România Liberă, septembrie 1969 (Anul 27, nr. 7735-7759)
1969-09-11 / nr. 7743
„Románia liberă" nr. 7743 ~ 11.IX. 1969 — pag. a 2-a { 4 L——M□ Lucrarea n-a făcut-o. Banii i-a luat insă. lyrin luna augtest — ne h* scrie cititorul NICO-I LAE CRĂCIUN din Bucureşti, m-am dus la cooperativa ceasornicarie din str. Smîrdan, solicitînd curăţirea unui ceas. Acesta a fost repartizat lucrătorului Radu Stroe. Am achitat pentru lucrare suma de 47 de lei, iar la data indicată l-am ridicat, bucurîndu-mă de promptitudinea cu care am fost servit. Bucuria mi-a fost insă de scurtă durată. Căci, după două zile, am observat că ceasul funcţionează tot atît de prost ca şi înainte de „curăţire“, tremaiavind încredere în prima unitate, am arătat ceasul unui specialist de la cooperativa din Calea Victoriei, care posedă şi regioscop. Acesta a stabilit, spre marea mea nedumerire, că... ceasul trebuie neapărat curăţat. Am mai consultat alte patru unităţi. Toate mi-au dat acelaşi răspuns. Constatările acestea m-au determinat să semnalez cazul conducerii cooperativei „Artă şi precizie“. Am luat parte şi la cercetările întreprinse, cercetări in care s-a stabilit că alariatul unităţii din .imir, dan — Radu Stroe — nu a curăţat ceasul, deşi eu plătisem anticipat această lucrare. Banii încasaţi — motivează el — reprezintă valoarea unei piese care a fost 'nlocuită. Bineînţeles că nu l-a crezut nimeni, dar paguba tot eu am suportat-o. Deşi, logic, ar fi trebuit să se intîmple invers Cînd lupul este paznic roaznicul Petre Isar desl-'pre care e vorba in cele ce urmează — ne scriu nu de mult UN GRUP DE LOCUITORI din comuna Vînătorii Mici, judeţul Ilfov, — nu păzeşte nici un fel de turmă. Conducerea cooperativei noastre agricole i-a dat în seamă unele tarlale cu recolte. Dar, la fel ca în ■ istorioara cu lupul care a fost pus paznic la oi, Petre Isar fură din recolta aflată in paza sa. Fură el şi-i lasă şi pe alţii să fure. Sub privirile sale ,,vigilente“ — nu cumva să fie prinşi de un organ de control — răufăcătorii care nestingheriţi lucerna, îşi aduc vitele şi le priponesc în recoltă. Păgubeşte cooperativa, în schimb, paznicului nostru ii cresc veniturile , fiind răsplătit din belşug de cei care îşi însuşesc în acest fel munca celorlalţi cooperatori. Pe deasupra, îi mai plăteşte şi cooperativa cu un număr fix de zile muncă, pentru „paza“ pe care o face. Cercetind faptele semnalate, Uniunea judeţeană a cooperativelor agricole de producţie Ilfov ne comunică „...s-a constatat că intr-adevăr paznicul Petre Isar a furat lucerna din tarlaua cooperativei şi a vindut-o. Pentru aceasta a fost scos din muncă şi demascat ca element necinstit“. Să sperăm că măsurile U.J.C.A.P. Ilfov nu se vor opri aici şi că făptaşul va fi obligat să restituie (valoric) cooperativei furajele furate. Combustibil care se volatilizează în drum spre destinatar epozitul de combustibil ) nr. 52 din Capitală.. In■*— curcat cu 2 000 kg de lemne și 3 000 kg de cărbuni, autocamionul condus de şoferul Anghel Mândrea porneşte spre destinatarul R. Irodel din str. Pascal nr. 25. In drum, maşina face un scurt popas. Un popas de numai cîteva minute, dar îndestulător pentru cărăuşii Anghel Zamfir şi Ion Duică spre a-şi depozita într-un punct al traseului, dinainte fixat probabil, cîteva „provizii personale" din cantitatea transportată Lipsa fiind evidentă, cu ajutorul unui decimal beneficiarul o stabileşte în mod exact. Valoarea prejudiciului:340 kg lemne şi 330 kg cărbuni. El anunţă imediat pe şeful depozitului, care-i promite acoperirea diferenţei constatate. Deşi omul a fost despăgubit, cele întîmplate au suscitat vii discuţii şi comentarii. „Dacă fiecare ar dispune de un cîntar , ne-a scris, bunăoară, cititorul I. GEORGESCU, martorul păţaniei de mai sus, I.C.S. Combustibilul s-ar convinge că practica celor doi cărăuşi e destul de uzuală. Şi poate şi