România Liberă, septembrie 1969 (Anul 27, nr. 7735-7759)

1969-09-11 / nr. 7743

„Románia liberă" nr. 7743 ~ 11.IX. 1969 — pag. a 2-a { 4 L——M□ Lucrarea n-a făcut-o. Banii i-a luat insă. lyrin luna augtest — ne h* scrie cititorul NICO-I LAE CRĂCIUN din Bucureşti, m-am dus la coo­­perativa­ ceasornicarie din str. Smîrdan, solicitînd cu­răţirea unui ceas. Acesta a fost repartizat lucrătorului Radu Stroe. Am achitat pen­tru lucrare suma de 47 de lei, iar la data indicată l-am ridicat, bucurîndu-mă de promptitudinea cu care am fost servit. Bucuria mi-a fo­st insă de scurtă durată. Căci, după două zile, am ob­servat că ceasul funcţionea­ză tot atît de prost ca şi îna­inte de „curăţire“, tremai­­avind încredere în prima unitate, am arătat ceasul unui specialist de la coope­rativa din Calea Victoriei, care posedă şi regioscop. A­­cesta a stabilit, spre marea mea nedumerire, că... ceasul trebuie neapărat curăţat. Am mai consultat alte patru uni­tăţi. Toate mi-au dat acelaşi răspuns. Constatările ace­stea m-au determinat să semnalez cazul conducerii cooperativei „Artă şi preci­zie“. Am luat parte şi la cer­cetările întreprinse, cerce­tări in care s-a stabilit că alariatul unităţii din .imir­, dan — Radu Stroe — nu a curăţat ceasul, deşi eu plă­tisem anticipat această lu­crare. Banii încasaţi — mo­tivează el — reprezintă va­loarea unei piese care a fost '­nlocuită. Bineînţeles că nu l-a crezut nimeni, dar pagu­ba tot eu am suportat-o. Deşi, logic, ar fi trebuit să se intîmple invers Cînd lupul este paznic roaznicul Petre Isar des­l-'pre care e vorba in­­ cele ce urmează — ne scriu nu de mult UN GRUP DE LOCUITORI din comuna Vînătorii Mici, judeţul Ilfov, — nu păzeşte nici un fel de turmă. Conducerea coopera­tivei noastre agricole i-a dat în seamă unele tarlale cu recolte. Dar, la fel ca în ■ istorioara cu lupul care a fost pus paznic la oi, Petre Isar fură din recolta aflată in paza sa. Fură el şi-i lasă şi pe alţii să fure. Sub pri­virile sale ,,vigilente“ — nu cumva să fie prinşi de un organ de control — răufăcă­torii care nestingheriţi lu­cerna, îşi aduc vitele şi le priponesc în recoltă. Păgubeşte cooperativa, în schimb, paznicului nostru ii cresc veniturile , fiind răs­plătit din belşug de cei care îşi însuşesc în acest fel mun­ca celorlalţi cooperatori. Pe deasupra, îi mai plăteşte şi cooperativa cu un număr fix de zile muncă, pentru „pa­za“ pe care o face. Cercetind faptele semna­late, Uniunea judeţeană a cooperativelor agricole de producţie Ilfov ne comuni­că „...s-a constatat că in­tr-adevăr paznicul Petre Isar a furat lucerna din tarlaua cooperativei şi a vindut-o. Pentru aceasta a fost scos din muncă şi de­mascat ca element necin­stit“. Să sperăm că măsurile U.J.C.A.P. Ilfov nu se vor opri aici şi că făptaşul va fi obligat să restituie (valoric) cooperativei furajele furate. Combustibil care se volatilizează în drum spre destinatar epozitul de combustibil­­ ) nr. 52 din Capitală.. In­­■*—­ curcat cu 2 000 kg de lemne și 3 000 kg de cărbuni, autocamionul con­dus de şoferul Anghel Mân­drea porneşte spre destinata­rul R. Irodel din str. Pascal nr. 25. In drum, maşina face un scurt popas. Un popas de numai cîteva minute, dar îndestulător pentru­ cără­uşii Anghel Zamfir şi Ion Duică spre a-şi de­pozita într-un punct al trase­ului, dinainte fixat probabil, cîteva „provizii personale" din cantitatea transportată Lipsa fiind evidentă, cu aju­torul unui decimal beneficia­rul o stabileşte în mod exact. Valoarea prejudiciului:­­340 kg lemne şi 330 kg cărbuni. El anunţă imediat pe şeful depozitului, care-i promite acoperirea diferenţei consta­tate. Deşi omul a fost despă­gubit, cele întîmplate au suscitat vii discuţii şi comen­tarii. „Dacă fiecare ar dispune de un cîntar , ne-a scris, bunăoară, cititorul I. GEOR­­GESCU, martor­ul păţaniei de mai sus, I.C.S. Combus­tibilul s-ar convinge că prac­tica celor doi cărăuşi e des­tul de uzuală. Şi