Romînia Liberă, ianuarie 1965 (Anul 23, nr. 6287-6311)

1965-01-14 / nr. 6296

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! 'urnim libera ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÍNA Anul xxm nr. 6296 4 pagini — 30 bani Joi 14 ianuarie 1065 De la furnizor la beneficiar RĂSPUNDERE COMUNA PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII Fabrica de mobilă curbată se numără printre cele patru unităţi ale Combinatului pentru industrializarea lemnului din Comăneşti. înzestrată cu utilaje moderne, fabrica este che­mată să-şi aducă contribuţia la valorificarea superioară a masei lemnoase din bazinul Trotuşului, să producă şi să pună la dispoziţia populaţiei o gamă variată de mobilă curbată. Ridicarea permanentă a nivelului de pregătire profesio­nală a dat posibilitate colectivului acestei întreprinderi să-şi îmbogăţească mereu experienţa, să obţină rezultate din ce în ce mai bune. O mărturie în acest sens o constituie şi succe­sele înregistrate anul trecut cînd unii indicatori de plan au fost îndepliniţi înainte de termen. Din acest punct de vedere, reali­zările colectivului sunt meritorii. Se poate mîndri oare colectivul cu re­zultate asemănătoare și în ceea ce privește calitatea produselor ? Socotim că cei mai în măsură să facă o asemenea apreciere sunt be­neficiarii. Or, părerile multora din­tre ei nu sunt de loc măgulitoare. Avem în vedere mai ales aprecie­rile I.C.R.M.-Bacău, care are sar­cina de a asigura recepţionarea mo­bilei pe care fabrica o livrează tu­turor întreprinderilor cu ridicata din ţară. Printr-o adresă expediată nu de mult tuturor beneficiarilor, I.C.R.M. semnala o seamă de defecte de fa­bricaţie constatate la mobila pro­dusă la C.I.L. Comăneşti. Şi un lu­cru mai grav. Li se făcea cunoscut că unele produse refuzate la recep­ţie au fost livrate totuşi beneficia­rilor fără a mai fi prezentate din nou la recepţie. Cu prilejul unei vi­zite făcute în depozitul magazinului de mobilă din oraşul Bacău, ne-am dat seama că cele relatate în adresă corespundeau adevărului. Mărturii­le erau scaunele tapisate tip K­­oloage, cu şuruburi lipsă, cu lezar­­da deslipită­, care în ciuda ştampi­lei „Refuzat“, aplicată la recepţie şi vizibilă de la o poştă, fuseseră li­vrate totuşi magazinului. Cui foloseşte o asemenea practi­că ? Conducerea combinatului nu şi-a pus o asemenea întrebare şi în loc să ia măsuri împotriva celor ce se fac vinovaţi de abateri grave, pe linia calităţii, i-a interzis recepţio­­nerului permanent al comerţului să mai aplice această ştampilă pe pro­dusele refuzate (!) Nu s-au gîndit oare tovarăşii din conducerea com­binatului că în loc să contribuie la întărirea disciplinei, la creşterea exigenţei privind calitatea produse­lor, o asemenea măsură duce, dim­potrivă, la fuga de răspundere, la încurajarea neglijenţei şi indisci­plinei? Că e aşa, o dovedeşte un fapt petrecut recent. Dintr-un nu­măr de 33 de scaune refuzate la re­cepţie şi revenite în secţie pentru a li se remedia defecţiunile, nu au mai fost prezentate din nou la re­cepţie decit 12. Ce s-a întîmplat cu restul ? Profitîndu-se de nea­tenţia recepţionerului şi a celor de la serviciul CTC, au fost introduse­­ direct în depozit şi expediate be­neficiarilor fără a li se mai face remedierile necesare. Intr-o discuţie purtată cu Iosif Ker, şeful serviciului CTC pe fa­brică, acesta remarca că recepţio­­nerul permanent al comerţului cu ridicata manifestă