România Liberă, octombrie 1967 (Anul 25, nr. 7139-7163)
1967-10-18 / nr. 7152
„România liberă" in RAID ANCHETĂ Ce aţi pus balanţa furajeră ? In articolele : „Cînd aştepţi iarna cu miinile în sîn“ şi „Animalele nu se hrănesc cu... indicaţii", publicate în ultimul timp, în ziarul nostru, ne-am referit la măsurile ce se impun pentru crearea tuturor condiţiilor ca şi în sezonul rece în sectorul zootehnic să se obţină producţii sporite, iar ritmul de înmulţire a efectivelor să nu fie stînjenit. De fiecare dată, Consiliul Superior al Agriculturii ne-a răspuns prompt (sub semnătura directorului general ing. Stelian Dinescu) că, pentru remedierea deficienţelor semnalate în ceea ce priveşte recoltarea, transportul, depozitarea fînurilor, în silozatul furajelor s-au întreprins acţiunile de rigoare. în ultimul timp, în unele regiuni se face simţită o mai mare preocupare pentru asigurarea cu furaje a animalelor, dar sîntem nevoiţi să insistăm şi de astă dată asupra unor neajunsuri. Vom începe cu regiunea Bacău care a mai figurat pe itinerarul unui raid anchetă anterior. Aceasta deoarece nu toate consiliile agricole din această regiune au sprijinit conducerile unităţilor agricole în organizarea lucrărilor pregătitoare pentru iernatul animalelor. Or, de aceasta depinde realizarea indicatorilor de plan în sectorul zootehnic, principala obligaţie a organelor agricole. In unele cooperative agricole din raionul Moineşti se manifestă o condamnabilă lipsă de interes faţă de asigurarea depozitării şi conservării furajelor pentru iarnă. Se pare că tovarăşii din conducerile unităţilor agricole respective n-au învăţat prea mult din necazurile iernii trecute, cînd din cauza lipsei de furaje un mare număr de animale au murit, iar producţia a fost extrem de redusă. La această dată, peste 40 la sută din finurile strînse în acest an se află risipite în stoguri pe toate coclaurile, uneori la distanţe de 2—3 km de fermele de animale. Ni se spune că finul ar putea fi transportat la ferme în cursul iernii. Dar această practică este cit se poate de dăunătoare, duce la risipă, la păgubirea avutului obştesc, la o proastă furajare a animalelor. Cu mici excepţii cooperativele din raioanele Alba şi Sebeş, regiunea Hunedoara, au recoltat la timp fînurile naturale şi le-au depozitat în apropierea fermelor. Merită să fie amintite, din acest punct de vedere, felul în care s-a procedat la cooperativele agricole din Pianu de Jos, Oarda, Tău de Roşia, Săcăşel şi altele. De fapt, unele exemple asemănătoare se găsesc şi în alte raioane, dar bunele aprecieri nu pot fi generalizate. La ora actuală mai ales în raioanele Haţeg, Ilia şi Brad, sunt cantităţi însemnate de fînuri pe cîmp, deoarece nu s-au luat măsuri operative pentru transportarea lor. Există o slabă preocupare şi pentru însilozări. In tot raionul Sebeş s-au însilozat doar 3 200 tone de furaje, în timp ce la cooperativa din Miercurea s-a însilozat 700 tone de furaje, iar la cooperativa din Gîrbova 550 de tone, vecinii de la Cîlnic n-au însilozat nimic. Se argumentează că acţiunea de însilozare din raionul Sebeş s-a bazat mai ales pe culturi duble, iar vremea n-a fost prielnică pentru ele. E interesant însă că în raionul Alba — vecin şi cu posibilităţi asemănătoare —■ s-a însilozat o cantitate dublă de furaje. Iniţial, consiliul agricol raional Tg. Mureş şi-a propus să însilozeze circa 65 000 tone de furaje. La începutul lunii octombrie fuseseră însilozate însă doar 12 401 tone. Dacă în unele cooperative precum Panet, Gh. Doja, Crăciuneşti, Band şi altele, însilozarea se apropie de sfîrşit, în altele această acţiune nici n-a fost începută. Raidul-anchetă a relevat (pentru a cita oară ?) că mai sînt multe de făcut în cooperativele agricole