Romînia Liberă, septembrie 1962 (Anul 20, nr. 5562-5587)
1962-09-16 / nr. 5575
Pag. 21 a mmmársmMMBMaM Pe terenurile deloroase sie gospodăriei de stat din satul Batoş, regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, se continuă plantările de pomi. In clişeu : O parte din terenurile valorificate în ultimii ani Foto : AGERPRES Culturile cele mai rentabile Solul comunei Dăbuleni este în mare măsură nisipos, impropriu culturii cerealelor. Sătenii de aici au încercat totuşi să-l folosească pentru producţie. De-a lungul multor generaţii, s-a constatat că dudul, viţa de vie, tutunul şi pepenii verzi sunt plantele care dau cele mai bune rezultate. Duzii sunt apreciaţi pentru fructe şi mai ales pentru frunzele lor. In fiecare an, colectivistele din comuna Dăbuleni cresc viermi de mătase cu rezultate dintre cele mai bune. Luna trecută am început predarea gogoşilor de mătase din prima recoltă a anului in curs şi producţia se anunţă destul de bună. Gospodăriile colective din comună vor înregistra venituri frumoase. Numai gospodăria noastră — „Timpuri noi” — a realizat din prima recoltă de gogoşi de mătase un venit de peste 450.000 lei. Venituri importante ne va aduce şi cultura de tutun, care ocupă în gospodăria noastră o suprafaţă de 85 de hectare, ca şi cultura de pepeni. Cultura cea mai rentabilă pe terenurile nisipoase este, după cum arată practica multor ani, viţa de vie, care dă în mod normal cite 4.000 kg de struguri la hectar. Noi am sporit veniturile la hectar cu încă 1.000—1.200 lei, cultivînd intercalat fasole prin vie. La Dăbuleni există o experienţă bogată în acest domeniu. In comună, sint vii plantate cu mai bine de 50—60 de ani in urmă. Plantarea se făcea în şanţuri adinei de 4—5 şi chiar de 6 metri, şanţurile astupîndu-se pe măsură ce viţa creştea pînă la suprafaţă. De la plantarea corzii pînă la intrarea pe rod treceau 6—7 ani, perioadă destul de lungă, în care terenul nu producea nimic altceva. în condiţiile gospodăriei colective, s-a pus problema scurtării acestei perioade, utilizîndu-se butaşii înrădăcinaţi în pepiniera proprie, care deţine în prezent o suprafaţă de 5 hectare. Butaşii astfel produşi se fasonează, se mocirlesc şi — după ce s-au administrat 4—5 kg de gunoi de grajd—se plantează. Plantarea se face în tradiţionalele şanţuri, atunci cînd plantaţia este amplasată pe dună şi în gropi — pe interdună. Perioada de la plantare pînă la intrarea pe rod a fost astfel scurtată la 4—5 ani, în comparaţie cu plantaţiile de butaşi neînrădăcinaţi. Aşa se face că anul acesta este primul an de producţie al unei plantaţii de 8 hectare, plantaţie efectuată în toamna anului 1958 şi în primăvara anului 1959, din suprafaţa de plantaţie nouă de 45 hectare. Coeficientul de prindere este în medie de peste 90 la sută, iar în unele cazuri chiar de 100 la sută. Plantaţiile de vie din gospodăria noastră, ca şi celelalte din comună şi chiar din raion, sunt alcătuite în general din soiuri pentru vin : Roşioară, Parmac, Berbecel, Fetească albă, Riesling italian şi altele. Ne lipsesc însă soiurile de masă. La sesiunea sfatului popular al raionului Corabia, cînd s-a constituit consiliul agricol raional, s-au stabilit măsuri pentru ca în plantaţiile viitoare să crească proporţia de soiuri pentru masă, care — în funcţie de precocitate — aduc venituri imediate, începînd chiar din cursul verii, şi au menirea de a contribui la aprovizionarea pieţei cu struguri. O primă măsură va urmări asigurarea autenticităţii soiurilor. In acest scop, vor fi alcătuite colective de hortiviticultori care vor inventaria şi vor marca materialul pe soiuri din masivele existente, pentru a uşura alegerea materialului săditor. La rîndul său, acesta