Patria, aprilie 1921 (Anul 3, nr. 69-93)
1921-04-12 / nr. 78
Psglr.s „PATRIA“ 12 Adriit IIII Ardealul în timpul războiului — Discursul dlui Iuliu Maniu la validarea mandatului din Soroca — unul război, care ar fi lichidat marele proces cu acel inamic culos de la nord- Rusia țaristă, trebuia să se nească neapărat două lucruri: în deplin întâi pretențiunile naționale ale neamului românesc trebuia să fie îndeplinite înainte de cruperea războiului, al doilea, ca Austria să devină o țară a popoarelor libere, iar nu o încătușătoare a oricărei libertăți și desvoltări naționale. Orientarea Ardealului în războiul mondial să provoca toate scrierile politice pan au apărut în Ungaria și Austria, cari erau îndrumate de gândirea noastră, că aceasta era condițiunea unanim recunoscută ca o premisă a putinței de a lupta România alături de Puterile centrale. Și pentru ce, dlor? Pentru că noi știam foarte bine că dacă va isbucni acest război mondial, dacă va să se facă această lovitură mare, trebui găsind Austria și găsind pe români în situațiunea în care erau atunci, în acel caz,, nu este cu putință ca elementul românesc să poată lua parte alături de Puterile centrale în contra celeilalte constelațiuni politice. Pentru că intâia nu se putea închipui ca soldatul român să meargă alături cu soldatul maghiar care o oprima. Al doilea, era clar că o Austrie care va avea popoare asuprite nu va putea rezista acestei mari încercări, ci se va prăbuși și al treilea, pentru că în gândirea noastră era evident, că pentru cazul, dacă chestiunea poporului românesc nu va fi rezolvată înainte de război și noi totuși vom merge, alăturea de Puterile centrale, în orice ipoteză, noi poporul românesc din Ardeal, numai la nenorocire puteam ajunge, căci dacă Ungaria nu ne recunoștea nouă drepturile noastre naționale, atunci când e lipsită de noi, înaintea unui război mondial, e evident că Ungaria va recunoaște și mai puțin drepturile noastre după ce va fi învingătoare. Era ji de sine înțeles că ea va năzui cu o și mai mare furie și putere la robirea și desnaționalizarea poporului românesc din Ardeal și la acțiunea sa spre gurile Dunărei. Iar în ipoteza că Austria va fi bătută, este evident, strofă pentru noi ca ar fi fost-o catasă ne alăturăm acestei monarhii, căci în acest caz cotropitorul dela nord, care, desigur, cu atât mai mult ar fi fost nemilos față de noi și față de existența noastră națională cu cât noi am luptat contra lui. Tratativele cu Tisza Aceasta era, onorată Cameră, situația și gândirea noastră politică în Ardeal. Și de aci a urmat că atât diplomația din Viena, cât și aceia cari conducea politica oficială în vechiul Regat, să năzuim ca înainte de isbucnirea acestui mare conflict european, divergența dintre noi și poporul maghiar să fie rezolvată prin recunoașterea drepturilor noastre naționale, din motiv, ca noi românii din Ardeal dublu să putem lupta cu devotament cu dânșii,și, al doilea, ca opinia publică din vechiul Regat să accepte ideea de a luptă alături cu Puterile centrale. Din aceste motive au decurs la timpul său pertractările de pace cu contele Tisza. Aceste pertractări de pace se cunosc prea bine, este timpul prea scurt, ca să insist asupra lor, și e suficient să constat, că din partea noastră era clar și evident, că contele Tisza nu va da poporului românesc acele drepturi, nu ne va recunoaște acele pretențiuni, pe cari era în drept să le pretindă, și că, pe de altă parte, tindea să facă un simulacru de pace, ca să producă impresia unei împăciuiri și deodată să adoarmă conștiința de sine a poporului românesc. Acest simulacru de pace pentru dărâmarea conștienței noastre, noi niciodată nu am voit să-l acceptăm. (Aplauze furtunoase prelungite). Recunoștința pentru bărbații din vechiul Regat In legătură cu aceste pertractări de pace este cred