Revista 22, ianuarie-iunie 2007 (Anul 18, nr. 1-26)

2007-01-02 / nr. 1

2­­­8 ianuarie 2­0­0­7 R­ISORI - SCRISORI - SCRISORI -R­ISORI - Cancerul comunismului M-am gândit la mai multe­­ variante de titlu pentru acest articol. Am întâlnit în presă, între timp, texte cu titluri memorabile: Cimpanzeii roșii (Cristian Tudor Po­­pescu, în Gândul) sau Conjurația im­becililor (Doru Bușcu, în Cotidianul). M-am oprit, în cele din urmă, la un titlu ce mi-a fost sugerat de o formulare a lui Andrei Pippidi în articolul său din 22 (numărul de săptămâna aceasta este excepțional, cu două documente senzaționale publicate de Mircea Berin­­dei: procesul-verbal al unei ședințe CPEx din 1977, unde vedem cum Ceau­­șescu cerea ca opozanții să fie bătuți și reduși la tăcere, și o mostră din scrisul Elenei Ceaușescu, din care constatăm că Tovarășa­nu era numai nulă în chi­mie, dar pur și simplu scria ca o semianal­fabetă). Cancerul comunismului, așadar, în sensul că, scrie Pippidi, „comunismul s-a încuibat ca un cancer greu de extirpat“. Diagnostic confirmat zilele tre­cute, cu ocazia finalizării și prezentării raportului Comisiei Tismăneanu. (...) Al. Călinescu (fragment dintr-un articol publicat în Ziarul de Iași din 22 decembrie 2006) Revista 22: Io’ nu am nici o putere,­­cum zice bunicul meu... Dar, dacă aș avea, v-aș decora (plus o excursie la Bruxelles pentru echipă...) pentru tot ce ați făcut de-a lungul a 16 ani pentru intrarea României, în­ UE. Și pentru ca această țară să fie su­portabilă. Bravo! La mulți ani tuturor!!! Cu respect, cu drag, Mirel Bănică 27 decembrie 2006 Foarte curând după decem­brie ’89, spiritul revistei 22 s-a impus ca reper de excepție al evoluției unei Românii inte­grabilă comunității europene. Astfel, m-am exilat din istoria românească a altor 17 ani de coșmar politic în „zona liberă“ a revistei 22, integrată european încă de la primele apariții. Voi trăi în con­tinuare în interiorul zonei 22, pentru că România va marca la 1 ianuarie 2007 doar integrarea, urmând ca europeniza­rea să se petreacă abia după trecerea foarte multor ani. Nu pot decât să vă mulțumesc, ca simplu „golan“ nouăzecist, pentru că existați. Ca simplu cetățean, la prima călătorie cu Intercity, aș fi vrut să pot cere azil po­litic pentru a mă stabili definitiv în acel tren civilizat. La Mulți Ani, 22. Gabriel Simon București, 27 decembrie 2006 Azilul de capre Prin condamnarea comu­nismului în fața Camerelor reunite ale parlamentului, șe­ful statului a recunoscut implicit continu­itatea, în afara legii, a PCR. Nu e vorba doar de forme mentale remanente în conștiința publică, ci de activiști versați în munca de convingere de la om la om, de formatori-colportori de opinie aflați mereu pe baricadele luptei de clasă, fie și în virtutea inerției. Sunt foștii lucrători cu gura, posesori de mape nostalgice, revoluționari de profesie Avocație, poli­truci alungați din posturi, încă încrezători în mitul celei mai umane dintre societăți. Mulți funcționau pe vremuri în fostele cabinete de­ partid, numite ironic „aziluri de capre“. îi vezi puși la patru ace, cu cravată de ciocli și pardesiu de nomen­­claturist decrepit. Agită apele pretutin­deni, în grupurile de oameni ai muncii, în sediile atâtor partide, la televiziuni. Aruncă în eter semnale alarmiste, ca să întrețină un climat de neîncredere în va­lorile universale ale libertății și democra­ției. Dai de ei la lucru în piețe, de dimi­neață până seara, în crâșme „la ultimul leu“, peforând până la epuizare binefa­cerile epocii de aur; în parcuri, grădini publice pline de pensionari ieșiți la o ra­ție de soare și de aer, făcând spume la gură despre mărețele realizări, în atelie­re izolate, în secții de producție uitate în funcție, lăudând apartamentele la bloc, locurile de muncă primite „în dar“ de la Ceaușescu. Aliații tradiționali - săracii. Nu-și mai amintesc galantarele cu adi­­dași și taki­muri, frigul din case, nopțile la lumânare, televizoarele d­e ore, d­e