Romînia Liberă, septembrie 1962 (Anul 20, nr. 5562-5587)

1962-09-16 / nr. 5575

Pag. 21 a mmmá­rsmMMBMaM Pe terenurile deloroase sie gospodăriei de stat din satul Batoş, regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, se continuă plantările de pomi. In clişeu : O parte din terenurile valorifi­cate în ultimii ani Foto : AGERPRES Culturile cele mai rentabile Solul comunei Dăbuleni este în mare măsură nisipos, impropriu culturii cerealelor. Sătenii de aici au încercat totuşi să-l folosească pentru producţie. De-a lungul mul­tor generaţii, s-a constatat că du­dul, viţa de vie, tutunul şi pepenii verzi sunt plantele care dau cele mai bune rezultate. Duzii sunt apreciaţi pentru fructe şi mai ales pentru frunzele lor. In fiecare an, colectivistele din comuna Dăbuleni cresc viermi de mătase cu rezultate dintre cele mai bune. Luna trecută am început predarea gogoşilor de mătase din prima re­coltă a anului in curs şi producţia se anunţă destul de bună. Gospodă­riile colective din comună vor înre­gistra venituri frumoase. Numai gospodăria noastră — „Timpuri noi” — a realizat din prima recoltă de gogoşi de mătase un venit de peste 450.000 lei. Venituri importante ne va aduce şi cultura de tutun, care ocupă în gospodăria noastră o suprafaţă de 85 de hectare, ca şi cultura de pe­peni. Cultura cea mai rentabilă pe te­renurile nisipoase este, după cum arată practica multor ani, viţa de vie, care dă în mod normal cite 4.000 kg de struguri la hectar. Noi am sporit veniturile la hectar cu încă 1.000—1.200 lei, cultivînd inter­calat fasole prin vie. La Dăbuleni există o experienţă bogată în acest domeniu. In comună, sint vii plan­tate cu mai bine de 50—60 de ani in urmă. Plantarea se făcea în şan­ţuri adinei de 4—5 şi chiar de 6 me­tri, şanţurile astupîndu-se pe mă­sură ce viţa creştea pînă la supra­faţă. De la plantarea corzii pînă la intrarea pe rod treceau 6—7 ani, perioadă destul de lungă, în care terenul nu producea nimic altceva. în condiţiile gospodăriei colective, s-a pus problema scurtării acestei perioade, utilizîndu-se butaşii înră­dăcinaţi în pepiniera proprie, care deţine în prezent o suprafaţă de 5 hectare. Butaşii astfel produşi se fasonează, se mocirlesc şi — după ce s-au administrat 4—5 kg de gunoi de grajd—se plantează. Plantarea se face în tradiţionalele şanţuri, atunci cînd plantaţia este amplasată pe dună şi în gropi — pe interdună. Perioada de la plantare pînă la in­trarea pe rod a fost astfel scurtată la 4—5 ani, în comparaţie cu plan­taţiile de butaşi neînrădăcinaţi. Aşa se face că anul acesta este primul an de producţie al unei plantaţii de 8 hectare, plantaţie efectuată în toamna anului 1958 şi în primăvara anului 1959, din suprafaţa de plan­taţie nouă de 45 hectare. Coeficien­tul de prindere este în medie de peste 90 la sută, iar în unele ca­zuri chiar de 100 la sută. Plantaţiile de vie din gospodăria noastră, ca şi celelalte din comună şi chiar din raion, sunt alcătuite în general din soiuri pentru vin : Ro­­şioară, Parmac, Berbecel, Fetească albă, Riesling italian şi altele. Ne lipsesc însă soiurile de masă. La se­siunea sfatului popular al raionului Corabia, cînd s-a constituit consi­liul agricol raional, s-au stabilit măsuri pentru ca în plantaţiile vii­toare să crească proporţia de soiuri pentru masă, care — în funcţie de precocitate — aduc venituri ime­diate, începînd chiar din cursul verii, şi au menirea de a contribui la aprovizionarea pieţei cu struguri. O primă măsură va urmări asi­gurarea autenticităţii soiurilor. In acest scop, vor fi alcătuite colective de hortiviticultori care vor inventa­ria şi vor marca materialul pe so­iuri din masivele existente, pentru a uşura alegerea materialului sădi­­tor. La rîndul său, acesta va fi