poate şi a altora". Faptele semnalate constitu­ind o abatere gravă de la co­rectitudine, I.C.S. „Combus­tibilul“ Bucureşti, căreia i-am îndreptat această sesi­zare, au acţionat in conse­cinţă. Cei doi încărcători­­descărcători au fost trimişi in faţa Consiliului de jude­cată, care urmează să-i sanc­ţioneze, iar şoferul Anghel Măndica, salariat al I.T.B.., va fi cercetat la locul său de muncă. Pe urmele articolului „Metalul cu­ mai bine gospodărit!" Fermitatea disciplinei contractuale reduce posibilitatea risipei O recentă anchetă întreprinsă de ziarul nostru într-o serie de întreprinderi constructoare de maşini din judeţul Braşov, (Ro­mânia liberă nr. 7 737 din 4 sep­tembrie a.c.), a scos la iveală importante resurse de reduce­re a consumului de metal. Spe­cialişti de la uzinele „Tracto­rul“ şi „Steagul Roşu“, cadre de conducere din Centrala in­dustrială auto-tractoare au su­bliniat în cursul convorbirilor purtate, că una din principalele rezerve ţine de reducerea pier­derilor cauzate de greutăţile în­­timpinate în aprovizionarea cu metal. Nu este o problemă care se ridică pentru prima oară. Cu atît mai mult am dorit să aflăm cum" apreciază conducerea Mi­nisterului Industriei Metalurgice eficienţa măsurilor iniţiate în vederea întăririi disciplinei con­tractuale în domeniul livrărilor de metal către industria cons­tructoare de maşini. — Prin măsurile luate, mai ales prin întocmirea programe­­lor-cadru, situaţia respectării o­­bligaţiilor contractuale s-a îm­bunătăţit treptat — ne-a asi­gurat ing. IOAN CHEŞA, ad­junct al ministrului industriei metalurgice. Dacă nerealizările cumulate la finele primei luni din anul 1968 erau de 4,83 la sută faţă de cantităţile scadente, in ianuarie 1969 acestea se re­duc la 1,87 la sută, pentru ca în august 1969 să fie de numai 0,12 la sută. — Respectarea disciplinei con­tractuale nu poate fi insă jude­cată numai prin prisma respec­tării obligaţiilor lunare. Esen­ţială este în acest sens livra­rea ritmică a metalului în tot cursul unei luni sau trimestru. Care este deci situaţia respec­tării disciplinei contractuale în fiecare decadă ? — Este adevărat că la o bună parte dintre uzinele noastre au fost semnalate restanţe mari in prima decadă a unei luni, care ulterior se reduc pînă la finele decadei a treia. Sesizaţi d­e a­­ceastă anomalie care provoacă greutăţi beneficiarilor de metal, am introdus de cîteva luni ur­mărirea decadală a disciplinei contractuale in fiecare între­ interviu cu ing. Ioan Cheșa adjunct al ministrului industriei metalurgice prindere. Acest sistem ne ajută acum să intervenim din timp mai ales în asigurarea respec­tării planurilor de colaborare dintre uzinele siderurgice, croind astfel condiţii mai bune de respectare a livrărilor către construcţia de maşini, principa­lul nostru beneficiar de metal. — In ciuda progreselor despre care ne-aţi vorbit, constructorii de maşini semnalează neîndepli­­nirea disciplinei contractuale, mai ales din punctul de vedere al unor clauze ce fixează gro­simile și lungimile laminatelor, clauze care, nerespectate în în­tregime, constituie sursa unor importante pierderi de metal. Din calculele uzinei „Tractorul“ din Brașov,, de pildă, reiese că în primele şapte luni ale anului s-au irosit 679 tone metal dato­rită faptului că laminatele au fost livrate cu toleranţe depă­şite şi nu la lungimi fixe sau multiple. Pot uzinele siderur­gice să pună capăt acestor prac­tici care ridică în mod nejusti­ficat consumul de metal ? — In acţiunea de reducere a consumului de metal, ministe­rul nostru a iniţiat încă din anul 1967 extinderea laminării la toleranţe restrînse. Astfel, în timp ce producţia totală de la­minate finite pline a crescut în semestrul I 1969 cu 25 la sută faţă de media semestrială a a­­nului 1967, produsele laminate cu toleranţe restrînse au sporit în acelaşi interval cu 50 la sută. Progrese sensibile s-au obţinut şi pe linia asigurării laminate­lor