la loc, ca să amintesc, și să amintesc cu recunoștință, rolul dlui Stere în Ardeal. Noi ardelenii, dlor deputați, părăsiți de toată lumea, lăsați foarte multă vreme pe forțele noastre proprii, primeam cu adâncă recunoștință și cu o înaltă însuflețire pe fii vechiului Regat, cari veneau să ne cerceteze. Neapărat, au venit în Ardeal mulți bărbați însemnați ai vieții, publice și politice pentru a ne cerceta. A fost de mai multe ori în veci neuitatul Nicolae Filipescu, a fost dl Brătianu, dl Duca și alții și alții, însă bărbați, cari s’au ocupat cu o insistență deosebită, cu o continuitate și într'un mod mai stăruitor, năzuind a cunoaște relațiile adevărate, împrejurările politice, sociale și culturale din Ardeal, au fost îndeosebi trei oameni: a fost cel dintâiu dl Grădișteanu, pentru care păstrăm cu toții o sinceră recunoștință . .. Voci. De aceea l-ați trântit la alegeri ! (Ilaritate). Opera dlul N. Iorga în Ardeal Dl Iuliu Maniu: Vă rog, dilor deputați, să binevoiți, să nu amestecați chestiunile mari naționale cu luptele politice militante. (Aplauze din partea minorității). Al doilea bărbat, care s-a ocupat totdeauna de noi, care ne-a înflăcărat prin cuvintele și scrierile sale, prin aparițiunea sa deasă între noi și mai ales prin pildele sale mări și luminate, a fost dl lorga. (Aplauze prelungită). Voci: Trăiască lorga! O voce. Și acesta a căzut în Ardeal. Dl Iuliu" Maniu: N’a fost o singură manifestațiune a vieței noastre din Ardeal, ca dil lorga nu numai s’o fi petrecut cu toată atențiunea, dar fără ca dânsul să fi luat la ea parte sufletește și intelectualicește cu toată inima. Totdeauna în toate chestiunile, în toate împrejurările, în toate necazurile, în toate bucuriile noastre, di Iorga era de față cu inima sa caldă și cu mintea sa luminoasă. Și de sine înțeles, că dragostea noastră față de dsa era și este mare și recunoștința noastră va fi totdeauna pentru dânsul vie și neștearsă. (Aplauze). Rolul dlul C. Stere Al treilea domn, care venind din vechiul Regat s’a interesat de afacerile noastre, a fost dl C. Stere. Dl A. C. Cuza: Nu știu, dacă dl Iorga se găsește onorat de această apropiere. Dl Iuliu Maniu : Dela 1907 sau 1908 . . . O voce. Dela 1906. i Dl Iuliu Maniu: ... dl Stere s’a interesat de toate afacerile noastre cu cea mai mare sârguință și a petrecut toate mișcările noastre politice cu cea mai mare atențiune și a luat parte la nenumăratele conversațiuni și discuțiuni pe cari le-am avut cu privire la marile și importantele chestiuni cari erau în legătură cu vieața noastră politică și culturală. Este adevărat că dl Stere la ședințele oficiale ale comitetului rațional n’a luat parte, fiindcă principiul era că în ședințele oficiale ale comitetului nu pot să ia parte decât membrii comitetului executiv și cred că era just. Dl A. C. Cuza, Da, era just. Dl Iuliu Maniu : In conversațiuni foarte lungi și foarte ostenitoare pentru dsa, am discutat chestiuni importante înainte sau poate după acele ședințe și chiar în chestiunea de tratative cu contele Tisza dl Stere a avut interes osebit pentru noi și pentru cauza care era în discuțiune. In urma acestor împrejurări s’a desvoltat între noi o legătură sufletească, la care eu personal mă gândesc cu plăcere și pe care n’o pot să o regret, aș fi nedrept dacă ași regreta-o ori a-și nega-o. (Aplauze pe băncile partidului basarabean). Nu mult după eșuarea tratativelor cu contele Tisza a izbucnit războiul mondial din 1914, iată în care situațiu ne ne găseam noi la acel moment. Popoarele din Austria în timpul războiului întâi Austria pășise din rolul său de apărătoare a păcii într-un rol ofensiv. Afară de aceasta, Austria începuse un război în contra unui Stat balcan vecin cu boi. Afară de aceasta nu numai că pretențiunile noastre naționale din Ardeal nu erau satisfăcute, ci, din