a altora". Faptele semnalate constituind o abatere gravă de la corectitudine, I.C.S. „Combustibilul“ Bucureşti, căreia i-am îndreptat această sesizare, au acţionat in consecinţă. Cei doi încărcătoridescărcători au fost trimişi in faţa Consiliului de judecată, care urmează să-i sancţioneze, iar şoferul Anghel Măndica, salariat al I.T.B.., va fi cercetat la locul său de muncă. Pe urmele articolului „Metalul cu mai bine gospodărit!" Fermitatea disciplinei contractuale reduce posibilitatea risipei O recentă anchetă întreprinsă de ziarul nostru într-o serie de întreprinderi constructoare de maşini din judeţul Braşov, (România liberă nr. 7 737 din 4 septembrie a.c.), a scos la iveală importante resurse de reducere a consumului de metal. Specialişti de la uzinele „Tractorul“ şi „Steagul Roşu“, cadre de conducere din Centrala industrială auto-tractoare au subliniat în cursul convorbirilor purtate, că una din principalele rezerve ţine de reducerea pierderilor cauzate de greutăţile întimpinate în aprovizionarea cu metal. Nu este o problemă care se ridică pentru prima oară. Cu atît mai mult am dorit să aflăm cum" apreciază conducerea Ministerului Industriei Metalurgice eficienţa măsurilor iniţiate în vederea întăririi disciplinei contractuale în domeniul livrărilor de metal către industria constructoare de maşini. — Prin măsurile luate, mai ales prin întocmirea programelor-cadru, situaţia respectării obligaţiilor contractuale s-a îmbunătăţit treptat — ne-a asigurat ing. IOAN CHEŞA, adjunct al ministrului industriei metalurgice. Dacă nerealizările cumulate la finele primei luni din anul 1968 erau de 4,83 la sută faţă de cantităţile scadente, in ianuarie 1969 acestea se reduc la 1,87 la sută, pentru ca în august 1969 să fie de numai 0,12 la sută. — Respectarea disciplinei contractuale nu poate fi insă judecată numai prin prisma respectării obligaţiilor lunare. Esenţială este în acest sens livrarea ritmică a metalului în tot cursul unei luni sau trimestru. Care este deci situaţia respectării disciplinei contractuale în fiecare decadă ? — Este adevărat că la o bună parte dintre uzinele noastre au fost semnalate restanţe mari in prima decadă a unei luni, care ulterior se reduc pînă la finele decadei a treia. Sesizaţi de această anomalie care provoacă greutăţi beneficiarilor de metal, am introdus de cîteva luni urmărirea decadală a disciplinei contractuale in fiecare între interviu cu ing. Ioan Cheșa adjunct al ministrului industriei metalurgice prindere. Acest sistem ne ajută acum să intervenim din timp mai ales în asigurarea respectării planurilor de colaborare dintre uzinele siderurgice, croind astfel condiţii mai bune de respectare a livrărilor către construcţia de maşini, principalul nostru beneficiar de metal. — In ciuda progreselor despre care ne-aţi vorbit, constructorii de maşini semnalează neîndeplinirea disciplinei contractuale, mai ales din punctul de vedere al unor clauze ce fixează grosimile și lungimile laminatelor, clauze care, nerespectate în întregime, constituie sursa unor importante pierderi de metal. Din calculele uzinei „Tractorul“ din Brașov,, de pildă, reiese că în primele şapte luni ale anului s-au irosit 679 tone metal datorită faptului că laminatele au fost livrate cu toleranţe depăşite şi nu la lungimi fixe sau multiple. Pot uzinele siderurgice să pună capăt acestor practici care ridică în mod nejustificat consumul de metal ? — In acţiunea de reducere a consumului de metal, ministerul nostru a iniţiat încă din anul 1967 extinderea laminării la toleranţe restrînse. Astfel, în timp ce producţia totală de laminate finite pline a crescut în semestrul I 1969 cu 25 la sută faţă de media semestrială a anului 1967, produsele laminate cu toleranţe restrînse au sporit în acelaşi interval cu 50 la sută. Progrese sensibile s-au obţinut şi pe linia asigurării laminatelor