la lungimi fixe şi multiple, volumul de laminate livrate în aceste condiţii fiind în prezent de circa 3,5 ori mai mare decit în anul 1966. Acestea sunt căile principale pe care acţionează uzinele siderurgice în domeniul reducerii consumului de metal. In acelaşi timp, trebuie avut în vedere că livrarea laminatelor liniare şi plate într-o mare va­rietate de lungimi, respectiv de formate fixe, creează dificultăţi în ajustajele laminoarelor care pot provoca strangulări în pro­ducţie şi creşteri ale consumu­rilor specifice de oţel. De aceea, considerăm absolut necesar ca principalele uzine consumatoare de laminate să procedeze la o restrîngere a gamei de lungimi, in sensul folosirii într-o pro­porţie mai ridicată a lungimilor fixe metrice şi mai ales a gamei de formate pentru tabla groasă. — în cadrul publicării rezul­tatelor anchetei întreprinse la Braşov, ziarul nostru a făcut propunerea ca la apropiatele adunări generale dintr-o serie de mari uzine consumatoare de metal, să participe şi reprezen­tanţii principalelor uzine side­rurgice, pentru a vedea la faţa locului inconvenientele pe care le provoacă prin nerespectarea disciplinei contractuale. Ce pă­rere aveţi ? — Cred că este o propunere judicioasă şi vom lua măsurile necesare ca reprezentanţii noş­tri să participe nemijlocit la aceste dezbateri la care pro­blema consumurilor de metal va sta desigur în prin- plan. — în aceeaşi ordine de idei, dat fiind faptul că de la o vreme s-a renunţat la consfă­tuirile ce se ţineau periodic in­tre producătorii şi furnizorii de metal, ne-am gîndit să iniţiem prin intermediul ziarului o ast­fel de consfătuire la Hunedoara Prin participarea unor specia­lişti din sectoarele de fabricaţie ale uzinelor constructoare de maşini, dublaţi de delegaţi ai serviciilor de aprovizionare, se pot confrunta şi rezolva pro­bleme importante din domeniul îmbunătăţirii livrărilor de me­tal.­­ Ne alăturăm cu tot spriji­nul acestei acţiuni. Vom dis­cuta neintîrziat cu conducerea Centralei industriale de la Hu­nedoara, organizarea încă in trimestrul IV din acest an a consfătuirii de la care putem aştepta rezultate promiţătoare. ★ Pentru ca metalul să fie bine gospodărit — aşa cum re­iese şi din convorbirea purtată — este necesară o conlucrare mai susţinută între metalurgie şi construcţia de maşini. Un prim pas s-a făcut prin ela­borarea la începutul acestui an a unui ordin comun semnat de conducătorii celor două minis­tere. Se face însă simţită nece­sitatea unei mai mari exigenţe faţă de respectarea unor pre­vederi care nu au fost aduse la îndeplinire. Ne referim mai ales la acele măsuri ce ţin toc­mai de întărirea colaborării dintre cele două ministere­­„M.I.C.M. şi M.I.M., se spune în ordin, vor analiza aceste si­tuaţii (utilizarea materialelor care duc la consumuri sporite de metal — n.n.) şi vor stabili, măsuri organizatorice şi disci­plinare pentru înlăturarea la maximum posibil a acestor fe­nomene negative ce conduc la pierderi de metal“. Asemenea analize nu s-au ţinut şi deci nici măsurile de îndreptare nu s-au făcut simţite. Din convorbirile purtate cu cadre de conducere dintr-o se­rie de combinate siderurgice, a­­ reieşit că principala greutate­­ în respectarea strictă a disci­plinei contractuale o constituie lipsa stocurilor tehnologice nor­mate de semifabricate. JU­ .ml în acest an cu unele restanţe de plan, Ministerul Industriei Metalurgice­­a accentuat această lipsă prin alte rămineri in urmă. In momentul de faţă prin acţi­unea de recuperare a restanţe­lor la producţia de oţel, princi­­i­palul obiectiv trebuie să devină refacerea stocurilor tehnologice de semifabricate, singura cale sigură de aprovizionare ritmică cu metal a economiei naţionale, in dimensiunile şi la calităţile solicitate de constructorii de mașini. TUDOR GHEORGHIU Expoziţia „România 69" Aspect din standul construcţiilor indus­triei chimice Academia de studii economice din Bucureşti este înzestrată cu noi spaţii destinate pentru săli de curs şi de seminare, labora­toare şi biblioteci. In afara noii clădiri (fotografia de mai sus) care va fi dată în folosinţă cu întreaga capacitate o dată cu deschiderea noului an universitar, se mai află în construcţie o clădire cuprinzînd laboratoarele de calcul economic, zece amfi­­teatre şi o sală de lectură. Foto : ION POPOVia La ce se reduc controlul şi răspunderea organelor (Urmare din pag. I) ginerul VASILE M­Al.