contră, presiunea creștea pe zi ce mergea în o măsură tot mai mare și mai nesuferită. Popoarele din Austria, nu ca să fi fost eliberate din jugul în cari erau, ci din contră în preajma și în decursul primelor zile de război se luase cele mai aspre măsuri în contra acelor popoare cari dela primul moment intrase într'o stare de nervositate care prevestea cu siguranță evenimentele ce au urmat, revoluția care a sdrobit Austria. Era evident înaintea noastră a tuturor că într’o astfel de împrejurare Austria nu putea să iasă biruitoare din această luptă. Și ne îngrozeam văzând cum soldații români din Ardeal sunt siiți să meargă alături de soldații unguri. Și ne îngrozeam la ideea că în situațiunea aceasta România poate să ia parte în război alături de Austro-Ungaria, fiindcă, dar, după cum prevedeam noi lucruile, ni se părea că nu se putea evita catastrofa. Mai era încă o chestiune . . . O lămuriră Dl C. Savu, îmi permiteți un cuvânt ? Dl Iuliu Maniu: Lăsați-mă să termin și apoi veți vorbi. (Zgomot, protestări). Atunci poftiți dacă voiți să vorbiți. Dl C. Savu: Eu personal nu dubitez de corectitudinea dvoastră, vă rog însă să binevoiți a-mi da un răspuns, anume: adevărat este că rolul dlui profesor Iorga a fost un rol cu totul altul, decizător în viața noastră publică de peste Carpați? Dsa, care în timpul tratativelor de împăcare cu guvernul maghiar arăta imposibilitatea lor și ne îndemna la rezistență și cu totul altul era rolul dlui Stere, care a venit să ne îndemne la moderațiune și să facă propagandă pentru abandonarea acelui principiu al programului nostru național, și să îndemne lumea românească să meargă la război alături de puterile centrale pentru că numai cu puterile centrale va merge România în război. (Aplauze pe băncile majorității). Voci: Foarte bine. Dl Iuliu Maniu: Die deputat, părței întâi a întrebăii dvoastră, pot să răspund afirmativ. Este adevărat, că rolul dlui Iorga a fost de o durată mai lungă și cu conținut mai intensiv și mai general. (Aplauze). Este adevărat că dl lorga a fost contra ideii de împăcare. Dl Șt. Cicio Pop. Precum am fost cu toți. Dl Iuliu Maniu: Insă, la a doua întrebare a dvoastră trebue sa răspund negativ, înaintea conștiinței mele sunt dator să constat că dl Stere niciodată n’a insistat la noi ca să abandonăm pretențiunile noastre naționale. (Aplauze la federație). Dl A. C. Cuza: Dar să le realizați alături de unguri. Dl G. Berea: Aceasta este chestiunea. Dl Iuliu Maniu: Sunt dator cu această declarațiune nu numai din Stere, dar sunt dator și demnității mele, pentrucă dacă dl Stere care credea necesară o înțelegere, numai odată ar fi militat pentru abandonarea aspirațiunilor noastre naționale, eu nu aș mai fi discutat cu dl Stere. (Aplauze pe bănile federației). Dl G. Berea: Așa de prost nu erau să vorbească pe față. Dl V. Sassu: Aceasta este o desmințire categorică. Prevederile dlui Iuliu Maslu în timpul războiului Dl Iuliu Maniu. Diar deputați, afară «le aceasta s’a mai întâmplat alt lucru. S’a făcut mobilizarea și râcând se mobilizarea a năpădit întreaga lume informațiuni ește din birourile austrice și ungurești că poporul român merge cu însuflețire sub steagul unguresc ca să lupte. Și s’a întâmplat că în cazarma din Alba-Iulia s’a citit o telegramă care avea aparența a fi oficială, dar despre care noi știam că este apocrifă, în care se spunea că M. Sa Regele Carol a ordonat mobilizarea armatei române pentru a merge alături cu armata austriacă. E de sine înțeles că această telegramă nu putea rămâne fără rezultat asupra ostașilor adunați în cazarma austriacă și de fapt atunci s-au făcut manifestațiuni de însuflețire pe care informatorii austriaci și unguri o dădeau în lume ca însuflețire pentru armata austriacă și pentru steagul unguresc. In astfel de înprejurări ne ținem de datorință ca să