plan­tat în pepinieră tot pe soiuri, pen­tru a asigura partizi uniforme de vin după ce va fi mutat în plan­taţia definitivă. Se vor completa, de asemenea, golurile din plantaţiile existente, folosindu-se metoda de prăbuşire. Pînă cînd staţiunea de cercetări de la Tîmbureşti va încheia ciclul de experienţe cu soiurile pentru struguri de masă, vom procura ma­terial săditor din resursele existente şi verificate pe nisipuri. Asemenea resurse există sub formă de butuci izolaţi în viile pe rod, precum şi în bolţile de viţă de pe lingă casele cetăţenilor. Fără îndoială că acestea sunt insuficiente, dar ele sînt sin­gurele care ne stau la îndemînă în prezent. înrădăcinarea butaşilor se va face în pepiniera gospodăriei. Soiurile pentru struguri de masă vor trebui să ocupe în viitor circa 50 la sută din suprafaţa de vie a gospodăriei colective. Ne vom strădui să asigu­răm cit mai curînd această propor­ţie, pentru a contribui în mai mare măsură la livrarea de struguri în stare proaspătă şi a asigura în felul acesta venituri băneşti sporite pen­tru gospodăria colectivă, pentru fie­care colectivist în parte. DUMITRU PIRVANUŞ preşedintele gospodăriei colective „Timpuri noi" din comuna Dăbuleni, raionul Corabia şi ing. PARASCHIVA DUMITRESCU deputată în Marea Adunare Naţională ÎN CENTRUL CONSILIULUI Valorificarea tuturor terenurilor degradate, supuse eroziunii şi cu o fertilitate scăzută, prin plantarea lor cu pomi şi vii, este una din latu­rile însemnate ale activităţii consi­liului agricol raional. Ne-am propus ca în comunele de deal — Bencecul de sus, Ianova, Herneacova, Stan­­ciova, Recaş, Pişchia şi Giarmata — unde există condiţii favorabile dez­voltării pomilor şi viţei de vie, să extindem aceste plantaţii pe terenu­rile improprii culturii cerealelor. A­­ceasta va contribui la dezvoltarea şi consolidarea economică a gospodă­riilor din comunele citate şi va asi­gura aprovizionarea cu fructe proas­pete, de calitate superioară, a ora­şului Timişoara, precum şi a indus­triei de conserve. Intr-o şedinţă de lucru a secţiei hortiviticole din cadrul consiliului agricol raional Timişoara, s-a hotă­­rît ca în cel mai scurt timp să se treacă la refacerea plantaţiilor viti­cole şi să se îmbunătăţească compo­nenţa acestora, pentru a se asigura struguri de masă pe o perioadă de timp cit mai lungă şi spre a se pu­tea obţine cantităţi mai mari de vinuri superioare, pe sortimente. Ca urmare, acum la gospodăriile din Bencec, Stanciova, Herneacova, Laz, Ianova, Recaş, Izvin şi Giarmata se delimitează, în urma unei documen­taţii speciale, terenurile ce se pot planta cu vii. S-a găsit o suprafaţă ce însumează 465 de hectare. Aproa­pe jumătate din ea va fi plantată cu soiuri pentru struguri de masă. Trebuie arătat că în prezent, în raionul Timişoara există o suprafaţă de 570 de ha. plantată cu viţă de vie. Din aceasta, 244 ha. sunt plan­tate cu viţe slab productive — hibrizi. S-a hotărît defrişarea lor, pe măsură ce intră în producţie supra­feţele nou plantate. De asemenea, se va reface şi o parte din via altoi­tă care este îmbătrînită, cu goluri multe sau cu prea multe soiuri a­­mestecate. Prin refacerea plantaţiilor vechi, valoroase şi prin plantaţiile noi, se prevede ca în raionul Timişoara să existe în producţie 986 ha. cu viţă de vie, din care 465 ha. cu struguri de masă şi 521 ha. cu struguri de vin. Pentru dezvoltarea sectorului po­micol în zona de deal a raionului Timişoara, secţia hortiviticolă a sta­bilit — prin planul de măsuri — crearea unor bazine pomicole spe­cializate. Aceasta, prin dezvoltarea unor plantaţii masive, în gospodării­le colective din zona respectivă. Plantaţiile se vor face pe o su­prafaţă de 766 ha., în baza proiecte­lor de organizare ce urmează a se întocmi