Progresul, ianuarie-iunie 1864 (Anul 2, nr. 1-89)

1864-05-23 / nr. 69

No. 69. ROMANIA. ANUL II. FOAEA PUBLICAŢIUNILOrr OFICIALE DIN RESORTUL CURTEI DE APEL DIN IAŞI. IN IASRI prenumeratiunea se face la Tipografia Minervel uli­ţa hiristigiel. Diavol se publicâ de la 8—6 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patra luni 87 Iei. Iaşii, Sâmbâtâ 23 Mai 1864. In »liaîrictele României, pronume:a­.unea se face la foiuvonri 6 postale. Inserarea unui rând de 35 liter! costa in len, cursul flsenim. , lajil 23 Mal. . . I­­ , Zio» de 21 Maiu, Onomastica Mariei Sale Elena­­ Dom­na, şi serbarea Naţională, comemorativă priimi­­rel Plebiscitului din mâna înaltei comisiuni, au fost celebrate în Iaşi cu o solemnitate şi amoare demne de amintit. Dintâiu au urmat serbarea, aşa picând acea oficială , şi aceasta a’au petrecut după cum ur­mează : oştirea de toate armele şi au luat loc în cur­tea Sf. Mitropolit , în catedrala Sf. Mitropolit, unde au oficiat P. S. Părintele Calinic, locotenentele de Mitropolit, s’au cântat un Te deum, pentru a invoca bine­cuvântarea cerească asupra serbării Naţionale şi asupra Mariei Sale Elena Doamna; a­­ceastâ solemnitate religioasă au fost salutată de o întreită salvă de pusoi, din partea oştire!. După fi­nirea serviciului ciivic, au urmat presentare la pa­latul administrativ, unde de câtra D. Prefect al dis­trictului s’au priimit felicitările clerului a Municipa­lităţii, şi a tuturor funcţionarilor civili şi militari. Peste zi, Municipalităţile de Iaşi şi Târgul Frumos au împârţit la săraci pâne şi carne. Pe la 5 oare, circul equestru au dat o mare re­­presentaţiune gratis, cu baloane aerostatice, pe tăp­şanul Copoului. Seara, au fost grădina publică mare cu iluminata, unde s’au aprins şi un foc de artificie , iar la Tea­trul Naţional s’au dat representaţiune Gală. La aceste spectacule, care de asemine, s’au dat gratis, ca şi la Circ, publicul Iaşan şi poporul câmpean din prejurul Iaşilor, au luat parte în proporţiuni adevă­rat imense şi şi-a fi arătat bucuria şi amoarea sa cu acel entusiasm pe care poporul nostru ştie atât de bine a’la manifesta în oarele când se simte în ade­văr, mulţumit şi fericit. Revistă Politica. Totul ne autorizeazâ a avea siguranţă că noul a­­şezâmânt acceptat cu atâta entusiasm de poporul Român, cu toate declamaţiunile unor ziarie vieneze inspirate, este deja ca şi recunoscut de puterile Eu­ropene sub­scm­itare tractatului de Paris. Şi nici poate fi alt­fel, astăzi, când vedem că principiul pronuncie­­rii populaţiunilor asupra soartei lor, ca o manifesta­­ţiune în ultima instanţă, este nu numai acceptat de puterile cele mai rebele acestui principiu, dar încă recunoscut ca singurul mijloc putincios de a resolve dificultăţile situaţiunilor complicate. Aşa s’au făcut în Francia, aşa s’au făcut în Italia, aşa este decis a se face în cestiunea Dano-Germană, şi aşa trebuie să se facă şi la noi. Plebiscitul nostru şi-a fi dat verdictul seu : actul, va să zică, este consumat, şi Europa n’are nici un motiv, precum şi nici un drept de a nu recunoaşte de bun cela ce o naţiune întreagă au recunoscut odată. Vor fi, pote, unele puteri care se vor încerca a face observaţiuni neputincioase ; vnse o conferinţă sau un congres se va întruni şi atunci, în unanimitate, tote vor zice : acee, acela ce n’am drept, nici pot a refuza. „Conferinţele de la Londra, zice Independinţa Belgicâ, încă n’au isbutit bine a regula cestiunea ducatelor, şi deja este vorba pentru a fi chiematâ să chipsueascâ la regularea unei alte cestiunî nuoi. La Paris, unde este acreditată ideia transformării conferinţelor într’un congres European, se afirmă, în cercurile iniciate în secretele politice, ca cestiunea Principatelor­ Unite de la Dunăre, va fi adusă înaintea unei aseminea întruniri cu scop de a delatura, cât mai ne­întârziat, o nouă causa de di­viziune dintre puteri.