Patria, februarie 1921 (Anul 3, nr. 24-43)

1921-02-25 / nr. 39

Vineri 25 Februarie 1921 50 bani Anw li. Numărul 39 ABONAMENTUL: PE UN AN ... 120 LEI PE V, AN ... . 60 LEI PE V* AN ... . 30 LEI TFI FFHM ! REDACŢIA 12—81 iCLcrut'i '.tipografia îs—sa înarma H ungariei - Concentrarea deghizată dela frontieră - Acum câte\a săptămâni am pub­licat declaraţiile dlui general Traian Moşoiu, care îşi are sediu­l c­ome­nzei la Oradea-Mare, câ­­n graniţa de Vest domneşte o perfectă linişte. Ciocnirile, fără însemnătate, dintre patrulele noastre şi p­rivilele ungare, care au avut loc la începutul stabilirii fron­tierei, nu s’au mai repetat. Incefit la prima impresie de pe frontieră şi din dezvoltarea politicei ungureşti, ai crede că Ungaria­­s’a cuminţit.­­ Şi totuşi Ungaria continuă şi acum să facă o­ politică de duplicitate, ffi­cându-se că execută tratatul de pace, iar pe de-aila parte, îi urmându se deghizat. Iată cum decurg lucrurile. ’Prin tratatul de pace dela Trianon, Ungaria este, obligată să-şi reducă efectivele mi­lit­are la 30.000 trupă şi la 4.000 ofiţeri. Tern­enul de dezar­mare a fost fixat şi de executarea ei, a fost însărcinată o comisie intera­liată la Budapesta. Ungaria s’a ţinut de angajament, executând dezar­marea. Ce face însă ? După cele mai au­tentice informaţii, pe care le deţinem din sursă oficială şi pe care le-am publicat de curajul, toate contigentele demobilizate precum şi toţi cetăţenii, cari fac parte din vre­un element al armat­ei,, au fost lihnişi,la graniţa dispre­­România, Cehoslovacia şi Serbia, pe­ unităţi constituite şi re­partizau la marţi agricu­ltori din a­­propierea graniţei, ca muncitori agri­coli. Ei au întreg echipamentul de război şi sunt încadraţi ca ofiţeri, transformaţi în supraveghetor de moşii, prea cum spune un brav militar) ei intenţionează să repete strat­age­­mului Napoleon contra Prusacilor în luptele de la Dipso­­. Jh’mniu’mare Ungaria nu. numai că nu demobilizează şi nu dezarmează, dar face o concentrare deghizată de forţe, la graniţa ţărei nopsti­p. Cu denunţarea stratagemei acesteia ungureşti, nu urmărim sfi­dăm alar­ma de un pericol iminent sau să ne îngrijoram. Dar trebue să observăm că Ungaria nu respectă tratatul de la Trianon, sub ochii comisiei interalinte de la Budapesta. Mai mult. In loc ca Ungaria, spre executarea tratatului de pace, să predea materialul de război, con­tinuă a cumpăra din Austria şi Italia, arme, muniţiuni şi echipament. Dl Iuliu­­ Maniu a denunţat in comisia afacerilor străine de la Cameră, că un­gurii continuă să fabrice muniţii la Győr şi Csepel. Tot dl Maniu a ară­­tat că Ungaria mai are încă sub drapel 150.000 de soldaţi şi 4000 de ofiţeri. Dacă mai adăugăm la înarmarea de aftizata de la graniţele Ungariei şi nedemobi­liza­rea trupei, şi propaganda întinsă pe care o face Ungaria în streinătate, şi îndeosebi in Apicripa şi Franţa, vedem că evenimentele d­in Ungaria cer o atenţie ceva mai riguroasă decât cea de până acum, când noi, sub garanţia tratatului de la Trianon şi a victoriei repurtate în Ungaria, credeam că am­ terminat pu vecinul nostru secular din apus. ’ * Nerespectarea tratatului de pace din partea Ungariei, este de atribuit, în primul rând, comisiei interaliate dela Budapesta. Ştim cum se poate forma o comisie şi de atâtea ori ni s’a întâmplat să vedem că este o greşală să te iucrezi numai în cali­tatea de aliat, Frances sau italian. Spunem acestea fără nici un gând jignitor pentru Aliaţii noştri dela Budapesta. Dar nerespectarea trata-­ tului este o realitate“. I­­n rândul al doilea, vine o poartă politica externă a guvernului, pe care cam mai inregistrat-o noi cum se face. Guvernul n’ar fi nîci-un repre­zentat d­in partea României in com­i-­ sia interaliată