România Liberă, octombrie 1967 (Anul 25, nr. 7139-7163)

1967-10-18 / nr. 7152

„România liberă" in RAID ANCHETĂ Ce aţi pus balanţa furajeră ? In articolele : „Cînd aştepţi iarna cu miinile în sîn“ şi „A­­nimalele nu se hrănesc cu... in­dicaţii", publicate în ultimul timp, în ziarul nostru, ne-am referit la măsurile ce se impun pentru crearea tuturor condi­ţiilor ca şi în sezonul rece în sectorul zootehnic să se obţină producţii sporite, iar ritmul de înmulţire a efectivelor să nu fie stînjenit. De fiecare dată, Consiliul Superior al Agricultu­rii ne-a răspuns prompt (sub semnătura directorului general ing. Stelian Dinescu) că, pen­tru remedierea deficienţelor semnalate în ceea ce­­ priveşte recoltarea, transportul, depozi­tarea fînurilor, în silozatul fu­rajelor s-au întreprins acţiuni­le de rigoare. în ultimul timp, în unele re­giuni se face simţită o mai mare preocupare pentru asigu­rarea cu furaje a animalelor, dar sîntem nevoiţi să insistăm şi de astă dată asupra unor ne­ajunsuri. Vom începe cu regiu­nea Bacău care a mai figurat pe itinerarul unui raid anchetă anterior. Aceasta deoarece nu toate consiliile agricole din a­­ceastă regiune au sprijinit con­ducerile unităţilor agricole în organizarea lucrărilor pregăti­toare pentru iernatul animale­lor. Or, de aceasta depinde realizarea indicatorilor de plan în sectorul zootehnic, principa­la obligaţie a organelor agri­cole. In unele cooperative agri­cole din raionul Moineşti se manifestă o condamnabilă lip­să de interes faţă de asigurarea depozitării şi conservării fu­rajelor pentru iarnă. Se pare că tovarăşii din conducerile u­­nităţilor agricole respective n-au învăţat prea mult din ne­cazurile iernii trecute, cînd din cauza lipsei de furaje un mare număr de animale au murit, iar producţia a fost extrem de re­dusă. La această dată, peste 40 la sută din finurile strînse în acest an se află risipite în sto­guri pe toate coclaurile, une­ori la distanţe de 2—3 km de fermele de animale. Ni se spu­ne că finul ar putea fi trans­portat la ferme în cursul ier­nii. Dar această practică este cit se poate de dăunătoare, duce la risipă, la păgubirea a­­vutului obştesc, la o proastă furajare a animalelor. Cu mici excepţii cooperative­le din raioanele Alba şi Sebeş, regiunea Hunedoara, au recol­tat la timp fînurile naturale şi le-au depozitat în apropierea fermelor. Merită să fie amin­tite, din acest punct de vedere, felul în care s-a procedat la cooperativele agricole din Pia­­nu de Jos, Oarda, Tău de Roşia, Săcăşel şi altele. De fapt, une­le exemple asemănătoare se gă­sesc şi în alte raioane, dar bu­nele aprecieri nu pot fi genera­lizate. La ora actuală mai ales în raioanele Haţeg, Ilia şi Brad, sunt cantităţi însemnate de fî­­nuri pe cîmp, deoarece nu s-au luat măsuri operative pentru transportarea lor. Există o slabă preocupare şi pentru însilozări. In tot raionul Sebeş s-au însilozat doar 3 200 tone de furaje, în timp ce la cooperativa din Miercurea s-a însilozat 700 tone de furaje, iar la cooperativa din Gîrbova 550 de tone, vecinii de la Cîlnic n-au însilozat nimic. Se argu­mentează că acţiunea de însilo­­zare din raionul Sebeş s-a ba­zat mai ales pe culturi duble, iar vremea n-a fost prielnică pentru ele. E interesant însă că în raionul