va fi plantat în pepinieră tot pe soiuri, pentru a asigura partizi uniforme de vin după ce va fi mutat în plantaţia definitivă. Se vor completa, de asemenea, golurile din plantaţiile existente, folosindu-se metoda de prăbuşire. Pînă cînd staţiunea de cercetări de la Tîmbureşti va încheia ciclul de experienţe cu soiurile pentru struguri de masă, vom procura material săditor din resursele existente şi verificate pe nisipuri. Asemenea resurse există sub formă de butuci izolaţi în viile pe rod, precum şi în bolţile de viţă de pe lingă casele cetăţenilor. Fără îndoială că acestea sunt insuficiente, dar ele sînt singurele care ne stau la îndemînă în prezent. înrădăcinarea butaşilor se va face în pepiniera gospodăriei. Soiurile pentru struguri de masă vor trebui să ocupe în viitor circa 50 la sută din suprafaţa de vie a gospodăriei colective. Ne vom strădui să asigurăm cit mai curînd această proporţie, pentru a contribui în mai mare măsură la livrarea de struguri în stare proaspătă şi a asigura în felul acesta venituri băneşti sporite pentru gospodăria colectivă, pentru fiecare colectivist în parte. DUMITRU PIRVANUŞ preşedintele gospodăriei colective „Timpuri noi" din comuna Dăbuleni, raionul Corabia şi ing. PARASCHIVA DUMITRESCU deputată în Marea Adunare Naţională ÎN CENTRUL CONSILIULUI Valorificarea tuturor terenurilor degradate, supuse eroziunii şi cu o fertilitate scăzută, prin plantarea lor cu pomi şi vii, este una din laturile însemnate ale activităţii consiliului agricol raional. Ne-am propus ca în comunele de deal — Bencecul de sus, Ianova, Herneacova, Stanciova, Recaş, Pişchia şi Giarmata — unde există condiţii favorabile dezvoltării pomilor şi viţei de vie, să extindem aceste plantaţii pe terenurile improprii culturii cerealelor. Aceasta va contribui la dezvoltarea şi consolidarea economică a gospodăriilor din comunele citate şi va asigura aprovizionarea cu fructe proaspete, de calitate superioară, a oraşului Timişoara, precum şi a industriei de conserve. Intr-o şedinţă de lucru a secţiei hortiviticole din cadrul consiliului agricol raional Timişoara, s-a hotărît ca în cel mai scurt timp să se treacă la refacerea plantaţiilor viticole şi să se îmbunătăţească componenţa acestora, pentru a se asigura struguri de masă pe o perioadă de timp cit mai lungă şi spre a se putea obţine cantităţi mai mari de vinuri superioare, pe sortimente. Ca urmare, acum la gospodăriile din Bencec, Stanciova, Herneacova, Laz, Ianova, Recaş, Izvin şi Giarmata se delimitează, în urma unei documentaţii speciale, terenurile ce se pot planta cu vii. S-a găsit o suprafaţă ce însumează 465 de hectare. Aproape jumătate din ea va fi plantată cu soiuri pentru struguri de masă. Trebuie arătat că în prezent, în raionul Timişoara există o suprafaţă de 570 de ha. plantată cu viţă de vie. Din aceasta, 244 ha. sunt plantate cu viţe slab productive — hibrizi. S-a hotărît defrişarea lor, pe măsură ce intră în producţie suprafeţele nou plantate. De asemenea, se va reface şi o parte din via altoită care este îmbătrînită, cu goluri multe sau cu prea multe soiuri amestecate. Prin refacerea plantaţiilor vechi, valoroase şi prin plantaţiile noi, se prevede ca în raionul Timişoara să existe în producţie 986 ha. cu viţă de vie, din care 465 ha. cu struguri de masă şi 521 ha. cu struguri de vin. Pentru dezvoltarea sectorului pomicol în zona de deal a raionului Timişoara, secţia hortiviticolă a stabilit — prin planul de măsuri — crearea unor bazine pomicole specializate. Aceasta, prin dezvoltarea unor plantaţii masive, în gospodăriile colective din zona respectivă. Plantaţiile se vor face pe o suprafaţă de 766 ha., în baza proiectelor de organizare ce