România Liberă, februarie 1968 (Anul 26, nr. 7242-7266)

1968-02-14 / nr. 7253

Anul XXVI — nr. 7253 • Miercuri 14 februarie 1968 • 4 IonB Tani RECEPȚIA LUCRĂRILOR nu trebuie să rămînă o simplă formalitate „Scopul recepţiei este de a asigura primirea de către beneficiari a lucrărilor de construcții-montaj complet terminate, de bună calitate, executate conform documentaţiei tehnice aprobate...“ Aşa începe articolul 3 din instrucţiunile pentru aplicarea­ H.C.M. nr. 1003 din 16 decembrie 1964 privind recepţia lucrărilor de construcţii-montaj în secto­rul socialist. Aceasta este deci, cu alte cuvinte, „litera legii". Cu atît mai mult surprinde faptul că, adesea, la recepţia lucrărilor spiritul acestei legi este încălcat de practica aşa ziselor „bune relaţii" clădite pe concesii reciproce. In aceste condiţii nu este de mirare că problema recepţiei lucrărilor este, în momentul de faţă, un adevărat „sac fără fund" din care ancheta de faţă îşi propune să scoată la iveală cîteva din principalele deficienţe. In urma controalelor efec­tuate de către organele spe­cializate la obiectivele indus­triale şi la construcţiile de locuinţe recepţionate în ulti­mii doi ani s-a constatat că deşi se admite recepţia pro­vizorie numai a unor lucrări cu deficienţe şi lipsuri de mică importanţă, în marea ma­joritate a cazurilor prevede­rea nu este respectată. Sunt frecvente situaţiile cînd sunt date în exploatare lucrări ne­terminate cu deficienţe im­portante de execuţie şi fără să aibă asigurate condiţiile in­dispensabile normalei folo­siri. Aşa este cazul a circa 40 de obiecte aparţinînd Combinatului de îngrăşămin­te azotoase Tg. Mureş, la care în timpul recepţiei une­le lucrări nu erau nici măcar executate (!) şi a unor obiecte de la Combinatul chimic Cra­iova, C.I.L.­Piteşti, Combina­tul de îngrăşăminte azotoase Tr. Măgurele etc. Cît priveşte apartamentele a devenit ceva obişnuit să fie recepţionate nu numai fără lifturi, dar şi fără apă sau încălzire ! Pentru remedierea deficien­ţelor constatate la recepţie se stabilesc de comun acord de către beneficiar şi executant termene. Dar... Adeseori a­­ceastă remediere se face cu întîrziere de luni de zile faţă de termenele stabilite (obiec­te de la C.I.L.-Piteşti, Com­binatul petrochimic Ploieşti, Fabrica de încălţăminte „Pro­gresul" Bucureşti etc.) sau nu se mai face de loc. Şi aşa se ajunge în situaţia ca la re­cepţia definitivă obiectele să fie tot neterminate.. Se mai respectă, astfel, „litera legii“ în ceea ce priveşte scopul re­cepţiei ? Pentru a evita asemenea cazuri, instrucţiunile prevăd că pe baza procesului verbal de recepție provizorie benefi­ciarul are obligaţia fermă să retragă din contul executan­tului de la Banca de Investi­ţii contravaloarea lucrărilor ce trebuie refăcute, sumă care se va restitui după re­mediere iar pentru orice în­tîrziere beneficiarul are drep­tul la penalizări. Or, nici această prevedere nu este respectată deoarece... începe să acţioneze legea „bunelor relaţii“. Atît titularii de investiţii cît şi organiza­ţiile de construcţii neglijează voit instrumentele puse la dispoziţie de normele legale care cer sancţionarea recipro­că în cazul nerespectării clau­zelor contractului de antre­priză. De ce ? Răspunsurile, uneori ambiguie, alteori de­zarmant de sincere, din par­tea ambelor părţi sunt ace­leaşi : „Ce să facem, tot cu ei o