Alba — vecin şi cu posibilităţi asemănătoare —■ s-a însilozat o cantitate dublă de furaje. Iniţial, consiliul agricol raio­nal Tg. Mureş şi-a propus să însilozeze circa 65 000 tone de furaje. La începutul lunii oc­tombrie fuseseră însilozate însă doar 12 401 tone. Dacă în unele cooperative precum Panet, Gh. Doja, Crăciuneşti, Band şi al­tele, însilozarea se apropie de sfîrşit, în altele această acţiu­ne nici n-a fost începută. Raidul-anchetă a relevat (pentru a cita oară ?) că mai sînt multe de făcut în coopera­tivele agricole pentru asigura­rea tuturor condiţiilor ca ierna­­rea animalelor să se desfăşoare aşa „cum scrie la carte". Aştep­tăm ca organele de resort din Consiliul Superior al Agricultu­rii şi U.N.C.A.P. să acţioneze mai hotărît pentru rezolvarea acestei importante probleme cu serioase implicaţii de ordin eco­nomic. Raid realizat de C. AZOITI­, I. COJOCARU şi I. DELEANU nr. 7152 — 18.X.1967 — pag. a 2-a Furnaliştii reşiţeni au intrat în cadenţa întregului combinat (Urmare din pag. I) nr. 1, era evident că se va pro­duce o întîrziere. Ochii furna­­liştilor s-au îndreptat deci spre cel de-al doilea agregat aflat în funcţiune. De la aces­ta trebuia smuls deocamdată mai mult metal. S-a acţionat în consecinţă, pe mai multe căi. In primul rînd, s-a trecut la îmbogăţirea materiei prime de încărcare cu un conţinut sporit de fier. Rezultatele nu au întîrziat să se arate, con­­cretizîndu-se într-o cantitate mai mare de fontă pe acelaşi volum de încărcătură. Conco­mitent s-a mers pe creşterea debitului de aer insuflat în furnal, cu consecinţe pozitive asupra scurtării duratei de e­­laborare. Intre timp încep să se facă simţite şi roadele unor studii întreprinse în cadrul ac­ţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Aces­tea priveau în mare măsură sporirea contribuţiei colectivu­lui de la fabrica de aglomera­re, furnizorul direct de mate­rie primă pentru furnale. Prin măsurile aplicate aici, pe tot fluxul tehnologic, furnaliştilor li se îndeplineşte o veche do­rinţă : aglomeratul de minereu începe să ai­be o granulaţie îmbunătăţită, creînd posibili­tatea aplicării cu eficacitate ri­dicată a celorlalte măsuri luate pînă atunci la furnale. Prin reintrarea în producţie şi a furnalului nr. 1, tot ce s-a întreprins la cel de-al doi­lea agregat, este acum aplicat cu mai mult spor. Şi rezulta­tele sunt incomparabil mai bune, fiind vorba de un fur­nal pus la punct. Acţionind în acest mod, restanţa de fontă scade în luna august la 9265 tone, iar în septembrie la 1855 tone. Aşa se explică de ce cu toată realizarea importantă obţinută în septembrie, bilan­ţul pe trei trimestre nu con­semna pentru sectorul furnale nici o depăşire a planului de producţie. Totul continua să fie „înghiţit” de rămînerea in urmă. Furnaliştii reşiţeni, care timp de mai multe luni au lucrat în contul restanţelor de plan, se pot gîndi acum şi la angaja­mentul luat la începutul anu­lui. Prima mie de tone de fon­tă peste plan a şi fost sărbă­torită zilele trecute. Pînă la atingerea obiectivului propus — 6.000 tone peste sarcinile a­­nuale — drumul nu este însă uşor. In întîmpinarea Confe­rinţei Naţionale a partidului strădaniile le sînt înzecite, re­zultatele din ce în ce mai a­­propiate de ţelul propus, tin­­zînd