din Capitala Ungariei. De ce V • ] Mai de­unăzi s’a ţinut Conferinţa dela Paris şi se va ţine şi cea dela­ Londra. In amble conferinţe se di-­­scută dezarmarea Germaniei, executa­rea tratatului dela Versatile, dar în ce priveşte şi Ungaria, nu se ocupă Aliaţii. De ce nu şi de Ungaria şi numai de Germania sau Turcia. La conferinţa de la Loncfra, România nu este invitată d­in cauza relei po­litice duse de Guvernul actual în afer­erile externe. Trebue o mai multă severitate în executarea tratatului dela Trianon. Dacă im­­tiv politică mu­ va fi în stare să-şi impuna voinţa Ungariei,­ atunci va­­decide opinia publică, care re­spinge ideea unui război, fie el chiar de parad­ă­ PUNERI LA PUNCT Un ziar liberal discutând cele peste 71 mii voturi obţinute de federaţie în alege­rile parţiale, contestă voturile dlui C. Stere. Ne complectăm , c­hiar fără cele 36 mii voturi de la Sp­lca federaţia întrece cu mult voturile obţinute de liberali. îngrijirea păşunilor şi a fânaţelor de cosit Mai puţin îngrijite şi decât pă­mântul arabil sunt păşunile şi fâne­­ţele pentru fân. Nu se curăţă câm­pul de plantele uscate, de spini şi multe mărăcinişuri nefolositoare. Nu se fac şi împrăştie maşinoaele de furnici şi cârtiţă ( obo )■ Lipsesc şi cele mai simple sisteme de irigaţiune, cari s’ar putea face cu puţine chel­­tueli, cel puţin în acele locuri, cari su­nt potrivite pentru irigare, pentru ca să se poată uda fânaţele în timpurile secetoase. Locurile mocirloase nu sunt cana­lizate pentru a se scurge apa, ca, prin întărirea solului, să se poată sămfina ierburi bune pentru nutreţ în locul ce or nefolositoare, ba chiar, multe din ele, vătămătoare vieţei animalelor. Nu se îngraşe pământul, cum trebue, ba chiar în multe locuri pământul pentru păşuni şi­­produce-­ rea fânului n’a primit, nici un fel de îngrăşământ. Suprafeţe întinse din pământul ţarei noastre nu aduce nici un folos sau în tot cazul foarte puţin. Experienţa de l­aborator a arătat c­ă acele substanţe, cari se gă­sesc în plante, prin analiza cenuşei lor, trebue să se găsească şi în pă­mântul de cultură, unde cresc ele şi de unde-şi pot suge prin perii rădă­cinilor elementele hranei lor, cum sunt: azotul, potassiul, fosforul, cal­ciul, magneziul ş. a. . Ingrăşemintele solide se împrăştie pe câmp sub for­­­mă de pulbere, pentru ca să se ame­stece mai uşor cu firile de pământ, iar cele lichide, prin stropire. S’a constatat că ierburile sug mai multă substanţă hrănitoare c­ând sunt tinere, adică în anul întâi a desvol­­tărei lor, de­oarece atunci se for­mează cele dintâi rădăcini In anii următori absorbirea acestor substanţe de către rădăcini este din ce în ce mai mică, şi mai înceată. Îngrăşemintele ce se disolvă uşor în apă se pot împrăştia pe câmp chiar în timpul când cresc plantele mai hmeinic -ci mai ales dacă este şi solul umed. Dar dacă ele nu se di­solvă uşor, atunci se împrăştie pe câmp cu mult mai înainte pentru ca să se poată disolva în întregime până în momentul când trebue să fie supte de perii rădăcinilor plantelor. Agri­cultorii experimentaţi s’au convins, că, pentru ca un îngrăşetrânt să poată aduce folos unei câmpii de cosit sau păşunat, trebue să fie com­pus din gunoiu şi substanţe chimice,­ de­oarece adeseori gunoiul nu cu­prinde toate substanţele hrănitoare pentru plante. Ori chiar dacă le-ar cuprinde el, totuşi nu le-ar putea fo­losi plantele, la timp, fiind mai greu solubile în apă decât cele chimice. Cel mai bun timp pentru îngrăşa­tul cu gunoiu este toamna după cea din urmă cosire şi până la venirea gerului, dându-se la hectar 10,000— 15,000 kg. in timp de 2—3 ani, dacă nu s’a mai întrebuinţat în această vreme şi un altfel de ingrăşemânt Grinohil serveşte mult la creşterea ierburilor