la lungimi fixe şi multiple, volumul de laminate livrate în aceste condiţii fiind în prezent de circa 3,5 ori mai mare decit în anul 1966. Acestea sunt căile principale pe care acţionează uzinele siderurgice în domeniul reducerii consumului de metal. In acelaşi timp, trebuie avut în vedere că livrarea laminatelor liniare şi plate într-o mare varietate de lungimi, respectiv de formate fixe, creează dificultăţi în ajustajele laminoarelor care pot provoca strangulări în producţie şi creşteri ale consumurilor specifice de oţel. De aceea, considerăm absolut necesar ca principalele uzine consumatoare de laminate să procedeze la o restrîngere a gamei de lungimi, in sensul folosirii într-o proporţie mai ridicată a lungimilor fixe metrice şi mai ales a gamei de formate pentru tabla groasă. — în cadrul publicării rezultatelor anchetei întreprinse la Braşov, ziarul nostru a făcut propunerea ca la apropiatele adunări generale dintr-o serie de mari uzine consumatoare de metal, să participe şi reprezentanţii principalelor uzine siderurgice, pentru a vedea la faţa locului inconvenientele pe care le provoacă prin nerespectarea disciplinei contractuale. Ce părere aveţi ? — Cred că este o propunere judicioasă şi vom lua măsurile necesare ca reprezentanţii noştri să participe nemijlocit la aceste dezbateri la care problema consumurilor de metal va sta desigur în prin- plan. — în aceeaşi ordine de idei, dat fiind faptul că de la o vreme s-a renunţat la consfătuirile ce se ţineau periodic intre producătorii şi furnizorii de metal, ne-am gîndit să iniţiem prin intermediul ziarului o astfel de consfătuire la Hunedoara Prin participarea unor specialişti din sectoarele de fabricaţie ale uzinelor constructoare de maşini, dublaţi de delegaţi ai serviciilor de aprovizionare, se pot confrunta şi rezolva probleme importante din domeniul îmbunătăţirii livrărilor de metal. Ne alăturăm cu tot sprijinul acestei acţiuni. Vom discuta neintîrziat cu conducerea Centralei industriale de la Hunedoara, organizarea încă in trimestrul IV din acest an a consfătuirii de la care putem aştepta rezultate promiţătoare. ★ Pentru ca metalul să fie bine gospodărit — aşa cum reiese şi din convorbirea purtată — este necesară o conlucrare mai susţinută între metalurgie şi construcţia de maşini. Un prim pas s-a făcut prin elaborarea la începutul acestui an a unui ordin comun semnat de conducătorii celor două ministere. Se face însă simţită necesitatea unei mai mari exigenţe faţă de respectarea unor prevederi care nu au fost aduse la îndeplinire. Ne referim mai ales la acele măsuri ce ţin tocmai de întărirea colaborării dintre cele două ministere„M.I.C.M. şi M.I.M., se spune în ordin, vor analiza aceste situaţii (utilizarea materialelor care duc la consumuri sporite de metal — n.n.) şi vor stabili, măsuri organizatorice şi disciplinare pentru înlăturarea la maximum posibil a acestor fenomene negative ce conduc la pierderi de metal“. Asemenea analize nu s-au ţinut şi deci nici măsurile de îndreptare nu s-au făcut simţite. Din convorbirile purtate cu cadre de conducere dintr-o serie de combinate siderurgice, a reieşit că principala greutate în respectarea strictă a disciplinei contractuale o constituie lipsa stocurilor tehnologice normate de semifabricate. JU .ml în acest an cu unele restanţe de plan, Ministerul Industriei Metalurgicea accentuat această lipsă prin alte rămineri in urmă. In momentul de faţă prin acţiunea de recuperare a restanţelor la producţia de oţel, princiipalul obiectiv trebuie să devină refacerea stocurilor tehnologice de semifabricate, singura cale sigură de aprovizionare ritmică cu metal a economiei naţionale, in dimensiunile şi la calităţile solicitate de constructorii de mașini. TUDOR GHEORGHIU Expoziţia „România 69" Aspect din standul construcţiilor industriei chimice Academia de studii economice din