să lucreze încă de la sfîr­­şitul acestui an la nivelul in­dicatorilor prevăzuţi pentru 1968. TUDOR GHEORGHIU P.S. — Anul viitor este pre­văzut să intre în reparaţii ca­pitale şi furnalul nr. 2. Con­ducerea întreprinderii de con­strucţii şi montaje metalurgi­ce din Reşiţa ne-a asigurat că situaţia grea de la primul fur­nal nu se va mai repeta. Mă­surile luate încă de pe acum, în colaborare cu jurnaliştii, vor asigura premiza executării în termen a lucrării planificate. mm!i Hi »SIS % ✓v ţf / > j. t t \ O r .• \\ v •• f Păşunat alpin în Munții Rodnei CRONICĂ ARGEȘEANĂ PENTRU SODA DE LA GOVORA nu sunt bilete DUS—ÎNTORS De la începutul anului și pînă caum, Uzinele sodice Govora nu au înregistrat nici un refuz de calitate, cu toate că produsele de aici călătoresc pe multe meridia­ne ale globului. Ba, dimpo­trivă, în perioada scursă de-a lungul primelor nouă luni prevederile planului de sodă calcinată de calitate „extra“ au fost depăşite cu 6.776 tone, iar la sodă caus­tică de calitatea I şi su­perioară cu 2.419 tone. Ca urmare a măsurilor de organizare ştiinţifică a mun­cii şi producţiei a crescut lună de lună şi sporul de producţie care totalizează peste 1.300 tone în primele trei trimestre. ÎNCĂ UN RECORD A patra conductă forţată — circulară, din beton subţire — a fost terminată pe Ar­geş— aval la microcentrala Albeşti. Vestita brigadă a lui Mihai Cismadi a reuşit de data aceasta, să termine lu­crarea numai in 19 ore, adi­că reducînd cu jumătate timpul folosit de această formaţie de lucru cu cîteva luni în urmă, atunci cînd s-a turnat prima conductă de acest fel din ţară, la Uzina Oeşti. EXPOZIŢIE Expoziţia sculptorului Mi­hai Onofrei deschisă la Pa­latul de Cultură din Piteşti se bucură de o mare afluen­ţă de vizitatori. Cuprinzînd lucrări, în majoritatea lor, din ultimii ani, expoziţia este apreciată ca bogată din punct de vedere tematic. Au reţinut mai cu seamă aten­ţia lucrările : Decebal, Ho­­ria, Goga, Sadoveanu , Ui­mire, Reverie, Muguri, Re­­muşcare, Noaptea. M. IONIŢA Bariere în calea ospitalităţii feroviare (Urmare din pag. I) condiţiile pe care le oferă, că­lătorilor în gara , ploieşteană şi dacă nu cumva sfatul popu­lar din acest oraş consideră, că nu are nici o răspundere în această privinţă. Amânări nejustificate su­feră în unele gări şi rezolva­rea altor probleme de strictă urgenţă. Astfel, deşi trebuia dată în folosinţă clădirea gării Bîrlad, nu este terminată. Fi­nalizarea construcţiilor este prevăzută pentru sfîrşitul anului. Pînă atunci, călătorii sînt invitaţi... să aibă răb­dare. Un mod curios de a se ocu­pa de buna primire a călăto­rilor, demonstrează şi condu­cerea staţiei Suceava, în care sosesc majoritatea turiştilor, care vor să viziteze nordul Moldovei, fapt ce ar trebui să determine măsuri suplimen­tare de ospitalitate. Sala de aşteptare, neprimitoare, nu În­găduie nici cel puţin divertis­mentul ascultării unui pro­gram de radio sau al vizionă­rii unei emisiuni de televizi­une, obişnuit în majoritatea staţiilor. Biroul de informaţii, funcţionează defectuos şi nici nu este de mirare , pe lingă in­formarea telefonică, la ghişeu şi la staţia de radio-amplat­­oare, personalul respectiv mai are şi alte atribuţii: manipu­larea corespondenţei direc­ţiei regionale