să lucrăm“, sau „Nu se face, trebuie să păstrăm între noi relaţii de colaborare“. Ce fel de „relaţii de cola­borare" sunt acestea pe sea­ma bugetului statului ? Ca să nu mai vorbim că recep­ţia durează luni de zile , deşi se constată existenţa unor lu­crări neterminate recepţia nu se amînă, cum ar fi normal, pe considerentul, greşit, că activitatea comisiei poate con­tinua paralel cu execuţia (!). De asemenea, foarte rar se prinde în procesul verbal al recepţiei partea de vină a proiectantului (de ce să-l „su­părăm" cumva ?). Acesta de multe ori nu ia parte la re­cepţie, fie că nu este chemat, fie că nu poate veni. In aceste condiţii recepţia se desfăşoară în prezenţa celor doi reprezentanţi ai beneficia­rului şi al constructorului, care bineînţeles se menajează şi se înţeleg reciproc. De fapt considerăm că aici este unul din punctele cheie în meca­nismul recepţiei. Ce caută oare constructorul în comisia de recepţie a lucrărilor execu­tate de el ? Oare elevul sau studentul face parte din comi­sie la propriul său examen ? Nu, hotărît că nu. Prezent, în comisie, cu drept de vot (? !) Ing. C. VRINCEANU (Continuare în pag. a 2-a) Instalaţiile Uzinei chimice din Piteşti au atins parame­trii şi capacitatea proiectată cu 8 luni înaintea termene­lor. Executarea reviziilor şi reparaţiilor la timp, îmbună­tăţirea asistenţei tehnice în toate schimburile precum şi modernizarea unor tehno­logii de fabricaţie sunt prin­cipalii factori care au contri­buit la acest succes, în cli­şeu : Vedere de noapte a Fabricii de negru de fum. Istorii vechi şi noi la umbra Petricicăi N­inge ca intr-o baladă fantastică. Sui pe Coz­­la. O veveriţă roşcată clatină vîrful unui arc de pin. Sub ochii mei se desfă­şoară panoramic oraşul. L­a casa memorială ,,Ca­­listrat Hogaş“ ajung cu un grup de pionieri. Doamna Sidonia, fiica scrii­torului, ne arată obiecte a­­parţinînd omului care, cu­­treerind Munţi­i Neamţului, i-a înţeles şi descris cu pană de geniu... Micuţii vizitatori stăpîniţi de o vie curiozitate şi uimire în faţa celor cîteva lucruri aparţinîn­d neobositu­lui pelerin, întreabă, ascultă, din nou întreabă: Cu certitu­dine, la vară în vacanţa lor cea mare, vor reface drumul peste un pîrîu alb şi unul al­bastru, pe nişte serpentine mirifice şi primejdioase, sus către Cumpăna Lumilor. Acolo, codrii deşi destramă somnul pămîntului. Norii iau aripi de vulturi, planetele Îşi taie orbite în adine, a­rheologul Constantin ZA Mătase îmi vorbeşte despre nivelele civili­zaţiei străvechi pe care le confirmă piesele descoperite de Bîtca Doamnei. Vizitez Muzeul şi nu ştiu cum, sân­gele meu fredonează un ră­sărit îndepărtat — îi înţeleg pe ai noştri ctitorind o ce­tate : Petrodava. Ii văd a­­dunîndu-se la nunţi cu oas­peţi aleşi, tot unul şi unul, cu voinici voinici arătîn­­du-se la Masa cea Mare pe cai albi înaripaţi. Se desfac ploştile, încep oraţiile. Pe urmă se nasc pruncii, se a­­dună oamenii la cumetrii. Din încăperile sumbre, săr­bătoarea se mută pe alte coordonate istorice în săli somptuoase, împodobite cu oglinzi şi candelabre. Chi­­miştii de la Săvineşti îşi des­­tăinuie miracolul îndeletni­cirii lor. Constantin Mătase are tîmplele argintate şi suflet de poet. L-am ghicit cu ani în urmă, urmărindu-i modu­laţiile graiului şi ale slove­lor. Ordinele şi medaliile strălucind la reverul acestui veteran al culturii istorice