de către specialiştii din ca­drul Oficiului regional de proiecta­re şi organizare a teritoriului. Cum s-au organizat lucrările ? La unită­ţile din Stanciova, Herneacova, Laz, Bencec, care sunt mai depărtate de căile de acces, vor predomina plan­taţiile de meri, peri şi pruni altoiţi, din soiurile cele mai bune, cu coa­cere eşalonată în timp. La gospo­dăriile situate de-a lungul căii fe­rate, vor predomina plantaţiile de pomi cu fructe sensibile la trans­port ca : piersici, caişi, vişini şi cireşi. Pentru o folosire mai intensivă a terenului afectat plantaţiilor de pomi, se vor cultiva pe rîndurile de pomi, arbuşti şi subarbuşti fructi­feri ca : agrişele, coacăzele, smeura şi căpşunile, precum şi plante fu­rajere. Consiliul agricol n-a uitat nici fructele pentru consum propriu, în stare proaspătă, necesare colectiviş­tilor din zona de şes a raionului. Ele se vor asigura din pomi plantaţi în grădinile din vetrele satelor, în ju­rul centrelor de producţie şi pe marginile drumurilor sau canalelor din hotarul fiecărei gospodării. In acest scop, din discuţiile care au avut loc în cadrul secţiei hortiviti­cole, a reieşit necesitatea ca pepi­nierele de la Jimbolia şi Sacoşul Turcesc să aibă un plan mărit, în raport cu nevoile gospodăriilor. A­­ceasta, pentru a se putea respecta structura plantaţiilor noi ce se vor crea. De asemenea, este necesar ca pepinierele să producă şi pomi pi­tici, precum şi pomi ce se pot dez­volta pe şpalier, pentru grădinile personale ale colectiviştilor. Ing. PETRE BERZESCU şeful secţiei hortiviticole a consiliului agricol raional Timişoara ATENŢIEI AGRICOL Mihai Beniuc are un simţ al timpu­­lui care îl face, adesea în cuprinsul aceleeaşi poezii, să parcurgă secole pentru a ţîşni apoi ca o rachetă în viitor. Este vorba de un timp bine datat, fiindcă pentru Beniuc timpul este istorie, iar istoria e dinamism, luptă dură, suferinţă. Dar această luptă are un sens, suferinţa are un liman — socialismul. Dacă poetul coboară în istorie — uneori plon­jează foarte adine — nu este doar pentru a ne aduce de acolo tulbură­toare imagini de groază, terifice bucăţi însîngerate de timp, ci pen­tru a măsura drumul parcurs , iar succesele obţinute ne sporesc entu­ziasmul în opera noastră colectivă de construire a viitorului comunism. Există aşadar în poezia benluciană o intimă unitate dialectică a timpului, care face ca orice lucru să fie pri­vit printr-o perspectivă istorică uria­şă. Grandiosul este asimilat profund, e integrat artei sale şi nu constă in epitete „teribile", ci în însăşi viziu­nea care, spuneam, este istorică. Cal­varul secular al poporului nostru, cu izbucniri tari de minte, apoi lupta lui organizată de partid, cu răsturna­rea asupritorilor şi cu uriaşa dega­jare de energie creatoare produsă de revoluţia noastră socialistă — toate acestea îşi găsesc expresie în versul său clocotitor, sonor, furios, uneori tulbure, care se azvîrle mereu impe­tuos şi nedomolit ca un rîu ce vine de la munte, umflat de ploi, rupînd copaci şi stînci. E o energie care uneşte poeziile într-o operă, o viziu­ne generală, unitară care le organi­zează într-un tot impunător, care cu­prinde şi depresiuni artistice, aşa cum un şir de munţi conţine povîr­­nişuri şi văi. Dacă Beniuc a fost de la început un cîntăreţ al viitorului luminos, al victoriei noastre, atin­gerea acestei culmi nu i-a stins se­tea de viitor, ci i-a sporit-o. Este şi aceasta expresia unui sentiment co­lectiv, popular, fiindcă viitorul este al nostru, construit de noi şi pentru noi. Spuneam că pentru Beniuc timpul este istorie, iar poetul este — în arta sa poetică — expresia istoriei. El se simte integrat In veacul său, o cariatidă a timpului. Omul adevă­rat e luptătorul, eroul ce nu se teme de