Suceava a căilor ferate, responsabilitatea celor şase camere oficiale (de ce şase şi cui servesc ?), a case­lor de bagaje. Intre măsurile menţionate ca fiind luate în cadrul Direc­ţiei generale a mişcării din Ministerul Căilor Ferate, un capitol aparte îl ocupă tocmai reorganizarea sistemului de difuzare a informaţiilor. To­tuşi, în numeroase gări, deşi remedierile se puteau face imediat, deficienţele persistă. Gara Suceava, reprezintă doar un exemplu. Spre edificare, adăugăm şi altele: la gara Sinaia nu s-a abandonat încă obiceiul de a se anunţa sosi­rile trenurilor, cind ele au ajuns la peroane, amănunt ce provoacă greutăţi cetăţenilor mai ales că­­trecerea spre li­nii se face printr-un pasaj subteran, necesitînd oarecare timp. Nici în gara Bucureşti, la doi paşi de minister, nu s-au luat măsuri corespunză­toare în privinţa bunei infor­mări a călătorilor. Trenurile care întîrzie, nu sunt întotdea­una anunţate la avizierul din faţa biroului de informaţii (cazul rapidului „Moldova”, în ziua de 3 octombrie) ; sosi­rile în staţii nu sunt cu regu­laritate indicate la linii prin plăcile existente (în aceeaşi zi, acceleratul nr. 212 de la Curtipi, linia a V-a). De ase­menea, difuzoarele din sălile de aşteptare continuă să nu fie folosite, situaţie întîlnită şi în alte gări. Ce rol au aces­te difuzoare ? De ornament ? îndeosebi în sezonul rece, să­lile de aşteptare sunt preferate peroanelor. Normal este ca şi aici, călătorii să fie puşi la curent cu circulaţia trenuri­lor. Omisiuni inadmisibile In ce măsură sunt realmente pregătite pentru actualul se­zon vagoanele de călători ? După cum recunoaşte însăşi conducerea Direcţiei gene­rale a vagoanelor, deşi s-au întreprins numeroase măsuri, lucrurile nu merg peste tot „ca pe roate“,­­fiindcă (cităm) , nu se efectuează pretutindeni şi cu regularitate operaţiunile de curăţenie prevăzute de or­dinele şi instrucţiunile în vi­goare ; o parte din personalul de îngrijire a garniturilor, nu foloseşte integral timpul de lucru ; organele de control nu-şi fac îndeajuns datoria. In această ultimă motivare, mi se pare că rezidă multe din neajunsurile în servirea călă­torilor. Indisciplina profesio­nală de care dau dovadă unele cadre ale C.F.R., găseşte un climat favorabil in inconsis­tenţa preocupărilor gospodă­reşti şi organizatorice ale unor şefi de staţii şi de gar­nituri, chemaţi prin funcţia lor să ia măsuri operative de remediere. Aşa se face, că, de pildă, într-o gară modernă, cum este Braşovul, devine po­sibil ca la trenurile accelera­te să se ataşeze vagoane mur­dare, cu instalaţii defecte, că pe unele linii secundare (de exemplu, cele din regionala Iaşi) o bună parte dintre va­goane să se afle într-o aseme­nea stare, încît au nevoie de reparaţii la geamuri, uşi, mo­bilier. Credem că exemplele date ajung, pentru a justifica din partea ministerului de resort un control exigent, în stare să ducă efectiv la instaurarea in fiecare unitate a solicitudinii şi respectului faţă de cerinţele oamenilor, atitudini obliga­torii unei instituţii, care vine în contact cu un public ex­trem de larg. C. PREDA N. SARAM8EI P. LAMPERT M. BERAM Abonamentul cinematografic şcolar întreprinderea cinematogra­fică a oraşului Bucureşti a în­fiinţat abonam­entul cinemato­grafic