pentru asigurarea tuturor condiţiilor ca iernarea animalelor să se desfăşoare aşa „cum scrie la carte". Aşteptăm ca organele de resort din Consiliul Superior al Agriculturii şi U.N.C.A.P. să acţioneze mai hotărît pentru rezolvarea acestei importante probleme cu serioase implicaţii de ordin economic. Raid realizat de C. AZOITI, I. COJOCARU şi I. DELEANU nr. 7152 — 18.X.1967 — pag. a 2-a Furnaliştii reşiţeni au intrat în cadenţa întregului combinat (Urmare din pag. I) nr. 1, era evident că se va produce o întîrziere. Ochii furnaliştilor s-au îndreptat deci spre cel de-al doilea agregat aflat în funcţiune. De la acesta trebuia smuls deocamdată mai mult metal. S-a acţionat în consecinţă, pe mai multe căi. In primul rînd, s-a trecut la îmbogăţirea materiei prime de încărcare cu un conţinut sporit de fier. Rezultatele nu au întîrziat să se arate, concretizîndu-se într-o cantitate mai mare de fontă pe acelaşi volum de încărcătură. Concomitent s-a mers pe creşterea debitului de aer insuflat în furnal, cu consecinţe pozitive asupra scurtării duratei de elaborare. Intre timp încep să se facă simţite şi roadele unor studii întreprinse în cadrul acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Acestea priveau în mare măsură sporirea contribuţiei colectivului de la fabrica de aglomerare, furnizorul direct de materie primă pentru furnale. Prin măsurile aplicate aici, pe tot fluxul tehnologic, furnaliştilor li se îndeplineşte o veche dorinţă : aglomeratul de minereu începe să aibe o granulaţie îmbunătăţită, creînd posibilitatea aplicării cu eficacitate ridicată a celorlalte măsuri luate pînă atunci la furnale. Prin reintrarea în producţie şi a furnalului nr. 1, tot ce s-a întreprins la cel de-al doilea agregat, este acum aplicat cu mai mult spor. Şi rezultatele sunt incomparabil mai bune, fiind vorba de un furnal pus la punct. Acţionind în acest mod, restanţa de fontă scade în luna august la 9265 tone, iar în septembrie la 1855 tone. Aşa se explică de ce cu toată realizarea importantă obţinută în septembrie, bilanţul pe trei trimestre nu consemna pentru sectorul furnale nici o depăşire a planului de producţie. Totul continua să fie „înghiţit” de rămînerea in urmă. Furnaliştii reşiţeni, care timp de mai multe luni au lucrat în contul restanţelor de plan, se pot gîndi acum şi la angajamentul luat la începutul anului. Prima mie de tone de fontă peste plan a şi fost sărbătorită zilele trecute. Pînă la atingerea obiectivului propus — 6.000 tone peste sarcinile anuale — drumul nu este însă uşor. In întîmpinarea Conferinţei Naţionale a partidului strădaniile le sînt înzecite, rezultatele din ce în ce mai apropiate de ţelul propus, tinzînd să lucreze încă de la sfîrşitul acestui an la nivelul indicatorilor prevăzuţi pentru 1968. TUDOR GHEORGHIU P.S. — Anul viitor este prevăzut să intre în reparaţii capitale şi furnalul nr. 2. Conducerea întreprinderii de construcţii şi montaje metalurgice din Reşiţa ne-a asigurat că situaţia grea de la primul furnal nu se va mai repeta. Măsurile luate încă de pe acum, în colaborare cu jurnaliştii, vor asigura premiza executării în termen a lucrării planificate. mm!i Hi »SIS % ✓v ţf / > j. t t \ O r .