Patria, mai 1932 (Anul 14, nr. 80-102)
1932-05-01 / nr. 80
Anul al XlV-lea No. 80. nmicTU ADannsnuTU GInJ, Sti. Regina Haiia No. 30. __ __ (Redacția și Admin. 13*81 TELEFON: (Difocfiunea . • » 13-31 DIRECȚIA POLITICĂ: Comitetul de presă al partidului național tărănesc, secția Ardealului ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libera-----------Lei 800 Funcționali -----------^ 700 Autorității și instituțiuni „ 1006 In stăinătate dublu. Lei 3 TAXA POȘTALA PLIXni 1 No. 11178/1028. I IN NUMERAR ® ^ ,, 1 • 11111 ■'ii- C111 ♦ Tu’bliotecu Py.ld.tu 3-r};.Mur o 3 Organ al Partidului Național Țărănesc Cumînecați Maîu 1932 li Christos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le. Gânduri de Paști La Paști serbătorim învierea Domnului, învierea înseninează buiruință. Iar la biruință nu se ajunge decât prin luptă. Și Doamne, ce lupte au premers învierii Mântuitorului nostru... Viața lui Isus este un simbol al vieții omenești, o personificare a rostului și tuturor bizuințelor omenești pe acest pământ. Viața aceasta este o luptă care trebuie și va fi încununată cu izbândă. Două mii de ani s’au s curs de atunci, dar întâmplările, vorbele, sentimentele, principiile, și «capul minunatei Istorii, eternizată prin tradiția și puternica voință Dumnezeiască, trăiesc și astăzi vii în sufletele noastre. Nu se poate altm intre de a pricepe aceasta minune a permanentizării și perfecționării legii fondate atunci, decât prin paraptarul divin și etern al acestei vieți, care este a noastră, a voastră, a tuturora, orânduită de Atotputernicul Dumnezeu pe seama omului. S9u De câte ori stăm nedumeriți în fața vre unei probleme, de câte ori ajungem la o răscruce, în viața de toate zilele, fie ea legată de familie, neam, societate sau Țară, fără voie ce înfățișează înaintea ochilor noștri sufletești. Istoria sfintei vieți și încercăm să desprindem din ea nădejdind învățăminte. Pentru toate găsim acolo formule, soluții, pilde și principii. _ 1 • Lume multă, tot ce are națiunea mai buni, așteaptă dela fruntașii ei contactați, prin caracterul și trecutul lor, și de la organizația politică «au deja organizațiile politice, pe care le-au înjghebat și în fruntea cărora stau: un cuvânt de mângâiere, un semn, o îndrumare, o poruncă. Națiunea, istovită prin lupte intestine, primejduită de adversari neîmpăcați, încercată prin loviturile destinului, rătăcită prin conduceri greșite, despoiată de drepturile ei firești și inalienabile, așteaptă astăzi cuvântul deciziv de o ieșire din aceasta pustietate a nepriceperii, păcatului și inactivității, înainte de toate noi exprimăm acest gând, care frământă sufletele. Departe de noi pretenția să ne revendicăm competența, dreptul și datoria acestei misiuni. Și totuși avem o datorie: să tălmăcim aspirațiile și opiniile, cari se ventilează în acest haos al decadenței, indisciplinei și lașității morale, oamenilor, cari n’au renunțat nici la luptă și cu atât mai puțin la nădejdea în spre bine. Vorbim de biruință, fără să avem curajul de a lupta. Sau fără măcar să avem curajul de a preconiza aceasta luptă. In oricare fază a societății omenești drepturile erau strâns legate de obligațiuni. Dreptul de a îndruma o societate, o familie, un neam, un stat, incumbă în sine datoria de a lua răspunderea îndrumării și a muncii. Nici normele celei mai abile tactici, nici dovada cea mai strălucită a dreptății materiale a tezelor adoptate de ei nu-i pot dispensa pe conducătorii unui neam, să privească nepăsători sau inactivi la desfășurarea evenimentelor. Desigur, că lupta nu este comodă, este plină de riscuri și este o îndeletnicire ingrată. Fiindcă după luptă, dacă s’a ajuns la victorie a biruit armata, iar dacă s’a ajuns la dezastru de vină sunt generalii comandanți. In lupta colectivă individull este redus în proporții și «xnul valurilor fatalității. Poate să urmeze o cărare mereu ascendentă sau poate să dispară fără urme. Totuși asemenea considerente încă n’au oprit pe nimeni