şcolar destinat să facili­teze elevilor iubitori de film vizionarea acelor filme reco­mandate anume lor la cinema­tografele care le programează Procurarea acestui abonament va putea să se facă la orice ci­nematograf sau la difuzorii vo­luntari din şcoli. Posesorii abonamentului au avantajul priorităţii la procu­rarea biletelor, de a viziona la­ preţul de 1 lau oricare, din fil­mele incluse în lista anunţată săptămînal în presă sau prin a­­fișaj, precum și de a participa gratuit la tragerile trimestriale dotate cu premii. Marele pavilion din vecinăta­tea Casei Scînteii a devenit de cltăva vreme un adevărat fur­nicar. Aici au sosit mari canti­tăţi de exponate iar numeroşi specialişti şi decoratori lucrea­ză de zor la montarea lor. Se a­­menajează Expoziţia economiei U.R.S.S. care se va inaugura la data de 21 octombrie, urmînd să stea la dispoziţia vizitatori­lor timp de 20 de zile. Pe un spaţiu acoperit de 14.800 m.p. şi pe o suprafaţă deschisă de a­­proape 7 000 metri pătraţi — cit va cuprinde această expoziţie — se vor prezenta circa 12 000 de exponate. — Expoziţia noastră — ne-a spus VLADLEN MIHAILOVICI LEPIOŞKIN, adjunctul şefului Direcţiei expoziţiilor sovietice în străinătate şi directorul expo­ziţiei de la Bucureşti , va fi cea mai mare manifestare de acest gen organizată de Uniu­nea Sovietică în anul curent peste hotare, întrecînd în su­prafaţă Pavilionul sovietic de la Expoziţia internaţională de la Montreal. — Ce ne puteţi spune despre exponatele prezentate în cadrul expoziţiei de la Bucureşti ? — Este greu să vorbesc în cî­­teva cuvinte despre numeroase exponate pe care le vom pre­zenta aici. Voi încerca totuşi să fac o sumară prezentare a ex­poziţiei sovietice care-şi propu­ne să înfăţişeze succesele eco­nomiei, ştiinţei şi tehnicii U.R.S.S. în răstimpul care a tre­cut de la întemeierea statului sovietic. Vizitatorii vor avea prilejul să aprecieze o gamă foarte largă de exponate înce­­pînd de la jucăriile pentru co­pil, pînă la rachetele cosmice, de la aparatele de radio micro­­miniaturizate pînă la autoca­mionul basculant cu o capacita­te de 40 de tone, de la raţia ali­mentară a cosmonautului pînă la staţia ştiinţifică „Proton“, de la articole de artizanat şi de îmbrăcăminte pînă la tehnica laserelor, de la vestitele blănuri ruseşti pînă la creaţiile con­structorilor sovietici de avioa­ne, de la industria textilă şi po­ligrafică pînă la automobile şi tractoare, de la aparatele elec­trice de uz casnic pînă la te­levizoarele în culori, precum şi multe altele. Expoziţia va pri­lejui, după cum este şi firesc, un amplu schimb de experienţă cu 11­ealiştii români, un mijloc im­­po­tant de informare asupra sta­diului actual de dezvoltare a e­­conomiei U.R.S.S. în scopul dez­voltării şi diversificării în con­tinuare a schimburilor comer­ciale sovieto-române. — Ce manifestări vor fi orga­nizate cu prilejul expoziţiei ? — In perioada 3—12 noiem­brie expoziţia noastră şi-a pro­pus să prezinte pe „viu“ la Ae­roportul bucureştean Băneasa noile tipuri de avioane sovieti­ce, printre care „TU-134“, „IL-62“ precum şi „AN-22“, cu­noscut sub numele de „Anteu“ care a stîrnit un larg interes la expoziţia aeronautică de la Pa­ris. Pe aeroportul Băneasa vor mai fi prezentate diferite ti­puri