• \\ v •• f Păşunat alpin în Munții Rodnei CRONICĂ ARGEȘEANĂ PENTRU SODA DE LA GOVORA nu sunt bilete DUS—ÎNTORS De la începutul anului și pînă caum, Uzinele sodice Govora nu au înregistrat nici un refuz de calitate, cu toate că produsele de aici călătoresc pe multe meridiane ale globului. Ba, dimpotrivă, în perioada scursă de-a lungul primelor nouă luni prevederile planului de sodă calcinată de calitate „extra“ au fost depăşite cu 6.776 tone, iar la sodă caustică de calitatea I şi superioară cu 2.419 tone. Ca urmare a măsurilor de organizare ştiinţifică a muncii şi producţiei a crescut lună de lună şi sporul de producţie care totalizează peste 1.300 tone în primele trei trimestre. ÎNCĂ UN RECORD A patra conductă forţată — circulară, din beton subţire — a fost terminată pe Argeş— aval la microcentrala Albeşti. Vestita brigadă a lui Mihai Cismadi a reuşit de data aceasta, să termine lucrarea numai in 19 ore, adică reducînd cu jumătate timpul folosit de această formaţie de lucru cu cîteva luni în urmă, atunci cînd s-a turnat prima conductă de acest fel din ţară, la Uzina Oeşti. EXPOZIŢIE Expoziţia sculptorului Mihai Onofrei deschisă la Palatul de Cultură din Piteşti se bucură de o mare afluenţă de vizitatori. Cuprinzînd lucrări, în majoritatea lor, din ultimii ani, expoziţia este apreciată ca bogată din punct de vedere tematic. Au reţinut mai cu seamă atenţia lucrările : Decebal, Horia, Goga, Sadoveanu , Uimire, Reverie, Muguri, Remuşcare, Noaptea. M. IONIŢA Bariere în calea ospitalităţii feroviare (Urmare din pag. I) condiţiile pe care le oferă, călătorilor în gara , ploieşteană şi dacă nu cumva sfatul popular din acest oraş consideră, că nu are nici o răspundere în această privinţă. Amânări nejustificate suferă în unele gări şi rezolvarea altor probleme de strictă urgenţă. Astfel, deşi trebuia dată în folosinţă clădirea gării Bîrlad, nu este terminată. Finalizarea construcţiilor este prevăzută pentru sfîrşitul anului. Pînă atunci, călătorii sînt invitaţi... să aibă răbdare. Un mod curios de a se ocupa de buna primire a călătorilor, demonstrează şi conducerea staţiei Suceava, în care sosesc majoritatea turiştilor, care vor să viziteze nordul Moldovei, fapt ce ar trebui să determine măsuri suplimentare de ospitalitate. Sala de aşteptare, neprimitoare, nu Îngăduie nici cel puţin divertismentul ascultării unui program de radio sau al vizionării unei emisiuni de televiziune, obişnuit în majoritatea staţiilor. Biroul de informaţii, funcţionează defectuos şi nici nu este de mirare , pe lingă informarea telefonică, la ghişeu şi la staţia de radio-amplatoare, personalul respectiv mai are şi alte atribuţii: manipularea corespondenţei direcţiei regionale Suceava a căilor ferate, responsabilitatea celor şase camere oficiale (de ce şase şi cui servesc ?), a caselor de bagaje. Intre măsurile menţionate ca fiind luate în cadrul Direcţiei generale a mişcării din Ministerul Căilor Ferate, un capitol aparte îl ocupă tocmai reorganizarea sistemului de difuzare a informaţiilor. Totuşi, în numeroase gări, deşi remedierile se puteau face imediat, deficienţele persistă. Gara Suceava, reprezintă doar un exemplu. Spre edificare, adăugăm şi altele: la gara Sinaia nu s-a abandonat încă obiceiul de a se anunţa sosirile trenurilor, cind ele au ajuns la peroane, amănunt ce provoacă greutăţi cetăţenilor mai ales cătrecerea spre linii se face printr-un pasaj subteran, necesitînd oarecare timp. Nici în gara Bucureşti, la doi paşi de minister, nu s-au luat măsuri corespunzătoare în privinţa bunei informări a călătorilor. Trenurile care întîrzie, nu sunt întotdeauna anunţate la avizierul din faţa biroului de informaţii (cazul rapidului „Moldova”, în ziua de 3 octombrie) ; sosirile în staţii nu sunt cu regularitate indicate la linii prin plăcile existente (în aceeaşi zi, acceleratul nr. 212 de la Curtipi, linia a V-a). De asemenea, difuzoarele din sălile de aşteptare continuă să nu fie folosite, situaţie întîlnită şi în alte gări. Ce rol au aceste difuzoare ? De ornament ? îndeosebi în sezonul rece, sălile de aşteptare sunt preferate peroanelor. Normal este ca şi aici, călătorii să fie puşi la curent cu circulaţia trenurilor. Omisiuni inadmisibile In ce măsură sunt realmente pregătite pentru actualul sezon vagoanele