Romînia Liberă, ianuarie 1965 (Anul 23, nr. 6287-6311)
1965-01-14 / nr. 6296
Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! 'urnim libera ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÍNA Anul xxm nr. 6296 4 pagini — 30 bani Joi 14 ianuarie 1065 De la furnizor la beneficiar RĂSPUNDERE COMUNA PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII Fabrica de mobilă curbată se numără printre cele patru unităţi ale Combinatului pentru industrializarea lemnului din Comăneşti. înzestrată cu utilaje moderne, fabrica este chemată să-şi aducă contribuţia la valorificarea superioară a masei lemnoase din bazinul Trotuşului, să producă şi să pună la dispoziţia populaţiei o gamă variată de mobilă curbată. Ridicarea permanentă a nivelului de pregătire profesională a dat posibilitate colectivului acestei întreprinderi să-şi îmbogăţească mereu experienţa, să obţină rezultate din ce în ce mai bune. O mărturie în acest sens o constituie şi succesele înregistrate anul trecut cînd unii indicatori de plan au fost îndepliniţi înainte de termen. Din acest punct de vedere, realizările colectivului sunt meritorii. Se poate mîndri oare colectivul cu rezultate asemănătoare și în ceea ce privește calitatea produselor ? Socotim că cei mai în măsură să facă o asemenea apreciere sunt beneficiarii. Or, părerile multora dintre ei nu sunt de loc măgulitoare. Avem în vedere mai ales aprecierile I.C.R.M.-Bacău, care are sarcina de a asigura recepţionarea mobilei pe care fabrica o livrează tuturor întreprinderilor cu ridicata din ţară. Printr-o adresă expediată nu de mult tuturor beneficiarilor, I.C.R.M. semnala o seamă de defecte de fabricaţie constatate la mobila produsă la C.I.L. Comăneşti. Şi un lucru mai grav. Li se făcea cunoscut că unele produse refuzate la recepţie au fost livrate totuşi beneficiarilor fără a mai fi prezentate din nou la recepţie. Cu prilejul unei vizite făcute în depozitul magazinului de mobilă din oraşul Bacău, ne-am dat seama că cele relatate în adresă corespundeau adevărului. Mărturiile erau scaunele tapisate tip Koloage, cu şuruburi lipsă, cu lezarda deslipită, care în ciuda ştampilei „Refuzat“, aplicată la recepţie şi vizibilă de la o poştă, fuseseră livrate totuşi magazinului. Cui foloseşte o asemenea practică ? Conducerea combinatului nu şi-a pus o asemenea întrebare şi în loc să ia măsuri împotriva celor ce se fac vinovaţi de abateri grave, pe linia calităţii, i-a interzis recepţionerului permanent al comerţului să mai aplice această ştampilă pe produsele refuzate (!) Nu s-au gîndit oare tovarăşii din conducerea combinatului că în loc să contribuie la întărirea disciplinei, la creşterea exigenţei privind calitatea produselor, o asemenea măsură duce, dimpotrivă, la fuga de răspundere, la încurajarea neglijenţei şi indisciplinei? Că e aşa, o dovedeşte un fapt petrecut recent. Dintr-un număr de 33 de scaune refuzate la recepţie şi revenite în secţie pentru a li se remedia defecţiunile, nu au mai fost prezentate din nou la recepţie decit 12. Ce s-a întîmplat cu restul ? Profitîndu-se de neatenţia recepţionerului şi a celor de la serviciul CTC, au fost introduse direct în depozit şi expediate beneficiarilor fără a li se mai face remedierile necesare. Intr-o discuţie purtată cu Iosif Ker, şeful serviciului CTC pe fabrică, acesta remarca că recepţionerul permanent al comerţului cu ridicata manifestă o exigenţă prea mare în aprecierea calitativă a produselor. Oare aşa să fie ? Oare a respinge un suport de haine care nu-şi găseşte nicicum echilibrul sau o măsuţă pentru radio-televizor care de-abia se ţine pe picioare înseamnă a fi prea exigent ? Nu. Nu recepţionerul este pretenţios, ci cumpărătorul. El este cel mai exigent recepţioner şi nu admite ca în magazine să fie prezentate asemenea produse. Ce e drept, însuşi sistemul constructiv al acestor produse este necorespunzător. Dacă la aceasta se adaugă însă şi neglijenţele manifestate în execuţia lor : nerespectarea la unele piese a dimensiunilor prevăzute în stas, îmbinarea defectuoasă a unor piese, vopsirea şi