o exigenţă prea mare în aprecierea calitativă a pro­duselor. Oare aşa să fie ? Oare a respinge un suport de haine care nu-şi găseşte nicicum echilibrul sau o măsuţă pentru radio-televizor care de-abia se ţine pe picioare înseamnă a fi prea exigent ? Nu. Nu recep­ţionerul este pretenţios, ci cumpă­rătorul. El este cel mai exigent re­­cepţioner şi nu admite ca în maga­zine să fie prezentate asemenea produse. Ce e drept, însuşi sistemul con­structiv al acestor produse este ne­corespunzător. Dacă la aceasta se adaugă însă şi neglijenţele mani­festate în execuţia lor : nerespecta­­rea la unele piese a dimensiunilor prevăzute în stas, îmbinarea defec­tuoasă a unor piese, vopsirea şi lus­truirea necorespunzătoare, se înţe­lege de ce numărul refuzurilor la recepţie este atît de mare. Nu se poate spune că la fabrica de mobilă nu există nici o preocu­pare pentru îmbunătăţirea calităţii produselor. Introducerea fişei indi­viduale de calitate, înfiinţarea vi­trinelor de rebuturi, organizarea punctelor fixe de control sunt cîteva din măsurile luate în ultima vreme în această privință. Inginera V. nn-fn n/mvirrî /lînlilî PT'/'* «O rtf\YY% — oct vxiiului a. wv/m­binat, ne arăta că în ultimele luni ale anului 1964 indicele de calitate la scaunele tip G a crescut la 73 la sută faţă de 29 la sută cît era în primul trimestru al anului. E un lucru demn de apreciat. Cînd am întrebat-o însă cum a evoluat in­dicele de calitate la celelalte pro­duse, în special la suporturile de haine, la mesaţele de radio-televi­zor, la scaunele tapisate tip K, a ezitat să dea date precise, motivînd că în ultima perioadă atenţia tutu­ror a fost îndreptată în special spre îmbunătăţirea calităţii scaunelor tip G. Dar celelalte produse ? Nu poartă şi ele marca fabricii? De ce au fost atunci vitregite ? Nu era mai bine ca această ofensivă în sprijinul calităţii să se fi desfăşurat pe întregul front al producţiei ? Şi încă un lucru. Se pare că unii tovarăşi, chiar din conducerea sec­ţiilor, consideră că de îmbunătăţi­rea calităţii produselor trebuie să se ocupe doar cei de la C.T.C. Nu­mai aşa se explică felul în care maistrul N. Boitoş sau responsabi­lul cu expediţiile, Gh. Barcan, pri­vesc această problemă. Calitatea produselor nu este o problemă de care răspund doar cîţiva oameni din întreprindere. Lupta pentru îmbunătăţirea calită­ţii este o chestiune de prestigiu care îl priveşte deopotrivă pe muncitor, pe maistru sau pe inginer. Cu prilejul dezbaterii cifrelor de plan pe 1965, problema calităţii pro­duselor a stat în centrul atenţiei tuturor participanţilor la discuţii. Propunerile făcute de aceştia au fost incluse în planurile de măsuri tehnico-organizatorice pe secţii, fa­brică, combinat. Cea mai mare parte din aceste măsuri se referă la îm­bunătăţirea calităţii produselor, traducerea lor în viaţă, urmînd să fie în preocuparea de zi cu zi a în­tregului colectiv. CONST.­AZOIŢII corespondentul „Romîniei libere" Iarna, pe poteci de munte. Spre pîrtia de schi de lingă lacul Ana, din vecinătatea Tușnadului. Foto : 1. BACIU Printre cele mai noi obiective intrate în producţie la Com­binatul Chimic din Borzeşti se numără şi secţia de elec­troliză cu catod de mercur pe care v-o prezentăm in imaginea de faţă Foto : NICU VASILE Staţie meteorologică automată La cota 2 305, pe vîrful Pietrosul, din Munţii Rodnei, a fost dată în folosinţă o staţie meteorologică a­­utomată, iar la cota 1 700, o caba­nă meteorologică înzestrată cu tot utilajul necesar. De remarcat, că atît staţia auto­mată, cît şi aparatajul de la caba­nă sunt de fabricaţie românească şi corespund celor mai exigente ce­rinţe ale recepţiei şi transmisiei me­teorologice. Transmisia valorilor me­teorologice se face în mod automat de la staţie la cabană, unde datele sunt calculate şi retransmise cen­trelor meteorologice. învaţă cum să obţină recolte îmbelşugate BAIA MARE (coresp. R. I.).