ci va pretinde cu hotârîre ca dem­nitatea ei să fie apărată de Stat, nu des­considerata prin introducerea ajutorilor de învăţători, cari in majoritatea cazurilor sunt elementa nedestoinice de a sta la catedră Fiind o necesitate adânc simţită ca fiecare sat să-şi aibă învăţătorul său, Sta­tul are datoria sâ organizeze cât mai multe şcoale normale, ca în soartă vreme să avem numărul de dascăli bine pregătiţi­ La organizarea şcoalelor normale tre­buie sâ se aibă in vedere trebuinţele actuale, dar să se ţie seamă şi de pregăti­rea celorlalţi doi factori (preotul şi secre­tarul), cari muncesc împreună au învăţă­torul in sat. Cei opt ani de şcoală normală au trebuiesc reduşi. Conducătorii învăţământului trebuie să înceapă de jos, dela temelie, nu dela cupolă cum s’a făcut până acum. Pentru clasa intelectuală — aristocraţia ardeleană, care incepe să se îafiripe — «’a organizat uni­­versitatea, ca de licee şi o mulţim» de şcoli civiie, iar pentru învăţământul ma­selor nu­­ a făcut nimic. Invâţâtonmea a fost de »considerată, şcoala primară uitată şi lipsită de «e­e tre­­cuincioase şi şcoaieie normale părăsite. Dela învăţământul elementar (primar şi norm­­)) aşteptam noi şi romanizarea oraşelor. Şcoala primara prin legăturile ce ie are cu familia va duce această opera în scurt timp la bun sfârşit. Este absolut necesar, că la oraşe să se înfiinţeze cât mai multe şcoale primare şi grădini de copii. Streinii au aici in­clus 15 şcoli primare, iar noi abia 5, dintre cari 2 pe cale de a fi desfiinţate. Ungurii cer universitate, iar noi desfiinţăm din instituţiile ce le avem, pentru a satiface interese cari nu servesc masele populare din munca cărora s’au ridicat aceste şcoli. Invaţatorimea care pregăteşte munci­tori harnici şi apărători viteji ai painei, aşteaptă mai multă solicitudine din partea conducătorilor. Împlinirea tuturor desideratelor învă­ţător,mer­a— expuse aici in mod sumar — va fi o operă de dreptate din panca auto­rităţilor şcolare chemate a ţine dreaptă cumpăna la organizarea învățământului de toate gradele. Const. lencica. ă a. ¥***+*««’», Ofeß'1. A. J cu prețuri moderate se primesc la ad­­ministr. ziarului „PATRIA“.

Next