persone, consoartele asasinate de avor­turi, tortura psihică etc. La țară nici nu e nevoie de ei. Când stau la rând pentru pensia de două-trei sute de mii, deși li s-au luat cu japca pământul, boii, carele și plugurile, după o muncă de 30 de ani „pe ogoarele patriei“, țăranii, în marea lor majoritate bătrâni, bolnavi și gârbovi, bocesc în pumni după dictator. Numai cine nu vrea nu-i aude. Ceea ce s-a întâmplat în parlament e doar partea vizibilă a icebergului. Agita­torii tristei figuri asigură spatele unor for­mațiuni politice revendicate din arealul PRM, PSD, PMR etc. Pe trendul lăbărțat al limbii de lemn se câștigă voturi. Deloc puține. Nucleu stabil și dur atașat vechii puteri. Retragerea d-lui Iliescu și a gene­rației sale din fruntea PSD le-ar fi adus în ograda peremistă. De aceea dă în clocot C. V. Tudor și organizează masca­rade în fața aleșilor, a țării luate „la mișto“, cu dosul la rege, la liderii politici străini prezenți la festivitatea de „despăr­țire“ de comunism. Huliganii de pe stadi­oane au ajuns modele ale senatorilor extremiști, alături de „licurici“și „limbrici“, „boi și vaci", ca nici de sfintele sărbători să nu scăpăm de complexul rușinii că ne-am născut români. Cine vorbește de moartea comunis­mului afirmând că nu dorește să-i poarte în spate cadavrul o face în necunoștință de cauză. Fabulează. Comunismul nu moare. Nici condamnat. Se transformă, vorba unui trubadur de cartier. Cine râ­de o face pe pielea lui. Și a noastră. Metamorfozele erau demult pregătite. Au vizat programatic trei mari direcții: 1. Politică - prin intermediul unor par­tide ca PRM care, în sfârșit, se legiti­mează drept continuatorul firesc al „ciu­mei roșii“, al temutei Securități, al torționarilor și al ucigașilor simbriași, al deportărilor, al uciderii cu sânge rece a elitelor românești, al distrugerii sentimen­tului de proprietate, a culturii și sănătății morale a neamului. Istoria nu consem­nează cazurile altor nații de politicieni care să jubileze la trecerea prin foc și sabie a propriului popor. Toate, cu apro­barea tacită a PSD, al cărui președinte de Senat, al doilea om în stat, Nicolae Văcăroiu, a permis spectacolul grotesc, spre stupoarea tuturor agențiilor de presă. Cariela injurioasă a lui Vadim a făcut înconjurul lumii, stârnind groaza celor ce așteaptă zadarnic dispariția cli­șeelor jignitoare despre români ori laude pentru revirimentul economic și mulțimea olimpicilor. Tineretul peremist s-a adap­tat perfect, nu cutumelor europene, ci­­ steagurilor roșii cu secera și ciocanul. Vor și ei un viitor de aur. Urmărind per­manentul circ, nu poți să nu remarci clo­­nele bolșevice bine poziționate și în alte formațiuni. Ai imaginea intriganților fără scrupule din spatele scenei, sărind la momentul potrivit ca să provoace una după alta vânzuleli politicarde. Coincid întotdeauna cu decizii importante: coa­gularea opoziției, introducerea economi­ei de piață, pierderea puterii, succesul guvernării celorlalți, integrarea. Iar nouă ne bagă în casă stafia comunistă. Toți o fac în numele țării și al binelui public. Nu-și asumă niciodată consecințele. Răul e prezentat ca bun. Orice abordare a temelor asemănătoare va fi acuzată imediat de scenarită, conspiraționism, ocultism etc. Orwell le-a fost bun sfet­nic. 2. Economică - prin intrarea în pose­sie pe căi numai de ei știute a celei mai mari părți din bunurile întregului popor, fabrici, uzine, câmpii, păduri și bănci. Au tergiversat privatizările până au stors tot ce era de furat v­ândut. Ce li s-a părut modern, viabil și profitabil se află în mâ­na lor. Prin intermediul năiuniților din mass-media, justiție, administrație, asi­gură un control salutar. Aplicarea legii constituie excepția, nu regula. Nici o ro­tiță nu se învârte decât la semnalul oli­garhilor, în rest, fumigene. Tiranie a ba­nilor și baronilor împotriva căreia nu se mai revoltă nimeni. 