graminoe ,şi stârpeşte tot­odată muşchii; iar când este ame­­stecat cu substanţe chimice ca: fosfat (Ic potassiu, atunci se stârpesc şi ierburile rele ce cresc printre cele folositoare. Dacă gunoiul nu-i bine fărâmiţit, atunci se sfărâmă cu grapa de spini. Pe pământuri uscate, năsipoase, vă­roase se întrebuinţează gunoiul de vite cornute, pentru că astfel de îngrăşemânt umezeşte solul. Pe pă­mântul umed se dă gunoiu de cal, oaie, pentrucă suge umezeala de prisos. Mustul de gunoiu foloseşte câmpii­lor de cosit şi, păşunat numai atunci ’când se dă la hectar .120—125 litri şî în amestec cu fosfaţi. Căci daca s’ar întrebuinţa mustul de gunoiu singur, atunci s’ar îngraşă pământul prea tare cu azot şi ar lipsi foosfo­­rul, ceeace ar pricinui închircirea plantelor folositoare. . In timpul in­colorei ierbei mustul de gum nu tre­­bue să fie subţiat cu apă, căci alt­fel arde colţul plantelor. In regiunile, unde rut să găseşte gunoiu mult, acolo se întrebuinţiază­ compostul pentru îngrăşarea câmpu­lui. Compostul se formează din pu­trezirea frunzelor, a curăţitorilor de câmpie şi alte substanţe organice, după ce au fost adunate în o groapă şi apoi udate. Se cere la hectar­e 50.000 - 80.000 kg. compost, care în­­graşe bine câmpul, mai ales dacă se împrăştie uniform timp de 4—6 ani. Acest îngrăşământ trebue adus de cu toamnă pe câmp, făcut, grămezi mici, iar primăvara, după ce se to­peşte zăpada, se împrăştie peste tot câmpul şi se grapă pentru a se sfă­râmă bucăţile mari. Când trebui să se îngraşe câmpiile de cosit sau pă­şunile numai cu substanţe chinice,­ atunci pe timpuri ploioase, se între­buinţează mai bine sulfatul de amo­niu, căci acesta se disolvă mai încet decât azotatul de potassiu sau sodiu şi nu se perde fără folos în pământ, ci este supt încetul de rădăcinile plantelor. Câmpiile irigate întrebuin­ţează mai puţine îngrăşăminte de po­tassiu, iar cele mocirloase precum şi păşunile cer mai puţin azot decât­­cele cu pământ argil­os galben. Fos­fatul de calciu agrim Toma se dă toamna sau în timpul iernei. Azo­­tatul de potassiu se poate da şi pri­măvara dacă pământul nu-i umed prea tare, căci altfel nu s’ar disolvi prea repede şi s’ar perde fără­­ folos pentru plante. Cainitul ce îngraşe bine păşunile cu potassiu, ţine şi pământul umed în timp de secetă. Pământurile argiloase, sărace în piatră de var, se îngraşe cu var ne­stins (1000—2000 kg.) la hectar timp de 4 ani. Păşunile ce cuprind muşchi sau cercuri de mocirlă (ucide) se­ în­graşă cu piatră de var sau marnă, sub formă de praf, iar pe solul lui­­­bos se dă la hectar 2000—3000 kg. piatră de var. Nu e bine de îngrăşat păşunile cu gips, când umblă vitele pe câmp, căci îl iau pe picioare. Inhneriea fânaţe­­lor şi a păşunilor bătrâne se fac mai bine prin garzoane (sămănături de ierburi) ce se fac după ce s’a curăţit solul de­ plantele uscate şi s’a grapat bine câmpul. Mai bine este să se întrebuinţeze, unde se poate, câmpul, ca ogor, să­­mănându-se în primavara anului în­ . tăiu: ovăs, secară, in ori hrișcă. In primăvara anului al doilea să se sa­­(U.mnazA ,:e ragin­­a tintre Anglia și Germania'"3’1'6 SttAffSSU*1* Lloyd George insistă ca să nu se permită Germaniei revenirea la politica din 1914 In urma hotărârilor Conferinţei de la Paris se ştie ce atitudine a luat Gem­a­nia, de altfel o atitudine platonică deo­camdată, căci nu se știe dacă guvernul german se va putea prezenta tot aşa de intransigent la Conferinţa­­ de la Londra care se va întruni paste câteva zile.