Pentru Socialism, septembrie 1967 (Anul 17, nr. 4231-4256)
1967-09-16 / nr. 4244
Sâmbătă 16 septembrie 196? Gheorghe Chivu " Balada oierului căzut în vest De voi muri aici un oarecare M-or îngropa în rînd, precum se știe, Și-n front m-or pune, sîîntă liberare, Au, nu cumva, s-o șterg din veșnicie, Și mi-or rămîne frați, din munți, din stepe Făclii la căpătîi, paltini sfioși. Și jalea nimeni nu le va pricepe, Că le-a dorm din fluier alb de os. Să-mi fii alături prea slăvită țară, Te-am dus cu lutul meu peste hotară Icoana ta de-a pururi să-mi rămînă Ia pumnul ăsta rece de țărînă. Așa dormi-voi răsturnat sub cer Și mioritic mi-or sluji molizii, Cu turmele prin tristul meu ungher, Să-mi treacă nori din Țara Mioriții. Către obîrșii, pajura ce moare își zboară-n vînturi fulgii iluzorii; Cum ninge-n vînturi ca o lepădare, S-aud spre grai strigîndu-mă cocorii. Să putrezesc și să miros a iarbă, Să-mi mîngîie parfum de plai incert Ciolanul azvîrlit din marea zarvă. Rămas de cîntec fluierul deșert. Și viața mea ca-n muguri noi să deie, ia sînu-i cald să-mi cînte o femeie, Din constelații cîini de foc să-mi latre, S-aud prin veacuri: torna, torna fratre. Din lirica universală Pierre Philibert (Franța;) Anotimpurile și fructele lor Grîul nu mai crește pe pragul Granadei. Pe acest deget de pămînt cu armele lui iorca Federico Garcia, în această singură noapte de august Făcută pentru a-i lăsa să viseze pe meșterii de ghitare Insă noapte martoră absurdului și crimei. Guernica, minunată Guernica, moartea Intotdeauna și face singură alegerea, Somnul împarte ființele și lucrurile, Oradour sfîrșește prin a completa Guernica. Și încă nici n-am spus tot ce trebuia, Strălucire de fier, focul, fierul răscolind rana, Oraș deschis morții, orașe brăzdate de numere, Domeniu abandonat ruinelor în repaus, împotriva ororii, speranța-mplinită, lumina, Viata trăită, cîștigată, anotimpurile și fructele lor, In românește de MIRCEA BRAGA PENTRU SOCIALISM Știm că, datorită unor condiții Socio istorice și geografice speciale, Maramureșul s-a constituit într-un depozitar de virtuozitate al unor forme de cultură și artă populară care păstrează puternice note arhaice, ecouri dintr-o istorie mult prea îndepărtată pentru a mai putea fi cunoscută în detalii. Exemplificări în acest sens se pot face din toate domeniile de manifestare a spiritualității populare maramureșene; ne vom opri, însă, asupra unui singur caz, citat ca atare în orice tratat modern de specialitate, din sfera folclorului literar, între cele două războaie mondiale s-a cules în Maramureș un fragment dintr-un cîntec despre care există dovezi scrise că ar fi fost cîntat de lăutari la intrarea oștilor lui Mihai Viteazul în Alba Iulia Cum este și firesc, vechimea în arta populară constituie în majoritatea cazurilor tip indice al valorii artistice, ne explicăm astfel de ce, bunăoară, balada din zona Maramureș rămîne un moment de vîrf al genului, de ce lirica lăpușană sau din Codru prezintă piese de mare originalitate și virtuozitate. Realitatea e cunoscută de cercetători și artiști, astfel nicit Lucian Blaga — pentru ca să dăm un exemplu — includea în excelenta sa Antologie de poezie populară, selectivă la un ultim nivel de exigență artistică, cîteva unice texte de pe aceste meleaguri. rar Cu toate acestea, folclorul literaramureșean nu a constituit obiectul unor cercetări sistematice și susținute, s-au efectuat și tipărit puține, foarte puține culegeri (unele chiar fără criterii științifice), cele mai multe piese fiind incluse în antologii cu sferă largă de cuprindere sau în ediții de popularizare nu suficient de riguros întocmite. Credem că inițiative în acest sens trebuie să apară în primul rînd pe plan regional și poate nu atît inițiative, cu o acțiune de coordonare a eforturilor unor specialiști, a atîtor pasionați cercetători ai folclorului local. Știm că există, printre altele, colecții