urmează a se întocmi de către specialiştii din cadrul Oficiului regional de proiectare şi organizare a teritoriului. Cum s-au organizat lucrările ? La unităţile din Stanciova, Herneacova, Laz, Bencec, care sunt mai depărtate de căile de acces, vor predomina plantaţiile de meri, peri şi pruni altoiţi, din soiurile cele mai bune, cu coacere eşalonată în timp. La gospodăriile situate de-a lungul căii ferate, vor predomina plantaţiile de pomi cu fructe sensibile la transport ca : piersici, caişi, vişini şi cireşi. Pentru o folosire mai intensivă a terenului afectat plantaţiilor de pomi, se vor cultiva pe rîndurile de pomi, arbuşti şi subarbuşti fructiferi ca : agrişele, coacăzele, smeura şi căpşunile, precum şi plante furajere. Consiliul agricol n-a uitat nici fructele pentru consum propriu, în stare proaspătă, necesare colectiviştilor din zona de şes a raionului. Ele se vor asigura din pomi plantaţi în grădinile din vetrele satelor, în jurul centrelor de producţie şi pe marginile drumurilor sau canalelor din hotarul fiecărei gospodării. In acest scop, din discuţiile care au avut loc în cadrul secţiei hortiviticole, a reieşit necesitatea ca pepinierele de la Jimbolia şi Sacoşul Turcesc să aibă un plan mărit, în raport cu nevoile gospodăriilor. Aceasta, pentru a se putea respecta structura plantaţiilor noi ce se vor crea. De asemenea, este necesar ca pepinierele să producă şi pomi pitici, precum şi pomi ce se pot dezvolta pe şpalier, pentru grădinile personale ale colectiviştilor. Ing. PETRE BERZESCU şeful secţiei hortiviticole a consiliului agricol raional Timişoara ATENŢIEI AGRICOL Mihai Beniuc are un simţ al timpului care îl face, adesea în cuprinsul aceleeaşi poezii, să parcurgă secole pentru a ţîşni apoi ca o rachetă în viitor. Este vorba de un timp bine datat, fiindcă pentru Beniuc timpul este istorie, iar istoria e dinamism, luptă dură, suferinţă. Dar această luptă are un sens, suferinţa are un liman — socialismul. Dacă poetul coboară în istorie — uneori plonjează foarte adine — nu este doar pentru a ne aduce de acolo tulburătoare imagini de groază, terifice bucăţi însîngerate de timp, ci pentru a măsura drumul parcurs , iar succesele obţinute ne sporesc entuziasmul în opera noastră colectivă de construire a viitorului comunism. Există aşadar în poezia benluciană o intimă unitate dialectică a timpului, care face ca orice lucru să fie privit printr-o perspectivă istorică uriaşă. Grandiosul este asimilat profund, e integrat artei sale şi nu constă in epitete „teribile", ci în însăşi viziunea care, spuneam, este istorică. Calvarul secular al poporului nostru, cu izbucniri tari de minte, apoi lupta lui organizată de partid, cu răsturnarea asupritorilor şi cu uriaşa degajare de energie creatoare produsă de revoluţia noastră socialistă — toate acestea îşi găsesc expresie în versul său clocotitor, sonor, furios, uneori tulbure, care se azvîrle mereu impetuos şi nedomolit ca un rîu ce vine de la munte, umflat de ploi, rupînd copaci şi stînci. E o energie care uneşte poeziile într-o operă, o viziune generală, unitară care le organizează într-un tot impunător, care cuprinde şi depresiuni artistice, aşa cum un şir de munţi conţine povîrnişuri şi văi. Dacă Beniuc a fost de la început un cîntăreţ al viitorului luminos, al victoriei noastre, atingerea acestei culmi nu i-a stins setea de viitor, ci i-a sporit-o. Este şi aceasta expresia unui sentiment colectiv, popular, fiindcă viitorul este al nostru, construit de noi şi pentru noi. Spuneam că pentru Beniuc timpul este istorie, iar poetul este — în arta sa poetică — expresia istoriei. El se simte integrat In veacul său, o cariatidă a timpului. Omul adevărat e luptătorul, eroul