Progresul, ianuarie-iunie 1864 (Anul 2, nr. 1-89)
1864-05-23 / nr. 69
No. 69. ROMANIA. ANUL II. FOAEA PUBLICAŢIUNILOrr OFICIALE DIN RESORTUL CURTEI DE APEL DIN IAŞI. IN IASRI prenumeratiunea se face la Tipografia Minervel uliţa hiristigiel. Diavol se publicâ de la 8—6 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patra luni 87 Iei. Iaşii, Sâmbâtâ 23 Mai 1864. In »liaîrictele României, pronume:a.unea se face la foiuvonri 6 postale. Inserarea unui rând de 35 liter! costa in len, cursul flsenim. , lajil 23 Mal. . . I , Zio» de 21 Maiu, Onomastica Mariei Sale Elena Domna, şi serbarea Naţională, comemorativă priimirel Plebiscitului din mâna înaltei comisiuni, au fost celebrate în Iaşi cu o solemnitate şi amoare demne de amintit. Dintâiu au urmat serbarea, aşa picând acea oficială , şi aceasta a’au petrecut după cum urmează : oştirea de toate armele şi au luat loc în curtea Sf. Mitropolit , în catedrala Sf. Mitropolit, unde au oficiat P. S. Părintele Calinic, locotenentele de Mitropolit, s’au cântat un Te deum, pentru a invoca binecuvântarea cerească asupra serbării Naţionale şi asupra Mariei Sale Elena Doamna; aceastâ solemnitate religioasă au fost salutată de o întreită salvă de pusoi, din partea oştire!. După finirea serviciului ciivic, au urmat presentare la palatul administrativ, unde de câtra D. Prefect al districtului s’au priimit felicitările clerului a Municipalităţii, şi a tuturor funcţionarilor civili şi militari. Peste zi, Municipalităţile de Iaşi şi Târgul Frumos au împârţit la săraci pâne şi carne. Pe la 5 oare, circul equestru au dat o mare representaţiune gratis, cu baloane aerostatice, pe tăpşanul Copoului. Seara, au fost grădina publică mare cu iluminata, unde s’au aprins şi un foc de artificie , iar la Teatrul Naţional s’au dat representaţiune Gală. La aceste spectacule, care de asemine, s’au dat gratis, ca şi la Circ, publicul Iaşan şi poporul câmpean din prejurul Iaşilor, au luat parte în proporţiuni adevărat imense şi şi-a fi arătat bucuria şi amoarea sa cu acel entusiasm pe care poporul nostru ştie atât de bine a’la manifesta în oarele când se simte în adevăr, mulţumit şi fericit. Revistă Politica. Totul ne autorizeazâ a avea siguranţă că noul aşezâmânt acceptat cu atâta entusiasm de poporul Român, cu toate declamaţiunile unor ziarie vieneze inspirate, este deja ca şi recunoscut de puterile Europene subscmitare tractatului de Paris. Şi nici poate fi altfel, astăzi, când vedem că principiul pronuncierii populaţiunilor asupra soartei lor, ca o manifestaţiune în ultima instanţă, este nu numai acceptat de puterile cele mai rebele acestui principiu, dar încă recunoscut ca singurul mijloc putincios de a resolve dificultăţile situaţiunilor complicate. Aşa s’au făcut în Francia, aşa s’au făcut în Italia, aşa este decis a se face în cestiunea Dano-Germană, şi aşa trebuie să se facă şi la noi. Plebiscitul nostru şi-a fi dat verdictul seu : actul, va să zică, este consumat, şi Europa n’are nici un motiv, precum şi nici un drept de a nu recunoaşte de bun cela ce o naţiune întreagă au recunoscut odată. Vor fi, pote, unele puteri care se vor încerca a face observaţiuni neputincioase ; vnse o conferinţă sau un congres se va întruni şi atunci, în unanimitate, tote vor zice : acee, acela ce n’am drept, nici pot a refuza. „Conferinţele de la Londra, zice Independinţa Belgicâ, încă n’au isbutit bine a regula cestiunea ducatelor, şi deja este vorba pentru a fi chiematâ să chipsueascâ la regularea unei alte cestiunî nuoi. La Paris, unde este acreditată ideia transformării conferinţelor într’un congres European, se afirmă, în cercurile iniciate în secretele politice, ca cestiunea Principatelor Unite de la Dunăre, va fi adusă înaintea unei aseminea întruniri cu scop de a delatura, cât mai neîntârziat, o nouă causa de diviziune dintre puteri.