să nu între în luptă. "0. Sunt adevăruri eterne, cari oricâtă vreme va trece, nu pot fi nici compromise și nici desmințite. Un astfel de adevăr este, că imoralitatea sau nedreptatea se pot menține vremelnic la suprafață, pot arăta chiar roade efemere, dar mai curând sau mai târziu dreptatea și morala se ridică biruitoare. Păcatele nu jubilează, păcatele se săvârșesc și ieșind la iveală sunt pedepsite. * Și noi cari scriem cu condeiul și avem datoria să stăm în slujba adevărului, nu putem avea altă cale, decât să predicăm lupta împotriva răului, oriunde ar fi sălășluit și de oricine ar fi săvârșit sau ocrotit. Zaharia Boila. »—0X0— Resurrexit, sicut dixit... Au prăvălit o piatră mare pe mormânt, iar piatra au pecetluit-o cu peceți. La ora mormântului au pus soldați, ca să păzească mormântul până a treia zi. Acum erau pe deplin liniștiți și pe deplin convinși, că răsvrătitorul poporului n’o să le mai stea în cale și n’o să le mai tulbure apele. A primit pedeapsa cuvenită răsvrătitorilor, iar ei o să rămână și pe mai departe domni ai lui Israil. Templul cel mare din Ierusalim n’o să se prăbușească ... A urmat o Sâmbătă a triumfului, iar ei au sărbătorit-o cu cimvaie bine-răsuntăoare. Catapeteasma templului s’a crăpat în două, de sus până jos, dar ei nu-și băteau capul cu acest „fapt divers" și nu-l considerau drept un semn al vremilor, ce aveau să vie. Știau, că răsvrătitorul e în mormânt și că mormântul e pecetluit și bine păzit... Dar, rânduit le este și Sâmbetelor să se sfârșească. In ziua cea dintâi a săptămânii, încă de cu noapte, soldații au amorțit, piatra s’a răsturnat, mormântul s’a deschis, iar El cu mărire a înviat. Un grup de femei, cari s’au dus să ungă cadavrul Lui, au găsit în mormânt numai înfășurăturile cele de înmormântare. Un glas din fundul mormântului le spunea: — Nu mai căutați pe cel viu cu cei morți. S’a sculat, nu este aicea. Duceți-vă și spuneți apostolilor lui, că a înviat, precum a zis mai înainte... Resurrexist, sicut dixit... Ele s’au întors dela mormânt cu bucurie mare. In drum spre Ierusalimul nedreptăților cel înviat le întâmpină adresându-le cuvântul mult așteptat: Bucurați-vă ! Simt toate cutremurul fericirii și mai petrec câteva clipe sfinte în societatea Lui. Apoi își continuă grăbite drumul, ducând cu ele îmbucurătoarea veste, că cel osândit pe nedreptul a înviat. Adevărul nu poate fi omorât. Adevărul răsare chiar și din mormântul păzit de soldați, oricât de pecetluită ar fi piatra, cu care e acoperit... — sp. — —0X0— Un bine informat personaj politic reîntors acum de la București, ne spuea ieri. Toate încercările disperate pe cari le face guvernul în ultimul timp de a se menținea la putere, nu vor reuși să-i consolideze situația. Sunt ultimele baloane de oxigen, care se dau imai muribund. De pe acum se poate spune că descoperirile experților streini sunt de așa natură, încât pun în lumină cu pregnanță incapacitatea actualului guvern. Aceste descoperiri de o parte vor produce la locul competent ultima dovadă despre falimentul guvernării bazată pe o formulă care s-a dovedit a fi inoperantă, iar pe o altă parte ei vor confirma informațiunile pe cari cercurile din străinătate le aveau despre situația de la noi. Prin acest fapt, guvernul și-a pierdut și ultima îndreptățire la existență. Poate niciodată o derută au fost mai mare ca și aceea care așateaptă pe do. Argetoianu et. comp. cari orice combinațiune ar veni, sunt definitivi morți politicește. Toate punțile domniilor lor, au fost rupte cu partidele politice, iar descoperirile ce se vor face in clipa când acest guvern nu va mai fi, vor avea darul să lămurească deplin și pe acei cari ar mai păstra în ei un dram de încredere. Inzdrăvenirea financiară nu poate veni decât de la un guvern care, și în țară și în străinătate, are suficientă autoritate pentru a ataca frontal problemele mari și se bucură de crept politic nelimitat. Se vorbește de o remaniere, dar ea nu poate ajuta la nimic și se va