moarte şi care lasă viitorului un mesaj şi o imagine incandescentă: „Să simtă toţi, şi pentru totdeauna, Urmaşii dezgropînd aceste blocuri de marmoră, cu dungi adinei de singe, Căzute, arse-n blestemate tocuri, Că noi n-am vrut să ştim ce-nseamnă-a pllnge, Şi-am cintat mai tare ca furtuna". („Mai tare"). Omul a străbătut prin furtuni de singe, istoria fiind o explozie în lanţ, dar o dată ajuns la victorie nu tre­buie să se liniştească, dimpotrivă, să zboare prin spaţiul infinit al viitoru­lui, tot mai departe, tot mai repede, tot mai sus. Bucuria prezentului nu e întune­cată, ci sporită de imaginea teribilă­­ a trecutului văzut cu o plasticitate­­ memorabilă. Poezia nu este, pentru Beniuc, simpla manifestare a unei individua-­­ lităţi (acuzaţia că ar vorbi prea mult despre el însuşi e simplistă), ci gran­doarea ei constă tocmai în depăşi­rea singularului, nn ridicarea la esen­ţe sociale. Poetul resimte ca perso­nale emoţiile colective („Vrajă"), iar dacă se simte etern este tocmai fiindcă exprimă mult mai mult decît senzaţiile unui singur om. Semeţia sa­u de aici provine. Ca purtător de cuvînt al maselor, discută de la egal la egal cu istoria : „Istoriei tu i-ai citit in palmă, Făcind-o să suridă, să se-ncrunte, Să fie visătoare, blîndă, calmă, Apoi să-şi nalţe fruntea ca un munte" („Profetul") Dar relaţiile cu timpul sínt, de o­­bicei, mai complicate decit reies din cele spuse, fiindcă „Viclean e timpul, zboară lin şi tace" („Precum ine­le...”). Aşa că relaţiile cu timpul sínt de luptă, el trebuie silit să meargă într-o anume direcţie, aceea a pro­gresului, altfel forţe vrăjmaşe îl pot întoarce şi îndepărta de ţelul său firesc. Nesilit, timpul are tentaţia de a împietri, de a se risipi într-o curgere aparentă („Sublimul'') — imagine ce-l obseda pe Eminescu — de aceea umanitatea conştientă tre­buie să-l silească prin forţă, cu eroism şi obstinaţie, să curgă înain­te, să devină istorie, purtător al pro­gresului. Timpul ar fi aşadar, leneş şi viclean, în timp ce istoria este as­pectul său cristalizat şi lucid, un as- CRONICA LITERARA pect realizat prin efortul continuu şi conştient al umanităţii. Poetul este deci expresia acestei forţe conştiente , ce transformă timpul în istorie („Au­toportret”). Desigur, aceasta e o pro­blemă mai complicată, pe care nu facem aici decât s-o schiţăm. Combativitatea poeziei lui Beniuc nu constă atit (cum s-a tot scris) în deasa folosire a unor metafore mili­tare (baionetă, mitralieră, tun, obu­­ze, şrapnele etc.), care formează doar un aspect exterior şi care, ca ima­gistică formează şi „muniţia" altor poeţi, combativitatea acestei opere e de substanţă şi constă în viziunea creaţiei ca efort, ca luptă. Civiliza­ţia, arta, poezia sunt rodul unei con­tinue ofensive, a unui continuu efort conştient îndreptat spre un ţel su­prem, aflat şi el în permanentă de­plasare în sus nu fiindcă ar fi cum­va de neatins, ci pentru că e propriu umanităţii să nu se mulţumească nicicînd cu obiectivul cucerit, să-şi menţină nestinsă dorinţa de progres. Am văzut că pentru Beniuc poetul este expresia maselor in asalt nein­cetat, poezia exprimă sentimentele, năzuinţele, gîndurile masei, dar de loc la un mod pasiv, ci ea e strigăt de îmbărbătare sau de triumf, în­demn, povaţă, mustrare, iar pentru vrăjmaş — blestem. Orice temă ar a­­taca, Beniuc o priveşte din această perspectivă a luptei comune, insu­­flîndu-i acea tensiune dramatică, specifică lui. O întrebare totuşi se pune : de ce revine atit de des Be­niuc asupra problemei poeziei, de ce scrie atîtea „arte poetice ?”