­ I AN, di­rectorul Direcţiei agricole jude­ţene Vrancea, acesta ne-a infor­mat că cele 33 combine C.T.-2R de care dispune I.M.A. au fost repartizate îndeosebi în aseme­nea unităţi. Dar simpla reparti­zare pe hîrtie a maşinilor nu poate singură să rezolve Pro­blema. Nu trebuie să se uite că şi anul trecut aceste cooperative au dispus de combine pentru re­coltatul porumbului dar că ele nu au fost folosite decit într-o prea mică măsură. La Ciorăşti, Băleşti, judeţul Vrancea, ca şi la RACATAU, HORGEŞTI, PÎN­­CEŞTI, judeţul Bacău, cu com­binele C.T.-2R s-au recoltat doar cite 5—7 hectare. Asemenea si­tuaţie nu este admis să se mai repete în anul acesta. Evitarea ei impune un serios şi sistematic control asupra utilizării fiecărei maşini repartizate. Aceeaşi atenţie trebuie acor­dată transportului şi depozitării în bune condiţii a recoltei, pent tru a se evita deprecierile cau­zate de intemperii. în unele uni­tăţi, au fost luate măsuri pentru folosirea mai judicioasă atît a mijloacelor de transport proprii, cit şi a celor puse la dis­poziţie de către D.R.T.A. Din păcate însă, multe defi­cienţe au şi început să se facă simţite, deşi ne găsim de abia la începutul ■ campaniei. La C.A.P. ORBEŞTI, din judeţul Bacău bunăoară, aproximativ 500 tone de sfeclă de zahăr stă­ agricole­ lea pe cîmp neridicată de cîteva zile, fiind supusă deshidratării. Şi aceasta pentru că conducerea unităţii nu a avut grijă să soli­cite din vreme mijloacele de transport necesare de la D.R.T.A. Cit priveşte spaţiile de depo­zitare, capacităţile existente sunt suficiente numai că pregătirea lor în vederea înmagazinării noii recolte întirzie. La bazele de recepţie din BORZEŞTI, TESCANI, PODUL TURCULUI, care aparţin de I.V.C. Bacău, spre exemplu, de abia jumătate din pătule au fost reparate. Re­cent au fost alocate fonduri pen­tru construirea unei suprafeţe de 1 300 m­p de platforme de be­ton. La bazele de recepţie fiind Secuieni, Podul Turcului, Bor­­zeşti, din informaţiile primite rezultă că în prezent de abia se lucrează la... întocmirea docu­mentaţiei şi nu există nici o speranţă ca execuţia acesteia să înceapă înainte de 20 septem­brie. Lucrîndu-se in acest ritm va mai putea fi depozitată re­­­­colta de porumb în condiţii co­respunzătoare ? Noua recoltă trebuie pusă cît mai repede şi integral la adă­post de stricăciuni. Evitarea ori­căror pierderi necesită luarea unor măsuri energice d­e către Direcţia agricolă şi U.J.C.A.P., ■ pentru impulsionarea ritmului de lucru în toate unităţile şi mai ales pentru folosirea la maximum a mijloacelor de me­canizare şi a fiecărei zile priel­nice lucrului in cîmp. Adortări ale salariaţilor din secţii, sectoare, ateliere şi şantiere Nici un cuvînt despre calitatea propriei activităţi Este adevărat, că atelierul de montaj al unei uzine re­prezintă locul în care se face simţită activitatea tuturor ce­lorlalte secţii care conlucrea­ză la realizarea produselor, o­­rice dereglare pe parcurs re­­flectindu-se direct in rezulta­tele înregistrate aici. Ne-am fi aşteptat însă ca, cei care au luat cuvîntul în adunarea de dezbatere a sarcinilor de plan, care a avut loc ,ieri la atelierul montaj al Secţiei II de la Uzina de pompe din Bucureşti să se refere în mai mare măsură şi la posibilită­ţile nefructificate de care dis­pune colectivul­ lor de muncă. S-a arătat — şi pe bună dreptate — că există deficien­ţe în asigurarea ritmicităţii executării pompelor ca urma­re a lipsurilor