vedea că după Paști, adecă la termenul promis, guvernul va rămânea, atâta timp cât va mai viețui, tot în actuala lui compoziție. Iar în ce privește încercările disperate de ultima oară ce le face guvernul spre a afla soluția pentru ieșirea din impasul financiar, trebuie să se știe că ele nu vor duce la nici un rezultat. Guvernul este prea slab și prea lipsit de autoritate pentru a putea duce la îndeplinire o sarcină atât de grea cum este refacerea economică a țării. Vara în orice caz nu va fi liniștită. Nu ar fi imposibil să avem — în Iulie—August — chiar alegeri prezidate de un guvern de partid. Acestea sunt declarațiile ce ni s’au făcut și pe cari le reproducem ca un document interesant, mai ales că ele sunt pentru moment cel puțin contrare știrilor cari circulă. Dar cum surprizele în rău nu sunt imposibile la noi, trebuie să facem credit și știrilor cari anunță un început de normalizare a situațiimei politice. Situatia viumele baloane de oilven — Ouvernul I$trâie$e Dimnelezvascolici - raonciarli sfrolul descopera incapacit aicd auvergnnilor anuali - Spre un autoru de partid - Bilanțul unui an... De când în fruntea treburilor obștești s'a înscăunat regimul „tehnicianismului“ — a trecut un an. Poate cel mai agitat, cel mai sângeros de dramatic, cel mai catastrofal din ultimele decenii de evoluție politică a României moderne. Să-i facem deci, plini<de îngrijorare patriotică bilanțul cinstit, pentru a fi ca pe seama posterității atât pitorescul anarhic cât și primejdiile evidente. A fost inaugurat printr'o brutală nesocotire a normelor constituționale. Fostul parlament, singurul lider ales de la Lhiire încoace, a fost displivat fără nici un motiv real, invocându-se rezoane de stat imaginare, în realitate pentru a da frâu liber unei ambiții politice ipertrofiate, care — după cum însăș a mărturisit-o nu de mult — a fost „jignită“ o viață întreagă. Noile „alegeri“ au fost — după cum bine ne aiaomi aminte — o simplă batjocură. Voința mulțimilor românești, a acelor mulțimi cari au credat, acum 14 ani, printr'un sacrificiu eroic fără pereche, România Mare, fost confundată voit cu mașina de totaliazare a voturilor dela Min. de Interne, care a scos la suprafața vieții publice o seamă de iluștri necunoscuți sau — ce e și mai dureros — o serie întreagă de plimbăreți prin toate partidele, buni ca material de umplutură politică pentru toate regimurile hibride. Prin aceste metode de „regenerare“ a moravurilor noastre publice și prin fraude electorale nemaiauzite a fost ,deș“ noul parlament, adică ceata de invitați ai cilor Iorga—Argetoianu, spre revolta imanimă a țării ultragiate și spre stupefacția generală a Apusului, care, prin alegerile din 1928, ne credea intrați în făgașul unei desvoltări politice normale și organice. După disolvarea viciată a parlamentului au urmat faimoasele decrete-legi, grație cărora — ca să amintim numai alăture dezastrului — orașele și satele noastre cuaminți au fost impiesurițate cu „comisii interimare“, adică cu mijlocul cel mai sigur de a le anarhiza gospodăria. Oamenii de bun simț refuzând să primească „onorurile“, aceste comisii improvizate de pe o zi pe alta s-au constituit în chip firesc, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, din simple haimanale politice, din aventurieri cari nu cunosc „scrupulele de conștiință“ decât din bogatul tezaur lexic al limbii strămoșești Cât de anti-românească a fost această suspendare fără termen a legalității se va vedea abia atunci când se vor putea totaliza actele săvârșite de aceste comisii, instituite de la centru prin simple ucazuri... Ce a lucrat „tehnicianismul“ în domeniul economic și financiar nu mai e, iarăș, un secret pentru nimeni Criza, sălbatică prin care trecem și care devastează cu miros de catastrofă generală toate ramurile de viață națională e consecința logică a acelei politici de mare anvergură, care la 1 Aprilie 1931 a inundat țara cu promisiunea de a coborî stelele de pe cer. Funcționarii