de elicoptere iar pe lacul Herăstrău vom prezenta o serie de ambarcaţiuni fluviale. în timpul Cit va fi deschisă expozi­ţia se vor organiza parăzi ale mo­dei, vor rula filme, vor avea Ioc conferinţe tehnice. în încheierea convorbirii noa­stre, Vladlen Mihailovici Le­­proşkin a ţinut să adauge prin­tre altele : — Sîntem bucuroşi să-i salu­tăm pe prietenii români în ca­litate de oaspeţi ai expoziţiei noastre. ION POPOVICI ÎN CURÎND, LA PAVILIONUL CENTRAL DE EXPOZIŢII DIN BUCUREŞTI EXPOZIŢIA ECONOMIEI U. R.S.S. Se montează racheta „Vostok" UN Înalt­u­l CIVILIZATOR (Urmare din pag. a l-a) cămin cultural, a unui cine­matograf, a unei case de naşteri, a unei staţiuni de tractoare, pe locuri unde puţin înainte nu existaseră. Adesea şiruri întregi de imagini noi îmi făceau difi­cilă reconstituirea celor de dinaintea lor. Imaginea de sat devenise, aş zice peste noapte, un adevărat cartier de clădiri mari şi solide, do­minat frumos şi cutezător de castelul de apă. Altă imagine de sat căpătase, de cînd n-o mai văzusem, o înfăţişare evident industria­lă, plină de vuietul tractoa­relor. Apoi am avut posibi­litatea de a scrie despre apariţia primelor brutării săteşti, închinînd un roman­tic cîntec de lebădă arhai­celor cuptoare de lut unde se cocea aromită, pită de ţest. Şi, nu după multă vreme, am rămas uimit de plăcere să vizionez la Lo­­vrin un film pe ecran pano­ramic. La Bonţida vizita­sem dispensarul şi locuinţa medicului sătesc, la Medie­­şul Aurit am cercetat su­tele de fişe ale cititorilor bibliotecii publice, iar la Poiana Mare am avut senti­mentul că descopăr cel mai mare sat din ţară... Lectura recentului docu­ment al Plenarei C.C. mi-a evocat — e şi firesc acest lucru — drumul lung de peste două decenii al dez­voltării satului românesc, drum pe care şi eu am fost călător, martor şi cronicar, uneori mîhnit de-o întîr­­ziere sau de-o racilă, dese­ori mîndru şi uimit de-o realitate înflorită ca un vi­şin într-o prea frumoasă grădină. Îmi amintesc că, prin 1946, la vizitarea celui dinţii centru de maşini şi tractoare, "neavînd încă un punct de reper, mă gîndeam că mecanizarea agriculturii noastre mă va găsi bătrîn, gazetar ieşit la pensie şi somnolent pe-o bancă în Cişmigiu. Sînt încă tînăr şi de mulţi ani m-am obişnuit să văd tractorul şi combina integrate în peisajul rural, ca şi cînd de-o viaţă le-aş fi ştiut acolo. Recentele măsuri preconi­zate de partid privind siste­matizarea localităţilor rurale îmi dau certitudinea că sa­tul românesc contemporan va face în viitorii ani paşi mari şi hotărîţi către acel înalt ţel civilizator care se numeşte urbanizare. Sînt pătruns pînă în adîncul su­fletului de energia, forţa creatoare şi hărnicia po­porului nostru. Experienţa a dovedit totdeauna că ideile propuse şi înfăţişate întregului popor de către partid, găsesc în naţiunea noastră acel ecou larg şi profund care se exprimă prin unanimitate, prin mun­că unită şi plină de entu­ziasm. SEMICENTENARUL MARII REVOLUŢII SOCIALISTE DIN OCTOMBRIE Expoziţia cărţii sovietice In cadrul Zile­lor culturii sovie­tice, la Librăria Universală din Bucureşti s-a des­chis ieri la amia­ză „Decada cărţii sovietice“. Cu fr­eest prilej, a fost organizată o Ex­poziţie a cărţii sovietice. La festivitatea de deschidere a