“ într’un alt numer al seu, în care nu face cunos­cute disposiţiunile Turciei în această cestiune, Inde­­pendinţa Belgica se esprima în modul următor : „O a doua conferinţă fiind întrunită pentru cestiunea mă­năstirilor, porta au crezut câ trebuie să chieme aten­ţiunea puterilor asupra procederilor Domnitoriului. Ea vede în aceasta o lÿyire adusă suzeranităţii sale şi provoca intervenţiunea Europil. Aceasta ar confirma până la oare­care grad încunoştiinţârile pe care, mai în zilele trecute, le am priimit de la Viena şi pe care noi le-am pus la îndoeala, ca pe unele ce le-am so­cotit cu totul dificile pentru a le împăca cu adevă­ratele interese a­le Turciei, înse Imperiul Otoman nu e acum mai mult, acela ca era cândva, şi adese­ori el e nevoit de a consulta mai puţin interesele sale, de­cât a ceda la presiunea cutarei sau cutarei puteri protognitare. Aceasta face tot­ de o dată şi forţa şi slăbiciunea sa. Ori cum ar fi, la observaţiu­­nile făcute de Aali Paşa, ambasadorul Franciei, D. de Mustier au respuns în favoarea suveranului Ro­mâniei, oblig­at a se definde contra partitelor, prin moturî energice, înse comandate de împrejurarî. Mi­nistrul Otoman ar fi priimit acest pledoriu protes­tând despre intenţiunile consi­­ante ale Turciei. Până aici merg informaţiunile noastre , înse lectorii vor fi înţeles, ca după cum s’au regulat cestiunea mănăs­tirilor, tot aşa se va regula şi resultatul dobândit de la plebiscitul Român şi aprobativ în totul iniţiativei de reforme liberale a Principelui Cuza. Puterile Eu­ropei se vor feri de a provoca esprosiunea unei crise în Orient și ele vor lăsa a se face cela ce ele nu pot a împedeca fără pericol.“ — în cestiunea ducatelor, conferințele de la Lon­dra încă n’au isbutit a frisa într’un mod definitiv toate cele ce s’au stipulat deja între diferințele cabi­nete. Tractatul de la Londra din 1852 este acum dat la o parte de toate puterile ; însuşi Anglia, olice se, ar fi declarat câ e peste put­eţa de a mai ne­gocia pe bazele aşternute în acel act. în cele din urmă, resultatul adoperat de conferinţă este acest urm­âtoriu : despărţire de la Danemarca a ducatelor Holstein, Lauenburg şi a părţii din Slesvig cât e locuită de Germani, apoi încorporarea acestor teri către confederaţiunea Germana, care dupâ tota proba­bilitatea, având a regula dreptul de succesiune va chiema la suveranitatea lor pe ducele de Augusten­­burg, care acum e agreat de ambele puteri aliate. Aceste proposiţiuni, respinse dintr’un tâin de Dane­marca, acum sunt priimite şi de aceasta putere. Şi odată frcsate definitiv de conferinţe, aceste stipula­­ţiuni, împreună cu alegerea suveranului, vor fi su­puse la aprobaţiunea populaţiunilor din ducate care va fi chiemata a se pronuncia îiatr’un plebiscit. în cela ce priveşte indemnisaţiunea de resbel, a­­ceasta condiţiune va servi ca o mesura pentru a ba­lansa cesiunile teritoriale. Puterile Germane îşi ră­dică pretenţiunile lor la 230 de milioane. Afară de aceasta e mare propus ca Prusia, în lipsă de a’şî putea anecsa ducatele, va cere ca din Kiel să se facă un port fideral şi din Rendsburg o forţerejâ federală; înse nu e mal puţin sigur câ aceste con­­diţiunî vor întimpina oposiţiunea cea mai decisă înaintea celor­laite puţuri neutre. — Ost­deutsche­ Post re spune câ Rusia prepară o radicală reformă în aşezămintele axistente relative la regimenul de administraţiune a bisericii catolice în Rusia şi în regatul Coloniei. După cele cunostinte până acum se arată ca regimenul bisericesc catolic are a fi încredinţat unui sinod cu şederea la Peter­sburg pentru catolicii din Rusia, iar pentru acel din Polonia altul sinod cu şederea Varcavia. Membrii sinodelor vor fi, pe lângă episcopii şi archiepiscopii, şi alte persoane de religiune