au cunoscut Golgota „acreditivelor“, care întârzie cu lunile, armata a fost adusă în situația de a nu-și mai putea îndeplini misiunea, iar agricultura țării comerțul bancar și industriile s-au transformat într’un imens câmp de pârjol cu mini în perpetuă fumegare sinistră... Lipsa de program, mai bine zis vagabondajul caraghios toate „soluțiile“ le-au adus la sapă prin desemn. Mai este însă un lucru vrednic de trecut pe răboj pentru posteritate și cu aceasta vom încheia bilanțul. Când s‘a instaurat „ritmul nou“ la cârmă, se spunea că acest „riitm nou“ înseamnă biruința competințelor științific dovedite a unor personalități alese pe sprânceană, imune prin însuș definiția lor de virusul demagogiei și al nefastelor influențe de club. Și s’au găsit mulți naivi gata să creadă în această gogoriță umflată. Iată însă că după un an de experiență, în cursul căreia democrația organică a fost declarată de antiromânească ■ de către noii „apostoli“, iluștri specialiști s’au văzut nevoiți a recurgere la specialiști din străinătatea democratică pentru a ieși din cornul de capră în care ne-au văzut cu gesturile de ironie ale tuturor inconștienților. După un an de potemkinixide programatice iată-i pe nașii ritmului nou blânzi ca mielușeii implorând cu disperare sugestiunile salvatoare ale dlui Charles Rist și ale tovarășilor săi. Ce-a mai rămas din trufia orientală a începutului? Nimici Cel mult drojdia amară a decepțiunilor suferite de puținii minori ai vieții noastre publice, care au săvârșit imprudența de a le avansa credit nelimitat. Și fiindcă numai atât a mai rămas din apostolatul politic al dlor Iorga-Argetoianu, concluziile ce se desprind din socoteala sumară a primului an de tehnicianism, sunt la îndemâna oricui. N. DAN *~»© X8« I Leonardo da’Vici t 2 nai Ul9 Leonardo da Vinci • un artist nniv#r»*la pictor, sculptor, arhitect, muzicant, inginer, scriitor și poet. Mai ales • cunoscut InsA In pictură, considerat ca geniul cel mai desvârșit al Renașterii. Zilele tinereței fl l* petrece în Florența, dar pe urma Invitației domnitorului Ludovic Mare părăsește acest oraș și se mută la Milano, unde execută statuia ecvestă a lui Francisc Sforza. In acelaș timp și în colaborare cu Ambrogio Preda lucrează tabloul„Maica Domnului între stânci“. Pe peretele bisericei Sft. Maria delle Grazie din Milano în 1497 zugrăvește „Cina cea de taină“, cea mai frumoasă intre capodroperile sale, care astăzi e aproape distrusă. De la el ne-au rămas și portrete, intre eaii cel mai renumit e „Mona Lisa de Giocondo", cunoscut sub numele de „Gioconda“. Acest portret e o contopire a științei cu poezia. Mănile încrucișate una peste alta ale admirabilei femei și surâsul ei gânditor sunt de-o frumuseță neajunsă de vreun alt portretist. Ne-au rămas apoi scene istorice, cum e de pildă „Bătălia din Anghiari“, La Milano face cunoștința regelui Francisc I al Franței, care 11 chiamă vin curtea sa, la Paris. In capitala Franței el zugrăvește o superbă „Madonă“ și nu tot atât de superb „loan Botezătorul“. Acest din urmă e un portret al „clar-obscurului“ misterios, de un nebănuit talent în executare. Din cauza paraliziei unui braț în zilele bătrânețelor Leonardo da Vinci renunță la pictură, dedicându-se studiului ingineriei ș 1 mecanicei și scriindu-și interesantele sale amintiri. Numeroasele lui manuscrise se păstrează în „Biblioteque de I Institut de France“ din Paris și sunt tot atâtea dovezi ale unor vaste cunoștințe. In geologie face descoperiri foarte înaintate față de epoca sa. In 2 Main 1519 trece în lumea veșniciei, rămânând însă nemuritor atât ca un artist al Italiei, cât și ca un geniu al lumii întregi, CEONICAR. D. Iuliu Maniu în Capitală BUCUREȘTI, 28. — D. Iuliu Maniu a sosit joi la ora 7 dimineața în Capitală. în cursul zilei de ieri dsa a fost vizitat de numeroși prieteni. D. luliu Maniu pleacă astăzi la Constanța, unde va rămâne mai multă vreme, întrucât medicii i-au recomandat o schimbare de aier în urma unei