. Sînt oare neclarităţi în concepţia sa, sim­te el necesitatea să-şi schimbe sau măcar să-şi modifice arta poetică ? Unitatea organică a universului poe­tic beniucian este unică in poezia noastră şi numai echivalentul Sado­­veanu mai poate fi invocat în litera­tura romînă ca pildă asemănătoare de statornicie artistică. Atunci ? Ca să înţelegem mai bine, să [ exemplificăm cu cîteva poezii din­­ recentul volum: în „Strugure roşu",­­ artistul rupe stînca, piatra cu mii- 1 nile pînă dă de „lacrimi” ; acolo va­­ găsi cristalele artei „jale milenară” , cristalizată. Scoase la iveală, ele vor­­ părea roşii, vor fi roşii de sîngele­­ poetului care şi-a rănit mîinile in rocă. Alteori, poetul coboară într-un uriaş vîrtej marin : „Sălbatic joc ! Turn fără temelie Şi fără viri, cu ape-n loc de zid Ce-ntr-una te-ameninţă că se-nchid’’, „Eu am umblat prin groaznicele trimbe Văzui livide trupuri, feţe strimbe De spaimă, dar deasupra, citeodată — Luceafărul, cu raza neschimbată" („Coboritorii în Maelstrom"). Aceeaşi idee de efort, de luptă necontenită care este creaţia artisti­că reiese şi din „Cîntec de drum" ce amintește pe undeva mai vechea „Coloană de atac”. Duritatea tăioasă, nemiloasă față de sine, vecinătatea tragică a răului cer o disciplină in­terioară, o tensiune spirituală, extra­ordinare. Dar aceasta e doar o latură a fenomenului. In două poezii deose­bit de impresionante („Moneda urii", „Şi ştiu să fac”) arta se relevă de J un teribil proteism, capabilă să facă I faţă tuturor aspiraţiilor omeneşti, de o nobilă utilitate. Aşadar se poate afirma că Be­niuc luptă pentru demnitatea poe­ziei înţeleasă ca o înaltă vigilenţă a I minţii, ca o gravă memorie a umani­tăţii, ca o expresie a luptei poporu­lui pentru fericirea comunistă. Ceea ce ar putea fi luat drept artă poeti­că este, de fapt, o meditaţie filozo­fică, combativă, asupra istoriei, a vieţii, a trecutului şi viitorului, asu­pra condiţiei umane în concretul so­cial şi istoric. Nu am putut, fireşte, aminti toate problemele pe care le ridică volumul în această prezentare, dar am menţiona că, impresionant aproape totdeauna în versurile gra­ve, evocînd bătălii, poetul ne emo­ţionează mai puţin cînd scrie despre fiori şi copii veseli. In poeziile de dragoste, e uneori conventional („Eşti vrăjitoare”), iar în tratarea altor teme i se întîmplă a fi discursiv, fără tensiune. „Biruitoarea flotă” şi „Noi şi ei" puteau lipsi din volum. Există de asemenea versuri care la o reeditare ar trebui revăzute : „Ori coruri de sirene / Strigind, strigind de zor / Spre fabricile lor / Pe min­ării iii ai muncii ” („Tăcere-i res­tul"). Sau : „Așa să fie-n veci pu­rurea. Amen ! / Cînd voi trece ma­rele examen1’ („Nu-i mare...”). Sau de ce să-ntîlnim într-o poezie atit de impresionantă ca „Vrajă" expre­sia „în crezul că, cu-ncetul”... ” Monumentală în viziunea sa isto­rică, dramatică în dinamismul ei profund şi autentic, emoţionantă prin tensiunea ideilor, poezia lui Beniuc rămîne o artă a luptei şi speranţei : „Eşti adevărul pururi ne-ngheţat, Craterul care fierbe ne-ncetat, Izvor fierbinte de continui naşteri, Cu flăcări nalte pipăind prin spaţiu, Mişcare luminoasă fără saţiu, Scăpind mereu deplinelor cunoaşteri". („Tîlc”)’, PAUL GEORGESCU Mihai Benin«: „CULORILE TOAMNEI“ I n­­­ 0000000(»000000(»n0f»c»00e»0000e»0000c0000000e»0000í»(x30000e0»000000t5000(x)(x50000t»<x30000(xí(x)c<3ts0(x500c50c0000000c»00<»(xic»00«x)d>0í50000000000000000000^ ÜOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOOOOO ooooocoooooooooooooooooooooooooooooooooiţ Romínla liberă Noul sezon turistic Fiecare anotimp are pentru turişti farmecul său. Toamna, cu policro­mia şi strălucirea ei, nu se află din acest punct de vedere pe ulti­mul loc, ci dimpotrivă, în această perioadă a anului, posibilităţile de organizare a excursiilor sporesc. Să nu uităm bunăoară că a reînceput campionatul de fotbal, că în curînd se va deschide stagiunea