Primăvara, 1922 (Anul 2, nr. 2-52)

1922-01-08 / nr. 2

Knul ti. Nr. 2. ÄMÜWKEI SEVER BOCII JIMBOUA Nr. *>..r:2nZ* ....... Prețul 1 leu. 1 Sarmicolaul-mare, 8 fsrtuane 1922 Redacția și Admi­nistrația: Librăria Primăvara Str. Principele Carol Nr. 36. Nașterea Mântuitorului nostru. Sunt de-atunci 1921 ani. Cesarul August, a dat poruncă toată lumea să se inciie. Și Iosif cu Maria, pleacă și ei la Vitleem să se înscrie, în oraș s’a adunat multă lume. Fiind porțile bogaților închise pentru cei săraci, — iar prin voia lui Dzeu — apropiindu-se ziua nașterii fecioarei Maria, și-au cău­tat și aflat sălaș într’o iesle, în ieslea boilor, pe pat de fân se naște Mântuitorul lumii, Isus Cristos, fiul lui Dzeu. O stea luminoasă, dintre celelalte aleasă, a arătat minu­nea nașterii mântuitorului. îngerii, vestesc păstorilor mărirea .. Ș’apoi să’ncepe bucuria. Păstorii fluerau, îngerii cântau, cu toții se veseleau, că s’a născut mântuitorul lumii. După stea luminoasă pornesc Magicii dela răsărit, să i­ se închine și să-i aducă darurile: aur, smirnă și tămâie celui ce-a venit să mântuiască lumea păcătoasă înălțându-o din întuneric la lumină, de la moarte la viață, dându-i povața că dacă vrei să fi desăvârșit, iubește pe Domnul Dzeu și pe deaproapele tău ca pe tine însuți. Iubirea și suferința a fost ceea ce mântuitorul a arătat oamenilor mai desăvârșit. Și în suferința mare, când era răstignit pe cruce prin iu­birea să l-a ertat pe tâlhar; iar când sa înălțat de pe pământ: „pacea lus vouă“­le-a zis oamenilor. Și după 1921 ani, astăzi toate popoarele — după ce au suferit — au trebuință de iubire și pace. Noi Românii, ar tre­bui dimineața, la ameaz și seara asta să ne rugăm și facem : iubire și pace intre noi.* Sunt 3 ani trecuți decând prin București la Alba Iulia, ni s’a arătat o stea că neamului nostru i-sa născut Mântuitorul. Unde? La Segedin, la Viena, ori la Pesta? Nu aici, nu, ei unde? La București, numai la București! Soarele culturii ro­mânești, la București, a fost pentru noi. Acolo, a alergat la 1814 George Lazar. Acolo, s’a dus Maiorescu. La București a zburat și Vlaicu; acolo în cetate lui Bucur, s’a născut mân­tuitorul neamului nostru, cultura românească. Astăzi, la 1921 ani de la nașterea mântuitorului lumii, când Dzeu a învrednicit neamul nostru de această minune mare a nașterii lui dela Nistru pân’la Tisa, să ne curățim simțirile, ca să putem vedea strălucind această zi a nașterii. Și ca minunea să o putem desăvârși să ascultăm de vor­bele Mântuitorului lumii: să ne iubim, înțelegem unii cu alții și pace să fie între noi! Ce­i puternici plecați-vă. Ce­i certați împăcați-vă. Cei ce umblați în întunerec și-n umbra morții deșteptați-vă și vă lu­minați și fețele voastre se vor înveseli, întăriți-vă măini slabe și picioare slăbănoage. Toți cari ați suferit în țară străină și v’a învrednicit Dzeu să vedeți nașterea mântuitorului nostru — în România — dați mână cu mână. Acesta e cuvântul nostru la nașterea lui Cristos din 1921. T. Bucurescu. „Mântuitorii noștri.