informăm oamenii hotărâtori din vechiul Regat, privitor la starea sufletească și la situațiunea în care ne găseam în Ardeal. Am încercat, onorată Cameră, ca să vin în vechiul Regat. Am fost însă împiedecat, dar fiindcă în orice împrejurare voiam să arăt modul cum privim noi chestiunea în această situațiune, l-am rugat, printr’un domn fost senator de origină de lângă Blaj, pe dl Stere să binevoiască a veni la Brașov. Dl Stere a urmat rugării mele. Ne-am întâlnit la Brașov. Conversațiunea noastră a fost următoarea : am arătat că este adevărat că soldații români au urmat ordinul de mobilizare, însă acești soldații români nu luptă cu însuflețire. Am arătat că convingerea noastră e că Austria, care e compusă și azi în ziua războiului din popoare asuprite, se va îneca în mișcări revoluționare și în aceste condițiuni, nu poate eși învingătoare din acest război, am arătat că rușii stau la Königsberg și că trupele rusești se apropie cu grabă către Carpații nordici. Am arătat dlui Stere, că, deși vedem și simțim necesitatea strivirii Rusiei țariste, în împrejurările existente, nu vedem posibil și nu vedem potrivit ca România să între în luptă alături de Austria și Germania. (Aplauze). Intervenția ei lui luliu Maniu la Regele Ferdinand L-am rugat pe dl Stere să binevoiască a aduce la cunoștința Maiestății .Sale acest lucru și să-l roage ca tuturor insistențelor germane și austriace, cari știam că veneau către București, să opună pretențiunea hotărâtă a satisfacerii în întregime a aspirațiunilor neamului românesc din Ardeal și din Ungaria. Noi știam prea bine, căci cunoșteam și Austria și Ungaria și pe bărbații politici maghiari, că aceste pretențiuni nu în întregime, dar nici măcar în parte, nici îi formă de concesiune nu se vor împlini niciodată. Dar pe de altă parte știam că statorirea acestor pretențiuni este 1$. apreciarea noastră-Dl Stere la aceasta a răspuns că precum noi suntem siguri că Austria se va strivi în urma acestui război, tot așa d-sa este sigur că Rusia se va prăbuși și că, prin urmare e un pericol pentru România ca să se alăture la Rusia, care evident sta înaintea unei revoluții catastrofale pentru ea. Afară de aceea, d-sa spunea că Turcia deja s-a alăturat Puterilor centrale, iar Bulgara aproape sigur că se va alătura și că, prin urmare, este evident și este clar că, întrând România alături de Antanta în război, se expune la o sigură catastrofă. Conversația cu dl Stere la Brașov O voce: Asta ca o încurajare. Dl /. Maniu: Ne-am despărțit după această conversație și... Dl A. C. Cuza: Suntem lămuriți. Dl. Maniu: După ce în orice împrejurare, vreau să spun purul adevăr.... Voci: Foarte bine. Dl. Maniu: Amintesc că în ziarele din București, aflânduse despre convenirea mea cu dl Stere, s’a publicat că dl Stere m’ar fi chemat d-sa pe mine la Brașov, făcându-se și o serie întreagă de comentarii: între altele, că dl Stere s’ar fi silit să influențeze asupra mea ca noi să încem o acțiune în Ardeal, pentru intrarea României în război alături de Puterile centrale. Dior, trebue să constat că dl Stere nu s’a năzuit a mă convinge despre necesitatea acestui lucru și nici nu mia cerut acest lucru (aplauze pe bărene minorității)-i-am spus punctul meu de vedere, precum l-ați auzit și mi-a arătat punctul său de vedere precum il știți. , Dl G. Berea: Contrariu d-voastră. Dl. Mania: Contrariu mie, dar în decursul întregei acestei întrevederi cu nici un cuvânt nu a cerut de la mine sau dela reprezentanții politicei românesti ca noi să facem agitații sau acțiuni in direcția ca România să fie alături de Puterile centrale. Dl Octavian Goga, ministrul cultelor și artelor. Mă bucur de aceste declarați ale dvoastră, prin care eonsacrată polica pe care am făcut o noi ardelenii de aici din Regat. Dacă dvoastră ați transmis dlui Stere dorința