­­ In această perioadă învăţămîntul agri­col de masă se desfăşoară din plin şi în unităţile agricole socialiste din regiunea Maramureş. In prezent, membrii cooperativelor agricole de producţie, mecanizatorii, lucrătorii din G.A.S. învaţă cu sîrguinţă cum să obţină recolte îmbelşugate. Pînă în prezent la majoritatea celor peste 1 200 de cercuri de cultură a plante­lor de cîmp, creşterea animalelor, pomicole şi de legumicultură s-au ţinut cîte 6—8 lecţii. In numeroase cooperative agricole de producţie printre care acelea din Săuca, Ciu­nteşti, Agriş, Cărăşăti, au fost ţinute cîte 9 şi chiar 11 lecţii. Tot pentru a veni în sprijinul cursanţilor la căminele culturale au fost organiza­te cicluri de conferinţe, prezentări de filme documentare pe teme agri­cole, precum şi vizite la unitățile a­­gricole socialiste fruntaşe. LUCRĂTORUL DIN COMERŢ In zecile de mii de unităţi comer­ciale mari şi mici, situate în toate o­­raşele şi satele ţă­rii, lucrătorii din comerţ, se stră­duiesc să satisfa­că într-o măsură tot mai mare cerinţele cumpără­torilor. E o îndatorire nici sim­plă, nici uşoară, implicind multă disponibilitate, cunoştinţe de spe­cialitate temeinice, îndemînare şi operativitate. Căci un lucrător din comerţ care-şi cunoaşte cum tre­buie meseria, nu este, aşa cum poate părea la prima vedere, doar un om care scoate marfa din raft, o măsoară sau o cîntăreşte, o am­balează. El se prezintă în faţa consumatorilor ca reprezentant al întreprinderilor producătoare, avînd obligaţia să cunoască caracteristi­cile fiecărui produs, să le poată recomanda în mod competent, să poată sfătui pe fiecare cetăţean în legătură cu cumpărătura ce do­reşte s-o facă. Pe de altă parte, pe baza contactului zilnic, nemij­locit pe care îl are cu cumpără­torii, tot el, lucrătorul din comerţ, se prezintă ca reprezentant al a­­cestora în faţa industriei, stimu­­lînd producţia în funcţie de gus­turile, nevoile, cerinţele cetăţeni­lor. Vînzător sau gestionar, lu­crătorul din comerţ trebuie să fie şi un bun organizator — care ştie să-şi potrivească astfel munca in­cit deservirea clienţilor să se facă cu pierdere minimă de timp, şi un om cu simţ artistic — care se pricepe să aranjeze cît mai agrea­bil mărfurile în rafturi şi să le prezinte în mod atrăgător. Toate acestea sunt, fireşte, cerinţe nu totdeauna transpuse în realitate. Le-am enumerat pentru a scoate în evidenţă faptul că activitatea lucră­torilor din comerţ este o activitate complexă, care necesită eforturi şi cunoştinţe. Pentru ca aceste cerinţe să prindă viaţă, organelor de specialitate ale Ministerului Comerţului Interior şi sfaturilor populare le revin înda­toriri deosebit de importante în educarea şi pregătirea lucrătorilor din comerţ, în ridicarea de noi cadre pentru sectorul comercial. In anul şcolar 1964—1965 în şcolile profesionale comerciale din ţară se pregătesc peste 2 500 elevi. 