catolică, care se vor bucura de încrederea suveranului. Un primate a bisericii din Polonia va fi, de bună samă, numit de împăratul din prelaţii Poloni. Pentru acest post se arată a fi destinat episcopul de Lublin. — Relative la mareşalul Pelisier, Monitorul Fran­ces publică cele urmatoare : „Francia şi împăratul au făcut o mare perdere prin moartea mareşalului. Mareşalul era născut la 1794, era va să zică în vrâsta de 70 de ani. Cariera militarie au îmbrâţişat-o la vrâsta de 20 de ani. După ce au trecut prin scara specială de St. Cyr, au fost numit locoteninte la artileria gazdei regale. La 1819 au fost num­it locoteninte de stat major, apoi locoteninte la regimentul de linia 35, ei au fă­cut parte la câmpia din Ispadia la 1823. După ce­ au fos­t atașat, mai timp, pe lângă Mi­nisterial de resbel, au trecut în Algir, unde au stat 16 ani, și unde au intrat ca locoteninte de Colonel dar de unde a’au în turn­at ca general de divisiune, în Ianuarie 1855, au fost chiemat la armată în Orient ca suprem comandat Gloriosul sfârşit a resbelului I-au adus rangul de mareşal şi titlul de duce cu o dataţiune. în timpul rezbelului din Italia, el a­ fost numit comandant armatei de observaţiune cu şederea la Nausi. De la acel timp, el era gubernátor general al Al­gírii Iul. Afară de aceste funcţiuni militarie, mareşalul au mai ocupat postul de ambasador la Londra, şi acel de mare cancelar al legiunii de onoare. Mareşalul era mare comandor al ordinului legiunii de onoare. PUBLICAŢII a BIWIHISTRAÎI VI. Al doilea Comandament Militar, No. 1593. Comandantul companiei a 13 a de Jan­darmi prin raporturile sub No. 157 şi 490 fiice cu­noscut ca soldaţii Bogzioan loan­­die* 1 metru 72 mile­metre, obrazul negricios, fruntea potrivită, ochii caprii, nasul gura potr­vite, br­rba rade, pârul sprin­­cenile negre, semne particulare nu are, fiiul lui Gheorghie Bogziean şi al Smarande I ce locuesc în oraşul Focşanii, amoniţia luată de el, 1 manta, 1 ves­tă, 1 capet, 1 pereche pantaloni de ordonanţe, Mâr­­za Dimitrie, talia 1 metru 60 centimetre, faţa rotun­dă, fruntea potrivită ochii caprii, nasul gura potri­vite, barba rade, pârul sprincenile castanii, are un semn la nas, fiiul lui loan Mârza şi a Măriei ce lo­cuesc la satul Nifeştii plasa Gârlile districtul Putna, amoniţia luată, 1 manta, 1 vestă, 1 capei, 1 pereche pantaloni, 1 centirau cu baionetă, Ignat Pavel Ta­­nase, talia­­­metru, 67 mile metre, faţa roşcovană, fruntea potrivită, ochii caprii, nasul gura potrivite, barba rade, pârul, sprincenile castanii închise, ose­bite semne m­­are, fiiul lui Tanase Ignat şi al Alec­­sandrei ce locuesc la satul Pâuneşti, plasa Zâbrâuţî districtul Putna, amoniţia luată, 1 manta, 1 vestă, 1 cape!, 1 pereche pantaloni, au dezertat de la a lor comandă, se publică aflarea lor. Prefectura Poliţiei lişii. No. 7580. D. Comisariu disparţirea a 5-a, prin raportul No. 2150 informează, câ uc ca lit u .ser­­gent s’au adus la acel comisariat un cai la t, nu afle, la pâr sur, se publică aflarea păgubaşului de a se prezenta la Prefectură cu dovezi spre al priimi. No. 7584. D. Comisariu despărţire­­a 3 a, prin ra­portul No. 1807 informează, câ de câtrâ un sergent s’au adus la acel comisariat un cal la trup de mij­loc, la pâr murg, cu semne albe pe spate, bătut de şea, osebite semne care, se publică aflarea păguba­şului de a se prezenta la Prefectură cu dovezi spre al priimi. No. 7589. D. Comisariu disparţirei a 2-a, prin ra­portul No. 1976 informează, câ pe partea acei des­părţiri, s’au găsit un cal de pripas, la trup de mij­loc, la pâr murg închis, ţintat în frunte cu o pată albă, se publică aflarea păgubaşului, de a se pre­zenta la Prefectură spre al priimi. Prefectura district. Iaşii. No. 4220. Pe moşica Hermeziu plasa Tariei, au picat de pripas o capă la pâr sură, la piciorul drept

Next