Rěvașul, 1904 (Anul 2, nr. 1-53)

1904-01-02 / nr. 1

r / Anul II. "—^ ^ ABONAMENTUL: ^ PE AN 3 COR. 20 PIL. n 1 í . I . 60 , „V* , - 90 „ IN STREINĂTATE: (° PE AN 6 FRANCI. p Nu me ti singuratici vînd în Cluj cu ân fileri, într alte locuri cu G fii. 3 Cluj, 2 la m­ar­n. 1904. 1 Anul 1. r — A . C ./C\_ INSERȚIUNILE SE PLĂTESC DUPA MA­RIMEA LOCULUI CE OCUPA, FIE­CARE cm­ [UNK] COSTA O DAT­A 10 FIL., DE 2 ORI 6 FIL., DE 3 ȘI MAI MULTE ORI 6 FIL. ADRESA : „REVAȘUL“ CLUJ - KOLOZSVÁR JÓKAI-UTCZA 6.­­1, JOKAI-UTCZA 6. I Redactor resp.: BASIL MOLDOVANU. APARE ÎN FIE­CARE SÂMBĂTĂ. Proprietar editor: Dr. E. DĂIANU. :7 Anul al doilea. Cu ajutorul lui D-zeu începem anul al doilea din viața Răvașului nostru. N’am plinit încă chiar un an de când scotem acesta fete, dar credem, că și timpul de 3 pătrare de an a fost îndestulitor, pentru ca toți ómenii de bună cre­dință se cunoscă și se recunoscu, că bune gânduri ne-au călăuzit și că după putință bună lucrare am sevîrșit. Cea ce am făcut până aci noi o socotiam numai de probă, de încercare, încercarea miie a isbutit preste așteptare. Pentru­ că deși peste întreg poporul nostru stă­pânește lâncezele, care ca o pâclă groi să apasă r­e sufletele și împe­­decă tote pornirile mai avintate, totuși noi, dar Domnului, am is­butit se resbatem prin tóte greu­tățile începutului, și se înșiruim în jurul Răvașului 1ő­00 de cetitori ! Ori­cât de departe ar sta acest numer de acela pe care trebue se-l ajungem, faptul acesta singur ne dă încredere și curaj, pentru că isbânda acesta o datorim numai și numai ideilor mari și sfinte, pe care călăuze­ni­ le-am ales în calea, pe care am pornit. Mulțumim tuturor celor ce ne-au dat sprijinul lor generos, care e cu atât mai prețios, cu cât ne-a fost de încurăgiare, dar credem a nu greși, când zicem de nou, că totă isbânda acesta este a­ se mulțămi ideilor, gândiri­lor, cari au străbătut dânși prin acesta fóie. Nu sunt gândiri noue; dimpo­trivă, ele sunt fórte vechi, stră­vechi ; nouă este numai forma în care am căutat se le înfățo­șăm, după­ ce aprope uitate și ne­băgate în samă au fost. Am voit și voim, se reînvie între noi deprinderile părinților și strămoșilor noștri, cărora limba, legea și moșia sfinte lucruri le erau. Am voit și voim, ca adevăru­rile vecinice, propovăduite de Dom­nul Christos, se se cunosca și se străbată în tóte inimile, în tóte min­țile , ca se ne îndreptăm după evangelia mântuitore de neamuri, convinși fiind, că „dreptatea lui Dumnezeu înalță neamurile, ori păcatul sărăcește poparele.“ In scopul acesta dat’am alarma de luptă împotriva mincinoșilor pro­roci, ce s’au ridicat în mijlocul po­porului nostru, proroci pripășiți de pe țerîmuri străine, aduși de vîn­­turî și aducători de rele. Aretatam, mai întâiu, primejdia ce o aduc asupra iubitului nostru popor dela sate socialiștii evrei, și nazarinenii calvini. Și am avut mângăerea se vedem în curînd tóte foile nóstre aretând asupra acelorași rele, și se auzim pe toți bărbații mai de seamă, sbiciuind, la prilejuri potrivite, cu cuvîntul lor rătăcirile acestea ce amenință curăță­cire pe cei nechibzuiți ai noștri. Pe urmă în tot numărul Dr. Aurel Mureșanu. Directorul și proprietarul „Gazetei Transilvaniei.