de călători ? După cum recunoaşte însăşi conducerea Direcţiei generale a vagoanelor, deşi s-au întreprins numeroase măsuri, lucrurile nu merg peste tot „ca pe roate“,fiindcă (cităm) , nu se efectuează pretutindeni şi cu regularitate operaţiunile de curăţenie prevăzute de ordinele şi instrucţiunile în vigoare ; o parte din personalul de îngrijire a garniturilor, nu foloseşte integral timpul de lucru ; organele de control nu-şi fac îndeajuns datoria. In această ultimă motivare, mi se pare că rezidă multe din neajunsurile în servirea călătorilor. Indisciplina profesională de care dau dovadă unele cadre ale C.F.R., găseşte un climat favorabil in inconsistenţa preocupărilor gospodăreşti şi organizatorice ale unor şefi de staţii şi de garnituri, chemaţi prin funcţia lor să ia măsuri operative de remediere. Aşa se face, că, de pildă, într-o gară modernă, cum este Braşovul, devine posibil ca la trenurile accelerate să se ataşeze vagoane murdare, cu instalaţii defecte, că pe unele linii secundare (de exemplu, cele din regionala Iaşi) o bună parte dintre vagoane să se afle într-o asemenea stare, încît au nevoie de reparaţii la geamuri, uşi, mobilier. Credem că exemplele date ajung, pentru a justifica din partea ministerului de resort un control exigent, în stare să ducă efectiv la instaurarea in fiecare unitate a solicitudinii şi respectului faţă de cerinţele oamenilor, atitudini obligatorii unei instituţii, care vine în contact cu un public extrem de larg. C. PREDA N. SARAM8EI P. LAMPERT M. BERAM Abonamentul cinematografic şcolar întreprinderea cinematografică a oraşului Bucureşti a înfiinţat abonamentul cinematografic şcolar destinat să faciliteze elevilor iubitori de film vizionarea acelor filme recomandate anume lor la cinematografele care le programează Procurarea acestui abonament va putea să se facă la orice cinematograf sau la difuzorii voluntari din şcoli. Posesorii abonamentului au avantajul priorităţii la procurarea biletelor, de a viziona la preţul de 1 lau oricare, din filmele incluse în lista anunţată săptămînal în presă sau prin afișaj, precum și de a participa gratuit la tragerile trimestriale dotate cu premii. Marele pavilion din vecinătatea Casei Scînteii a devenit de cltăva vreme un adevărat furnicar. Aici au sosit mari cantităţi de exponate iar numeroşi specialişti şi decoratori lucrează de zor la montarea lor. Se amenajează Expoziţia economiei U.R.S.S. care se va inaugura la data de 21 octombrie, urmînd să stea la dispoziţia vizitatorilor timp de 20 de zile. Pe un spaţiu acoperit de 14.800 m.p. şi pe o suprafaţă deschisă de aproape 7 000 metri pătraţi — cit va cuprinde această expoziţie — se vor prezenta circa 12 000 de exponate. — Expoziţia noastră — ne-a spus VLADLEN MIHAILOVICI LEPIOŞKIN, adjunctul şefului Direcţiei expoziţiilor sovietice în străinătate şi directorul expoziţiei de la Bucureşti , va fi cea mai mare manifestare de acest gen organizată de Uniunea Sovietică în anul curent peste hotare, întrecînd în suprafaţă Pavilionul sovietic de la Expoziţia internaţională de la Montreal. — Ce ne puteţi spune despre exponatele prezentate în cadrul expoziţiei de la Bucureşti ? — Este greu să vorbesc în cîteva cuvinte despre numeroase exponate pe care le vom prezenta aici. Voi încerca totuşi să fac o sumară prezentare a expoziţiei sovietice care-şi propune să înfăţişeze succesele economiei, ştiinţei şi tehnicii U.R.S.S. în răstimpul care a trecut de la întemeierea statului sovietic. Vizitatorii vor avea prilejul să aprecieze o gamă foarte largă de exponate începînd de la jucăriile pentru copil, pînă la rachetele cosmice, de la aparatele de radio microminiaturizate pînă la autocamionul basculant cu o capacitate de 40 de tone, de la raţia