impresionante apartinînd unor folcloriști avizați cum sînt Petre Lenghel-Izanu, Rîpă, Nicolae Latiș, Popescu Isidor Segarcea, Vera Chira, Valentin Băfnțan și mulți alții. Unii au prezentat comunicări apreciate în ultimul simpozion regional de etnografie și folclor ori au publicat — — sporadic — texte culese de-a lungul anilor. De asemenea, există unele preocupări meritorii ale unor școli, organizații de pionieri, cercuri literare și cămine culturale de a stimula activitatea de cercetare și culegere a folclorului PUNCTE DE VEDERE literar din diferite zone etnografice ale regiunii. In aproape toate cazurile, activitatea se desfășoară sub îndrumarea cadrelor didactice de specialitate, fapt care asigură culegerilor o seriozitate ce nu trebuie neglijată. Bineînțeles, nu optăm pentru valorificarea unor texte culese exclusiv la acest stadiu, dar, oricum, folclorul literar astfel colecționat poate oferi o premisă solidă unor investigații pe criterii științifice la un nivel înalt. Este necesară, de la acest stadiu, în primul rînd selecționarea textelor propuse, avîndu-se în vedere nivelul artistic al pieselor, vechimea lor, precum și considerente de alt ordin (de pildă, interes deosebit pentru alte domenii ale culturii populare). Nu ne este indiferent ce texte sînt propuse difuzării, sub eticheta „creație populară" neputînd figura contrafaceri sau alterări, produse de gust îndoielnic, ori așa-numitele „prelucrări" , la maniere de..., făcute cu cine știe ce scop. Să ni se permită a exemplifica: „Grîuleț din holdă-ntinsă, Intre patru zări cuprinsă, Tucu-i ochii și gura Bădiții cu combina Să te poată secera Să-mi fie pita frumoasă Și colacul de mireasă" față de: „Ochii, bade, fac minune, Că gîndești că-s două mure Care-s mai mîndre-n pădure, Care-s coapte la răcoare, Ne-ajunse de-o leac’ de soare,Care-s coapte la pămînt, Ne-ajunse de-o leac’ de vînt". Deosebirea e flagrantă, iar comentariile inutile. Credem că această acțiune de depistare, culegere, sistematizare, selecționare și editare a folclorului literar maramureșean poate și trebuie să se desfășoare sub egida Casei regionale a creației populare și a filialei Societății de științe istorice și filologice. De altfel, pînă în prezent, Casa regională a creației populare încă nu a realizat un volum consacrat exclusiv folclorului literar, cu excepția unei mai vechi culegeri Cîntece din Oaș, aparținînd lui Isidor Rîpă. Am dori să putem consemna în curînd, în paginile ziarului nostru, apariția unui asemenea volum și constituirea unei arhive organizate și sistematice de folclor literar maramureșean. PETRE MATEI Pe teme ale folclorului literar maramureșean ATELIER PLASTIC întotdeauna l-am cunoscut pe Paul Erdos ca un artist multilateral, cu realizări în domeniul ilustrației de carte, al decorației murale sau în ceramică decorativă. Îndeletnicirile sale actuale au un caracter deosebit. Continuare unor creații anterioare, ele vin să a înscrie o nouă fază în concretizarea plastică a bogatului și mereu surprinzătorului univers de gîndire și simțire al artistului. In atelierul său, de data aceasta, capătă forme și viată Modelate în pămînt ceramic, măști, își întregesc fizionomia prin culorile ce dau prin ardere smalțurile, completindu-se în ultimă ipostază cu elemente din rafie, cu panglici, mărgele sau chiar podoabe de metal. Născut și trăit într-o regiune cu folclor bogat și viu, unde în repertoriul larg de forme prin care-și manifestă poporul fantezia, formele capătă aspectele cele mai variate, Paul Erdoș cu ani în urmă a fost tentat de arta ceramicii. Intr-ajutor i-au stat cele văzute și simțite în contact cu creația meșterilor populari din Vama Turului, din Baia Sprie sau din Săcel, unde experiențe seculare au dus talentele spre minuni de frumuseți. Dar Erdos a fost atras de potențialul estetic al ceramicii nu numai prin ceea ce a însemnat acesta în gospodăria oamenilor ca factor