Bucureşti este înzestrată cu noi spaţii destinate pentru săli de curs şi de seminare, laboratoare şi biblioteci. In afara noii clădiri (fotografia de mai sus) care va fi dată în folosinţă cu întreaga capacitate o dată cu deschiderea noului an universitar, se mai află în construcţie o clădire cuprinzînd laboratoarele de calcul economic, zece amfiteatre şi o sală de lectură. Foto : ION POPOVia La ce se reduc controlul şi răspunderea organelor (Urmare din pag. I) ginerul VASILE MAl. I AN, directorul Direcţiei agricole judeţene Vrancea, acesta ne-a informat că cele 33 combine C.T.-2R de care dispune I.M.A. au fost repartizate îndeosebi în asemenea unităţi. Dar simpla repartizare pe hîrtie a maşinilor nu poate singură să rezolve Problema. Nu trebuie să se uite că şi anul trecut aceste cooperative au dispus de combine pentru recoltatul porumbului dar că ele nu au fost folosite decit într-o prea mică măsură. La Ciorăşti, Băleşti, judeţul Vrancea, ca şi la RACATAU, HORGEŞTI, PÎNCEŞTI, judeţul Bacău, cu combinele C.T.-2R s-au recoltat doar cite 5—7 hectare. Asemenea situaţie nu este admis să se mai repete în anul acesta. Evitarea ei impune un serios şi sistematic control asupra utilizării fiecărei maşini repartizate. Aceeaşi atenţie trebuie acordată transportului şi depozitării în bune condiţii a recoltei, pent tru a se evita deprecierile cauzate de intemperii. în unele unităţi, au fost luate măsuri pentru folosirea mai judicioasă atît a mijloacelor de transport proprii, cit şi a celor puse la dispoziţie de către D.R.T.A. Din păcate însă, multe deficienţe au şi început să se facă simţite, deşi ne găsim de abia la începutul ■ campaniei. La C.A.P. ORBEŞTI, din judeţul Bacău bunăoară, aproximativ 500 tone de sfeclă de zahăr stă agricole lea pe cîmp neridicată de cîteva zile, fiind supusă deshidratării. Şi aceasta pentru că conducerea unităţii nu a avut grijă să solicite din vreme mijloacele de transport necesare de la D.R.T.A. Cit priveşte spaţiile de depozitare, capacităţile existente sunt suficiente numai că pregătirea lor în vederea înmagazinării noii recolte întirzie. La bazele de recepţie din BORZEŞTI, TESCANI, PODUL TURCULUI, care aparţin de I.V.C. Bacău, spre exemplu, de abia jumătate din pătule au fost reparate. Recent au fost alocate fonduri pentru construirea unei suprafeţe de 1 300 mp de platforme de beton. La bazele de recepţie fiind Secuieni, Podul Turcului, Borzeşti, din informaţiile primite rezultă că în prezent de abia se lucrează la... întocmirea documentaţiei şi nu există nici o speranţă ca execuţia acesteia să înceapă înainte de 20 septembrie. Lucrîndu-se in acest ritm va mai putea fi depozitată recolta de porumb în condiţii corespunzătoare ? Noua recoltă trebuie pusă cît mai repede şi integral la adăpost de stricăciuni. Evitarea oricăror pierderi necesită luarea unor măsuri energice de către Direcţia agricolă şi U.J.C.A.P., ■ pentru impulsionarea ritmului de lucru în toate unităţile şi mai ales pentru folosirea la maximum a mijloacelor de mecanizare şi a fiecărei zile prielnice lucrului in cîmp. Adortări ale salariaţilor din secţii, sectoare, ateliere şi şantiere Nici un cuvînt despre calitatea propriei activităţi Este adevărat, că atelierul de montaj al unei uzine reprezintă locul în care se face simţită activitatea tuturor celorlalte secţii care conlucrează la realizarea produselor, orice dereglare pe parcurs reflectindu-se direct in rezultatele înregistrate aici. Ne-am fi aşteptat însă ca, cei care au luat cuvîntul în adunarea de dezbatere a sarcinilor de plan, care a avut loc ,ieri la atelierul montaj al Secţiei II de la Uzina de pompe din Bucureşti să se refere în mai mare măsură şi la posibilităţile nefructificate de care dispune colectivul lor de muncă. S-a arătat — şi pe bună dreptate — că există deficienţe în asigurarea ritmicităţii executării pompelor ca