teatrală, iar în scurt timp Pavilionul de mos­tre va sta la dispoziţia celor care doresc să-l viziteze. Iată o seamă de probleme care trebuie să stea neapărat în atenţia agenţiilor şi filialelor O.N.T. Car­­paţi, cu atit mai mult cu cit există numeroase solicitări în acest sens din partea oamenilor muncii din di­ferite localităţi. Şi fiindcă în staţiu­nile balneo-climaterice merg mai puţini vizitatori, organizarea unor excursii în unele dintre acestea, eventual în mai multe odată — bu­năoară turul Văii Prahovei­­ sau al Văii Oltului ori circuitul ambelor — este de asemenea de dorit. Deşi încă de pe acum există con­diţii de iniţiere a unora dintre ac­ţiunile mai sus citate, deocamdată O.N.T. Carpaţi a întreprins prea pu­ţine în direcţia amintită. ..Un exem­plu. Mulţi sibieni s-au adresat a­­genţiei din localitate cerînd orga­nizarea unei excursii la Bucureşti. Dar îndeplinirea dorinţei lor se tot amină. La fel se petrec lucrurile şi la Brăila. Chiar dacă uneori e vor­ba de aşezări care se bucură de a­­vantajul pitorescului împrejurimilor cum e cazul celor menţionate, e de la sine înţeles că organizarea ex­cursiilor numai pe trasee învecina­te duce la monotonie. In măsura în care turismul trebuie să fie şi in­structiv, e de dorit ca programele agenţiilor şi filialelor O.N.T. să fie cit mai cuprinzătoare, dînd posibi­litatea cunoaşterii oraşelor mai im­portante ale ţării, a obiectivelor şi acţiunilor culturale şi sportive mai însemnate. In legătură cu realizarea progra­melor turistice, se mai ridică o pro­blemă — aceea a sprijinului ce trebuie să fie acordat de C.F.R. ma­nifestărilor întreprinse de O.N.T. In ultima vreme, s-au semnalat o serie de deficienţe în domeniul res­pectiv. Nu mai departe decit pe data de 7 septembrie, urma să se com­pună un tren special care să trans­porte turişti din mai multe oraşe moldovene pînă la mare unde aveau să facă turul litoralului. Deşi Ser­viciul transporturi din cadrul O.N.T. a îndeplinit cu destul timp înainte formele cerute pentru acordarea va­goanelor, direcţia de resort din Mi­nisterul Transporturilor şi Teleco­municaţiilor nu s-a îngrijit in su­ficientă măsură de rezolvarea cere­rii primite. Astfel, la prînz, în ziua plecării trenului, nu se cunoşteau încă orele de plecare a garniturii din staţiile de îmbarcare a turişti­lor şi nici repartizarea locurilor pe vagoane. Cei aproape 1.700 de ex­cursionişti n-au putut fi încunoşti­­inţaţi la vreme despre aceste deta­lii. Şi, evident, ele erau absolut ne­cesare. Dacă se adaugă şi faptul că agenţiile şi filialele în cauză, vrînd să afle în timp util datele necesare care însă întîrziau să sosească, au făcut cheltuieli în plus pentru co­respondenţă şi convorbiri telefoni­ce, apare limpede că modul cum au procedat unele organe ale C.F.R. în situaţia pomenită e total nepotrivit. Sezonul răcoros aduce în prim plan şi o serie de sarcini referitoa­re la pregătirile gospodăreşti ce trebuie să fie făcute la bazele tu­ristice. Acestea trebuie să ofere excursioniştilor, în special cînd vor începe ploile şi ninsoarea, un adă­post primitor. Şi sunt, de pildă, li­nele cabane care, deşi aveau nevoie de amenajări, au fost neglijate. Spre exemplu cabana „Dochia“ din ma­sivul Ceahlău are cazarmamentul uzat, necesitînd reparaţii curente şi curăţenie generală. Dar vara a tre­cut şi nu s-a făcut nimic. Trebuie spus că aici şi aprovizionarea cu a­­limente lasă de dorit. La bufetul e­­xistent, nu se găsesc de obicei de­cit un număr foarte restrîns de sor­timente. O aprovizionare nesatisfă­cătoare se face şi la cabanele „7 Noiembrie" şi „Durău" tot din Cea­hlău, ca şi la cabanele „Pietrele“ şi „Raleia” din Retezat. Situaţia e cu atit mai neplăcută cu cit în ambii masivi vin o mulţime de turişti. Oare