“ într’un alt numer al seu, în care nu face cunoscute disposiţiunile Turciei în această cestiune, Independinţa Belgica se esprima în modul următor : „O a doua conferinţă fiind întrunită pentru cestiunea mănăstirilor, porta au crezut câ trebuie să chieme atenţiunea puterilor asupra procederilor Domnitoriului. Ea vede în aceasta o lÿyire adusă suzeranităţii sale şi provoca intervenţiunea Europil. Aceasta ar confirma până la oarecare grad încunoştiinţârile pe care, mai în zilele trecute, le am priimit de la Viena şi pe care noi le-am pus la îndoeala, ca pe unele ce le-am socotit cu totul dificile pentru a le împăca cu adevăratele interese ale Turciei, înse Imperiul Otoman nu e acum mai mult, acela ca era cândva, şi adeseori el e nevoit de a consulta mai puţin interesele sale, decât a ceda la presiunea cutarei sau cutarei puteri protognitare. Aceasta face tot de o dată şi forţa şi slăbiciunea sa. Ori cum ar fi, la observaţiunile făcute de Aali Paşa, ambasadorul Franciei, D. de Mustier au respuns în favoarea suveranului României, obligat a se definde contra partitelor, prin moturî energice, înse comandate de împrejurarî. Ministrul Otoman ar fi priimit acest pledoriu protestând despre intenţiunile consiante ale Turciei. Până aici merg informaţiunile noastre , înse lectorii vor fi înţeles, ca după cum s’au regulat cestiunea mănăstirilor, tot aşa se va regula şi resultatul dobândit de la plebiscitul Român şi aprobativ în totul iniţiativei de reforme liberale a Principelui Cuza. Puterile Europei se vor feri de a provoca esprosiunea unei crise în Orient și ele vor lăsa a se face cela ce ele nu pot a împedeca fără pericol.“ — în cestiunea ducatelor, conferințele de la Londra încă n’au isbutit a frisa într’un mod definitiv toate cele ce s’au stipulat deja între diferințele cabinete. Tractatul de la Londra din 1852 este acum dat la o parte de toate puterile ; însuşi Anglia, olice se, ar fi declarat câ e peste puteţa de a mai negocia pe bazele aşternute în acel act. în cele din urmă, resultatul adoperat de conferinţă este acest urmâtoriu : despărţire de la Danemarca a ducatelor Holstein, Lauenburg şi a părţii din Slesvig cât e locuită de Germani, apoi încorporarea acestor teri către confederaţiunea Germana, care dupâ tota probabilitatea, având a regula dreptul de succesiune va chiema la suveranitatea lor pe ducele de Augustenburg, care acum e agreat de ambele puteri aliate. Aceste proposiţiuni, respinse dintr’un tâin de Danemarca, acum sunt priimite şi de aceasta putere. Şi odată frcsate definitiv de conferinţe, aceste stipulaţiuni, împreună cu alegerea suveranului, vor fi supuse la aprobaţiunea populaţiunilor din ducate care va fi chiemata a se pronuncia îiatr’un plebiscit. în cela ce priveşte indemnisaţiunea de resbel, aceasta condiţiune va servi ca o mesura pentru a balansa cesiunile teritoriale. Puterile Germane îşi rădică pretenţiunile lor la 230 de milioane. Afară de aceasta e mare propus ca Prusia, în lipsă de a’şî putea anecsa ducatele, va cere ca din Kiel să se facă un port fideral şi din Rendsburg o forţerejâ federală; înse nu e mal puţin sigur câ aceste condiţiunî vor întimpina oposiţiunea cea mai decisă înaintea celorlaite puţuri neutre. — Ostdeutsche Post re spune câ Rusia prepară o radicală reformă în aşezămintele axistente relative la regimenul de administraţiune a bisericii catolice în Rusia şi în regatul Coloniei. După cele cunostinte până acum se arată ca regimenul bisericesc catolic are a fi încredinţat unui sinod cu şederea la Petersburg pentru catolicii din Rusia, iar pentru acel din Polonia altul sinod cu şederea Varcavia. Membrii sinodelor vor fi, pe lângă episcopii şi archiepiscopii, şi alte persoane de religiune