lustruirea necorespunzătoare, se înţelege de ce numărul refuzurilor la recepţie este atît de mare. Nu se poate spune că la fabrica de mobilă nu există nici o preocupare pentru îmbunătăţirea calităţii produselor. Introducerea fişei individuale de calitate, înfiinţarea vitrinelor de rebuturi, organizarea punctelor fixe de control sunt cîteva din măsurile luate în ultima vreme în această privință. Inginera V. nn-fn n/mvirrî /lînlilî PT'/'* «O rtf\YY% — oct vxiiului a. wv/mbinat, ne arăta că în ultimele luni ale anului 1964 indicele de calitate la scaunele tip G a crescut la 73 la sută faţă de 29 la sută cît era în primul trimestru al anului. E un lucru demn de apreciat. Cînd am întrebat-o însă cum a evoluat indicele de calitate la celelalte produse, în special la suporturile de haine, la mesaţele de radio-televizor, la scaunele tapisate tip K, a ezitat să dea date precise, motivînd că în ultima perioadă atenţia tuturor a fost îndreptată în special spre îmbunătăţirea calităţii scaunelor tip G. Dar celelalte produse ? Nu poartă şi ele marca fabricii? De ce au fost atunci vitregite ? Nu era mai bine ca această ofensivă în sprijinul calităţii să se fi desfăşurat pe întregul front al producţiei ? Şi încă un lucru. Se pare că unii tovarăşi, chiar din conducerea secţiilor, consideră că de îmbunătăţirea calităţii produselor trebuie să se ocupe doar cei de la C.T.C. Numai aşa se explică felul în care maistrul N. Boitoş sau responsabilul cu expediţiile, Gh. Barcan, privesc această problemă. Calitatea produselor nu este o problemă de care răspund doar cîţiva oameni din întreprindere. Lupta pentru îmbunătăţirea calităţii este o chestiune de prestigiu care îl priveşte deopotrivă pe muncitor, pe maistru sau pe inginer. Cu prilejul dezbaterii cifrelor de plan pe 1965, problema calităţii produselor a stat în centrul atenţiei tuturor participanţilor la discuţii. Propunerile făcute de aceştia au fost incluse în planurile de măsuri tehnico-organizatorice pe secţii, fabrică, combinat. Cea mai mare parte din aceste măsuri se referă la îmbunătăţirea calităţii produselor, traducerea lor în viaţă, urmînd să fie în preocuparea de zi cu zi a întregului colectiv. CONST.AZOIŢII corespondentul „Romîniei libere" Iarna, pe poteci de munte. Spre pîrtia de schi de lingă lacul Ana, din vecinătatea Tușnadului. Foto : 1. BACIU Printre cele mai noi obiective intrate în producţie la Combinatul Chimic din Borzeşti se numără şi secţia de electroliză cu catod de mercur pe care v-o prezentăm in imaginea de faţă Foto : NICU VASILE Staţie meteorologică automată La cota 2 305, pe vîrful Pietrosul, din Munţii Rodnei, a fost dată în folosinţă o staţie meteorologică automată, iar la cota 1 700, o cabană meteorologică înzestrată cu tot utilajul necesar. De remarcat, că atît staţia automată, cît şi aparatajul de la cabană sunt de fabricaţie românească şi corespund celor mai exigente cerinţe ale recepţiei şi transmisiei meteorologice. Transmisia valorilor meteorologice se face în mod automat de la staţie la cabană, unde datele sunt calculate şi retransmise centrelor meteorologice. învaţă cum să obţină recolte îmbelşugate BAIA MARE (coresp. R. I.). In această perioadă învăţămîntul agricol de masă se desfăşoară din plin şi în unităţile agricole socialiste din regiunea Maramureş. In prezent, membrii cooperativelor agricole de producţie, mecanizatorii, lucrătorii din G.A.S. învaţă cu sîrguinţă cum să obţină recolte îmbelşugate. Pînă în prezent la majoritatea celor peste 1 200 de cercuri de cultură a plantelor de cîmp, creşterea animalelor, pomicole şi de legumicultură s-au ţinut cîte 6—8 lecţii. In numeroase cooperative agricole de producţie printre care acelea din Săuca, Ciunteşti, Agriş, Cărăşăti, au fost ţinute cîte 9 şi chiar 11 lecţii. Tot pentru a veni în sprijinul cursanţilor la căminele culturale au fost organizate cicluri de conferinţe, prezentări de filme documentare pe teme agricole, precum şi vizite la unitățile agricole socialiste fruntaşe. LUCRĂTORUL DIN COMERŢ In zecile de mii de unităţi comerciale mari şi