pleurezii de care a suferit Înfrângerea guvernalei Irlandei in Camera LONDRA, 28. — Guvernul De Valera a suferit ieri în parlamentul statului liber Irlandez o înfrângere pe chestiune de regulament. Propunând ca ședința de ieri ett fie consacrată în întregime discuției proectului cu privire la abolirea jurământului de supunere față de Britania, parlamentul ai respins rezoluția. POLITICA NAȚIONALĂ ȘI CAPITALUL BIOLOGIC NAȚIONAL de AL JAIDA-VOEVOD u . Moralitatea unui popor reprezintă desigur o importantă parte a capitalului său biologic. Despre cauzele, cari contribui la progresul moralității, tot marele Darwin, spune că ele sunt: „aprobarea concetățenilor noștri — întărirea simpatiilor noastre prin obicinuire — pildă și imitare — cu,mințenie — experiență și chiar interes propriu, instrucție în tinereție și sentimente religioase“. Viața satelor noastre oferă toate aceste condițiuni. Adevărat că instrucția publică lasă foarte mult de dorit. Considerând însă că o bună educație este mai importantă decât orice instrucție putem constata, că țăranul român știe să le dele educație copiilor săi. Avizat la tradiție,dânsul aplică în familia sa prescripțiile celor 10 porunci. Afară de aceststa, gentileța, observarea cu delicateță a formelor convenționale în contactul social, il distinge și pe țăranul român în aceeași măsură ca pe Oamenii din popor ai celorlalte națiuni neo-latine. Eminescu îl caracterizează astfel pe românul de baștină: „Când zicem „român“ fantasma psihologcă care trece pe dinastia ochilor noștri în acel moment e un om al cărui semn distinctiv e adevărul. Rău sau bun, românul e adevărat. Inteligent, fără mțenie, rău dacă « rău — fără fățărnicie; bun fără slăbiciune; cu un cuvânt ni se pare că atât calitățile cât și defectele românului sunt întregi nechircite; el se arată cum este.-----------Ii lipseșite acel iz de slăbiciune care precumpănește în fenomenele vieții noastre publice, sub forma linsă a bizantinismului și a expedientelor. Toate figurile acele fățarnice și rele, viclene și fără inteligență, toate acele câre ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid nu încap în cadrul noțiunei „române“. Poate deci că acei oameni nu au avut timp să se lustuileze, poate apoi ca să fie din rase prea vechi, prea osificate, prea staționare, pentru ca prin încrucișare să poți scoate ceva din ele“. Cuvintele lui Eminescu sunt o definiție caracteristică a dispariții ce există între elementele rurale de baștină, oricare ar fi originea lor străbună de rasă, și între diasporele pripășite din alt mediu, de altă compoziție de rasă și de alt trecut, în mijlocul massivului etnic românesc. Cele dintâi au devenit printr'un proces lent, milenar de asimilare și absorbțiune reciprocă un aliat etnic românesc omogen, de acelaș sentiment al inimilor, de identice instincte, prejudecăți și gândiri. Ceilalți neoromânii — nu de nume și exterior somatic ci de fire — cât timp nu vor fi asimilați și absorbiți, reprezintă în s anul capitalului biologic românesc un ferment social-cultural al cărui efect poate fi binefăcător ori distrugător după cum vor ști să procedeze factorii cu răspundere ai politicei naționale. Sub raport morfologic influența încrucișării reprezintă un c>eficient neglijabil căci stăm în fața unui proces de lentă diluare a sângelui și a componentelor sufletești atavice eterogene, prin infiltrațiunea românească. Cât timp aceste componente psihice nu vor fi înlocuite prin cele autohtone, ne găsim, din punct de vedere moral și cultural, în fața unei primejdii Doctrinele politice, sociale, economice, culturale, cari stăpânesc în țările apusene nu pot fi transplantate și practicite fără discernământ riguros la noi în țară. Pe cât de firesc este că românul de baștină, devenit orășan — cărturar — să fie condus în gândirea și acțiunile sale de aceia „muzica de la sangue" a străbunllor săi rurali — sedentari, nepricepători de hotărâri și inovații pripite, — pe atât de sine înțelese că