semnifică preţuirea pe care societatea noastră o acordă omului de ştiinţă, neobosita­ GEORGE CHIRILA (Continuare în pag. a 2-a) Superbele zăpezi Octav Pancu-Iaşi »-nu s-a numărat printre eve­­­v­nimente. Un cotidian i-a a- ’ acordat numai trei rân­duri şi jumătate, între o casetă anunţând, rezultatele Loto şi un micro-cursiv despre deschide­rea unui han pe o şosea pur­­tînd un indicativ de radioemiţă­­tor. In ceea ce mă priveşte, am aflat de la un amic mare ama­tor de enormităţi. De data aceas­ta, amicul mi-a anunţat cam aşa situaţia în care se găsea în urma recomandării medicului de a-şi oferi cîteva săptămîni de linişte deplină: — „Acasă nu pot să stau din pricina televi­zorului conectat la curentul de înaltă tensiune de la Grenoble, m-aşi duce la Predeal sau la Sinaia dar mi-e teamă de lar­ma pîrtiilor indigene; nu-mi mai rămîne decât soluţia de a mă muta intr-un amfiteatru universitar“... Astfel am luat cunoştinţă de faptul că a înce­put vacanţa studenţească. Acum, cînd apar aceste rânduri, aceeaşi vacanţă e pe sfârşite şi, probabil, s-a dat la cules o ştire în acest sens, tot de trei rânduri, care urmează să se pu­blice între noul traseu al auto­buzului 40 şi anunţul suspendă­rii unui spectacol din pricina guturaiului protagonistei. Zău că merită mai mult va­canţa studenţească. Mai întâi, meritau un sincer bravo ! eroii severei confrun­tări cu propriile cunoştinţe şi cu exigenţa profesorilor, con­fruntare care a fost sesiunea de iarnă a examenelor. Intr-un cafe-bar am tras cu urechea la o discuţie risipind cu dărnicie măgulitoare adjectivele la adresa unei grupe de studenţi de la Construcţii, care şi-au trecut toate examenele cu note stîrnind îndreptăţite invidii. Mai mult ca sigur că nu era vorba despre un caz singular. N-avea cum această sesiune să nu semene cu altele sau cu toa­te cite ne-au obişnuit cu con­semnarea unei pofte de învăţă­tură presupunând nu numai conştiinţă, ci şi un foarte sus­ţinut efort. Mai merita, cred eu, acelaşi bravo­­ modul cum a fost orga­nizată actuala vacanţă. Se folo­seşte de mult expresia „odihnă activă“, de mult toată lumea înţelege prin ea unul şi acelaşi lucru, dar dacă e să nu ocolim adevărul, ani şi ani în şir, în practica vacanţelor, recreaţia (Continuare în pag. a 2-a) UNA PE ZI de MATTY — Formidabil! Dacă n-aş şti precis că vii din Piaţa Unirii, aş jura c-ai fost şi tu în Drumul Taberei. / /Nu plătesc şi... vă salut! A­m primit la re­­dacţie nume­roase scrisori pe marginea artico­lului nostru intitu­lat : „Cine plăteşte prejudiciile cauzate de vînzarea unor au­toturisme ?“ Cei mai mulţi cititori îşi exprimă părerea că aceste pagube din vistieria statului tre­buie să fie suportate de către „benefi­ciari", adică de către cei care au achizi­ţionat la preţuri de­rizorii aceste maşini Numai comisia re-Cum nu se recuperează prejudiciile cauzate prin vînzarea unor autoturisme gională pentru eva­luarea autoturisme­lor (preşedinte, in­giner TRAIAN TO­­DORUŢ) tace chitic ! Cu toate invitaţiile noastre repetate de a fi nominalizaţi vi­novaţii care au favo­rizat această situaţie de-a dreptul intole­rabilă, nu şi-a găsit încă timp să ne răs­pundă la criticile a­­dresate. Se pare că „musca de pe căciula“ celor vizaţi, îi împiedică să iasă din această stare de extremă ti­miditate. Să sperăm totuşi că — pînă la urmă — ne vor onora cu un punct de ve­dere