3. Socială - mediile de stânga de­plâng în cor fenomenul pauperizării, al polarizării sociale, dar organizarea lo­cală e păstrată ca pe vremuri, oamenii „noștri“ conduc asociațiile celor mulți, in­clusiv de locatari, liderii sindicali s-au eternizat în scaune, și-au înfeudat or­­ganizațiile/patrimoniul, își reprezintă pro­priile interese, vânând combinațiile politice câștigătoare. Societatea civilă agoni­zează de mult. Măria Sa crede că i-a supraviețuit co­­­­munismului. Cadou optimist de Crăciun. La mulți ani! Petru Tomegea 26 decembrie 2006 Mulțumim tuturor celor care ne-au transmis urări cu ocazia sărbătorilor. SA­­­­ B sponsor BRD CROUPE SOCIETE GENERALE Editor: GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL Redactor-șef: RODICA PALADE Redactor-șef adjunct: ARMAND GOȘU Grafician: DAN PERJOVSCHI Secretar general de redacție: Răzvan Brăileanu; Secretariat: Cristina Spătărelu; Tehnoredactare: Nicolae Rusu; Director publicitate: Gabriela Zafiu; Corectură: Mara Ștefan, Adriana Herghelegiu; Abonamente, distribuție: Constantin Macovei; Casierie, contabilitate: Iulia Todhe; Rubrici: Comentariu politic (Raluca Alexandrescu, Rodica Culcer, Sorin Ioniță, Alexandru Lăzescu, Răzvan Popescu, Stelian Tănase); Comentariu economic (Ilie Șerbănescu); Sociologia comunismului (Vladimir Tismăneanu); Studii culturale (Andrei Oișteanu); Lumea (Nicolae Filipescu); Politică externă (Filon Morar); Rezon (Andrei Cornea)­ , Arena (Traian Ungureanu); Conjuncturi (Dragoș Paul Aligică); Lecturi constituționale (Ioan Stanomir); Istorie (Florin Țurcanu); Cronică literară (Smaranda Vultur); Chenzina literară (Tania Radu); Film (Laurențiu Brătan); Teatru (Valentin Dumitrescu). Radicția și administrația: București, Casa Victoriei 121. Tr­: 311.22.08. 314.17.71. Fu: 311.22.01; t­mail: 122@tag.ro, redactia@revista22.ro; www.revista22.ro Tipărit la FED PRINTING SRL Tehnoredactare computerizată „22" ISSN-1220-5761 22 nu garantează publicarea textelor nesolicitate de redacție Număr apărut cu sprijinul National Endowment for Democracy CURIER NOILE ABONAMENTE INTERNE CU EXPEDIERE PRIN POȘTĂ 1. Pentru cadre didactice, elevi, studenți, pensionari, foști deținuți politici și vete­rani de război: • 20 lei pe 3 luni sau • 80 lei pe 1 an 2. Pentru celelalte categorii de cititori: • 21,25 lei pe 3 luni sau • 85 lei pe 1 an Persoanele interesate sunt rugate să achite suma corespunzătoare la sediul redacției (Calea Victoriei 120) sau să o expedieze prin mandat poștal la adre­sa: Revista 22, cont nr. R048RNCB 0072049687430001, (cod fiscal): 1566173, BCR Sucursala Sectorului 1, București. Adeverințele care certifică apartenența la prima categorie de cititori (talon pensie, adeverință școlară etc.) se expediază pe adresa: Revista 22, Calea Victoriei nr. 120, sector 1, București, cu specificarea Pentru Serviciul Abonamente. NOILE ABONAMENTE INTERNE CU RIDICARE DE LA REDACȚIE 1. Pentru cadre didactice, elevi, studenți, pensionari, foști deținuți politici și veterani de război: • 16 lei pe 3 luni sau • 64 lei pe 1 an 2. Pentru celelalte categorii de cititori: • 17,5 lei pe 3 luni sau • 70 lei pe 1 an_________________________________________________ Mulțumim celor care au redirecționat suma de 1% din veniturile lor în numele GDS Notă: Prelungirea abonamentu­lui se face în funcție de suma plătită și de data expirării, nu în funcție de corespondența de pe mandat. Nr. 1­­878) Anul XVIII ABONAMENTE STRĂINĂTATE Cititorii din străinătate se pot abona astfel: • la redacție achitând în valută sau echivalentul în lei al abonamentului; • prin virament la Banca Comercială HVB Țiriac S.A. în următoarele conturi: R096BACX0000003002339000 în RON R069BAC X0000003002339001 în USD R042BACX 0000003002339002 în GPB R015BACX0000003002339003 în CHF R085BACX 0000003002339004 în EUR; (menționând CODUL SWIFT:BACXROBU) _______­___________----------------------------------- Europa Israel America Australia Asia Republica Moldova 1 an 80 EURO 120 CHF 130 $ 50 EURO 6 luni 40 EURO 60 CHF 65 $ 25 EURO 3 luni 20 EURO 30 CHF 32,5$ 12,5 EURO

Next