utilitar și decorativ, dar pentru posibilitățile permanente ale acestui material artistic de a răspunde cerinței de frumos, moderne, de astăzi. Astfel a realizat prima serie de obiecte, farfurii de ceramică pictate. Filonul de inspirație folclorică se îmbină cu viziunea modernă de interpretare a ceramicii. Farfuriile «din ceramică pictați au format obiectul unei expoziții de succes deschise la Baia Mare. Prima experiență a fost fructuoasă, dînd noi roade în timp. După cîțiva ani, Paul Erdös realizează o nouă serie de farfurii de ceramică. Factura lor este deosebită. Măștile au origini îndepărtate, încă din timpurile de primitivitate ale oamenilor. Prin aceste transpuneri de întruchipări umane sau de animale cu forme fantastice răspundeau diferitelor credințe și ritualuri. Această formă a fanteziei și a creațiilor străbune păstrate în numeroase regiuni de la noi, în Maramureș în special, își găsește folosința în obiceiuri păstrate peste timpuri, ce se identifică cu arta spectacolului popular. In toate aceste elemente Paul Erdös, a găsit noi surse de inspirație. Măștile noi ce le creează reprezintă o continuare a acelor preocupări creatoare mai vechi, îmbogățite de contactele cu folclorul local, cu arta popoarelor primitive, cu arta modernă. Această întretăiere de coordonate i-au fermentat imaginația, talentul său găsindu-și noi întruchipări. Măștile sale se identifică cu diferite personaje cu tipologii variate, în stări sufletești și cu caractere diferite. Transpuneri de sentimente tragice și de bucurie, tipuri satirizate și grotești, personaje mitice și fanteziste, tipuri simbolice, toate am putea spune că animă o adevărată scenă, pe care o desfășoară gama de virtuți și de păcate omenești. Problemele vitale ale existenței, raportul dintre viață și moarte, idei frămîntate de artist și transpuse în desene, apar prin r păști într-o altă logică și interpretare prin chipuri senine și curate de tinere femei, alături cu tipuri grotești, extreme ce cuprind o lume întreagă de tipologii. Măștile astfel nu rămîn simple piese decorative, ci revin la valorile lor străvechi de simboluri, de imagini pline de semnificații umane. Viziunea plastică cu amprenta predominantă a stilului lui Erdős preia factori ai concepției măștilor populare de la noi sau primitive din alte continente trecute prin experimentările unor mari creatori moderniști contemporani. Fiecare piesă are caracterul de unicat, crescînd prin varietatea valoarea ansamblului. Formă de creație cultă neprodusă pînă în prezent la noi, ciclul de măști realizate de Paul Erdos marchează un eveniment prin inedit și valoare plastică, ce-și va găsi o confirmare în contact cu publicul larg, cu prilejul unei expoziții personale prezentate la Baia Mare și București. JACK BRUTARU TRADIȚII VECHI, FORME NOI Vasile Verneciuc Viori tăinuite Fiecare om are cerul lui cu mărime de fulgeri sau orizonturi aprinse. Unii au cerul vertical Alții, cerul surpat. Cerul meu — rotiri de pietre cu vuiet stelar. Fiecare om își alege câte un lucru grav: unii o noapte, alții era sonoră și Ie purtăm în noi la proporții nebdnuite pînă ne transformăm in acestea. Ora sonoră din mine împrăștie nisipuri prin ape. Fiecare om știe să vorbească frumos despre plecarea unei fete cu altul... despre căderea viatului din înaltul cerului prin ierburi foșnind. Cuvintele mele — viori tăinuite in trunchiuri. Concursul și Festivalul internațional „George Enescu“ continuă să domine viața artistică din Capitală, încă din primele zile festivalul s-a desfășurat sub semnul afirmării creației muzicale românești. Fără îndoială, unul din evenimentele cele mai remarcabile ale concursului și festivalului îl constituie primul simpozion internațional de muzicologie dedicat ilustrului compozitor român, George Enescu. Simpozionul a căutat să adincească investigarea principalelor momente ale vieții și creației compozitorului, constituind