Revista 22, iulie-decembrie 2008 (Anul 19, nr. 28-52)
2008-09-16 / nr. 38
VIS Editor: Grupul pentru Dialog Social ANUL XIX • Nr. 38 (967) *16 -22 septembrie 2008 www.revista22.ro • 24 pagini • 2,5 lei DRAGOȘ PAUL ALIGICĂ in memoriam Reformismul IOANA românesc: BERINDEI trecut, prezent 1922 - 2008 și viitor pag. 13 Am trăit s-o vedem și pe asta: un partid politic din România, care a fost la guvernare și dorește să revină, organizând un protest contra unui mare experiment științific internațional, pe motiv că acesta ar putea conduce la sfârșitul lumii! Nu știi ce să faci mai întâi: să te amuzi copios de acest protest ridicol oferit de Partidul Conservator sau să te înspăimânți de cantitatea mare de prostie și ignoranță debitată de membrii acestui partid cu sprijinul neprecupețit al presei, și nu doar al celei controlate de superpatronul Dan Voiculescu? Prostia nu doare, nici nu se moare din ea, ci, dimpotrivă, pe mulți îi face fericiți. Unul dintre acești fericiți este și senatorul PC Marius Marinescu, fost pedist, despre care înțeleg că a practicat cândva luptele. De data aceasta, a fost invitat la postul Realitatea TV să lupte pentru oprirea superacceleratorului din Alpi. Invitația a venit de la un principe al moderatorilor de televiziune, Răzvan Dumitrescu. Acesta, care cu siguranță că nu se uită autocritic prea des în oglindă, a organizat dezinvolt o „dezbatere“ în jurul experimentului CERN în maniera în care, cu alte ocazii, organizează talk-show-uri despre Adrian Năstase sau despre inflație. Așadar, l-a invitat pe senatorul PC și, pentru „echilibrarea dezbaterii“, a mai chemat alături o astroloagă și un antropolog. Car auziți bine, Marinescu luptătorul, astroloaga și antropologul aveau să lămurească chestiunea bosonului Higgs, a simetriei imperfecte dintre materie și antimaterie, a dimensiunilor „embrionare“ ale Universului, a Big Bang-ului și alte chestii de același tip! Niciun fizician, niciun astrofizician nu a luat parte la dezbatere! Știau prea multe, desigur, erau prea în temă, ceea ce e un mare păcat pentru o televiziune încrezută precum Realitatea TV. în aceste condiții, discuția a devenit un delir la trei voci, ex-luptătorul delira cerând imperios ca banii contribuabilului european să fie cheltuiți nu pe acceleratoare de particule, ci pe ajutoare pentru săraci și desemnându-i pe oamenii de știință ca producători de găuri negre, astroloaga delira invocând zodiile, planeta Saturn și pe Nostradamus, iar antrolopogul delira recunoscând dreptul la delir al astrologiei, pe motiv că este și ea o realitate socială. Cât despre moderator, netulburat de faptul că nu invitase un om de știință de specialitate, plana cu remarce caustice deasupra întreitului delir. Probabil că o astfel de emisiune este exemplară pentru o mare parte a jurnalisticii noastre, căreia îi arată două defecte majore ca într-o oglindă măritoare: ignoranța și suficiența. Omenește, cred că înțeleg ce se întâmplă cu acești sărmani jurnaliști. După studii relativ precare și un pic de experiență, dacă au noroc, puțin talent sau un fizic agreabil, ei ajung să-i ia la întrebări și la refec pe cei mai importanți oameni politici ai țării. Și o fac pe sume de bani considerabile - ceea ce e în sine un motiv să crească în propriii ochi. Președinți, miniștri, parlamentari din toate partidele se încolonează cuminți în studiouri și se supun, de bine-de rău, mofturilor jurnaliștilor, chiar dacă unii - precum Traian Băsescu - îi mai și ocărăsc din când în când - ceea ce, în paranteză fie zis, e adesea în fond, chiar dacă nu în termeni, meritat. Unii politicieni merg până la a le căuta favorurile sau îi flatează în direct fără reținere, pentru a nu invoca atenții „mai consistente“. Cum să nu creadă atunci jurnalistul care, zilnic, îi ceartă, îi contrazice și uneori chiar îi potopește cu ocări pe atâția „oameni importanți“ și puternici că nu e și el important, ba încă mai „important“ și mai puternic decât interlocutorii săi? Ce are a face că e ignorant și că în afară de tupeu nu prea mai are alte calități? Ce are a face că a căpătat numai un pospas de cultură? Ce are a face că nu pasiunea adevărului îl muncește, ci doar aceea a rating-ului? El se simte un om important, deoarece i se spune asta din partea altor oameni importanți; de aceea, e convins că știe totul și că ideile lui sunt singurele corecte. Cât despre interlocutori, aceștia fi apar ori ca imbecili puternici și atunci trebuie „folosiți“, ori ca imbecili pur și simplu, și atunci pot fi luați în răspăr. Dar când se întâmplă să aibă de a face cu oameni cu adevărat importanți - cu savanți, artiști, scriitori, filosofi, cu oameni care știu ceva cu adevărat, care trăiesc și în altă lume decât aceea a imaginii și a rating-ului, atunci aplombul obraznic al jurnalistului de trupă pălește. Față de aceștia, „prostul“ e el, ignorantul e el. Atunci, de ce i-ar mai invita la emisiuni unde, cu adevărat, prezența lor ar fi necesară? Cui ii place să apară inferior, ignat, incapabil să pună întrebările juste? Pentru a pune întrebările juste unui savant sau unui om de cultură autentic, pentru a nu-l întrerupe în mod penibil, trebuie să te pregătești, să fi citit ceva în prealabil, să-i fi dat minții să mistuie și altceva decât buletinele agențiilor de presă. Greu, obositor lucru să înveți! Jurnalistului nostru nu-i place să învețe, deoarece el e convins că știe totul cel mai bine. Și atunci, sub pretextul palid că „specialiștii“ utilizează un limbaj prea tehnic și că publicul nu înțelege nimic, e preferabil să-i ignore pe acești inși bizari cu care, de fapt, nu poți scoate nici un rating mai acătării. Până la urmă, e o chestiune de demnitate personală, în fața unui astrolog, a unui expert în OZN, a unui mistagog, orice jurnalist se poate simți încă egal, înaintea unui astronom sau fizician riscă să se facă de râs, de îndată ce a deschis gura. Concluzia: știutorul autentic nu-i bun să treacă pe „sticlă“! (Continuare în pag. 3) ANDREI CORNEA Moderatorul ignoranței Procesul comunismului spap apost Aspect de la lansarea manualului O istorie a comunismului în România, în cartea GDS/Green Hours, 10 septembrie 2008