mici, situate în toate oraşele şi satele ţării, lucrătorii din comerţ, se străduiesc să satisfacă într-o măsură tot mai mare cerinţele cumpărătorilor. E o îndatorire nici simplă, nici uşoară, implicind multă disponibilitate, cunoştinţe de specialitate temeinice, îndemînare şi operativitate. Căci un lucrător din comerţ care-şi cunoaşte cum trebuie meseria, nu este, aşa cum poate părea la prima vedere, doar un om care scoate marfa din raft, o măsoară sau o cîntăreşte, o ambalează. El se prezintă în faţa consumatorilor ca reprezentant al întreprinderilor producătoare, avînd obligaţia să cunoască caracteristicile fiecărui produs, să le poată recomanda în mod competent, să poată sfătui pe fiecare cetăţean în legătură cu cumpărătura ce doreşte s-o facă. Pe de altă parte, pe baza contactului zilnic, nemijlocit pe care îl are cu cumpărătorii, tot el, lucrătorul din comerţ, se prezintă ca reprezentant al acestora în faţa industriei, stimulînd producţia în funcţie de gusturile, nevoile, cerinţele cetăţenilor. Vînzător sau gestionar, lucrătorul din comerţ trebuie să fie şi un bun organizator — care ştie să-şi potrivească astfel munca incit deservirea clienţilor să se facă cu pierdere minimă de timp, şi un om cu simţ artistic — care se pricepe să aranjeze cît mai agreabil mărfurile în rafturi şi să le prezinte în mod atrăgător. Toate acestea sunt, fireşte, cerinţe nu totdeauna transpuse în realitate. Le-am enumerat pentru a scoate în evidenţă faptul că activitatea lucrătorilor din comerţ este o activitate complexă, care necesită eforturi şi cunoştinţe. Pentru ca aceste cerinţe să prindă viaţă, organelor de specialitate ale Ministerului Comerţului Interior şi sfaturilor populare le revin îndatoriri deosebit de importante în educarea şi pregătirea lucrătorilor din comerţ, în ridicarea de noi cadre pentru sectorul comercial. In anul şcolar 1964—1965 în şcolile profesionale comerciale din ţară se pregătesc peste 2 500 elevi. 8 700 lucrători din comerţ au urmat în cursul anului trecut, cursuri de calificare cu participare în producţie, iar alţi 2080 cursuri de calificare cu scoatere din producţie. Numeroşi lucrători din comerţ au urmat cursuri de specializare şi cursuri de iniţiere. După cum se vede, activitatea de şcolarizare este suficient de amplă. Totuşi, în raport cu eforturile depuse pentru dezvoltarea şi modernizarea reţelei de desfacere, pentru aprovizionarea tot mai abundentă a magazinelor, se poate aprecia că nivelul deservirii nu totdeauna este la înălţime, că sunt destui lucrători din comerţ care nu ţin pasul cu cerinţele sporite ale cumpărătorilor. Prin aplicarea formelor avansate de deservire, rolul vînzătorilor, departe de a scădea, capătă noi posibilităţi de afirmare. Degajat de o seamă de obligaţii care îi răpesc timp el îşi poate îndrepta mai mult atenţia spre informarea şi sfătuirea cetăţenilor. Se remarcă însă la unele magazine cu autoservire sau cu expunere deschisă că vînzătorii stau impasibili, transformaţi parcă doar în supraveghetori. Lipsa de politeţe, indiferenţa, necunoaşterea (sau cunoaşterea superficială) a caracteristicilor mărfurilor sunt carenţe care se mai manifestă în numeroase unităţi comerciale. Cumpărătorii aşteaptă din partea lucrătorilor din comerţ eforturi corespunzătoare pentru a ridica gradul de deservire la nivelul realizărilor de ansamblu obţinute în domeniul comercial. Ei ar dori ca toţi responsabilii de unităţi şi gestionarii de raioane să se îngrijească în egală măsură de o bună şi ritmică aprovizionare cu toate mărfurile existente în depozitele cu ridicata, să ţină seamă cu continuitate de cererile şi sugestiile cetăţenilor, să se ocupe atent de problemele de deservire, de educaţie, contribuind la crearea unei opinii colective împotriva abaterilor de orice fel. Cumpărătorii ar dori mai evident prezentă la fiecare vînzător preocuparea pentru ridicarea continuă a nivelului lor profesional, pentru îmbogăţirea cunoştinţelor tehnice. Ei pretind pe bună dreptate, de la fiecare vînzător o atitudine îndatoritoare, plină de respect, îndeplinirea cu