manifestate în asigurarea locurilor de mun­că cu piesele necesare. Critici îndreptăţite au fost adresate Centralei tutelare şi Ministe­rului Industriei Construcţiilor de Maşini, vinovate de a nu fi acordat tot sprijinul necesar asigurării uzinei cu electro­motoare — furnizori Elec­­troputere Craiova, U.M.E.B., Uzina de micromotoare Pi­teşti etc. — astfel incit s-a a­­juns în situaţia ca o producţie în valoare de milioane de lei să stea imobilizată ca urmare a lipsei electromotoarelor afe­rente. S-a subliniat aşadar ne­voia îmbunătăţirii actualului sistem de aprovizionare teh­­ni­co-materială astfel incit să se asigure un decalaj cores­punzător între faza de apro­­­vizionare şi de realizare a pro­­­duselor. I S-au ridicat­­probleme refe­ritoare la organizarea secţiei, unele dintre acestea­ — aşa cum spunea maistrul principal NICOLAE NIŢU — au mai fost amintite şi cu alte ocazii fd.­ă a fi în vreun fel rezolvate. Este cazul asigurării ventilaţiei norma­le la sudură (situaţia ac­tuală intrînd în contraven­ţie cu normele de protec­ţie a muncii), a aprovizionării corespunzătoare cu scule, a creării unor condiţii adecvate de depozitare a pieselor ce vin de la atelierele prelucră­toare , pentru a nu se mai ivi situaţii în care, cum ară­ta mentorul NICOLAE CLU­­TA, trebuie curăţat cu pe­ria de sîrmă stratul de rugină de pe piese ce necesită pre­cizii de sutimi de milimetru. Nu s-a spus, însă, nimic despre unele aspecte ale mun­cii lor de care sunt direct răs­punzători cei care lucrează la atelierul de montaj. Nimeni nu a venit cu propuneri ho­­tărîte şi concrete de măsuri contra celor care se fac vino­vaţi de absenţe nemotivate, învoiri repetate (peste 7 000 de ore din cele 17 400 ore ab­sentate în numai 8 luni), fapt ce a solicitat prestarea a peste 11 000 ore suplimentare. Chiar dacă referatul a nominalizat pe cei vinovaţi de aceasta, pe cei care chiar atunci cînd sunt prezenţi la serviciu nu folosesc corespunzător cele 480 de minute, dar cazurile respective meritau a fi discu­tate şi de tovarăşii lor de muncă. Aşa cum sublinia şi delegatul comitetului de di­recţie, inginerul şef MIHAIL BRANIŞTEANU, care în cu­­vintul său şi-a însuşit o serie din criticile aduse conducerii uzinei, promiţînd în viitor un sprijin mai eficient,­­ nu s-a pomenit nimic despre calita­tea produselor, despre modul in care membrii atelierului, comuniştii, înţeleg să-şi adu­că aportul la pregătirea schimbului de mîine, a celor aproape 300 de ucenici pe care uzina îi şcolarizează. Apre­ciem că fără a se ridica la un nivel deosebit, adunarea mon­­torilor de la uzina de pompe a reuşit să releve o parte im­portantă din aspectele muncii lor, să sesizeze lipsurile care încă se mai fac prezente, a­­ducîndu-şi contribuţia în a­­cest mod la pregătirea lucrări­lor adunării generale a sala­riaţilor Uzinei. ing. MARIAN DUMITRESCU 1 Constatarea lipsurilor nu este suficientă (Urmare din pag l­­ tarea in cel mai scurt timp a reparaţiilor necesare la unele maşini. Datorită acestui fapt pentru o defecţiune ce se înlă­tură, in schimbul I in cîteva mi­nute, in schimburile II şi III se pierde timp preţios. Referin­­du-se la aceleaşi neajunsuri, maistrul BELA BOAICI care răspunde de buna funcţionare a maşinilor şi utilajelor in secţie, solicită un sprijin mai''substan­­ţial din partea Serviciului me­canic şef, pe uzină, care nu răs­punde operativ la solicitările secţiei. „încă de anul trecut, a spus el, avem un plan la meca­nicul şef 78 de poziţii, piese de schimb pentru maşini şi utilaje din secţia turnătorie de fontă. Nu s-au livrat pînă in prezent decit 9. Mai mult încă, pentru luna octombrie a anului curent s-a planificat repararea unor importante utilaje. Fină în pre­zent insă nu s-au asigurat la mecanicul şef piesele de schimb necesare pentru aceasta. Dato­rită lipsurilor amintite, maşini şi instalat­ii de bază din secţie stau timp îndelungat nefolosite“. Participanţii au făcut