­­ De altă parte este iarăşi interesant să se ştie care va fi atitudinea Aliaţilor. După ce la Paris s’a manifestat o hotă­râre unanimă în a impune Germaniei să execute fără restricţie obligaţiunile sale, la Conferinţa de la Londra unitatea de ve-­­ deri a Aliaţilor va fi ea tot aşa de strânsă ? ! Iată o întrebare pe care într’o foarte mare măsură o desleagă discursul din ul­timul timp al lui Lloyd George premierul­­englez şi care la Londra va fi protago- f Ilistul deliberărilor, militarista dacă nu se iau măsuri din vreme. Lloyd George spune că la Conferinţa de la Londra se va vedea care dintre cele două partide prevalează. In orice caz a­­tunci se vor lua măsuri de aşa natură în­cât să se împiedece pentru totdeauna în­toarcerea Germaniei la politica din 1914. O iluzie germană spulberată înainte de Conferinţa de la­ Paris nădej­dea Germaniei, pe lângă America lui Harding mai avea un punct de sprijin foarte puţin îndreptăţit de altfel, în con­­ciliaţiunea lui Lloyd George. După con­ferinţa de la Paris şi mai ales în urma discursurilor hotărâte ale acestuia cu puţine zile înainte de Conferinţa de la Londra,­ această slabă iluzie de sprijin se vede spulberată. efemeri de­­mmmmmm­mmmmmammmnMKk ! Un alter-ego a lui Gorki din ziar american povesteşte o în­­­timpl­are­­ a lui Maxim Gorki dinainte cu sui de zile când scriitorul rus se afla în călătorie prin America. Trecând­ pa Ungă un teatru din Georgj­­trwa (­California) Goi­ţii a văzut pe sidi un placat care anunţa cu litere mari, d­ In seara aceea se va reprezenta una d­e piesele­­ sale ţi că la sfârşitul spectacolului autorul va primi in persoană imag­ile publicului.­­ Curios, Gorki, de a-şi cunoaşte pe acel alter­­ego al său, s a hotărât să ia parte la repre­zentaţie. După terminarea ţi­şei, când s’a coborât aoytina, Majcim Pori, i a vRot apărând la ram & un bărbat, care dela d stanta unde jte afla îi somâna intru toate aşa de bice Ide a-i fi putut jura că-i el însuşh Omul dela rampă a ţinut o vorbire într'o ecg’ezească stricată şi a A st obiectul manifestirilor de simpatie ale piiljiourii din sală. După ce lumea s’a Împrăştiat, Gorki se apropie da fericita sa copie, care, vă puteţi Închipui că n’a rămas puţin surprins de intâlnirea asta. El a mărturisit originalului său că aceasta-i este meseria şi că are succese depline apărând când sub o mască, pâini sub alfa - astăzi ca Rostand, mâine ca Sudermen etc. Gorki a râs cu poftă și l’a felicitat. ARISTARD & COMP Capacitatea de plată a Germaniei Lloyd George în discursurile sale ţinute­ la Birmingham a afirmat că reorganizarea­­ finanţelor germane este condiţia primă a­ plăţilor şi despăgubirilor impuse de Aliaţi.­ Pentru că Germania a invocat insolvabiili­­­tatea­ sa pentru a respinge aranjamentele de la Paris, J.loyd George examinează de aproape gestiunea financiară a Germa­niei şi trage concluzia că aceasta trebue să institue impozitele indirecte, deaserpe­­nea trebue să facă să înceteze deficitele de exploatare a căilor ferate, a poştelor, precum şi stabilirea cursului mărcei ger­mane. Dreptul guvernului german ele s care contra-proprie»" Este drept că tratatul cfin Versailles la art. 233 prevede dreptul comisi­unii repa­­raţiunilor de a acorda guvernului german facultatea de a-şi spune punctul său de vedere. Nu este mai puţin adevărat însă că Aliaţii nu pot permite o discuţiune fără sfârşit şi îngreunătoare pentru luarea ho­tărârilor definitive. In această chestiune cuvântul lui Lloyd George este cam ur­­rmătorul : Contrapropunerile germane nu vor pu­tea fi examinate de către Conferinţa de la Londra, dacă ele nu asigură creditorilor Germaniei cel puţin ec­hivalentul acelora pe care ie-a promis acordul de la 29 ia­nuarie la Paris.