urmare a lipsurilor manifestate în asigurarea locurilor de muncă cu piesele necesare. Critici îndreptăţite au fost adresate Centralei tutelare şi Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, vinovate de a nu fi acordat tot sprijinul necesar asigurării uzinei cu electromotoare — furnizori Electroputere Craiova, U.M.E.B., Uzina de micromotoare Piteşti etc. — astfel incit s-a ajuns în situaţia ca o producţie în valoare de milioane de lei să stea imobilizată ca urmare a lipsei electromotoarelor aferente. S-a subliniat aşadar nevoia îmbunătăţirii actualului sistem de aprovizionare tehnico-materială astfel incit să se asigure un decalaj corespunzător între faza de aprovizionare şi de realizare a produselor. I S-au ridicatprobleme referitoare la organizarea secţiei, unele dintre acestea — aşa cum spunea maistrul principal NICOLAE NIŢU — au mai fost amintite şi cu alte ocazii fd.ă a fi în vreun fel rezolvate. Este cazul asigurării ventilaţiei normale la sudură (situaţia actuală intrînd în contravenţie cu normele de protecţie a muncii), a aprovizionării corespunzătoare cu scule, a creării unor condiţii adecvate de depozitare a pieselor ce vin de la atelierele prelucrătoare , pentru a nu se mai ivi situaţii în care, cum arăta mentorul NICOLAE CLUTA, trebuie curăţat cu peria de sîrmă stratul de rugină de pe piese ce necesită precizii de sutimi de milimetru. Nu s-a spus, însă, nimic despre unele aspecte ale muncii lor de care sunt direct răspunzători cei care lucrează la atelierul de montaj. Nimeni nu a venit cu propuneri hotărîte şi concrete de măsuri contra celor care se fac vinovaţi de absenţe nemotivate, învoiri repetate (peste 7 000 de ore din cele 17 400 ore absentate în numai 8 luni), fapt ce a solicitat prestarea a peste 11 000 ore suplimentare. Chiar dacă referatul a nominalizat pe cei vinovaţi de aceasta, pe cei care chiar atunci cînd sunt prezenţi la serviciu nu folosesc corespunzător cele 480 de minute, dar cazurile respective meritau a fi discutate şi de tovarăşii lor de muncă. Aşa cum sublinia şi delegatul comitetului de direcţie, inginerul şef MIHAIL BRANIŞTEANU, care în cuvintul său şi-a însuşit o serie din criticile aduse conducerii uzinei, promiţînd în viitor un sprijin mai eficient, nu s-a pomenit nimic despre calitatea produselor, despre modul in care membrii atelierului, comuniştii, înţeleg să-şi aducă aportul la pregătirea schimbului de mîine, a celor aproape 300 de ucenici pe care uzina îi şcolarizează. Apreciem că fără a se ridica la un nivel deosebit, adunarea montorilor de la uzina de pompe a reuşit să releve o parte importantă din aspectele muncii lor, să sesizeze lipsurile care încă se mai fac prezente, aducîndu-şi contribuţia în acest mod la pregătirea lucrărilor adunării generale a salariaţilor Uzinei. ing. MARIAN DUMITRESCU 1 Constatarea lipsurilor nu este suficientă (Urmare din pag l tarea in cel mai scurt timp a reparaţiilor necesare la unele maşini. Datorită acestui fapt pentru o defecţiune ce se înlătură, in schimbul I in cîteva minute, in schimburile II şi III se pierde timp preţios. Referindu-se la aceleaşi neajunsuri, maistrul BELA BOAICI care răspunde de buna funcţionare a maşinilor şi utilajelor in secţie, solicită un sprijin mai''substanţial din partea Serviciului mecanic şef, pe uzină, care nu răspunde operativ la solicitările secţiei. „încă de anul trecut, a spus el, avem un plan la mecanicul şef 78 de poziţii, piese de schimb pentru maşini şi utilaje din secţia turnătorie de fontă. Nu s-au livrat pînă in prezent decit 9. Mai mult încă, pentru luna octombrie a anului curent s-a planificat repararea unor importante utilaje. Fină în prezent insă nu s-au asigurat la mecanicul şef piesele de schimb necesare pentru aceasta. Datorită lipsurilor amintite, maşini şi instalatii de bază din secţie stau timp îndelungat nefolosite“. Participanţii