8 700 lucrători din comerţ au urmat în cursul anului trecut, cursuri de calificare cu participare în pro­ducţie, iar alţi 208­0 cursuri de ca­lificare cu scoatere din producţie. Numeroşi lucrători din comerţ au urmat cursuri de specializare şi cursuri de iniţiere. După cum se vede, activitatea de şcolarizare este suficient de amplă. Totuşi, în raport cu eforturile depuse pentru dezvoltarea şi modernizarea reţelei de desfacere, pentru aprovizio­narea tot mai abundentă a magazi­nelor, se poate aprecia că nivelul deservirii nu totdeauna este la înăl­ţime, că sunt destui lucrători din comerţ care nu ţin pasul cu cerin­ţele sporite ale cumpărătorilor. Prin aplicarea formelor avan­sate de deservire, rolul vînzăto­­rilor, departe de a scădea, capă­tă noi posibilităţi de afirmare. De­gajat de o seamă de obligaţii care îi răpesc timp el îşi poate îndrepta mai mult atenţia spre informa­rea şi sfătuirea cetăţenilor. Se remarcă însă la unele magazine cu autoservire sau cu expunere deschisă că vînzătorii stau impa­sibili, transformaţi parcă doar în supraveghetori. Lipsa de politeţe, indiferenţa, necunoaşterea (sau cu­noaşterea superficială) a caracte­risticilor mărfurilor sunt carenţe care se mai manifestă în numeroase unităţi comerciale. Cumpărătorii aşteaptă din par­tea lucrătorilor din comerţ efor­turi corespunzătoare pentru a ridi­ca gradul de deservire la nivelul realizărilor de ansamblu obţinute în domeniul comercial. Ei ar dori ca toţi responsabilii de unităţi­ şi gestionarii de raioane să se în­grijească în egală măsură de o bună şi ritmică aprovizionare cu toate mărfurile existente în depo­zitele cu ridicata, să ţină seamă cu continuitate de cererile şi su­gestiile cetăţenilor, să se ocupe atent de problemele de deservire, de educaţie, contribuind la crea­rea unei opinii colective împotri­va abaterilor de orice fel. Cum­părătorii ar dori mai evident pre­zentă la fiecare vînzător preo­cuparea pentru ridicarea conti­nuă a nivelului lor profesional, pentru îmbogăţirea cunoştinţelor tehnice. Ei pretind pe bună drepta­te, de la fiecare vînzător o atitu­dine îndatoritoare, plină de res­pect, îndeplinirea cu stricteţe a tuturor normelor unui comerț civi­lizat. I ACTUALITATEA INTERNAŢIONALĂ De la grîu la... L­a Bruxelles, cu prilejul ultimei sale şedinţe, Comisia executi­vă a Pieţei comune a discutat din nou calendarul activităţii sale în prima jumătate a anului. Reprezen­tanţii celor şase ţări membre au pri­mit proiectul calendarului la sfîrşitul anului trecut şi au stabilit ordinea şi termenele limită de dezbatere a pro­blemelor nerezolvate. Noua serie de tratative vine după încheierea, la 15 decembrie, a acor­dului în problema preţului unic al ce­realelor, acord care urmează să fie completat acum cu alte înţelegeri. Pu­blicaţia franceză Agence Economique et Financière (Agefi] compară în mod sugestiv situaţia sectorului agrar al Pieţei comune cu o construcţie căreia îi mai lipsesc „un număr de cărămizi şi chiar cîteva elemente ale schelă­riei sale.­ Despre ce „cărămizi" şi „elemente" este vorba ? După unificarea cu mari dificultăţi a preţului cerealelor, „cei şase" tre­buie să fixeze preţurile indicative la produsele lactate şi la carnea de vacă. Conform calendarului întocmit de Comisia executivă, problema pre­ţului la aceste produse urmează să fie rezolvată pînă cel mai tîrziu la sfîrşi­tul lunii februarie, pentru a nu impie­ta asupra campaniei agricole 1965— 1966. Cei şase trebuie, de asemenea, să pună la punct un regulament privind piaţa materiilor