hibrizii orășeni vor stârni cu impulsivvitate de neofiți pentru orice ideie ce li se va părea modernă. Astfel stăm în fața alor două curente de doctrine sociale și culturale în vecinică luptă între ele: cel rărsărit din mentalitatea de baștină și cel izvorât dintr'un suflet etnic de import. Asupra massei noastre naționale lupta de doctrine a intelectualilor rămâne, pentru moment, spre norocire, fără efect Pentru viitor însă este de cea mai mare importanță ca să se ia toate măsurile spre a-i asigura întregului neam o evoluție culturală, socială adecvată capitalului ei sufletesc biologic, spre a o feri astfel de o desechilibrare a sentimentelor și gândirea. Cu alte cuvinte: să invățăm cu toții cum trebuie condus aeroplanul, dar că nu uităm că pe dealurile noastre ne prinde bine să pricepem și cum să mână boii, să ne delectăm și înălțăm inimile cu ajutorul receptoarelor radio-telefoniei sorbind undele miraculoase ale unei muzici clasice la distanță de mii de kilometri, dar să nu perdem obiceiul de a ști să ne desfătăm de emoția trezită în firea noastră de o doină cântată pe fluieră și să ne înălțăm sufletele, cuprinși de cucernicie strămoșească în fața altarului când să intonează melodia. Cristos a înviata din morți, spre a putea obține acestt rezultat se cere ca între savanții cari determină curentele culturale și doctrinele sociale să fie în număr corespunzător reprezentați oamenii cu sufletul de baștină. Din componentele doctrinelor sociale și culturale, reprezentate de aceștia și din componentele doctrinelor pentru apărarea cărora se vor ridica neoromânii hibrizi, se va naște rezultanta promotoare de progres. Selecționarea indivizilor cu suflet de baștină până acuma a fost neglijată și lăsată cu totul în grija întâmplării. Ea, s-a păcătuit chiar, promovând statul un jaf al bogăției capitalului biologic național. Fiecare națiune dispune într'o anumită epocă de un număr anumit de familii talentate. Ele sunt, pe lângă norocoasa încrucișare, rezultatul concursului multor împrejurări optime și alți numeroși factori externi In orice clasă socială o familie nu se poate susține la apogeul standardului său decât 3, cel mult 5 generații. Și mai cu seamă familile de intelectuali, după ce au produs maximul de roade ale capitalului 1e‘T biologic, dispar, rămânând sterile, ori supraviețuesc, în cel mai bun caz, numai în linie femeiască. Având în vedere aceste experiențe ni se impune datoria ca politica noastră națională să ia dispoziții legisilatorice, spre a promova pe de o parte parvenirea celor mai talentate individualități cu suflet de baștină, pe de altă parte spre a salva de prădare și de distrugere, cu ajutorul unei extreme cruțări, capitalului biologic național. Cum putem ajunge la acest rezultat? Preocuparea de căpetenie trebuie să re fie conservarea familiei și a spiritului familiar. Pe lângă dispoziții fiscale și de ordin moral, dări regresive în proporția numerică a copilor, distingerea mamelor, cari au crescut un număr anumit de copii,dări progresive speciale pentru necăsătoriți și limitarea avansării lor în funcții publice etc. etc. — va trebui introdus homsteadtU, asigurarea și prin inalienabilitatea vatrei familiare. Colonii de grădini vor trebui puse la dispoziția muncitorilor industriași Selecționarea copiilor talentați deja în clasele primare și organizarea de școli speciale pentru dânșii ar trebui să-i preocupe pe conducătorii resortului instrucției noastre publice. Datorit unor dispoziții legislatorice ce vor trebui să se ieie și a aplicării lor cu conștienciozitate, — o cotă potrivită atingentului de copii va trebui sfătuită conșt constrânsă să se dedice carierelor rurale, de industrii și de comerț. Astfel va diminuta numărul viitoarelor familii închinate dispariției și în acelaș timp va putea cuceri și elementul românesc poziția ce-i compete în viaț orășenească. Totodată se va stabili procesul de proletarizare intelectuală, un pericol real ,hei de mâine, pentru flei