autorizat, pen­tru a şti şi noi cine anume a dres cu ati­­ta abilitate... busuio­cul, aducind numai plnă acum In Bucu­­ ­­­ reşti (după experti­zele efectuate pînă în prezent) un prejudi­ciu de peste o jumă­tate de milion din vînzarea acestor au­toturisme. Pînă a­­tunci, continuăm să informăm opinia pu­blică despre felul cum se recuperează (sau nu se recuperează) a­­ceastă sumă, subli­niem, provizorie. Am făcut din nou ieri o vizită la O.C.L DUMITRU TABACU (Continuare In pag. a 3-a) f­fSkffiSiff alllllllllBN­ IlUui U­lfiffMif­fmaBWm 8* ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! mmtillHHISIl­i HiSsmamss In pag. a 3-a: 0c^IQ% o Q^O | %OBLE^ Corespondentă specială prin telex de la Grenoble Foto : ION POPOVICI Primii vestitori ai primăverii au început să se... vîndă ieri la magazinul „Eva" , mărţişoare, care la 1 martie vor fi dăruite celor dragi Şedinţa Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România In ziua de 13 februarie 1968, la Palatul Republicii, a avut loc şedinţa Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedin­tele Consiliului de Stat. Au luat parte tovarăşii Con­stanţa Crăciun şi Ştefan Pe­terfi, vicepreşedinţi ai Con­siliului de Stat, Constantin Stătescu, secretarul Consiliu­lui de Stat, şi Anton Breiten­­hofer, Ion Cosma, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Suzana Gâdea, Nicolae Hudi­­ţeanu, Athanase Joja, Ion Popescu-Puţuri, Cristofor Si­­mionescu, Gheorghe Stoica, Ludovic Takacs şi Iacob Te­­clu, membri ai Consiliului de Stat. Consiliul a examinat pro­iectele de legi pe care urmea­ză să le prezinte Marii Adu­nări Naţionale. Astfel, a fost discutat pro­iectul de lege pentru modifi­carea unor articole din Con­stituţie, precum şi proiectul de lege privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. In urma discuţiilor ce au avut loc, Consiliul de Stat a hotărît ca aceste proiecte de legi să fie supuse dezbaterii Marii Adunări Naţionale. PREZENTAREA SCRISORILOR DE ACREDITARE PREŞEDINTELUI DE STAT DE CĂTRE E R. P. POLONE La 13 februarie a.c., preşe­dintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit pe amba­sadorul extraordinar şi pleni­potenţiar al Republicii Popu­lare Polone la București, Ja­­romir Ocheduszko, în legătură cu prezentarea scrisorilor de acreditare. (In pag. 3-a, cuvîn­­tările rostite). Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe tovarăşul V. Koucky In zilele de 12 şi 13 fe­bruarie, tovarăşul V. Koucky, secretar al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist din Cehoslovacia, a făcut o vizită de prietenie în ţara noastră, la invitaţia C.C. al P.C.R. Marţi dimineaţa, oaspetele a fost primit de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., îm­preună cu tovarăşii Paul Ni­­culescu-Mizil, membru al Co­mitetului Executiv, al Prezi­diului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R. şi Mihai Dalea, secretar al C.C. al P.C.R. La primire au participat dr. Cesimir Cisar, ambasadorul R.S. Cehoslovace la Bucureşti şi J. Sedivy, adjunct al şefului secţiei internaţionale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia. In timpul şederii în Româ­nia tovarăşul V. Koucky a a­­vut convorbiri cu tovarăşii Paul Niculescu-Mizil şi Mihai Dalea. La convorbiri au par­ticipat tovarăşii Vasile Vlad, şeful secţiei relaţiilor externe a C.C. al P.C.R, dr. Cesimir Cisar, ambasadorul