au făcut constatări critice la adresa activităţii lor şi acesta este un lucru bun dar el nu a fost urmat şi de formularea unor propuneri concrete care să ducă la înlăturarea deficienţelor semnalate. Oare plimbările dintre secţii in timpul producţiei nu sunt o explicaţie a slabei calităţi, a celor peste 5 milioane lei de piese rebutate ? Dar nici o măsură nu a fost propusă pentru sancţionarea plimbăreţilor sau a celor ce absentează. Şi atunci la ce foloseşte constatarea ? De altfel, şedinţa, in ansamblul ei, nu a fost suficient de bine pregătită de comitetul de direcţie al uzinei, deoarece de la această importantă dezbatere au lipsit reprezentanţii mecanicului şef şi energeticul şef pe uzină, servicii datorită cărora în secţie s-au înregistrat mari greutăţi. Tocmai de aceea considerăm oportun ca şi aceste servicii, că şi comitetul de direcţie să studieze cu atenţie procesul verbal al discuţiilor purtate pentru a putea îmbunătăți planul de măsuri in asa fel incit înlăturarea lipsurilor constatate să fie garantate. Fundaţia imorală a unor construcţii Nu trebuie să fii, cu tot dinadinsul, preocupat de problema construcţiilor de locuinţe, ca să constaţi că pe unele şantiere se petrec nereguli, că apar tot felul de aranjamente care iscă îndreptăţite nedumeriri legate de bunul mers al treburilor. Vi s-a părut suspect că nu oare cine a intrat în posesia unui obiect ce înzestrează exclusiv noile noastre apartamente ? Că altcineva şi-a înălţat peste noapte garajul — ciment, cărămizi şi tot dichisul de rigoare ? Că un al treilea şi-a amenajat locuinţa în nişte condiţii depăşind confortul obişnuit al noilor locuinţe ? Ei bine, de cîte ori, aflînduvă în faţa unor astfel de întrebări, v-aţi răspuns că la mijloc trebuie să se afle necinstea, aţi avut dreptate. Sub diferite întruchipări şi identităţi, ea ne conduce către cunoaşterea unor fenomene negative, a unor mentalităţi dăunătoare vastei opere de înălţare a oraşelor noastre. Să le analizăm. Elena Trifon, din Bucureşti, strada Galaxiei nr. 48, bunăoară, a reuşit să-şi împodobească locuinţa cu opt metri de covor din P.V.C. dintre acelea care sunt folosite la finisarea noilor apartamente, în ce fel ? Strecurîndu-se într-un depozit de materiale necesare unui bloc în construcţie şi furîndu-l de acolo. E clar că, dincolo de întimplarea ca atare, posibilitatea oferită hoţului de a pătrunde nestingherit într-un spaţiu aferent construcţiilor ne pune pe gînduri cu privire la seriozitatea pazei sale. Mai departe. Un alt bucureştean, pe nume Gheorghe Tina, str. Rondul Bisericii nr. 14, s-a căpătuit cu 12 kilograme, de cositor. Cum ? După propria-i mărturie, cu ajutorul unui meşter tinichigiu de la întreprinderea de construcţii şi montaj nr. 2, care a sustras materialul din avutul statului. Hoţul n-a fost încă identificat. Situaţia, însă, dă de gîndit asupra unei noi faţete a lucrurilor : vasăzică — ne putem spune — şantierul nu e subminat de necinste numai din afară, ci şi dinăuntrul său... Căci iată-l pe meşterul zidar Stelian Utină de pe şantierul nr. 3 al întreprinderii de construcţiimontaj nr. 1 şi pe zugravul Nicolae Preda de pe şantierul nr. 3 al întreprinderii de construcţiimontaj nr. 2, şterpelind, fiecare, în aceleaşi scopuri necinstite , primul cîteva kilograme de vopsea, al doilea — cîteva kilograme de ulei de in, pentru făcut vopsele , pe şoferul improvizat Radu Dragomir cărind, în camionul pe care n-avea dreptul că-l conducă, 20 de saci de ciment furaţi de pe şantierul nr. 1 al întreprinderii de construcţii şi montaje Bucureşti, pe şoferul Ovidiu Moina care a ascuns între prelatele vehiculului său o butelie de aragaz a șantierului unde lucra, pe care a încercat s-o transforme în proprietate personală. Succesiunea unor astfel de fapte începe tot mai mult să înlăture întimplarea, făcînd loc unei întrebări cu caracter mai larg : nu cumva însăşi, organizarea pazei avutului obştesc pe unele şantiere ale construcţiilor bucureştene prezintă serioase carenţe ? în primul semestru al acestuian, numai salariaţii Direcţiei pază civilă contractuală a municipiului Bucureşti au descoperit la întreprinderile de construcţii 1, 2, 4 şi I.C.M.R., 470 cazuri de furturi şi sustrageri asemănătoare celor citate mai sus. A fost normal, deci, să ne adresăm conducătorului uneia dintre întreprinderile unde s-au înregistrat astfel de matrapazlîcuri, întrebindu-l ce gîndeşte în legătură cu eradicarea lor : inginerului Constantin Popa, directorul întreprinderii de construcţii şi montaj nr. 2. Răspunsul a fost surprinzător, pentru că, in loc să ne spună ce măsuri se iau împotriva vinovaţilor, interlocutorul ne-a povestit alte matrapazlîcuri... şi mai şi. Trei motoare furate de pe un şantier din centrul oraşului, altele din Drumul Taberei, nişte găleţi de tablă galvanizată in sacul unui muncitor, nişte foi de placaj la altul, cîteva kilograme de vopsea la al treilea... După cite ştim, tovarăşul director al I.C.M. nr. 2 este un excelent profesionist al construcţiilor, un veritabil om al şantierelor. Ne pare, deci, cu atît mai rău s-o spunem că faţă de un astfel răspuns dezarmant, ■ în privinţa fixării răspunderilor asupra neregulilor din construcţii, a sancţionării lor cu fermitatea cuvenită, n-are nici pe departe aceleaşi principii avansate de care dă dovadă, să zicem în rezolvarea problematicii tehnice ce o ridică înălţarea unui edificiu modern cum e acela al Teatrului Naţional. Răspunderea asupra averii obşteşti încredinţate, paza ei, adică prodispariţia unor materiale de pe şantiere îşi are rădăcina în lipsa de răspundere faţă de organizarea şi funcţionarea acestora bleme de cea mai mare actualitate pentru desfăşurarea impecabilă a operei de construcţii sunt rezolvate cu o neputincioasă ridicare din umeri. Ce sa-i faci, dacă un om de-al nostru, pus să păzească blocuri în construcţie, descoperă că aerotermele au dispărut peste noapte ? Că arzătoarele de gaze instalate provizoriu pe şantier au aceeaşi soartă ? Că toate şalterele, prizele şi alte instalaţii electrice pot fi demontate dintr-un înitreg bloc fără ca vreo urmă a făptaşului, cit de mică, să poată fi descoperită ? Rolul paznicilor proprii? Dar parcă poţi să le faci ceva cînd îi auzi spunind : n-am văzut, n-am auzit ? S-ar putea ca decăderea morală a lui Călin V. Marin, care, din însărcinat al I.C.M. , cu paza materialelor rezultate din demolări, a devenit hoţul lor, să fie tocmai unul din efectele unei asemenea mentalităţi. Dar problema apărării avutului obştesc în construcţii iscă aspecte mai complexe. După cite ştim, tocmai pentru ca averea obştească să fieCit mai bine apărată, Întreprinderile de construcţii beneficiază, pe lingă paza proprie, şi de una plătită, prin contract, Direcţiei de pază civilă contractuală a municipiului Bucureşti. Oare beneficiul de apărare a averii obşteşti de pe urma unei astfel de prestaţii, n-ar putea să sporească ? Să vedem cum stau lucrurile, cercetind relaţiile dintre susnumita direcţie şi aceeaşi I. C.M. 2. Relaţii destul de încordate, de altfel, afirmaţiile conducătorilor celor două unităţi fiind in contradicţie : pe de o parte constructorii spun că paznicii nu-şi fac cum se cuvine datoria, pe de alta, reprezentanţii direcţiei de specialitate afirmă că datoria nu poate fi împlinită pînă la capăt deoarece majoritatea clauzelor contractuale de desfăşurare a pazei nu sunt respectate de beneficiarii ei. Caz concret : s-a angajat I.C.M. 2 să îngrădească, să ilumineze, să facă împrejmuiri şi să întreprindă multe alte amănunte organizatorice de acelaşi fel, care să condiţioneze buna desfăşurare a pazei în jurul blocurilor A 4, 5, H 4, D etc. din cartierul Titan ? S-a angajat, dar deşi termenul de executare a fost 15 aprilie, nimic