consta­tări critice la adresa activităţii lor şi acesta este un lucru bun dar el nu a fost urmat şi de for­mularea unor propuneri concre­te care să ducă la înlăturarea deficienţelor semnalate. Oare plimbările dintre secţii in timpul producţiei nu sunt o explicaţie a slabei calităţi, a celor peste 5 milioane lei de piese rebutate ? Dar nici o măsură nu a fost pro­pusă pentru sancţionarea plimbă­reţilor sau a celor ce absentea­ză. Şi atunci la ce foloseşte con­statarea ? De altfel, şedinţa, in ansamblul ei, nu a fost sufi­cient de bine pregătită de co­mitetul de direcţie al uzinei, de­oarece de la această importantă dezbatere au lipsit reprezentan­ţii mecanicului şef şi energeti­cul şef pe uzină, servicii dato­rită cărora în secţie s-au înre­gistrat mari greutăţi. Tocmai de aceea considerăm oportun ca şi aceste servicii, că şi comitetul de direcţie să studieze cu aten­ţie procesul verbal al discuţii­lor purtate pentru a putea îm­bunătăți planul de măsuri in asa fel incit înlăturarea lipsu­rilor constatate să fie garan­tate. Fundaţia imorală a unor construcţii N­u trebuie să fii, cu tot dinadinsul, preocupat de problema construcţiilor de locuinţe, ca să constaţi că pe unele şantiere se petrec nere­guli, că apar tot felul de aran­jamente care iscă îndreptăţite nedumeriri legate de bunul mers al treburilor. Vi s-a părut suspect că nu oare cine a intrat în posesia unui obiect ce înzes­trează exclusiv noile noastre a­­partamente ? Că altcineva şi-a înălţat peste noapte garajul — ciment, cărămizi şi tot dichisul de rigoare ? Că un al treilea şi-a amenajat locuinţa în nişte con­diţii depăşind confortul obişnu­it al noilor locuinţe ? Ei bine, de cîte ori, aflîndu­­vă în faţa unor astfel de între­bări, v-aţi răspuns că la mijloc trebuie să se afle necinstea, aţi avut dreptate. Sub diferite în­truchipări şi identităţi, ea ne conduce către cunoaşterea unor fenomene negative, a unor mentalităţi dăunătoare vastei opere de înălţare a oraşelor noastre. Să le analizăm. Elena Trifon, din Bucureşti, strada Galaxiei nr. 48, bunăoară, a reuşit să-şi împodobească locuinţa cu opt metri de covor din P.V.C. dintre acelea care sunt folosite la fi­nisarea noilor apartamente, în ce fel ? Strecurîndu-se într-un depozit de materiale necesare unui bloc în construcţie şi fu­­rîndu-l de acolo. E clar că, din­colo de întimplarea ca atare, posibilitatea oferită hoţului de a pătrunde nestingherit într-un spaţiu aferent construcţiilor ne pune pe gînduri cu privire la se­riozitatea pazei sale. Mai depar­te. Un alt bucureştean, pe nume Gheorghe Tina, str. Rondul Bi­sericii nr. 14, s-a căpătuit cu 12 kilograme, de cositor. Cum ? După propria-i mărturie, cu a­­jutorul unui meşter tinichigiu de la întreprinderea de con­strucţii şi montaj nr. 2, care a sustras materialul din avutul statului. Hoţul n-a fost încă i­­dentificat. Situaţia, însă, dă de gîndit asupra unei noi faţete a lucrurilor : vasăzică — ne pu­tem spune — şantierul nu e subminat de necinste numai din afară, ci şi dinăuntrul său... Căci iată-l pe meşterul zidar Stelian Utină de pe şantierul nr. 3 al întreprinderii de construcţii­­montaj nr. 1 şi pe zugravul Ni­­colae Preda de pe şantierul nr. 3 al­ întreprinderii de construc­­ţii­montaj nr. 2, şterpelind, fie­care, în aceleaşi scopuri necin­stite , primul cîteva kilograme de vopsea, al doilea — cîteva ki­lograme de ulei de in, pentru făcut vopsele , pe şoferul im­provizat Radu Dragomir cărind, în camionul pe care n-avea dreptul că-l conducă, 20 de saci de ciment furaţi de pe şantie­rul nr. 1 al întreprinderii de construcţii şi montaje Bucureşti, pe şoferul Ovidiu Moina care a ascuns între prelatele vehi­culului său o butelie de aragaz a șantierului unde lucra, pe care a încercat s-o transforme în proprietate personală. Suc­cesiunea unor astfel de fapte începe tot mai mult să înlăture întimplarea, făcînd loc unei în­trebări cu caracter mai larg : nu cumva