ce nu se teme de moarte şi care lasă viitorului un mesaj şi o imagine incandescentă: „Să simtă toţi, şi pentru totdeauna, Urmaşii dezgropînd aceste blocuri de marmoră, cu dungi adinei de singe, Căzute, arse-n blestemate tocuri, Că noi n-am vrut să ştim ce-nseamnă-a pllnge, Şi-am cintat mai tare ca furtuna". („Mai tare"). Omul a străbătut prin furtuni de singe, istoria fiind o explozie în lanţ, dar o dată ajuns la victorie nu trebuie să se liniştească, dimpotrivă, să zboare prin spaţiul infinit al viitorului, tot mai departe, tot mai repede, tot mai sus. Bucuria prezentului nu e întunecată, ci sporită de imaginea teribilă a trecutului văzut cu o plasticitate memorabilă. Poezia nu este, pentru Beniuc, simpla manifestare a unei individua- lităţi (acuzaţia că ar vorbi prea mult despre el însuşi e simplistă), ci grandoarea ei constă tocmai în depăşirea singularului, nn ridicarea la esenţe sociale. Poetul resimte ca personale emoţiile colective („Vrajă"), iar dacă se simte etern este tocmai fiindcă exprimă mult mai mult decît senzaţiile unui singur om. Semeţia sau de aici provine. Ca purtător de cuvînt al maselor, discută de la egal la egal cu istoria : „Istoriei tu i-ai citit in palmă, Făcind-o să suridă, să se-ncrunte, Să fie visătoare, blîndă, calmă, Apoi să-şi nalţe fruntea ca un munte" („Profetul") Dar relaţiile cu timpul sínt, de obicei, mai complicate decit reies din cele spuse, fiindcă „Viclean e timpul, zboară lin şi tace" („Precum inele...”). Aşa că relaţiile cu timpul sínt de luptă, el trebuie silit să meargă într-o anume direcţie, aceea a progresului, altfel forţe vrăjmaşe îl pot întoarce şi îndepărta de ţelul său firesc. Nesilit, timpul are tentaţia de a împietri, de a se risipi într-o curgere aparentă („Sublimul'') — imagine ce-l obseda pe Eminescu — de aceea umanitatea conştientă trebuie să-l silească prin forţă, cu eroism şi obstinaţie, să curgă înainte, să devină istorie, purtător al progresului. Timpul ar fi aşadar, leneş şi viclean, în timp ce istoria este aspectul său cristalizat şi lucid, un as- CRONICA LITERARA pect realizat prin efortul continuu şi conştient al umanităţii. Poetul este deci expresia acestei forţe conştiente , ce transformă timpul în istorie („Autoportret”). Desigur, aceasta e o problemă mai complicată, pe care nu facem aici decât s-o schiţăm. Combativitatea poeziei lui Beniuc nu constă atit (cum s-a tot scris) în deasa folosire a unor metafore militare (baionetă, mitralieră, tun, obuze, şrapnele etc.), care formează doar un aspect exterior şi care, ca imagistică formează şi „muniţia" altor poeţi, combativitatea acestei opere e de substanţă şi constă în viziunea creaţiei ca efort, ca luptă. Civilizaţia, arta, poezia sunt rodul unei continue ofensive, a unui continuu efort conştient îndreptat spre un ţel suprem, aflat şi el în permanentă deplasare în sus nu fiindcă ar fi cumva de neatins, ci pentru că e propriu umanităţii să nu se mulţumească nicicînd cu obiectivul cucerit, să-şi menţină nestinsă dorinţa de progres. Am văzut că pentru Beniuc poetul este expresia maselor in asalt neincetat, poezia exprimă sentimentele, năzuinţele, gîndurile masei, dar de loc la un mod pasiv, ci ea e strigăt de îmbărbătare sau de triumf, îndemn, povaţă, mustrare, iar pentru vrăjmaş — blestem. Orice temă ar ataca, Beniuc o priveşte din această perspectivă a luptei comune, insuflîndu-i acea tensiune dramatică, specifică lui. O întrebare totuşi se pune : de ce revine atit de des Beniuc asupra problemei poeziei, de ce scrie atîtea „arte poetice ?”