“ Noi umblăm și colindăm Pe moș Crăciun îl curtăm. Departe, departe. Pe pământ străin, în adâncul vremurilor s’a întâplat o minune mare care a umplut de o sfântă și netrecătoare bucurie tot pământul. In o peșteră săracă și rece în Vitleemul Iudeii s’a născut Hristos Mântuitoriul lumii. Vremea îmbătrânește și se face tot mai albă ca o măică bătrână ce are o furcă și un fuior mare-mare din care nu se mai bată firul nici­odată și firul acesta e mai mult trist decât vesel. Da, când ajunge la ,­­ziuat­a nașterii lui Hristos, diodată să­­preface în aur. Cete­ cete de îngeri­­ se pogoară din ceriuri pe pământ și s­torc un fir de aur atât de frumos și­­ sclipitor, încât se cutremură toată­ lumea de bucurie. Bogații ca să­­r­racii împreună se veselesc. Copilașii săraci desculți, desbră­­i­cați, se aseamănă așa de mult cu­­ copilul de la Vifleem. La nașterea­­ lui Hristos, mânați parecă de un grai ceresc, cântă în toată casa pe Moș Crăciun. Cântecul lor e simplu dar așa de pătruzător, încât și ava­rii cei mai încarnați, bolnavii cari văd pururea înaintea ochilor ușa morman­ului, uscații la suflet, că­rora li-s’cu tocit toate simțurile în gustarea celor mai alese plăceri pă­­­­mântești, le deschid ușile și le va­­­­rsă în streițișoare ce a dat gzeu pe la casă la acest praznic. Piciorușele sunt ude, mânuțele înghețate, obrăjiorii prelinși de lac­rimii, dar maghii aceștia mici râd pentru că în viața lor săracă și flă­mândă, sărbătoarea aceasta a fost o lumină frumoasă care cu cât trecem zilele mai multe se aproapă tot mai tare. Colindătorii sărmani merg tot înainte încălziți de fericirea ce le a adus nașterea lui Hristos. Voi copilași, fericiți cari stați cu brațele pline de jucării și și dulce­țuri subt pomul de Crăciun și cari în viață voastră nu a­ți cunoscut și sigur, că nici nu o să cunoșteți, ce vă săzică o casă rece întune­coasă și fără pâne pe masă des­chideți larg ușile odăii unde stră­lucește pomul de Crăciun îmbrăcat în pulbere de lumină și fire de aur și argint și lăsați pe colindătorii cu ochii umeziți de frig să privească frig acest pom. De un an de zile nu au trăit nici un moment senin acesți copii. Unul nu are tata, altul nu are mamă, al treilea are părinți ticăloșiți până la măduvă așa că în sufletul lor a fost pururea întune­rec de aceea lăsați scumpi copii fericiți să se lumineze și să se încălzească și sufletul acetor frați ai voștri de a căror milan ar trebui să plângeți dacă a­ți fi în stare să le pătrundeți cu mintea toata du­rerea și toata jalea. Copiii noștri toți și voi cei să­raci și voi cei bogați cântând pe Moș Crăciun, găsiți-vă pe voi și încheiați o frățietate creștine­ască și românească așa cum o dorim cu toții Voi sunteți mântuitorii noștri așa precum așteaptă lumea de de­mult pe Mesie așa vă așteptam noi pe voi cu un suflet nou plin de pace, plin de dragoste frățească, plin de o adevărată iubire de neam, care este în stare să sugrume toate pă­catele. Prin voi neamul românesc trebue să devie o pădure noauă, verde și puternică in care nu mai pot intra nici carii râzători, nici dușmanii mișei. Bradul cel mai înalt și mai frumos să fie între voi prințișorul Mihai, iară voi cealalți să-l ocoliți cu fruntea până în văzduh ca niște fârtați verzi, trainici și fără păcate, așa ca să-i fie drag cui o întră în pădurea verde și frumoasă din Țara Românească. Copii, mântuitorii noștri. Umblați și colindați Și mărirea Țării cântați. Dr. Ștefan Cioroian. Pentru 3îtonumentul :Ji­rîiail Eminescu­­ au contribuit: To­tal 1075 lei. Prea mereu se adună banii pentru Eminescu. Sorcovă. Din Țara Ceriului senin Cu soare cald și vântul lin Să îmi dați voie să vă ’nchin Acest pocal de vin , Vă fie pieptul plin de foc Și ceasurile cu noroc, Cu’n suflet drag la casă’n prag Și’n inimă cun dor pribeag. A. Contrea Sărbători fericite!

Next