însăşi, organizarea pa­zei avutului obştesc pe unele şantiere­ ale construcţiilor bucu­­reştene prezintă serioase caren­ţe ? în primul semestru al acestui­­an, numai salariaţii Direcţiei pază civilă contractuală a mu­nicipiului Bucureşti au descope­rit la întreprinderile de cons­trucţii 1, 2, 4 şi I.C.M.R., 470 ca­zuri de furturi şi sustrageri a­­semănătoare celor citate mai sus. A fost normal, deci, să ne adresăm conducătorului uneia dintre întreprinderile unde s-au înregistrat astfel de matra­­pazlîcuri, întrebindu-l ce gîn­­deşte în legătură cu eradicarea lor : inginerului­­ Constantin Popa, directorul întreprinderii de construcţii şi montaj nr. 2. Răspunsul a fost surprinzător, pentru că, in loc să ne spună ce măsuri se iau împotriva vinova­ţilor, interlocutorul ne-a po­vestit alte matrapazlîcuri... şi mai şi. Trei motoare furate de pe un şantier din centrul ora­şului, altele­­ din Drumul Ta­berei, nişte găleţi de tablă gal­­vanizată in sacul unui muncitor, nişte foi de placaj la altul, cî­teva kilograme de vopsea la al treilea... După cite ştim, tovarăşul di­rector al I.C.M. nr. 2 este un excelent profesionist al con­strucţiilor, un veritabil om al şantierelor. Ne pare, deci, cu atît mai rău s-o spunem că faţă de un astfel răspuns dezarmant, ■ în privinţa fixării răspunderilor asupra neregulilor din construc­ţii, a sancţionării lor cu fermi­tatea cuvenită, n-are nici pe departe aceleaşi principii avan­sate de care dă dovadă, să zi­cem în rezolvarea problematicii tehnice ce o ridică înălţarea u­­n­ui edificiu modern cum e acela al Teatrului Naţional. Răspun­derea asupra averii obşteşti în­credinţate, paza ei, adică pro­dispariţia unor materiale de pe şantiere îşi are rădăcina în lipsa de răspundere faţă de organi­zarea şi funcţio­narea acestora bleme de cea mai mare actua­litate pentru desfăşurarea im­pecabilă a operei de construcţii sunt rezolvate cu o neputincioasă ridicare din umeri. Ce sa-i faci, dacă un om de-al nostru, pus să păzească blocuri în construc­ţie, descoperă că aerotermele au dispărut peste noapte ? Că ar­zătoarele de gaze instalate pro­vizoriu pe şantier au aceeaşi soartă ? Că toate şalterele, pri­zele şi alte instalaţii electrice pot fi demontate dintr-un înitreg bloc fără ca vreo urmă a făptaşului, cit de mică, să poată fi desco­perită ? Rolul paznicilor proprii? Dar parcă poţi să le faci ceva cînd îi auzi spunind : n-am vă­zut, n-am auzit ? S-ar putea ca decăderea mo­rală a lui Călin V. Marin, care, din însărcinat al I.C.M. , cu paza materialelor rezultate din demolări, a devenit hoţul lor, să fie tocmai unul din efectele unei asemenea mentalităţi. Dar pro­blema apărării avutului obştesc în construcţii iscă aspecte mai complexe. După cite ştim, toc­mai pentru ca averea obştească să fie­­Cit mai bine apărată, În­treprinderile de construcţii be­neficiază, pe lingă paza proprie, şi de una plătită, prin contract, Direcţiei de pază civilă contrac­tuală a municipiului Bucureşti. Oare beneficiul de apărare a a­­verii obşteşti de pe urma unei astfel de prestaţii, n-ar putea să sporească ? Să vedem cum stau lucrurile, cercetind relaţiile din­tre susnumita direcţie şi aceeaşi I. C.M. 2. Relaţii destul de în­cordate, de altfel, afirmaţiile conducătorilor celor două uni­tăţi fiind in contradicţie : pe de o parte constructorii spun că paznicii nu-şi fac cum se cu­vine datoria, pe de alta, repre­zentanţii direcţiei de specialita­te afirmă că datoria nu poate fi împlinită pînă la capăt de­oarece majoritatea clauzelor contractuale de desfăşurare a pazei nu sunt respectate de be­neficiarii ei. Caz concret : s-a angajat I.C.M. 2 să îngrădească, să ilumineze, să facă împrejmu­iri şi să întreprindă multe alte amănunte organizatorice de a­­celaşi fel, care să condiţioneze buna desfăşurare a pazei în ju­rul blocurilor A 4, 5, H 4, D etc. din cartierul Titan ? S-a anga­jat, dar deşi termenul de exe­cutare a fost 15 aprilie, nimic din