­­ Din acest punct de vedere Lloyd George prin declaraţiile sale asigură mai­­mult unitatea de vederi cu Franţa. Aflaţii nu vor permite Spimanlei să revie la politica din 1914 Lloyd George în discursurile gate de­spre care pomenim distinge două tipuri de germani: unul pacifist şi muncitor, pe care îl simbolizează dlui Simons şi altul, incorigibil, omul anului 1914 şi al cărui tipic reprezentant ar fi Stinnes, personajul de la Spaa. Aceste două tipuri sunt astăzi în luptă în Germania. Francezii cred că partidele care-şi au originea în 1914, sunt tari şi ele pot a­duce Germania la monarhia prusacă şi Evreii şi minorităţile etnice Se ştie că la congresul sionist al evreilor din Ardeal s’a hotărât din partea majorităţii ca evreii dela no să se organizeze pe baze n­aţionale, ca şi celelalte minorităţi etnice dela noi. Presa maghiară n- a văzut ca och bani această hotărâre, fiind pentu ungurii noştri prea dureroasă despăr­ţirea de ei a evreilor, care au contri­buit în statul maghiar în măsură aşa de mare la acţiunea ungurească. În ziarul „Uj Elet‘ — organ a­­vreilor sionişti — se stărue asupra ccesităţii ca minorităţile em­ige­dele ior să înceapă o acţiune comună po­ntică, în rândul cel dintâi prin activi­tatea reprezentanţilor lor în parla­mentul român. Evreii, după cum apan­­in articolul din „Uj Elet “ ar cola­bora bucuros cu celelalte minoritat unice, dar cu anumite condiţiuni. Pornind dele comentarea nefavo­rabilă pe care presa maghiară o făcut a hotărârilor congresului slo­vist, „Uj Biet“ e de părerea că evreii vor întră în coaliţia minorităţilor numai după ce acestea vor recunoaşte şi evre­­ii dreptul de a se organiza o bază naţională, după ce mandatele de deputat se vor împărţi proporţiona după numărul minorităţilor şi se va admite punctul de vedere al spriji­nului mutual în toate chestiunile cari privesc pe oricare din minorităţile etnice. Ni se pare cam ciudat punctul de vedere al ziarului evreesc. Când treptat fie tuturor minorităţilor etnici sunt asigurate la noi şi prin hotă­rârile dela Alba-Iulia şi prin tratatul iesnre minorităţi, cum vin evreii no­ştri să ceară recunoaşterea acestui trept al lor dela.. celelate minorităţi ? Sau e aşa de adâncă convingerea acestui ziar că drepturile minorităţilor nu vor fi respectate în Statul român, decât fiind impuse de blocul politic a mn­orităţilor? Ori şi azi ! mri mre simpatie evreimii noastre pentru unguri decât naţiunea română, care­­a dat toate drepturile? Propaganda românească în străinătate — Executarea trata­tului dela trianon şi dezarmarea Ungariei—Pierderea Mara­mureşului — Revenirea Habsburgilor Importanta şedinţă a comisiur­ei afacerilor externe a Camerei Se ştie, că dl deputat Mieescu (epivaroauaenta­) a cerut ministerului de externe unele informaţii privi­toare la delegările trimise în streină­­tate de guvernul român­­ şi asupra unor cheltueli făcute în serviciul ex­tern. Comisia Camerei pentru aface­rile externe s-a întrunit cu scopul de a da prilej­ului ministru de externe să lămurească aceste chestiuni. Dl Tache Ionescu a dat desluşirile necesare, arătând că sunt nenumă­rate delegaţii, pe care le necesită în tir­pu­l complex al afacerilor externe ce se pot lichida, în urma tratatelor , la St.­Germain şi Trianon. Nea­­părat că delegaţiile acestea sunt foarte numeroasa — spune dsa — dar ele nu se pot reduce. Mai mult, dsa regretă că delegaţiile româneşti se prezintă în cadru cu mult mai modeste decât cele ale altor State. In ce priveşte cheltuelile, Statul român secrifică mai puţin decât toate Statele pentru afacerile externe. Dl Tache Ionescu asigură comisia că atât compunerea delegaţilor, cât şi cheltuelile cu aceste delegaţii, se tia cu cea mai mare îngrijire. Că»­va prezintă comisiunei un conspect al acestor delegaţii şi un raport al cheltuelilor, deşi­­ un lucru foarte­­ curpat şi cu ocazia discuţiei pro­cetului de buget a ministerului ex­ernelor va da lămuriri mai precise. Prefitând de şedinţa acestei Cor­­pani, dl Maniu a cerut