numai în Bucegi, care e ma­sivul cel mai frecventat de ex­cursionişti, găzduirea se poate face în condiţii de adevărată ospitalita­te ? Evident că nu. Cabana Rusu din Paring, bunăoară, situată în a­­ceeași regiune cu cabanele Pietrele și Baleia poate constitui o pildă a ceea ce se poate face cînd e pre­zentă preocuparea pentru o bună servire. Ar fi de dorit ca întreprin­derile balneo-climaterice în raza cărora sunt cabane să studieze mai îndeaproape experienţa pozitivă în privinţa gospodăririi acestora. Fru­moase rezultate au obţinut în aceas­tă privinţă I.S.B.C. Sinaia şi I.B.C. Predeal. Sfaturile populare pe teritoriul cărora se află baze turistice au da­toria de a analiza cum s-a făcut pre­gătirea lor pentru toamnă și iarnă. De asemenea, e de dorit să se ia încă de pe acum măsuri pentru a­­sigurarea de programe cultural­­sportive atrăgătoare pentru turiștii care vor veni aici în sezonul ac­tual. CORNELIA PREDA In ciuda boarelui mai puţin darnic, toamna oferă nenumărate satisfacţii celor care — iubitori de frumuseţe şi peisaje noi — cutreieră labirintul bătrînei delte a Dunării. In clişeu , cabana Ilgani de pe braţul Sulina este un punct turistic foarte căutat în acest anotimp Foto : NICU VASILE Manifestări cultural-artistice în raionul Cărei De curînd, colectivul artistic al Casei raionale de cultură din Cărei a prezentat în faţa colectiviştilor din comuna Căpleni, un frumos program artistic ; colectiviştii din comuna Tirean au aplaudat reu­şitul program dat de formaţia ar­tistică a căminului cultural din Ianculeşti, iar brigăzile artistice din comunele Vezendiu şi Ghenci au prezentat un program intitulat „Toate eforturile pentru buna des­făşurare a campaniei agricole de toamnă Bibliotecile din raion se află antrenate în concursul „Biblio­teca in slujba construcţiei socialis­te“. S-au evidenţiat pînă în prezent bibliotecile din comunele Andridu şi Eriu­ Sîncrai, unde, prin strădania bibliotecarelor Florica Eremia şi Li­­via Bodonea, a crescut cu mult nu­mărul cititorilor. Pentru faza interregională a Bie­nalei de teatru „Ion Luca Cara­­giale“ — formaţia Casei raionale de cultură Cărei, avînd în repertoriu piesa „Oameni care tac“ de Al. Voi­­tin şi formaţia Teatrului de păpuşi — înfiinţat anul trecut — din co­muna Tăşnad cu piesa „Pădurea veselă“, se pregătesc intens. Pe lingă căminele culturale din raio­nul Cărei funcţionează 12 teatre de păpuşi. Pregătiri intense se fac şi pentru participarea la faza intercomunală a concursului cultural organizat pentru colectivişti de către sfatul popular regional. La acest concurs, ce va avea loc în 9 centre, vor par­ticipa : 4 orchestre, 7 fanfare, 12 formaţii de cor, 18 brigăzi artistice de agitaţie şi 72 formaţii de dan­suri. în aceste formaţii vor putea fi ascultaţi peste 100 de solişti vo­cali şi instrumentişti. B­REVIAR DIFUZAREA CĂRŢII LA SATE. Pînă în prezent in satele regiunii Braşov s-au difuzat prin diferite u­­nităţi cărţi în valoare de 1.768.000 lei, cu 383.000 lei mai mult decit în ace­eaşi perioadă a anului trecut. De a­­semenea au luat fiinţă noi unităţi de difuzare a cărţii la sate, iar al­tele au fost modernizate. SE DEZVOLTA REŢEAUA CINE­MATOGRAFICĂ. De curînd în sa­tul Inuri-Stării, din raionul Alba s-a deschis un nou cinematograf să­tesc. Acesta este numai unul dintre unităţile cinematografice deschise în ultima vreme. Faţă de anul 1938 cînd în localităţile din actuala re­giune erau doar 8 cinematografe, a­­cum numai la sate există peste 180 de cinematografe. Pe de altă parte 5 caravane cinematografice se de­plasează cu regularitate şi prezintă filme în localităţile îndepărtate. PREGĂTIRI PENTRU NOUA STAGIUNE. Colectivul Teatrului de Stat din Brăila îşi va inaugura noua stagiune la începutul