. Sînt oare neclarităţi în concepţia sa, simte el necesitatea să-şi schimbe sau măcar să-şi modifice arta poetică ? Unitatea organică a universului poetic beniucian este unică in poezia noastră şi numai echivalentul Sadoveanu mai poate fi invocat în literatura romînă ca pildă asemănătoare de statornicie artistică. Atunci ? Ca să înţelegem mai bine, să [ exemplificăm cu cîteva poezii din recentul volum: în „Strugure roşu", artistul rupe stînca, piatra cu mii- 1 nile pînă dă de „lacrimi” ; acolo va găsi cristalele artei „jale milenară” , cristalizată. Scoase la iveală, ele vor părea roşii, vor fi roşii de sîngele poetului care şi-a rănit mîinile in rocă. Alteori, poetul coboară într-un uriaş vîrtej marin : „Sălbatic joc ! Turn fără temelie Şi fără viri, cu ape-n loc de zid Ce-ntr-una te-ameninţă că se-nchid’’, „Eu am umblat prin groaznicele trimbe Văzui livide trupuri, feţe strimbe De spaimă, dar deasupra, citeodată — Luceafărul, cu raza neschimbată" („Coboritorii în Maelstrom"). Aceeaşi idee de efort, de luptă necontenită care este creaţia artistică reiese şi din „Cîntec de drum" ce amintește pe undeva mai vechea „Coloană de atac”. Duritatea tăioasă, nemiloasă față de sine, vecinătatea tragică a răului cer o disciplină interioară, o tensiune spirituală, extraordinare. Dar aceasta e doar o latură a fenomenului. In două poezii deosebit de impresionante („Moneda urii", „Şi ştiu să fac”) arta se relevă de J un teribil proteism, capabilă să facă I faţă tuturor aspiraţiilor omeneşti, de o nobilă utilitate. Aşadar se poate afirma că Beniuc luptă pentru demnitatea poeziei înţeleasă ca o înaltă vigilenţă a I minţii, ca o gravă memorie a umanităţii, ca o expresie a luptei poporului pentru fericirea comunistă. Ceea ce ar putea fi luat drept artă poetică este, de fapt, o meditaţie filozofică, combativă, asupra istoriei, a vieţii, a trecutului şi viitorului, asupra condiţiei umane în concretul social şi istoric. Nu am putut, fireşte, aminti toate problemele pe care le ridică volumul în această prezentare, dar am menţiona că, impresionant aproape totdeauna în versurile grave, evocînd bătălii, poetul ne emoţionează mai puţin cînd scrie despre fiori şi copii veseli. In poeziile de dragoste, e uneori conventional („Eşti vrăjitoare”), iar în tratarea altor teme i se întîmplă a fi discursiv, fără tensiune. „Biruitoarea flotă” şi „Noi şi ei" puteau lipsi din volum. Există de asemenea versuri care la o reeditare ar trebui revăzute : „Ori coruri de sirene / Strigind, strigind de zor / Spre fabricile lor / Pe minării iii ai muncii ” („Tăcere-i restul"). Sau : „Așa să fie-n veci pururea. Amen ! / Cînd voi trece marele examen1’ („Nu-i mare...”). Sau de ce să-ntîlnim într-o poezie atit de impresionantă ca „Vrajă" expresia „în crezul că, cu-ncetul”... ” Monumentală în viziunea sa istorică, dramatică în dinamismul ei profund şi autentic, emoţionantă prin tensiunea ideilor, poezia lui Beniuc rămîne o artă a luptei şi speranţei : „Eşti adevărul pururi ne-ngheţat, Craterul care fierbe ne-ncetat, Izvor fierbinte de continui naşteri, Cu flăcări nalte pipăind prin spaţiu, Mişcare luminoasă fără saţiu, Scăpind mereu deplinelor cunoaşteri". („Tîlc”)’, PAUL GEORGESCU Mihai Benin«: „CULORILE TOAMNEI“ I n 0000000(»000000(»n0f»c»00e»0000e»0000c0000000e»0000í»(x30000e0»000000t5000(x)(x50000t»<x30000(xí(x)c<3ts0(x500c50c0000000c»00<»(xic»00«x)d>0í50000000000000000000^ ÜOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOOOOO ooooocoooooooooooooooooooooooooooooooooiţ Romínla liberă Noul sezon turistic Fiecare anotimp are pentru turişti farmecul său. Toamna, cu policromia şi strălucirea ei, nu se află din acest punct de vedere pe ultimul loc, ci dimpotrivă, în această perioadă a anului, posibilităţile de organizare a excursiilor sporesc. Să nu uităm bunăoară că a reînceput campionatul de fotbal, că în curînd se