alimentară a cosmonautului pînă la staţia ştiinţifică „Proton“, de la articole de artizanat şi de îmbrăcăminte pînă la tehnica laserelor, de la vestitele blănuri ruseşti pînă la creaţiile constructorilor sovietici de avioane, de la industria textilă şi poligrafică pînă la automobile şi tractoare, de la aparatele electrice de uz casnic pînă la televizoarele în culori, precum şi multe altele. Expoziţia va prilejui, după cum este şi firesc, un amplu schimb de experienţă cu 11ealiştii români, un mijloc impotant de informare asupra stadiului actual de dezvoltare a economiei U.R.S.S. în scopul dezvoltării şi diversificării în continuare a schimburilor comerciale sovieto-române. — Ce manifestări vor fi organizate cu prilejul expoziţiei ? — In perioada 3—12 noiembrie expoziţia noastră şi-a propus să prezinte pe „viu“ la Aeroportul bucureştean Băneasa noile tipuri de avioane sovietice, printre care „TU-134“, „IL-62“ precum şi „AN-22“, cunoscut sub numele de „Anteu“ care a stîrnit un larg interes la expoziţia aeronautică de la Paris. Pe aeroportul Băneasa vor mai fi prezentate diferite tipuri de elicoptere iar pe lacul Herăstrău vom prezenta o serie de ambarcaţiuni fluviale. în timpul Cit va fi deschisă expoziţia se vor organiza parăzi ale modei, vor rula filme, vor avea Ioc conferinţe tehnice. în încheierea convorbirii noastre, Vladlen Mihailovici Leproşkin a ţinut să adauge printre altele : — Sîntem bucuroşi să-i salutăm pe prietenii români în calitate de oaspeţi ai expoziţiei noastre. ION POPOVICI ÎN CURÎND, LA PAVILIONUL CENTRAL DE EXPOZIŢII DIN BUCUREŞTI EXPOZIŢIA ECONOMIEI U. R.S.S. Se montează racheta „Vostok" UN Înaltul CIVILIZATOR (Urmare din pag. a l-a) cămin cultural, a unui cinematograf, a unei case de naşteri, a unei staţiuni de tractoare, pe locuri unde puţin înainte nu existaseră. Adesea şiruri întregi de imagini noi îmi făceau dificilă reconstituirea celor de dinaintea lor. Imaginea de sat devenise, aş zice peste noapte, un adevărat cartier de clădiri mari şi solide, dominat frumos şi cutezător de castelul de apă. Altă imagine de sat căpătase, de cînd n-o mai văzusem, o înfăţişare evident industrială, plină de vuietul tractoarelor. Apoi am avut posibilitatea de a scrie despre apariţia primelor brutării săteşti, închinînd un romantic cîntec de lebădă arhaicelor cuptoare de lut unde se cocea aromită, pită de ţest. Şi, nu după multă vreme, am rămas uimit de plăcere să vizionez la Lovrin un film pe ecran panoramic. La Bonţida vizitasem dispensarul şi locuinţa medicului sătesc, la Medieşul Aurit am cercetat sutele de fişe ale cititorilor bibliotecii publice, iar la Poiana Mare am avut sentimentul că descopăr cel mai mare sat din ţară... Lectura recentului document al Plenarei C.C. mi-a evocat — e şi firesc acest lucru — drumul lung de peste două decenii al dezvoltării satului românesc, drum pe care şi eu am fost călător, martor şi cronicar, uneori mîhnit de-o întîrziere sau de-o racilă, deseori mîndru şi uimit de-o realitate înflorită ca un vişin într-o prea frumoasă grădină. Îmi amintesc că, prin 1946, la vizitarea celui dinţii centru de maşini şi tractoare, "neavînd încă un punct de reper, mă gîndeam că mecanizarea agriculturii noastre mă va găsi bătrîn, gazetar ieşit la pensie şi somnolent pe-o bancă în Cişmigiu. Sînt încă tînăr şi de mulţi ani m-am obişnuit să văd tractorul şi combina integrate în peisajul rural, ca şi cînd de-o viaţă le-aş fi ştiut acolo. Recentele măsuri preconizate de partid privind sistematizarea localităţilor rurale îmi dau certitudinea că satul românesc contemporan va face în viitorii ani paşi mari şi hotărîţi către acel înalt ţel civilizator care se numeşte urbanizare. Sînt pătruns pînă în adîncul sufletului de