poporului român ca România să intre în război împotriva Austro- Ungariei, atunci ați fost în tonul sentimentelor publie din Transilvania și atunci nu ați făcut altceva decât să consacrați ceea ce putem noi să spunem de aicea, sentimentului poporulu de acolo. (Apanze). Dl Iuliu Maniu: Diar deputați, când am aflat despre aceste știri lansate hiarese din București, l-am încredințat pe dl dl Mihali că dacă va găsi de lipsă, eu nu puteam veni în vechiul Regat, să dea desmințiri acestor știri pentru a pune la punct conversația pe care am avut-o cu dl Stere. Dl Mihali mi-a raportat că pentru moment nu a găsit necesar ca această rectificare să o facă, mi-a pus înși în vedere că dacă va vedea lipsă se face. Cuvântul de ordine al dlui Iuliu Maniu dat Ardealului " Afară de aceasta, dlar deputați, imediat după ce am vorbit cu dl Stere am avut plăcerea să întâlnesc pe un bun prieten al meu, pe colegul nostru dl Voicu Nițescu, care era advocat în Brașov, și căruia imediat i-am comunicat întreaga conversație pe care am avut-o cu dl Sfera. Astfel stă, onorată Cameră, chestiunea întâlnirii noastre în Brașov și poate aici m-ași putea opri pentru ca să cruț timpul dvoastre. Insă onorată Cameră, onoratul deputat dl Vasle Lucaci a binevot .... Dl Voicu Nițescu. Dl Maniu a cerut să dea dovadă în conversațiunea pe care a avut-o cu dl Stere la Brașov de sentimentele cari animau populața română din Transilvania, spunând între altele următoarele : „Dacă cumva s’ar întâmpla ca eu, în drumurile mele, să fiu arestat de unguri, dacă dla vei scăpa din acest răsboi, te rog să spui la toată lumea, că nici sub spânzurătoare nu am putut spune că Româna să meargă alături de Austro-Ungaria“. (Strigăte de bravo, aplauze prelungite). Voci: Dar dl Sterecs a spus ? Dl C Stere: Nu este nimic în contrazicere cu ceea ce am spus eu. Eu am spus că, până la utimul moment, cei din Ardeal înțelegeau că este un pact în această privință și că dl Maniu a trebuit să mă cheme să-mi spună, când situațiunea s’a prezentat, că trebuia să fie rezolvată chestiunea României și așa mai departe. Nu este nici o contrazicere. Se poate numai completa și desvolta această conversațune, ceea ce dacă îmi veți da voe o vom face-o. Desmintțirea unor neadevăruri Dl I. Maniu, Onorata Cameră, ași putea cu aceasta termina, dacă onoratul domn părinte Lucaci nu ar fi spus în discursul său câteva cuvinte, pe cari mă simt dator ca să le resping cu toată hotărârea și să aduc dovezi în baza cărora pot să fac acest lucru. Părintele Lucaci a spus că noi, conducătorii politici ai poporului românesc din Ardeal, ne-am purtat cu o loialitate exagerată față de guvernul unguresc și față de tronul Habsburgicr. Dior, dacă ar fi lucrul acesta adevărat . . . Voci: N’a zis față de guvernul unguresc. Dl Iuliu Maniu: Așa am înțeles. Dior, dacă ar fi acest lucru adevărat, atunci noi în adevăr, am putea cădea sub condamnarea inconștienții vremurilor în cari am trăit. Comitetul național refuză cererea lui Tisza de loialitate Spre noroc nu s’a întâmplat așa, fără s’a întâmplat direct contrariul și ca să vă dovedesc d voastră acest lucru și să vă arăt d voastră, că comitetul executiv al partidului național, în împrejurările atât de grele în cariera, în ce afbct a știut ca să apere interesele mari ale neamului românesc, să-mi permiteți să vă iau în folosință câteva momente. In luna Septemvrie ne-a invitat contele Tisza, fostul prim-ministru al Ungariei, la sine, în Budapesta. Ne-am dus la dsa, cu dl Mihali, dl Vaida. Contele Tisza a cerut deja noi o adesiune pentru război și a cerut ca, în scopul ca România să se poată alătura luptei Puterilor centrale noi să acceptăm o tranzacțiune națională cu concesiuni moderate. Noi atunci când rușii erau deja în Maramureș, am declarat contelui Tisza, că aceasta nu o vom face și că noi din