o vie expresie a străduințelor și căutărilor muzicienilor de pe toate meridianele de a înțelege și răspândi mai larg minunata creație enesciană. La lucrările simpozionului au participat un mare număr de muzicieni români și străini. Comunicările prezentate, dovedind o profundă cunoaștere a creației enesciene, au trezit un larg ecou în lumea muzicală. Redăm cîteva din titlurile comunicărilor prezentate la simpozion: „Enescu, muzician umanist“ de Zeno Vancea, „George Enescu și legăturile sale cu Franța“ de Claude Rostand, „Despre anii de studiu ai lui Enescu la Viena“ de Erich Schenk, „Oedip de George Enescu și problema operei în secolul XX" de Mihail Druskin, „George Enescu și cultura muzicală balcanică în contextul universal“ de Dimităr Zenghinov, „Manuscrise ale lui Enescu în Biblioteca Congresului" de Irwing Lowens, „George Enescu și cultura muzicală sovietică“ de Boris Kotliarov, „Trăsături ale simfonismului lui Enescu“ de Cornel Țăranu etc. Chiar și simpla enumerare a temelor comunicărilor ne oferă o imagine contribuției enescienne la dezvoltarea creației muzicale contemporane. In cele trei săli care găzduiesc Concursul internațional „George Enescu“ se desfășoară etapa a II-a a competiției. Juriul de vioară a audiat printre alții pe Alexandr Ilicev (Bulgaria), Mariana Sirbu și Gabriela Ijac (România), Mariko Takagi (Japonia). Conform regulamentului, candidații au interpretat două din „Capriciile“ lui Paganini, o sonată de George Enescu, piesă de un compozitor român și alta de un compozitor străin. Prin faza juriului de pian au trecut concurenții: Francois-Joel Thialier (Franța), Ewa Sinowiec (Polonia), Peter Mislier (R. D. Germană), Cristina Ortiz (Brazilia) etc. In programul lor au figurat o lucrare la alegere de Chopin, Schumann, Brahms sau Cesar Frank, o piesă la alegere de Debussy, Ravel sau Faure, o piesă muzicală contemporană și o piesă de un compozitor român. Juriul de canto a urmărit evoluția cântăreților: Maria Slătinaru și Viorica Cortez-Guguianu (România), Eszter Kovács (R. P. Ungară), Tassa Vladimirovna Moroz (U.R.S.S.) etc. Fiecare concurent a prezentat o arie de concert sau operă de Mozart, un lied de George Enescu, altul din creația unor compozitori contemporani și o alte alegere dintr-o operară clasică sau romantică. Festivalul se bucură de prezența unor compozitori, dirijori, interpreți de renume mondial. La Ateneu, violoncelistul sovietic Mstislav Rostropovici a oferit un recital cuprinzînd Sonata in Fa major de Brahms, Sonata nr. 3 de J. S. Bach, Sonata de Debussy, și Sonata de Karen Haciaturian, compozitor oaspete al Festivalului. La operă a dirijat Alberto Erede spectacolul cu opera „Don Carlos“ de Verdi. Aseară în sala mare a Palatului a avut loc primul concert al violonistului Isaac Stern. A dirijat Iosif Conta. Programul a cuprins: Poemul simfonic „Vox Maris“ de George Enescu, Concertul în Re major pentru vioară și orchestră de Brahms și Recviemul de Fauté, Concursul și Festivalul internațional „George Enescu“ Astăzi, la Galeriile de artă ale Fondului plastic din Baia Mare, se deschide „Expoziția de sculptură Valentina Boștină", care cuprinde 11 lucrări In piatră, una in marmură, două in lemn, 5 in gips, precum și 20 de desene. In fotografie. COMPOZIȚIE. A. Gorșcovoz i I . Străbunii mei au îndrăgit nespus pădurea, atît de mult, că la sfîrșit de sorți, se ascundeau în lemn, alături cu securea, și soarele arzînd în porți. Era dimineață, orizontul abia s-a rumenit. Ion porni motorul, ascultă cum merge, schiță un gest de aprobare și mulțumire. — In ordine? — întrebă șeful autobazei. — Strună, răspunse mîndru Ion. Șeful îi întinse foaia de parcurs, îi strînse bărbătește mina, îi ură drum bun. Ion se urcă în cabină, ambala și, dintr-o zmucitură, autocamionul porni. Orașul rămase în urmă. Intre două sate, Ion trase regulamentar la marginea drumului. Opri. Șterse parbrizul. Apoi se