grase, fructelor, za­hărului, legumelor. Situaţia fiecăruia din aceste produse a mai fost dezbă­tută în repetate rînduri pînă acum, divergenţele nepermiţînd încheierea unui acord şi, este de presupus, tra­tativele vor fi în continuare la fel de dificile. Dar cea mai controversată proble­mă se consideră că va fi dezbaterea privind reglementarea finală a finan­ţării politicii agricole comune. Uni­ficarea preţului la diferitele produse agricole va aduce unor ţări din Piaţa comună pierderi care urmează să fie compensate dintr-un fond comun spe­cial denumit Fondul de garanţie eu­ropean (F.E.O.G.A.). Acest fond este prevăzut să fie alimentat din benefi­ciile realizate de pe urma importuri­lor efectuate din afara C.E.E., din vărsăminte ale statelor membre. Re­­ferindu-se la „repartizarea sarcinilor şi avantajelor Pieţei comune agricole între ţările membre", Agefi îşi expri­mă părerea că „nu este exclus ca a­­ceastă discuţie să dea loc la un nou mic maraton agricol". Pregătind viitoarele dezbateri, spe­cialiştii ţărilor Pieţei comune continuă să analizeze diferitele implicaţii ale înţelegerilor deja încheiate şi să caute soluţii pentru probleme pe care Tra­tatul de la Roma, care stă la baza Comunităţii economice europene, nu le-a prevăzut. Concluziile unora din aceste analize ridică, de pe acum, noi probleme. Atrage atenţia, în acest sens, un ar­ticol publicat de ziarul francez „Les Echos", cu titlul: „O chestiune capita­lă : definirea situaţiei produselor in­dustriei alimentare". Autorul artico­lului se pronunţă pentru adoptarea u- I biscuiţi I nor noi măsuri restrictive, extinzind la produsele industriale fabricate din cereale, lapte, zahăr etc. a mecanis- I mului, cu caracter mai protecţionism I aplicat materiilor prime agricole. „Les Echos" consideră că asemenea măsuri au caracter de urgenţă, finind seama de faptul că la Geneva, în ca­drul rundei Kennedy, se negociază o amplă reducere a tarifelor vamale care ar putea avea efecte negative a­­supra industriei alimentare a celor şase.­­„Piaţa comună ar risca să de­vină repede exportator — în pierde­re — de griu care s-ar fi revîndut sub formă de biscuiţi..."). Un astfel de a­­cord, trage concluzia ziarul, ar trebui aprobat curînd „chiar înainte de sfîrşitul lunii ianuarie. Dacă s-ar con­stata noi întîrzieri în elaborarea sa, va exista riscul unor consecinţe de­zastruoase pentru industria alimenta­ră franceză". Nu-i greu de văzut însă că adopta­rea unor asemenea noi măsuri protec­ţio­niste, în timp ce la Geneva se re­iau tratativele tarifare (la 19 ianuarie), nu va rămîne fără ecou. Statele Uni­te şi alte ţări fiind interesate într-o largă măsură în asigurarea unei pă­trunderi cît mai lesnicioase în Piaţa comună, a produselor industriei ali­mentare, inclusiv a biscuiţilor. După cum se vede, calendarul Pie­ţei comune cuprinde în filele sale nu­meroase semne de întrebare care vor mai da bătaie de cap negociatorilor „celor şase" şi care, la fel ca şi in alte dăţi, nu ar fi de mirare să ducă la reprogramări calendaristice. U. VALUREANU Pe şantierele industriei uşoare • Va intra în funcţiune fabrica de stofe de mobilă din Bucureşti • Dezvoltarea Combina­tului de cauciuc Jilava • In acest an se des­chid noi şantiere Şi în industria uşoară, asemănător altor sectoare industriale se desfăşoară în acest an o susţinută activitate pen­tru realizarea planului de investiţii. Lu­crările în curs vor contribui la creşte­rea