stricteţe a tuturor normelor unui comerț civilizat. I ACTUALITATEA INTERNAŢIONALĂ De la grîu la... La Bruxelles, cu prilejul ultimei sale şedinţe, Comisia executivă a Pieţei comune a discutat din nou calendarul activităţii sale în prima jumătate a anului. Reprezentanţii celor şase ţări membre au primit proiectul calendarului la sfîrşitul anului trecut şi au stabilit ordinea şi termenele limită de dezbatere a problemelor nerezolvate. Noua serie de tratative vine după încheierea, la 15 decembrie, a acordului în problema preţului unic al cerealelor, acord care urmează să fie completat acum cu alte înţelegeri. Publicaţia franceză Agence Economique et Financière (Agefi] compară în mod sugestiv situaţia sectorului agrar al Pieţei comune cu o construcţie căreia îi mai lipsesc „un număr de cărămizi şi chiar cîteva elemente ale schelăriei sale. Despre ce „cărămizi" şi „elemente" este vorba ? După unificarea cu mari dificultăţi a preţului cerealelor, „cei şase" trebuie să fixeze preţurile indicative la produsele lactate şi la carnea de vacă. Conform calendarului întocmit de Comisia executivă, problema preţului la aceste produse urmează să fie rezolvată pînă cel mai tîrziu la sfîrşitul lunii februarie, pentru a nu impieta asupra campaniei agricole 1965— 1966. Cei şase trebuie, de asemenea, să pună la punct un regulament privind piaţa materiilor grase, fructelor, zahărului, legumelor. Situaţia fiecăruia din aceste produse a mai fost dezbătută în repetate rînduri pînă acum, divergenţele nepermiţînd încheierea unui acord şi, este de presupus, tratativele vor fi în continuare la fel de dificile. Dar cea mai controversată problemă se consideră că va fi dezbaterea privind reglementarea finală a finanţării politicii agricole comune. Unificarea preţului la diferitele produse agricole va aduce unor ţări din Piaţa comună pierderi care urmează să fie compensate dintr-un fond comun special denumit Fondul de garanţie european (F.E.O.G.A.). Acest fond este prevăzut să fie alimentat din beneficiile realizate de pe urma importurilor efectuate din afara C.E.E., din vărsăminte ale statelor membre. Referindu-se la „repartizarea sarcinilor şi avantajelor Pieţei comune agricole între ţările membre", Agefi îşi exprimă părerea că „nu este exclus ca această discuţie să dea loc la un nou mic maraton agricol". Pregătind viitoarele dezbateri, specialiştii ţărilor Pieţei comune continuă să analizeze diferitele implicaţii ale înţelegerilor deja încheiate şi să caute soluţii pentru probleme pe care Tratatul de la Roma, care stă la baza Comunităţii economice europene, nu le-a prevăzut. Concluziile unora din aceste analize ridică, de pe acum, noi probleme. Atrage atenţia, în acest sens, un articol publicat de ziarul francez „Les Echos", cu titlul: „O chestiune capitală : definirea situaţiei produselor industriei alimentare". Autorul articolului se pronunţă pentru adoptarea u- I biscuiţi I nor noi măsuri restrictive, extinzind la produsele industriale fabricate din cereale, lapte, zahăr etc. a mecanis- I mului, cu caracter mai protecţionism I aplicat materiilor prime agricole. „Les Echos" consideră că asemenea măsuri au caracter de urgenţă, finind seama de faptul că la Geneva, în cadrul rundei Kennedy, se negociază o amplă reducere a tarifelor vamale care ar putea avea efecte negative asupra industriei alimentare a celor şase.„Piaţa comună ar risca să devină repede exportator — în pierdere — de griu care s-ar fi revîndut sub formă de biscuiţi..."). Un astfel de acord, trage concluzia ziarul, ar trebui aprobat curînd „chiar înainte de sfîrşitul lunii ianuarie. Dacă s-ar constata noi întîrzieri în elaborarea sa, va exista riscul unor consecinţe dezastruoase pentru industria alimentară franceză". Nu-i greu de văzut însă că adoptarea unor asemenea noi măsuri protecţioniste, în timp ce la Geneva se reiau tratativele tarifare (la 19 ianuarie), nu va rămîne fără ecou. Statele Unite şi alte ţări fiind interesate într-o largă măsură în asigurarea unei pătrunderi cît mai lesnicioase în Piaţa comună, a produselor industriei