permisiunea de a i se da unele lămuriri de dl ministra­re externe în unele chestiuni de o importanţă capitală. Propaganda în streinătate Dl Iuliu Maniu, spune că adver­sării neamului românesc cheltuesc în urnea întreagă suta de milioane pen­tru a influenţa op­nia publică din care trifie în ce priveşte ţara şi po­porul românesc. Dsa constată că serviciul nostru de pr­opagandă în streinătate e insuficient. Ca urmare se impune o organizare grabnică a serviciului nostru de pro­­pgandă externă în toate centrele po­ntice din lumea cultă. Pentru alingerea acestui scop nicio cheltuială nu e prea mare.Este cunoscută formidabila propa­gandă a duşmanilor noştri şi răul ce decurge pentru ţară din faptul că a­­ceastă propagandă streină nu e com­bătută de noi. E dela sine înţeles că sumele ce vor sta la dispoziţia dlui ministru de externe sunt a se folosi raional şi cu maximum da folos ce se poate trage din ele. Dezarmarea Ungariei Dl Maniu a cerut apoi lămuriri dlui ministru de externe cerând a i-si arăta măsurile ce s’au luat privitor la executarea tratatului dela Trianon. In special a insistat asupra ch­e­stiunei dezarmărei Ungariei, pretin­zând punerea în aplicare fără amâ­nare a acelor dispoziţiuni din tratatul de pare cu Ungaria care trebue să-şi reducă întreaga sa forţă armată la 35 000 soldaţi. Di Minin constată, că deşi au tre­cut trei luni dela punerea în aplicare a tratatului, Ungaria nu nu şu­ai că n’a dezarmat, ci din contră şi-a mărit contingentul militar şi astfel Ungaria se prezintă ca o continuă ameninţare a păcii. Comisia interaliată din Budapesta a desvoltat în privinţe această o ac­tivitate foarte redusă, care pe noi nu se poate mulţumi. Dl Mania a cerut dlui ministru să arate că s’a făcut în această chestiune până acum. Şi mai ales ca fără amânare să ceară dela Aliaţii noştri măsuri efi­cace pentru executarea tuturor dispo­ziţiilor tratatului. Calea Maramureşului Dl Maniu în continuare arată si­tuaţia intolerabilă, în care a ajuuns M­aramureşul în urma evacuării părţii nordice a acestui important ţinut. DNa îşi exprimă convingerea, că oficiul nostru extern a făcut o mare greşeală politică, atunci, când în lipsa informaţiilor trebuitoare şi cunoştinţei de cauză a ordonat evacuarea unei părţi a acestui ţinut istoric. Prin evacuarea aceasta, din punct de vedere strategic am rămas neaco­periţi la dreapta noastră, iar econo­­miceşte am nenorocit întreg judeţul, aducând atât populaţia rămasă nouă cât şi pe cea trecută 1.» cehoslovaci, într’o situaţie intolerabilă. O mare greşală politică Atât din punct da vedere econo­­mic, cât şi administrativ, Maramure­şul e azi rană desch­să, care trebue vindecată. S’au pierdut prin evacuare, valori da sute de milioane în lemne şi sare exploitată, în afară că s’au pierdut pa veci munţi, păşune şi saline da valoare incalculabilă. Dar nu numai că s’a făcut evacuarea, într’un mod pripit şi greşit, ci şi azi pare a fi negi­gată chestiunea frontierei noastre la Maramureş la sîptămânile trecute s’a prezen­­tat în Sighetul-Marmaţiei, o comisie comună româno-cehoslovacă pentru delimitarea frontierei. Comisia a stat 2 zi­­ în Sighetul-Marmaţiei şi pe urmă a plecat fără a fi terminat lucrarea. Svonurile ce­ au transpirat dela lucrările acestei comisiuni co­­mune sunt cât se poate da nefavora­bile pentru noi totuşi ele sunt inexac­te, admiţând chiar că ele sunt în­tovărăşite de alarma şi neliniştea po­pulaţiei din partea locului. Dl Miniu a cerut dlui ministru să lămurească această chestiune şi apre­ciind impozanţi chestiunei, să ducă tratativele de delimitare în aşa fel, ca noi românii să ajungem într’o firmă oarecare lare şi in posesia Maramu­reşului până la culmile cari ne inte­resează. (Urmează pe pagina 2 a) .

Next