pretențiunile noastre naționale nu voim să cedem nici cel mai mic lucru. (Aplauze prelungite). Despre această conversațiune, am luat un proces-verbal , pe care procesverbal, pentru a avea informațiuni depline guvernul român, l-am trimis dlui prim-ministru Ion Brătianu. Dl Tache Ionescu, ministru de externe . Îmi dai voie, dl Maniu, nu-mi place să întrerup, dar nici nu vreau să las să treacă o ocaziune fără să precizez un adevăr. S’a petrecut ceva mai mult decât aceasta. A venit în toamna anului 1914, în luna Septemvrie, la Sinaia, dl Mihali și cu dl Hosu. Și ei erau rugați de contele Tisza, așa zicând, să ne arate ce concesiuni făcea României, dacă s’ar mulțumi și România ar putea să facă politică nefastă, dacă s’ar fi putut face. Dl Mihali a venit la mine și mi-a spus: „Die Ionescu, limbajul oficial care v-om ține noi, nu poate să fie un limbaj in doi peri. Eu spun altceva, că chiar dacă ar fi să fie învinsă antanta, să veniți în Transilvania, tot neamul românesc vă așteaptă; și dacă acum nu veți trece Carpatii, nu-i veți mai trece niciodată, fiindcă vom fi descurajați și scârbiți de d voastre. (Aplauze). Părintele V. Lucaci: Aceasta era politica noastră! uI Iuliu Maniu respingă din nou in 1915 cererea contelui Tisza șl Iuliu Maniu: Afară de aceasta, onorată Cameră, vă rog să țineți seama că eram într’un Stat în care era război și în care poporul românesc era supus la cele mai mari persecuțiuni, și unde numai în închisoarea din Cluj zăceau,peste 2000 de români. Și atunci cnt de Tisza în decursul anului 1915 la început, a trimis o solie dlui Mihai, prin care cerea ca comitetul central al partidului național român să dea o declarațiune, prin care să însuflețească poporul român la luptă și să facă un apel către Româna, ca ea să se alătură luptei partidei Puterilor centrale. Dl Mihali m'a chemat la Dej și am răspuns contelui Tisza, că această dorință a dsale nu o împlinim și am convenit, că la nici un caz și sub nici o împrejurare o astfel de declarațiune comitetul nu va face. (Aplauze). Respingerea cererei din partea împăratului Germaniei Dar, dlor, se întâmplă altceva, în anul 1915, înainte de ar fi început Austro-Ungaria cu Germania împreună ofensiva a doua în contra Serbei, am primit o telegramă din Viena, prin care am fost invitat să mă duc într’o afacere importantă la Viena în numele comitetului național. Mergând acolo, am găsit următoarea situațiune: împăratul Wilhelm a trimis la Viena pe un reprezentant special al său, pentru a se pune în legătură cu reprezentanții paridului național român, pentru a găsi două lucruri. Intâiu, cari sunt pretențiunile neamului românesc și al doilea, în ce condițiuni neamul românesc din Translvania și Ungaria, prin reprezentanții săi, ar putea sa influențeze asupra României, ca să între alături de Puterile Centrale în luptă. Am găsit acolo pe Aurel Popovici, care era de asemeni chemat din Schvințera și se găsea acolo și di Goldiș, chemat din Arad. Și atunci în casa unui principe din Viena, unde se adunaseră șapte reprezentanți, cei mai importanți ai poporului german din Austria, în veci neuitatul Aurel C. Popovici a expus doleanțele neamului românesc, iar eu am precizat pretențiunile noastre. Și atunci, când reprezentantul împăratului Wilhelm a cerut, ca noi să influențăm asupra României în caz dacă ni s’ar îndeplini pretențiunle, să influențăm asupra României ca să ia parte alături de Puterile centrale în război, am declarat acestui reprezentant, că aceasta sub nici o condițiune și niciodată nu o vom face. (Aplauze). Părintele V. Lucaci: Aceasta nu este exact așa, cum o spune dl Maniu. Pentru aceea vă rog onorata Cameră, fiindcă sunt multe încuns în expunerea dlui Maniu, vă rog, de președinte, să îmi dați voia să iau cuvântul pentru anumite rectificări. (Zgomot, întrerupe). O voce: Dta erai