lunii octom­brie cu piesa „De n-ar fi iubirile” de Dorel Dorian. Printre premierele ce vor vedea lumina rampei în sta­giunea viitoare la teatrul brăilean se numără de asemenea piesele „O­­ceanul” de Al. Stein, „Azilul de noapte” de Maxim Gorki şi „Regele orbilor“ de scriitorul grec Ianis Rit­­sos. CONCERT DE MUZICĂ POPU­LARA. Orchestra de muzică popu­lară „Barbu Lăutaru“, din cadrul Fi­larmonicii de Stat „George Enescu", dirijată de Nicu Stănescu, artist eme­rit şi laureat al Premiului de Stat, prezintă un concert astăzi, 16 sep­tembrie, ora 20. Vor cînta : Maria Lă­­tăreţu, Vlad Dionisie, Ana Ispas, Ion Cristoreanu şi alţii. Concertul are loc la Ateneul R.P.R. Macbeth, ora 10 T|)ÎW » si Orfeu în infern, I­IIISL ’] 19.30: Teatrul Na-Tr/WDr tional -L L- Ca­­&£­«%£ K£1 ragiale" (sala Co­media) ; Siciliana, 15 şi Bolnavul închipuit, 19.30 : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (sala Studio) ; Muzica bat-o vina, 20 : Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“ (sala din Cal. Victoriei) ; Vorba revistei, 20 : Teatrul satiric, muzical „C. Tănase“ (Grădina Boe­ma) ; Tache, Ianke și Cadîr, 19,30: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (Sala Matei Millo) ; Scandaloasa legătură dintre D-nul Kettle și D-na Moon, 19,30 : Teatrul „C. I. Nottara“ (Teatrul de vară din par­­cul Herăstrău) ; Pygmalion, 19,30 : Teatrul „C. I. Nottara“ (Teatrul de vară din parcul „N. Bălcescu“); Soacra și nora, 20 : Teatrul Evre­iesc de Stat (Grădina din str. Mir­­cea Vodă nr. 5) ; Punct turistic — circul: 18 și 20: Circul de Stat. Copiii cintă — Fotbal pe glob: Timpuri Noi : Fantomele din Spe­ssart : Maxim Gorki, T. Vladimi­­rescu ; Vîntul sudului (dimineaţa); Cocoşul sperie moartea (după a­­miază): 1 Mai ; Vikingii : Cultu­ral ; Foc în linia doua: Alex. Popov ; Frumoasa americană : Gri­­viţa, 16 Februarie ; Cavalerii teu­toni : c-tin David . Destăinuiri: Unirea, Mioriţa ; Acord final: Fla­căra, Moşilor; Lacrimi tîrzii : Munca ; Revista de la miezul nopţii : Popular ; Vîrsta de aur a comediei : Donca Simo, B. Dela­­vrancea ; Cine-i de vină îi M. Emi­­nescu : Lăsarea nopţii : I. Pinti­­lie ; Cînd vine dragostea : 8 Mai : O viaţă: Floreasca : Albă ca ză­pada : Luceafărul : M-am săturat de căsnicie : G. Bacovia : Copilul şi oraşul: Olga Bancic ; Cetatea Hurramzamin: Drumul Serii ; Planeta furtunilor: 30 Decembrie: Scrisoare de la o necunoscută: Aurel Vlaicu. Contele de Mon­­te Cristo (Seria ■ -s~­r I-a): Patria, E. Pa­nnlSrijntjrA vel: Soare um* LrliVjftMA­bră , 23 August; Vîntul sudului: Re­publica, Bucureşti, înfrăţirea în­­tre popoare, G. Coşbuc ; Start spre necunoscut : Magheru, I. C. Frimu ; Tintin şi misterul „Linei de aur“­­ Alex. Sahia, Volga ; Im­­potriva zeilor ; V. Alecsandri, Lumi­na, Gh. Doja, Libertăţii : Rătăci­­rile dragostei (dimineaţa); Copilul şi oraşul (după amiaza) : Tinere, titlul ; 49 de zile în Pacific : Vic­­toria, V. Roaită; Ultima noapte pe Titanic : Central ; Tom-Dege­­ţelul (dimineaţa). Sentinţa se va da joi (după amiază) . 13 Septem­brie : Lingă prăpastia abruptă (Vî­­nătoarea de lupi) — Dragonul — 'Duminica, 16 septembrie '1%2—'nr. 557$ 8,50 Gimnastica de înviorare la domiciliu ; 9,00 E­TELEVIZIUNE copii şi tineretul şcolar; Telejur­nalul televiziunii: „Dacă n-aş fi eu“ — scenetă muzicală de George Popovici şi Fromi Moreno ; Con­­certul orchestrei simfonice a pio­­nierilor din Sofia ; Poşta copiilor ; 10,30­­ Emisiunea pentru sate ; 19,00 Jurnalul televiziunii; 19,15 Varietăţi. Transmisiune din Studioul de con­certe al Radioteleviziunii; 20,15 Filmul de desene animate „Ceci­­lia 470“ ; 20,30 Partea a II-a a emi­siunii de varietăţi; 21,45 Actualit­atea cinematografică. In Încheiere: Ultimele ştiri și rezultatele spor­tive.

Next