va deschide stagiunea teatrală, iar în scurt timp Pavilionul de mostre va sta la dispoziţia celor care doresc să-l viziteze. Iată o seamă de probleme care trebuie să stea neapărat în atenţia agenţiilor şi filialelor O.N.T. Carpaţi, cu atit mai mult cu cit există numeroase solicitări în acest sens din partea oamenilor muncii din diferite localităţi. Şi fiindcă în staţiunile balneo-climaterice merg mai puţini vizitatori, organizarea unor excursii în unele dintre acestea, eventual în mai multe odată — bunăoară turul Văii Prahovei sau al Văii Oltului ori circuitul ambelor — este de asemenea de dorit. Deşi încă de pe acum există condiţii de iniţiere a unora dintre acţiunile mai sus citate, deocamdată O.N.T. Carpaţi a întreprins prea puţine în direcţia amintită. ..Un exemplu. Mulţi sibieni s-au adresat agenţiei din localitate cerînd organizarea unei excursii la Bucureşti. Dar îndeplinirea dorinţei lor se tot amină. La fel se petrec lucrurile şi la Brăila. Chiar dacă uneori e vorba de aşezări care se bucură de avantajul pitorescului împrejurimilor cum e cazul celor menţionate, e de la sine înţeles că organizarea excursiilor numai pe trasee învecinate duce la monotonie. In măsura în care turismul trebuie să fie şi instructiv, e de dorit ca programele agenţiilor şi filialelor O.N.T. să fie cit mai cuprinzătoare, dînd posibilitatea cunoaşterii oraşelor mai importante ale ţării, a obiectivelor şi acţiunilor culturale şi sportive mai însemnate. In legătură cu realizarea programelor turistice, se mai ridică o problemă — aceea a sprijinului ce trebuie să fie acordat de C.F.R. manifestărilor întreprinse de O.N.T. In ultima vreme, s-au semnalat o serie de deficienţe în domeniul respectiv. Nu mai departe decit pe data de 7 septembrie, urma să se compună un tren special care să transporte turişti din mai multe oraşe moldovene pînă la mare unde aveau să facă turul litoralului. Deşi Serviciul transporturi din cadrul O.N.T. a îndeplinit cu destul timp înainte formele cerute pentru acordarea vagoanelor, direcţia de resort din Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor nu s-a îngrijit in suficientă măsură de rezolvarea cererii primite. Astfel, la prînz, în ziua plecării trenului, nu se cunoşteau încă orele de plecare a garniturii din staţiile de îmbarcare a turiştilor şi nici repartizarea locurilor pe vagoane. Cei aproape 1.700 de excursionişti n-au putut fi încunoştiinţaţi la vreme despre aceste detalii. Şi, evident, ele erau absolut necesare. Dacă se adaugă şi faptul că agenţiile şi filialele în cauză, vrînd să afle în timp util datele necesare care însă întîrziau să sosească, au făcut cheltuieli în plus pentru corespondenţă şi convorbiri telefonice, apare limpede că modul cum au procedat unele organe ale C.F.R. în situaţia pomenită e total nepotrivit. Sezonul răcoros aduce în prim plan şi o serie de sarcini referitoare la pregătirile gospodăreşti ce trebuie să fie făcute la bazele turistice. Acestea trebuie să ofere excursioniştilor, în special cînd vor începe ploile şi ninsoarea, un adăpost primitor. Şi sunt, de pildă, linele cabane care, deşi aveau nevoie de amenajări, au fost neglijate. Spre exemplu cabana „Dochia“ din masivul Ceahlău are cazarmamentul uzat, necesitînd reparaţii curente şi curăţenie generală. Dar vara a trecut şi nu s-a făcut nimic. Trebuie spus că aici şi aprovizionarea cu alimente lasă de dorit. La bufetul existent, nu se găsesc de obicei decit un număr foarte restrîns de sortimente. O aprovizionare nesatisfăcătoare se face şi la cabanele „7 Noiembrie" şi „Durău" tot din Ceahlău, ca şi la cabanele „Pietrele“ şi „Raleia” din Retezat. Situaţia e cu atit mai neplăcută cu cit în ambii masivi vin o