capacităţilor de producţie şi odată cu ele la lărgirea sortimentelor în in­dustria uşoară. în 1965 vor intra în funcţiune prin­tre altele . FABRICA DE STOFA DE MOBILA DIN BUCUREŞTI cu o capacitate de 2 500 000 m. p. stofă de mobilă pe an este dotată cu utilaje moderne — răz­boaie de ţesut Jaquard perfecţionate, noua fabrică va putea realiza un larg sortiment de contexturi şi modele de stofă de mobilă. In prezent se execută lucrări de finisare a construcţiei şi de montare a utilajelor. ÎNTREPRINDEREA INTEGRATA DE LÎNA DE LA CONSTANŢA unde se va încheia prima etapă a lu­crărilor pentru prelucrarea unei canti­tăţi de 1 000 tone de fire de lînă pe an. Constructorii au terminat la roşu clădirea pentru preparaţia filaturii şi execută" finisajele interioare pentru a crea în scurt timp condiţiile de mon­taj. In filatură au fost montate de acum 75 la sută din utilajele de bază. La ţesătorie finisaj şi la celelalte obiec­tive de pe acest mare şantier se exe­cută finisajele interioare, lucrările de instalaţii şi montaj. COMBINATUL DE CAUCIUC JI­LAVA DIN BUCUREŞTI îşi dezvoltă capacitatea de prelucrare cu încă 2000 tone prelucrare cauciuc pe an. Aici se vor executa încălţăminte de cauciuc pentru bărbaţi, femei şi copii şi acce­sorii tehnice de cauciuc necesare agri­culturii şi în industrie. Instalaţiile de înaltă tehnicitate cum ar fi aceea de dozare automată a amestecului de cauciuc asigură, pe lîngă o productivi­tate sporită a muncii şi condiţii supe­rioare de lucru dau o calitate mult îm­bunătăţită produselor. LA UZINELE TEXTILE CISNA­­DIE se va dezvolta secţia de covoare pluşate mărindu-i-se capacitatea cu încă 100.000 m.p. pe an. ÎNTREPRINDEREA „1 SEPTEM­BRIE“ din Satu Mare îşi dezvoltă ca­pacitatea de producţie cu 600 tone de articole emailate pe an prin darea în funcţiune a unei noi hale industriale. Noi şantiere se vor deschide în acest an şi anume : dezvoltarea uzinelor tex­tile „30 Decembrie“ din Arad unde se va construi o nouă albitorie pentru 6 200 000 m. p. ţesături pe an ; dez­voltarea şi modernizarea filaturii de la întreprinderea „Ţesătura" din Iaşi, unde în final va spori capacitatea de pro­ducţie cu 4 000 tone fire pieptănate de bumbac pe an ; se vor începe lucră­rile pentru dezvoltarea ţesătoriei între­prinderii „Dacia" din Bucureşti; se va deschide şantierul pentru construcţia noii Fabrici de confecţii de la Vaslui ca şi alte dezvoltări de capacităţi, reu­­tilări de secţii şi întreprinderi. Curs de specializare pentru micii patinatori Din iniţiativa clubului Construc­torul la patinoarul artificial Flo­­reasca s-a organizat un centru de învăţare a patinajului, frecventat pînă acum de numeroşi copii. Do­rind să dezvolte şi mai mult cu­noştinţele celor care în actualul se­zon au făcut primii paşi în acest sport, clubul Constructorul a luat o nouă iniţiativă şi anume organi­zarea unui curs de specializare. La acest curs vor participa toţi copiii care au dovedit aptitudini deosebite pentru patinaj. Selecţionarea copii­lor pentru acest curs se va face în cadrul unui concurs ce va avea loc în zilele de 25 și 26 ianuarie. Cursul de specializare începe la 2 februarie. Magazinul bunuri­lor de larg consum al industriei loca­le, deschis recent în apropierea Gă­rii de Nord, care oferă spre vînzare peste 2 n0i de pro­duse şi articole, cunoaşte o mare afluenţă de vizi­tatori. In clişeu: Cumpărători la standul cu artico­le electrotehnice. Foto : I. POPOVICI

Next