“ FOIȚA REVAȘULUI. Colind­ din popor. (In graiul poporului de pe Câmpie.) I. NI. Mândru cerbul rage’n munte Florile dalbe * Nime’n lume nu-1 au^re, Numa-o fată din grădină Cu oa struț­ge flori în mână. Da cerbul din graiu graia Taci fată nu me’ngâna, Că nu rag de jalea ta Că rag de soția mea. Mândru rage, mândru muge Nime’n lume nu’l ange, Numa o dalbă ’mpărătesă Cu hainile de mătasă. Inălța ce dumpărace Lasă prânzu la focu Și d’alargă la codru. Prânzu la foc T o lăsat Pușca’n mână o luat, Și la codru’o alergat. O găsit cerbu culcat, Găsi cerbu adormit. Sub tufă de cisă verge, încinge pușca se-i săgece, Ho ! ho ! nu mă săgeta! Că nu rag ge jalea ta. Că rag gea soțiului meu, Că până soțu mio trăit, Umbla’n fruncea ciunjii Și mâncam vervul ierbuii. Ba, umblam pe la isvoră Și bem apă limpegioră De când soțul mio murit * Se repeteía după fie­care Umbla’n coda ciurejii. Și mânânc iarbă ’neînată, Și beu apă tulburată. Scris’o Domnu, și-o mai scris Da, din cer până’n pământ, Maica sfântă-o dobliști. Că, s’a nașce șiul sfânt. Luatu-se, dusu-se In ieslele cailor, Maica sfânt’ așa­ o grăit Stat’ voi cai ge aburit 86 se nască șiul sfânt. Caii ge abor n’o stat Maica sfânt-o blăstămat, Șiuatî voi cai blăstămați Ge mine ge Dumneescu Mai tare ge șiul mineu. Da, voi cai să n’a­vețî sat Până’n­­ lua pe ispas, Și atunși a numa’on cias. Luatu-se, dusu-se In stauru văilor In giocuțu mneilor. Maica sfînt așa­ o grăit Stați voi uăi ge aburit Se se nască șiul sfînt. Văile ge­ abor n’o stat M­aica sfint’o blăstămat Șiuați voi uăi blăstămace­le minie ge Dumnezeu Mai tare ge șiul mineu. Lâna pe voi să nu stăte, In tăt anul să vo iăie. Luatu-se, dusu-se In ieslele boilor Maica sfint’ așa­ o grăit Statî voi boi ge aburit Să să nasca șiul sfînt. Boii-o stat ge aburit Și s’o născut șiul sfînt, Maica sfint’o aidi­uit. Șiuațî voi boi aiciuiți Ge minte ge Dijeu Mai tare ge șiul mineu. • Până plugarior prânzii Voi îți sta șiui hogini Până plugar’or gusta Voiți sta siui rumăga Dac’or găta gea gusta Igisiu’n mână l’or lua Și la apă’om aduna. Apoi brazdă năgră’m inturna. [Amin ! (­Mulțămita după colindă.) Gâlc,gâlc, gâlc giupanie gazdă. C’on colac de grân frumos din pelița lui Hristos. Con cârnaț, gin tr’on porc gras C’o glajină ge ginars, Se-o tragem pe sub nas. Spusă de Sîia Ploscar din corn. Moruț scrisa de Maria din Câmpie. Andrei Mureșan. (Notițe din jurnalul unui preot de la oraș.) Ieri, pe la 12 ceasuri, un băiat ca de 13—14 ani întră în cancelarie și mă salută ungurește. — Mă rog umilit, cartea mea de botez este aici... îmi trebue, că mă dau la măiestrie. — Cum te chiamă, fătul meu ? — îl întrebamü, tot ungurește. — Mureșán András !... — De câți ani ești ? — De patrusprezece. — Cum a chemat pe tată-tău ? — Nu știu... — zice el, cu o voce slabă, plecându-și ochii în jos. Aha, acesta e de cei nelegiuiți, îmi gândesc eu. — Dar pe mamă-ta... ? — Mureșán Nina, — răspunde băiatul, tot cam încurcat și rușinat. — D’apoi tu nu știi românește, mă ? — îi zise prietinul Dr. F., un advocat român, care era tocmai la mine, martor al acestei scene, ce ne întrerupse conversația. Băiatul își întărse ochii spre dînsul, aiurit, uimit, și-l privi, dar nu răspunse nimic. Intr’aceea îl aflam­ în matriculă, și întorcăndu-mă iarăși la el, îl­­ fic românește : — Cum se pare asta, tu ești unit și nu știi românește ? — Che me rog, știi. .. puțin, Io’nvoțat acum la Keresztur... Fost la Gy... faleu, colo nu știut. — D’apoi unde te-ai născut tu, de unde ești ? — De aici. Mama mea născut în kórház (spital) și cum născut eu lăsat colo și dus . . . Doftoru nio dat la Gy—faleu la un rom și plătit tri­hloți bun pe lună. Acum cantoru de pe mine la meș­teșug, și trebe „keresztlevelem“ (cartea mea de botez). In matriculă sub nr. 1 din 18** este scris „Andrei Mureșan“, fiul nelegiuit al­­ Anastasiei Mureșan,“ născut în „casa de naștere.“ I-am explicat băiatului, că-i trebue carte de sărăcie dela birău din sat, că altcum trebue să plătăscă „Stempel.“ A făcut cu capu și s’a dus. Astăzi de diminăță a venit bietu Andreiü cu „cartea“ dela birău și ne-a salutat românește. Pân’ ce unul scrie estrasul de botez, noi îl luăm la vorbă: — Măi Andreiu, dar n’ai voi tu să ver fi pe mamă-ta? De ce nu te duci tu la F.... unde zici, că e, ca să o vezi? Pare că-i gazdă mare

Next