din ce era prevăzut nu s-a executat. După cum se ştie, toate acestea se fac cu bani cuprinşi in capitolul de construcţie intitulat „organizare de şantier“. De vreme ce ei n-au fost cheltuiţi pentru amenajările respective, nu putem presupune că banii au luat altă destinaţie, bunăoară pentru acoperirea lipsurilor rezultate din furturi ? — l-am întrebat tot pe directorul I.C.M. 2. Interlocutorul a respins, însă, categoric o astfel de presupunere, afirmînd totodată că nu are cunoştinţă de clauzele contractuale amintite. A fost, deci, chemat să dea explicaţii Mihai Sasu, şeful serviciului administrativ, care a iscălit un document privind obligaţiile întreprinderii ce stipulează clauzele de mai sus. Momentul a fost penibil : dincolo de detaliile sale, rezultă clar că problemele unei paze care este plătită cu bani grei nu sunt aici nici pe departe tratate cu consideraţia cuvenită, că, în bună parte, totul are un aspect formal — inadmisibil prin implicările sale. De ce această nepăsare ? Directorul Constantin Popa a fost de părere că nu prin pază se rezolvă problema sustragerilor din avutul obştesc, de pe unele şantiere de construcţii. Cum aceeaşi părere este împărtăşită şi de tov. ing. Octavian Birsan, director general alDirecţiei construcţii-montaj a Consiliului popular municipal, s-o examinăm mai aprofundat. Averea obştească trebuie în primul rînd apărată — afirma directorul general — prin ridicarea gradului de conştiinţă al oamenilor care lucrează în construcţii. Evident, nimeni nu poate fi împotriva unei astfel de afirmaţii. Dar cu ce trebuie să înceapă a creşte nivelul de conştiinţă al oamenilor ? Tot atît de evident — prin crearea cadrului material corespunzător manifestării fermităţii disciplinei, ordinii, răspunderii în muncă. Or, după cum s-a văzut, există nenumărate fapte ce demonstrează că pe unele şantiere de construcţii mai sunt multe de făcut pentru crearea acestui cadru. Doar e imposibil ca in faţa cazurilor citate la începutul acestor rînduri, să nu ne gîndim la faptul că urmărirea consumurilor de materiale nu se face în chip corespunzător ; că se pot scoate materiale de pe șantiere fără forme legale sub diferite pretexte ; că materialele sînt lăsate în dezordine pe șantiere, nesupravegheate ca lumea de către cei care le gestionează. Şi cite altele, înseamnă că, pînă una alta, prezenţa unor paznici plătiţi special, pentru această activitate îşi justifică pe deplin prezenţa. De altfel, înseşi conducerile întreprinderilor de construcţii recunosc această necesitate, de vreme ce încheie, benevol, contracte cu direcţia de specialitate. Ştiut fiind că organizarea pazei avutului obştesc se află la latitudinea conducerii unităţilor socialiste, care pot adopta măsurile cele mai eficiente pentru apărarea ei, este greu de înţeles de ce s-a optat pentru forma de organizare a pazei cu ajutorul unuioontract faţă de care se manifestă atita dezinteres. S-ar putea ca viitoarea restructurare a activităţii de construcţii a cărei înfăptuire tovarăşul Octavian Birsan ne-o anunţă pe curînd să reprezinte cu adevărat saltul calitativ în procesul muncii de construcţii, acel reviriment organizatoric şi tehnic ce va surpa pentru totdeauna orice posibilitate de fraudă în acest domeniu al muncii industriale. Dar pînă la definitivarea tabloului viitor, citez tot din discuţia cu directorul general , orice sustragere de bunuri de pe şantierele de construcţii trebuie extirpată fără cruţare. Tratamentul preconizat trebuie asociat cu întărirea răspunderii faţă de îndeplinirea obligaţiilor profesionale a fiecărui om — fie el director sau simplu maistru constructor. Avem convingerea că numai primenirea fermă a climatului de răspundere în munca pe unele şantiere de construcţii va constitui cea mai solidă fundaţie pe care se pot înălţa orice fel de restructurări organizatorice viitoare. GRAZIELA VÂNTU