desculță, închizîndu-și pantofii în cabină. Se uită spre răsărit, încet, pe neobservate, soarele își scotea fața sîngerie de după creastă. Ion se întoarse apoi spre Someș, ascultă murmurul somnoros al apei. Porni prin iarba udă, plină de rouă. Pășea încet, cu tact, ca într-un dans ritual. Ca în copilărie. Senzația de crud și umezeală îl înviora. Se opri. Rupse flori de cicoare albastră. Flori de trifoi. Margarete. Șîprîiene. Iarbă verde. Fire de iarbă pline de rouă. Iarbă verde. Flori din iarbă. Buchet verde. Pajiște umedă. Covor multifloral. In față — lanul de porumb. Floarea-soarelui se închipa în fața soarelui. Stăruia în jur o boare răcoroasă. Pîclă ușoară peste rîu, străvezie, agățată de sălcii roșii, tremurătoare. Ion se culcă în iarbă. Cu fața spre cer. Cerul albastru, înalt. Și adînc, își înfundă fața în smocul de iarbă și de flori. Și-și aminti de anii copilăriei. — Heiii, măăă, Ioanece! — se auzi strigat. Se ridică într-un cot. Privi. La marginea drumului — cîteva mașini. Lingă ele — colegi de-ai lui, de la autobază. Sări sprinten din iarba umedă, tulburătoare, plină de amintiri. Ajunse la marginea drumului, lîngă ei. — Ți-ai ieșit, mă, din maluri? — făcu unul rîzînd. — Ba! — răspunse scurt Ion... Veneam eu cu mașina. Deodată, mă, mi-a venit așa un dor... nu știu cum să vă zic, așa, un dor de copilărie. Un dor de flori și de iarbă verde și de pajiște înrourată. .. Ei, asta e... Ceilalți rîseră de gestul lui Ion. Unul, mai în vîrstă, scoase tabachera, îi întinse o țigară, zise: — Ia-o! Ion stătu o clipă nehotărît; nu știa ce să facă; nu fumase încă în viața lui. Luă, pînă la urmă, țigara, trase cîteva fumuri, ruși, ceilalți rîseră din nou, mai zgomotos, începeau să înțeleagă jocul din iarbă al lui Ion. Se urcară apoi în mașinile lor, îl lăsară pe Ion în fruntea coloanei, Ion își legase buchetul de iarbă și de flori în locul păpușii la parbriz, buchet cu arome de amintiri. Mergeau spre balastieră, aveau de transportat nisip și pietriș în Oaș; se construia acolo, în locul de baștină al lui Ion, o fabrică. DOR — schiță de Vasile Gaftone — Breviar ★ In sala de marmură a Casei Scînteii din Capitală s-a redeschis cea de-a IV-a expoziție republicană de artă populară organizată de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. ★ Tot in Capitală, la Casa de cultură a I.R.R.C.S., s-a deschis expoziția „Arta scrierii", organizată de Comisia națională a Republicii Socialiste România pentru UNESCO, în colaborare cu Institutul român pentru relațiile culturale cu străinătatea. ★ In cadrul festivalului teatrului de marionete din Stockholm a avut loc primul spectacol al Teatrului bucureștean „Țăndărică“, cu piesa „Dan Cristobal" de Garcia Lorca. Ziarele suedeze au publicat ample cronici însoțite de fotografii dedicate acestui spectacol în care se subliniază calitatea artistică a spectacolului. ★ Compozitorul sovietic D. Șostakovici a terminat noul poem simfonic „Octombrie", dedicat aniversării Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, care va fi prezentat în premieră mondială la Festivalul jubiliar al muzicii sovietice de la Moscova. De cîteva zile pe ecranele pariziene rulează filmul intitulat „Mona, steaua fără nume", realizat după piesa scriitorului român Mihail Sebastian. l Editura „Europa" din Budapesta a publicat recent volumul „Maiorul și moartea" de Ion Băieșu. S-a anunțat că Agenția sovietică de presă Novosti in colaborare cu Asociația de televiziune „Granada" din Anglia vor realiza un film t. v. după romanul „Zece zile care au zguduit lumea" de cunoscutul publicist și scriitor american John Reed . La studiourile din Moscova au început turnările unui film artistic după romanul „Torentul de fier" de Serafimovici, în regia lui Jetim Dzigan. Scriitorul B. Traven, lucrează la un scenariu pentru un film despre viața marelui pictor mexican Siqueiros în regia semnată de cunoscutul cineast Gabriel Figueroa.