catolică, care se vor bucura de încrederea suveranului. Un primate a bisericii din Polonia va fi, de bună samă, numit de împăratul din prelaţii Poloni. Pentru acest post se arată a fi destinat episcopul de Lublin. — Relative la mareşalul Pelisier, Monitorul Frances publică cele urmatoare : „Francia şi împăratul au făcut o mare perdere prin moartea mareşalului. Mareşalul era născut la 1794, era va să zică în vrâsta de 70 de ani. Cariera militarie au îmbrâţişat-o la vrâsta de 20 de ani. După ce au trecut prin scara specială de St. Cyr, au fost numit locoteninte la artileria gazdei regale. La 1819 au fost numit locoteninte de stat major, apoi locoteninte la regimentul de linia 35, ei au făcut parte la câmpia din Ispadia la 1823. După ce au fost atașat, mai timp, pe lângă Ministerial de resbel, au trecut în Algir, unde au stat 16 ani, și unde au intrat ca locoteninte de Colonel dar de unde a’au în turnat ca general de divisiune, în Ianuarie 1855, au fost chiemat la armată în Orient ca suprem comandat Gloriosul sfârşit a resbelului I-au adus rangul de mareşal şi titlul de duce cu o dataţiune. în timpul rezbelului din Italia, el a fost numit comandant armatei de observaţiune cu şederea la Nausi. De la acel timp, el era gubernátor general al Algírii Iul. Afară de aceste funcţiuni militarie, mareşalul au mai ocupat postul de ambasador la Londra, şi acel de mare cancelar al legiunii de onoare. Mareşalul era mare comandor al ordinului legiunii de onoare. PUBLICAŢII a BIWIHISTRAÎI VI. Al doilea Comandament Militar, No. 1593. Comandantul companiei a 13 a de Jandarmi prin raporturile sub No. 157 şi 490 fiice cunoscut ca soldaţii Bogzioan loandie* 1 metru 72 milemetre, obrazul negricios, fruntea potrivită, ochii caprii, nasul gura potrvite, brrba rade, pârul sprincenile negre, semne particulare nu are, fiiul lui Gheorghie Bogziean şi al Smarande I ce locuesc în oraşul Focşanii, amoniţia luată de el, 1 manta, 1 vestă, 1 capet, 1 pereche pantaloni de ordonanţe, Mârza Dimitrie, talia 1 metru 60 centimetre, faţa rotundă, fruntea potrivită ochii caprii, nasul gura potrivite, barba rade, pârul sprincenile castanii, are un semn la nas, fiiul lui loan Mârza şi a Măriei ce locuesc la satul Nifeştii plasa Gârlile districtul Putna, amoniţia luată, 1 manta, 1 vestă, 1 capei, 1 pereche pantaloni, 1 centirau cu baionetă, Ignat Pavel Tanase, taliametru, 67 mile metre, faţa roşcovană, fruntea potrivită, ochii caprii, nasul gura potrivite, barba rade, pârul, sprincenile castanii închise, osebite semne mare, fiiul lui Tanase Ignat şi al Alecsandrei ce locuesc la satul Pâuneşti, plasa Zâbrâuţî districtul Putna, amoniţia luată, 1 manta, 1 vestă, 1 cape!, 1 pereche pantaloni, au dezertat de la a lor comandă, se publică aflarea lor. Prefectura Poliţiei lişii. No. 7580. D. Comisariu disparţirea a 5-a, prin raportul No. 2150 informează, câ uc ca lit u .sergent s’au adus la acel comisariat un cai la t, nu afle, la pâr sur, se publică aflarea păgubaşului de a se prezenta la Prefectură cu dovezi spre al priimi. No. 7584. D. Comisariu despărţirea 3 a, prin raportul No. 1807 informează, câ de câtrâ un sergent s’au adus la acel comisariat un cal la trup de mijloc, la pâr murg, cu semne albe pe spate, bătut de şea, osebite semne care, se publică aflarea păgubaşului de a se prezenta la Prefectură cu dovezi spre al priimi. No. 7589. D. Comisariu disparţirei a 2-a, prin raportul No. 1976 informează, câ pe partea acei despărţiri, s’au găsit un cal de pripas, la trup de mijloc, la pâr murg închis, ţintat în frunte cu o pată albă, se publică aflarea păgubaşului, de a se prezenta la Prefectură spre al priimi. Prefectura district. Iaşii. No. 4220. Pe moşica Hermeziu plasa Tariei, au picat de pripas o capă la pâr sură, la piciorul drept