mulţime de turişti. Oare numai în Bucegi, care e masivul cel mai frecventat de excursionişti, găzduirea se poate face în condiţii de adevărată ospitalitate ? Evident că nu. Cabana Rusu din Paring, bunăoară, situată în aceeași regiune cu cabanele Pietrele și Baleia poate constitui o pildă a ceea ce se poate face cînd e prezentă preocuparea pentru o bună servire. Ar fi de dorit ca întreprinderile balneo-climaterice în raza cărora sunt cabane să studieze mai îndeaproape experienţa pozitivă în privinţa gospodăririi acestora. Frumoase rezultate au obţinut în această privinţă I.S.B.C. Sinaia şi I.B.C. Predeal. Sfaturile populare pe teritoriul cărora se află baze turistice au datoria de a analiza cum s-a făcut pregătirea lor pentru toamnă și iarnă. De asemenea, e de dorit să se ia încă de pe acum măsuri pentru asigurarea de programe culturalsportive atrăgătoare pentru turiștii care vor veni aici în sezonul actual. CORNELIA PREDA In ciuda boarelui mai puţin darnic, toamna oferă nenumărate satisfacţii celor care — iubitori de frumuseţe şi peisaje noi — cutreieră labirintul bătrînei delte a Dunării. In clişeu , cabana Ilgani de pe braţul Sulina este un punct turistic foarte căutat în acest anotimp Foto : NICU VASILE Manifestări cultural-artistice în raionul Cărei De curînd, colectivul artistic al Casei raionale de cultură din Cărei a prezentat în faţa colectiviştilor din comuna Căpleni, un frumos program artistic ; colectiviştii din comuna Tirean au aplaudat reuşitul program dat de formaţia artistică a căminului cultural din Ianculeşti, iar brigăzile artistice din comunele Vezendiu şi Ghenci au prezentat un program intitulat „Toate eforturile pentru buna desfăşurare a campaniei agricole de toamnă Bibliotecile din raion se află antrenate în concursul „Biblioteca in slujba construcţiei socialiste“. S-au evidenţiat pînă în prezent bibliotecile din comunele Andridu şi Eriu Sîncrai, unde, prin strădania bibliotecarelor Florica Eremia şi Livia Bodonea, a crescut cu mult numărul cititorilor. Pentru faza interregională a Bienalei de teatru „Ion Luca Caragiale“ — formaţia Casei raionale de cultură Cărei, avînd în repertoriu piesa „Oameni care tac“ de Al. Voitin şi formaţia Teatrului de păpuşi — înfiinţat anul trecut — din comuna Tăşnad cu piesa „Pădurea veselă“, se pregătesc intens. Pe lingă căminele culturale din raionul Cărei funcţionează 12 teatre de păpuşi. Pregătiri intense se fac şi pentru participarea la faza intercomunală a concursului cultural organizat pentru colectivişti de către sfatul popular regional. La acest concurs, ce va avea loc în 9 centre, vor participa : 4 orchestre, 7 fanfare, 12 formaţii de cor, 18 brigăzi artistice de agitaţie şi 72 formaţii de dansuri. în aceste formaţii vor putea fi ascultaţi peste 100 de solişti vocali şi instrumentişti. BREVIAR DIFUZAREA CĂRŢII LA SATE. Pînă în prezent in satele regiunii Braşov s-au difuzat prin diferite unităţi cărţi în valoare de 1.768.000 lei, cu 383.000 lei mai mult decit în aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea au luat fiinţă noi unităţi de difuzare a cărţii la sate, iar altele au fost modernizate. SE DEZVOLTA REŢEAUA CINEMATOGRAFICĂ. De curînd în satul Inuri-Stării, din raionul Alba s-a deschis un nou cinematograf sătesc. Acesta este numai unul dintre unităţile cinematografice deschise în ultima vreme. Faţă de anul 1938 cînd în localităţile din actuala regiune erau doar 8 cinematografe, acum numai la sate există peste 180 de cinematografe. Pe de altă parte 5 caravane cinematografice se deplasează cu regularitate şi prezintă filme în localităţile îndepărtate. PREGĂTIRI PENTRU NOUA STAGIUNE. Colectivul Teatrului de Stat din Brăila îşi va inaugura noua stagiune la începutul lunii octombrie cu piesa „De n-ar fi iubirile” de Dorel Dorian. Printre premierele ce vor vedea lumina rampei în stagiunea viitoare la teatrul brăilean se numără de asemenea piesele „Oceanul” de Al. Stein, „Azilul de noapte” de Maxim Gorki şi „Regele orbilor“ de scriitorul grec Ianis Ritsos. CONCERT DE MUZICĂ POPULARA. Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru“, din cadrul Filarmonicii de Stat „George Enescu", dirijată de Nicu Stănescu, artist emerit şi laureat al Premiului de Stat, prezintă un concert astăzi, 16 septembrie, ora 20. Vor cînta : Maria Lătăreţu, Vlad Dionisie, Ana Ispas, Ion Cristoreanu şi alţii. Concertul are loc la Ateneul R.P.R. Macbeth, ora 10 T|)ÎW » si Orfeu în infern, IIIISL ’] 19.30: Teatrul Na-Tr/WDr tional -L L- Ca&£«%£ K£1 ragiale" (sala Comedia) ; Siciliana, 15 şi Bolnavul închipuit, 19.30 : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (sala Studio) ; Muzica bat-o vina, 20 : Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“ (sala din Cal. Victoriei) ; Vorba revistei, 20 : Teatrul satiric, muzical „C. Tănase“ (Grădina Boema) ; Tache, Ianke și Cadîr, 19,30: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ (Sala Matei Millo) ; Scandaloasa legătură dintre D-nul Kettle și D-na Moon, 19,30 : Teatrul „C. I. Nottara“ (Teatrul de vară din parcul Herăstrău) ; Pygmalion, 19,30 : Teatrul „C. I. Nottara“ (Teatrul de vară din parcul „N. Bălcescu“); Soacra și nora, 20 : Teatrul Evreiesc de Stat (Grădina din str. Mircea Vodă nr. 5) ; Punct turistic — circul: 18 și 20: Circul de Stat. Copiii cintă — Fotbal pe glob: Timpuri Noi : Fantomele din Spessart : Maxim Gorki, T. Vladimirescu ; Vîntul sudului (dimineaţa); Cocoşul sperie moartea (după amiază): 1 Mai ; Vikingii : Cultural ; Foc în linia doua: Alex. Popov ; Frumoasa americană : Griviţa, 16 Februarie ; Cavalerii teutoni : c-tin David . Destăinuiri: Unirea, Mioriţa ; Acord final: Flacăra, Moşilor; Lacrimi tîrzii : Munca ; Revista de la miezul nopţii : Popular ; Vîrsta de aur a comediei : Donca Simo, B. Delavrancea ; Cine-i de vină îi M. Eminescu : Lăsarea nopţii : I. Pintilie ; Cînd vine dragostea : 8 Mai : O viaţă: Floreasca : Albă ca zăpada : Luceafărul : M-am săturat de căsnicie : G. Bacovia : Copilul şi oraşul: Olga Bancic ; Cetatea Hurramzamin: Drumul Serii ; Planeta furtunilor: 30 Decembrie: Scrisoare de la o necunoscută: Aurel Vlaicu. Contele de Monte Cristo (Seria ■ -s~r I-a): Patria, E. PannlSrijntjrA vel: Soare um* LrliVjftMAbră , 23 August; Vîntul sudului: Republica, Bucureşti, înfrăţirea între popoare, G. Coşbuc ; Start spre necunoscut : Magheru, I. C. Frimu ; Tintin şi misterul „Linei de aur“ Alex. Sahia, Volga ; Impotriva zeilor ; V. Alecsandri, Lumina, Gh. Doja, Libertăţii : Rătăcirile dragostei (dimineaţa); Copilul şi oraşul (după amiaza) : Tinere, titlul ; 49 de zile în Pacific : Victoria, V. Roaită; Ultima noapte pe Titanic : Central ; Tom-Degeţelul (dimineaţa). Sentinţa se va da joi (după amiază) . 13 Septembrie : Lingă prăpastia abruptă (Vînătoarea de lupi) — Dragonul — 'Duminica, 16 septembrie '1%2—'nr. 557$ 8,50 Gimnastica de înviorare la domiciliu ; 9,00 ETELEVIZIUNE copii şi tineretul şcolar; Telejurnalul televiziunii: „Dacă n-aş fi eu“ — scenetă muzicală de George Popovici şi Fromi Moreno ; Concertul orchestrei simfonice a pionierilor din Sofia ; Poşta copiilor ; 10,30 Emisiunea pentru sate ; 19,00 Jurnalul televiziunii; 19,15 Varietăţi. Transmisiune din Studioul de concerte al Radioteleviziunii; 20,15 Filmul de desene animate „Cecilia 470“ ; 20,30 Partea a II-a a emisiunii de varietăţi; 21,45 Actualitatea cinematografică. In Încheiere: Ultimele ştiri și rezultatele sportive.