aci în vechiul Regat, părinte! Părintele V. Lucaci. Este foarte frumos tot ce spune, dar sunt lacune. Ralul dlul Iuliu Maniu pe lângă guvernul român Dl Iuliu Maniu. Dior, la această conversațiune a luat parte și dl Goldiș. dl Popovici a avut chemarea expună situația poporului român, ca să eu am avut onoarea să primesc misiunea de a expune pretențiunile și atitudinea noastră politică în situația în care ne găseam. Despre această conversațiune exista însemnări cari sunt peste orice îndoială, cu atât mai mult pentru că și aceste, fără amânare, printr'un curier expres care traește și se găsește în București, le-am trimis dlui primministru Brătianu ca să ia cunoștință de atitudinea noastră. (Aplauze). Și, dilar deputați, terminându-se această consfătuire, călătorind eu acasă a doua zi am primit o nouă telegramă ca să mă duc la Viena —• pentru ce ? —• pentru că m ziua următoare după conferința ce am avut în Viena când contele Tisza a fost la marele cartier german, acolo contele Tisza a negat exactitatea informațiunilor pe cari le-am dat noi împăratului german. Și atunci am fost din nou chemat ca să verific cele spuse și să opun faptul argumentelor false ale contelui Tisza. Vedeți, că în asemenea împrejurări comitetul central al partidului național nu a dovedit o loialitate servilă, ci, din contră, a luat atitudinea singură potrivită, singră mulțumitoare exgențelor naționale. Părintele Vasile Lucaci. Dar cine a tras îndoială aceasta î Loialitatea Ardealului pentru Romania până la sfârțit DL Iuliu Maniu: Mai departe, dilar deputați, după ce lupta se întețise și România Intrase în război, atitudinea comitetului național a fost totdeauna aceeași neschimbată. Voci : Foarte bine. Dl Iuliu Maniu: Și nu se va găsi un singur cuvânt și un singur glas făcut de comitetul național care ar fi fost în direcțiunea unui loialism neromânesc , prejudicios în contra intereselor neamului românesc. (Aplauze). Părintele Vasile Lucaci: Cine a Zis aceasta ? Dl Iuliu Maniu: Din contră onorată Cameră, comitetul național al partidului națonal, care singur a fost în drept să reprezinte neamul românesc și-a făcut datoria sa pe deplin și cu onoare. (Aplauze). Părintele Vasile Lucaci. Nu este vorba de comitet, este vorba de unii membri. Dl Iuliu Manii: Die deputat, națiunea români dumneata, știi foarte bine că a fost reprezentată totdeauna exclusiv prin comitetul executiv al partidului național român. Părintele Vasile Lucaci. Cine o făgăduește ? Unirea cu vechiul Regat» opera comitetului național. Dl Iuliu Maniu: Și ceea ce au făcut particularii, niciodată n’a putut sa fie înscris în contul națiunii întregi și nimeni nu punea nici un fond pe ele ci aștepta cuvântul comitetului național. Mai departe, onorată Cameră, cind comitetul național a simțit ca a sosit ceasul mântuirii, comitetul național a intrat momentan in acțiune și fiind în ființa organică de Stat Monarhia Habsburgici a dezarmat regimentele austriace, a luat puterea in mini și atunci când oștirea români era incă departe, în Moldova, a declarat unirea pe vecie cu România. (Aplauze prelungite). Dl Duilin Zamfirescu, președinte. Sunt lucruri interesante, dar nu sunteți în chestune. Dl dr N. Lupu: Este imposibil să se întrerupă o asemenea expunere istorica, chiar dacă nu e în chestiune. Voci. O cunoaștem. Din 10 popoare singurul cel romanesc n'a dat declarație de loialitate Habsburgilor Dl Iuliu Maniu. Ceea ce n'a făcut în asemenea condițiuni nici un popor din monarhia austro-ungară și vă știți d voastră, căci e bine și știți acest lucru, că singurul popor, din cele 10 cari erau în monarhia habsburgiei, singur poporul românesc singura națiunea românească, a fost aceea care n’a dat nici o declarațiune oficiali ic loialitate, ori de însuflețire de luptă alături cu armata care le-a împilat (Aplauze prelungite),