ce era prevăzut nu s-a e­­xecutat. După cum se ştie, toate aces­tea se fac cu bani cuprinşi in capitolul de construcţie intitu­lat „organizare de şantier“. De vreme ce ei n-au fost cheltuiţi pentru amenajările respective, nu putem presupune că banii au luat altă destinaţie, bunăoară pentru acoperirea lipsurilor re­zultate din furturi ? — l-am în­trebat tot pe directorul I.C.M. 2. Interlocutorul a respins, însă, categoric o astfel de presupu­nere, afirmînd totodată că nu are cunoştinţă de clauzele con­tractuale amintite. A fost, deci, chemat să dea explicaţii Mihai Sasu, şeful serviciului adminis­trativ, care a iscălit un docu­ment privind obligaţiile între­prinderii ce stipulează clauzele de mai sus. Momentul a fost penibil : dincolo de detaliile sale, rezultă clar că problemele unei paze care este plătită cu bani grei nu sunt aici nici pe departe tratate cu consideraţia cuvenită, că, în bună parte, totul are un aspect formal — inadmisibil prin implicările sale. De ce această nepăsare ? Directorul Constantin Popa a fost de părere că nu prin pază se rezolvă problema sustrage­rilor din avutul obştesc, de pe unele şantiere de construcţii. Cum aceeaşi părere este împăr­tăşită şi de tov. ing. Octavian Birsan, director general al­­Di­recţiei construcţii-montaj a Con­siliului popular municipal, s-o examinăm mai aprofundat. A­­verea obştească trebuie în pri­mul rînd apărată — afirma di­rectorul general — prin ridica­rea gradului de conştiinţă al oa­menilor care lucrează în con­strucţii. Evident, nimeni nu poate fi împotriva unei astfel de afirmaţii. Dar cu ce trebuie să înceapă a creşte nivelul de conştiinţă al oamenilor ? Tot a­­tît de evident — prin crearea cadrului material corespunzător manifestării fermităţii discipli­nei, ordinii, răspunderii în mun­că. Or, după cum s-a văzut, e­­xistă nenumărate fapte ce de­monstrează că pe unele şantiere de construcţii mai sunt multe de făcut pentru crearea acestui cadru. Doar e imposibil ca in faţa cazurilor citate la începu­tul acestor rînduri, să nu ne gîndim la faptul că urmărirea consumurilor de materiale nu se face în chip corespunzător ; că se pot scoate materiale de pe șantiere fără forme legale sub diferite pretexte ; că materialele sînt lăsate în dezordine pe șan­tiere, nesupravegheate ca lu­mea de către cei care le gesti­onează. Şi cite altele, înseamnă că, pînă una alta, prezenţa unor paznici plătiţi special, pentru a­­ceastă activitate îşi justifică pe deplin prezenţa. De altfel, în­seşi conducerile întreprinderi­lor de construcţii recunosc a­­ceastă necesitate, de vreme ce încheie, benevol, contracte cu direcţia de specialitate. Ştiut fi­ind că organizarea pazei avutu­lui obştesc se află la latitudinea conducerii unităţilor socialiste, care pot adopta măsurile cele mai eficiente pentru apărarea ei, este greu de înţeles de ce s-a optat pentru forma de or­ganizare a pazei cu ajutorul unui­­oontract faţă de care se manifestă atita dezinteres. S-ar putea ca viitoarea restructurare a activităţii de construcţii a că­rei înfăptuire tovarăşul Octavian Birsan ne-o anunţă pe curînd să reprezinte cu adevărat saltul calitativ în procesul muncii de construcţii, acel reviriment or­ganizatoric şi tehnic ce va surpa pentru totdeauna orice posibili­tate de fraudă în acest domeniu al muncii industriale. Dar pînă la definitivarea tabloului viitor, citez tot d­in discuţia cu direc­torul general , orice sustragere de bunuri de pe şantierele de construcţii trebuie extirpată fără cruţare. Tratamentul preconizat trebuie asociat cu întărirea ră­spunderii faţă de îndeplinirea obligaţiilor profesionale a fie­cărui om — fie el director sau simplu maistru constructor. A­­vem convingerea că numai pri­menirea fermă a climatului de răspundere în munca pe unele şantiere de construcţii va con­stitui cea mai solidă fundaţie pe care se pot înălţa orice fel de restructurări organizatorice viitoare. GRAZIELA VÂNTU

Next