luat cuvîntul Du­mitru Trancă, di­rector general al Centralei edituri­lor şi difuzării cărţii din Comi­tetul de Stat pen­tru Cultură şi Ar­tă, şi I. K. Tom­­şin, consilier al Ambasadei Uniu­nii Sovietice. Au fost prezenţi prof. Mihail Ro­­şianu, preşedin­tele Consiliului general A.R.L.U.S. prof. dr. docent Alexandru Bălăci, vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cul­tură şi Artă şi alţi oameni de ar­tă şi cultură. Au luat parte, de ase­menea, A. V. Ba­sov, ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, şi membri ai amba­sadei. Expoziţia redă preocupările, ma­rea diversitate te­matică şi succese­le de vîrf ale li­nei producţii edi­toriale subordo­nate dorinţei de a satisface multi,­piele cerinţe ale cititorilor. Panouri expli­cative sugerează cifric traducerile din diferitele do­menii ale litera­turii ruse şi so­­vieetice: filozofie, beletristică, lite­ratură ştiinţifică, editate intr-un ma­re tiraj de edituri­le din ţara noas­tră , între 1949 şi 1967, 9506 titluri în 121 401 000 e­­xemplare. Expoziţia cu­prinde peste 2500 titluri în două com­partimente : cărţi din literatura rusă şi sovietică tra­duse şi edita­te la noi şi un al doilea sector ce ilustrează prin cîteva exemple din diverse dome­nii — ştiinţă, li­teratură, plastică — producţia edi­torială sovietică. Cîteva date ne sugerează activi­tatea de traduce­re a lucrărilor u­­nor cunoscuţi au­tori români în limba rusă. Ast­fel între 1960­­ şi 1967 au apărut in traducere în li­brăriile sovietice 260 de titluri de cărţi româneşti. Din literatura ru­să clasică expozi­ţia prezintă edi­ţiile de mare tiraj ale operelor lui Lev Tolstoi, Ma­xim Gorki, Cehov şi Dostoievski, cu care cititorii din România au avut prilejul să se in­­tilnească. Pe lin­gă lucrările unor scriitori ce şi-au cucerit de multă vreme prestigiul mondial, expozi­ţia cuprinde şi numele autorilor tineri ce bat la porţile consacră­rii. MONICA SAVULESCU La un stand al expoziţiei Zilele culturii sovietice In holul Biblio­tecii regionale din Iaşi a fost deschisă expoziţia „Semi­centenarul Mare­lui Octombrie". Ea cuprinde traduceri in româneşte ale operelor lui Le­nin, amintiri des­pre marele dascăl al proletariatului, publicaţii ce con­ţin materiale des­pre evenimentele de mare răsunet. La casele de cul­tură din Medgidia, Hîrşova şi Macin, precum şi la Casa de cultură a sindi­catelor din Tulcea, au fost organizate seri de versuri din lirica rusă şi so­vietică, jurnale vorbite şi prezen­tări de filme sovie­tice. La Casa prie­teniei romăno-so­­vietice din Con­stanţa a avut loc o seară muzicală în­chinată marelui compozitor Piotr Ilici Ceaikovski. Şi în oraşele şi satele regiunii Ol­tenia au avut loc manifestări prile­juite de acest eve­niment : simpozio­nul „Marea Revo­luţie Socialistă din Octombrie “O co­titură radicală în istoria omenirii", organizat la Tg. Cărbuneşti, mani­festarea intitulată „Ecoul revoluţiei socialiste din oc­tombrie in lirica popoarelor", care a avut loc la biblio­teca din Orlea, ra­ionul Corabia, sea­ra literară „Poeţii cîntă revoluţia", la care au participat cooperatorii din Dăbuleni şi Be­chet. La Casa de cultură din Tr. Se­verin a fost deschi­să, de asemenea, expoziţia de foto­grafii „Drumul deschis de marele octombrie".

Next