R.S. Ceho­slovace la Bucureşti, J. Sedivy, adjunct al şefului secţiei inter­naţionale a C.C. al P.C. din Cehoslovacia şi E. Uivary, ac­tivist la secţia internaţională a C.C. al P.G. din Ceho­slovacia. In cursul întîlnirilor, care s-au desfăşurat într-o atmos­feră caldă, tovărăşească, s-a făcut un schimb de păreri asu­pra dezvoltării relaţiilor de prietenie dintre cele două partide şi state, precum şi a­­supra unor probleme actuale ale mişcării comuniste şi mun­citoreşti internaţionale. ★ Marţi după amiază tovară­şul V. Koucky s-a înapoiat la Praga. Plecarea tovarăşului Franz Muhri preşedintele Partidului Comunist din Austria Marţi dimineaţa a părăsit Capitala tovarăşul Franz Muhri, preşedintele Partidului Comunist din Austria, care, la invitaţia C.C. al P.C.R. a făcut o vizită prietenească în ţara noastră. La plecare, pe aeroportul Băneasa, oaspetele a fost sa­lutat de tovarăşii Nicolae Ceaușescu, secretar general al Comitetului Central al Parti­dului Comunist Român, Manea Mănescu, membru supleant al Comitetului Executiv, secre­tar al C.C. al P.C.R., de acti­vişti de partid. (Agerpres). Un proiect de rezoluţie cu privire la „interzicerea înarmării Japoniei cu arme nucleare“ TOKIO 13 (Agerpres). — Partidele comunist, socialist şi Komeito au prezentat Ca­merei Superioare a Parla­mentului un proiect de rezo­luţie cu privire la „interzice­rea înarmării Japoniei cu arme nucleare“. Acest proiect poartă semnătura a 157 de de­putaţi ai parlamentului. Semnatarii documentului propun ca Japonia să declare solemn că nu va achiziţiona, experimenta, produce sau sto­ca, arme nucleare. După cum s-a anunţat la Tokio, Consiliul japonez pen­tru interzicerea armelor nu­cleare s-a pronunţat în spriji­nul proiectului de rezoluţie al partidelor de opoziţie, subli­niind într-o declaraţie că va organiza o campanie în acest sens. Mărturisirile căpitanului navei — spion „Pueblo" PHENIAN 13 (Agerpres). — După cum transmite Agenţia Centrală Telegrafică Coreea­nă, Lloyd Mark Bucher, căpi­tanul navei-spion „Pueblo“, capturată la 23 ianuarie în apele teritoriale ale R.P.D. Co­reene, a dat noi amănunte privind activitatea desfăşura­tă de această navă. Bucher a declarat că „pe noi ne intere­sa în mod deosebit obiective­le militare dispuse pe litoralul R.P.D. Coreene“. „Intenţionam să acţionez în apropierea por­tului Chongj­in pentru a culege informaţii despre comunicaţii­le maritime şi pentru obser­varea noilor instalaţii radar ale Armatei Populare Coree­ne“, a spus el. După ce a prezentat în mod amănunţit activitatea desfăşu­rată de navă, căpitanul Bu­cher a subliniat că îşi dă sea­ma pe deplin de toată gravita­tea pedepsei pentru activita­tea de spionaj. „Totuşi, regret profund crima mea şi sper că guvernul R.P.D. Coreene şi poporul coreean mă vor ierta pe mine şi echipajul meu şi ne vor lăsa să ne întoarcem în patrie“, a declarat el. Agenţia A.C.T.C. anunţă că, în dimineaţa zilei de 13 fe­bruarie, 10 militari aparţinînd forţelor armate americane au atacat un post de frontie­ră al R.P.D. Coreene, situat la sud de Kaesong, în secto­rul vestic al liniei de demar­caţie. Unităţile de pază a graniţei ale Armatei Popu­lare a R.P.D. Coreene au ani­hilat imediat această acţiune. In pag. a IV-a. VIETNAMUL DE SUD Luptele continuă la Saigon, Hue si Khe Sanh Răsfoind presa străină Compensaţiile din nou la ordinea zilei

Next