energia, forţa creatoare şi hărnicia poporului nostru. Experienţa a dovedit totdeauna că ideile propuse şi înfăţişate întregului popor de către partid, găsesc în naţiunea noastră acel ecou larg şi profund care se exprimă prin unanimitate, prin muncă unită şi plină de entuziasm. SEMICENTENARUL MARII REVOLUŢII SOCIALISTE DIN OCTOMBRIE Expoziţia cărţii sovietice In cadrul Zilelor culturii sovietice, la Librăria Universală din Bucureşti s-a deschis ieri la amiază „Decada cărţii sovietice“. Cu freest prilej, a fost organizată o Expoziţie a cărţii sovietice. La festivitatea de deschidere a luat cuvîntul Dumitru Trancă, director general al Centralei editurilor şi difuzării cărţii din Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, şi I. K. Tomşin, consilier al Ambasadei Uniunii Sovietice. Au fost prezenţi prof. Mihail Roşianu, preşedintele Consiliului general A.R.L.U.S. prof. dr. docent Alexandru Bălăci, vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă şi alţi oameni de artă şi cultură. Au luat parte, de asemenea, A. V. Basov, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. Expoziţia redă preocupările, marea diversitate tematică şi succesele de vîrf ale linei producţii editoriale subordonate dorinţei de a satisface multi,piele cerinţe ale cititorilor. Panouri explicative sugerează cifric traducerile din diferitele domenii ale literaturii ruse şi sovieetice: filozofie, beletristică, literatură ştiinţifică, editate intr-un mare tiraj de editurile din ţara noastră , între 1949 şi 1967, 9506 titluri în 121 401 000 exemplare. Expoziţia cuprinde peste 2500 titluri în două compartimente : cărţi din literatura rusă şi sovietică traduse şi editate la noi şi un al doilea sector ce ilustrează prin cîteva exemple din diverse domenii — ştiinţă, literatură, plastică — producţia editorială sovietică. Cîteva date ne sugerează activitatea de traducere a lucrărilor unor cunoscuţi autori români în limba rusă. Astfel între 1960 şi 1967 au apărut in traducere în librăriile sovietice 260 de titluri de cărţi româneşti. Din literatura rusă clasică expoziţia prezintă ediţiile de mare tiraj ale operelor lui Lev Tolstoi, Maxim Gorki, Cehov şi Dostoievski, cu care cititorii din România au avut prilejul să se intilnească. Pe lingă lucrările unor scriitori ce şi-au cucerit de multă vreme prestigiul mondial, expoziţia cuprinde şi numele autorilor tineri ce bat la porţile consacrării. MONICA SAVULESCU La un stand al expoziţiei Zilele culturii sovietice In holul Bibliotecii regionale din Iaşi a fost deschisă expoziţia „Semicentenarul Marelui Octombrie". Ea cuprinde traduceri in româneşte ale operelor lui Lenin, amintiri despre marele dascăl al proletariatului, publicaţii ce conţin materiale despre evenimentele de mare răsunet. La casele de cultură din Medgidia, Hîrşova şi Macin, precum şi la Casa de cultură a sindicatelor din Tulcea, au fost organizate seri de versuri din lirica rusă şi sovietică, jurnale vorbite şi prezentări de filme sovietice. La Casa prieteniei romăno-sovietice din Constanţa a avut loc o seară muzicală închinată marelui compozitor Piotr Ilici Ceaikovski. Şi în oraşele şi satele regiunii Oltenia au avut loc manifestări prilejuite de acest eveniment : simpozionul „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie “O cotitură radicală în istoria omenirii", organizat la Tg. Cărbuneşti, manifestarea intitulată „Ecoul revoluţiei socialiste din octombrie in lirica popoarelor", care a avut loc la biblioteca din Orlea, raionul Corabia, seara literară „Poeţii cîntă revoluţia", la care au participat cooperatorii din Dăbuleni şi Bechet. La Casa de cultură din Tr. Severin a fost deschisă, de asemenea, expoziţia de fotografii „Drumul deschis de marele octombrie".