alimentare, inclusiv a biscuiţilor. După cum se vede, calendarul Pieţei comune cuprinde în filele sale numeroase semne de întrebare care vor mai da bătaie de cap negociatorilor „celor şase" şi care, la fel ca şi in alte dăţi, nu ar fi de mirare să ducă la reprogramări calendaristice. U. VALUREANU Pe şantierele industriei uşoare • Va intra în funcţiune fabrica de stofe de mobilă din Bucureşti • Dezvoltarea Combinatului de cauciuc Jilava • In acest an se deschid noi şantiere Şi în industria uşoară, asemănător altor sectoare industriale se desfăşoară în acest an o susţinută activitate pentru realizarea planului de investiţii. Lucrările în curs vor contribui la creşterea capacităţilor de producţie şi odată cu ele la lărgirea sortimentelor în industria uşoară. în 1965 vor intra în funcţiune printre altele . FABRICA DE STOFA DE MOBILA DIN BUCUREŞTI cu o capacitate de 2 500 000 m. p. stofă de mobilă pe an este dotată cu utilaje moderne — războaie de ţesut Jaquard perfecţionate, noua fabrică va putea realiza un larg sortiment de contexturi şi modele de stofă de mobilă. In prezent se execută lucrări de finisare a construcţiei şi de montare a utilajelor. ÎNTREPRINDEREA INTEGRATA DE LÎNA DE LA CONSTANŢA unde se va încheia prima etapă a lucrărilor pentru prelucrarea unei cantităţi de 1 000 tone de fire de lînă pe an. Constructorii au terminat la roşu clădirea pentru preparaţia filaturii şi execută" finisajele interioare pentru a crea în scurt timp condiţiile de montaj. In filatură au fost montate de acum 75 la sută din utilajele de bază. La ţesătorie finisaj şi la celelalte obiective de pe acest mare şantier se execută finisajele interioare, lucrările de instalaţii şi montaj. COMBINATUL DE CAUCIUC JILAVA DIN BUCUREŞTI îşi dezvoltă capacitatea de prelucrare cu încă 2000 tone prelucrare cauciuc pe an. Aici se vor executa încălţăminte de cauciuc pentru bărbaţi, femei şi copii şi accesorii tehnice de cauciuc necesare agriculturii şi în industrie. Instalaţiile de înaltă tehnicitate cum ar fi aceea de dozare automată a amestecului de cauciuc asigură, pe lîngă o productivitate sporită a muncii şi condiţii superioare de lucru dau o calitate mult îmbunătăţită produselor. LA UZINELE TEXTILE CISNADIE se va dezvolta secţia de covoare pluşate mărindu-i-se capacitatea cu încă 100.000 m.p. pe an. ÎNTREPRINDEREA „1 SEPTEMBRIE“ din Satu Mare îşi dezvoltă capacitatea de producţie cu 600 tone de articole emailate pe an prin darea în funcţiune a unei noi hale industriale. Noi şantiere se vor deschide în acest an şi anume : dezvoltarea uzinelor textile „30 Decembrie“ din Arad unde se va construi o nouă albitorie pentru 6 200 000 m. p. ţesături pe an ; dezvoltarea şi modernizarea filaturii de la întreprinderea „Ţesătura" din Iaşi, unde în final va spori capacitatea de producţie cu 4 000 tone fire pieptănate de bumbac pe an ; se vor începe lucrările pentru dezvoltarea ţesătoriei întreprinderii „Dacia" din Bucureşti; se va deschide şantierul pentru construcţia noii Fabrici de confecţii de la Vaslui ca şi alte dezvoltări de capacităţi, reutilări de secţii şi întreprinderi. Curs de specializare pentru micii patinatori Din iniţiativa clubului Constructorul la patinoarul artificial Floreasca s-a organizat un centru de învăţare a patinajului, frecventat pînă acum de numeroşi copii. Dorind să dezvolte şi mai mult cunoştinţele celor care în actualul sezon au făcut primii paşi în acest sport, clubul Constructorul a luat o nouă iniţiativă şi anume organizarea unui curs de specializare. La acest curs vor participa toţi copiii care au dovedit aptitudini deosebite pentru patinaj. Selecţionarea copiilor pentru acest curs se va face în cadrul unui concurs ce va avea loc în zilele de 25 și 26 ianuarie. Cursul de specializare începe la 2 februarie. Magazinul bunurilor de larg consum al industriei locale, deschis recent în apropierea Gării de Nord, care oferă spre vînzare peste 2 n0i de produse şi articole, cunoaşte o mare afluenţă de vizitatori. In clişeu: Cumpărători la standul cu articole electrotehnice. Foto : I. POPOVICI