România Liberă, noiembrie 1969 (Anul 27, nr. 7787-7812)

1969-11-08 / nr. 7793

„Románia liberó' hr. 7793 — S.XI.1969 — pag. a 2-a CRONICĂ PLASTICĂ EXPOZIŢIA DE ARTĂ DECORATIVĂ SOVIETICĂ S­elecţie a unei expoziţii de ma­ri pro­jorţii, des­chisă anul trecut la Moscova, manifest­area de artă decorativă prezentată în aceste zile în sălile Dalles, dă măsura varietăţii de preocupare a de­coratorilor sovietici. Sînt abordate aici, cu perfecţiune teh­nică, genurile cele mai diverse — de la ceramică, la obiecte de podoabă, goblenuri, tablă bătută etc. — astfel incit, chiar pen­tru un ochi mai puţin avizat, ramificaţiile stilurilor naţionale, sprijinite fiecare pe o tradiţie specifică, ies în evidenţă. Există însă şi tendinţe ge­nerale la fel de in­discutabile — dorinţa de continuare şi pre­lucrare cu mijloace moderne a folclorului, precum şi pasiunea pentru o artă monu­mentală prin dimen­siuni, cit şi prin pro­porţii, pentru arta de for public. Intre genurile care se bucură de o astfel de largă audienţă se numără şi tapiseria. Exemplarele prezen­tate respectă specificul acestei arte, oferind vizitatorului suprafeţe colorate de o mare diversitate. Amintim aici stili­zările figurative ale goblenurilor „Florăre­­se“ şi „Pescăriţe“, lu­crate de artistul Ru­dolfs Heim­­atos (Riga), atmosfera fabuloasă — albăstruie a lucrării Sărbătoare în munţi“ de Ghivi Kandareli (Tbilisi), precum şi im­presia de somptuos obţinută prin introdu­cerea firului metalic ce destinge lucrări di­ferite ca viziune cum ar fi „Linia de centu­ră a Moscovei“ — ope­ră a Nataliei Kirsano­­(Moscova) sau go­­blenurile Suzdal“ — Valentina Platonova şi Păsările“ tratate în­­tr-o gamă roşie-porto­­calie a artistei Mărite Kondratkite Svajene (Vilnius). Alături de acestea, ocupînd un loc aparte prin stric­teţea geometrică ce prezidează îla compu­nerea cîmpurilor de­­ culoare, se numără şi cele două panouri de mari dimensiuni ale Alexandrei Zabelina (Moscova) intitulate „Moscova în sărbă­toare“. Poate cel mai bogat­ reprezentată, ceramica demonstrează o largă ■ varietate­ de tehnici, o largă înţelegere a posibilităţilor ei de utilizare. Intîlnim aici nu numai piese de mici dimensiuni, cu funcţionalitate directă, dar şi lucrări de di­mensiuni ,mai impor­tante, concurînd prin concepţie,­ sculptura. Este vorba de pildă de formele geometrice ale ..Ansamblului de­corativ Kosmos“ de Helene Kuma (Tallin), de vasele sobre, sim­ple ca formă şi cu un decor discret ale celor doi crea­tori din Vilnius — Mikolas Vruk­auska­ şi Degutite — Svajene Grajina, sau de ade­vărata sculptură — folosind procedeul sti­lizării — a compozi­ţiei decorative de gră­dină „Primăvara“ de Silvia Smidkena şi Le­ons Lusko (Riga). Tot piese de decor de mai mari dimensiuni sunt şi reprezentările ani­maliere, nestrăine de un anumit grotesc de tip folcloric, ale soţi­lor Protorev (Vasil­kov) sau cele datorate artistului kievian Dmi­tri Golovko — ale că­rui glazuri metalice reprezintă şi o frumoa­să realizare tehnică. Dintre piesele dove­dind aceeaşi tendinţă de sculpturalitate mai putem aminti cele pa­tru vase antropomor­fizate ale lui Sota N’a­­rimanisvili (Tbilisi) sau ansamblul intitulat „Popoarele­ U.R.S.S.“ ale artistului din Ta­llin — Titu Lass. Ten­dinţa es de prelucrare a elementelor de­­ fol­clor în arta cultă, se poate urmări şi în figurinele ceramice de mici dimensiuni, fie că ne referim la „Flu­­ieraş“ — Serghei Cio­­kolov (Chişinău) sau „Primăvara“ — I­uri Baronciule (Chişinău), fie că ne gîndim la cei trei diavoli plini de umor ai letonianu­­lui Peteris , Martinson sau la legendarii dra­goni şi balauri pre­zentaţi de Gaidar Batirov (Samarkand) Slujind tot decora­ţiei pure, mai amintim cahlele reprezentînd, într-o viziune amin­tind de arta naivă, o fetişcană în cadrul terestrei — Nelli Safina (Chişinău), farfuriile decorative, din ca­drul cărora distingem pentru eleganţa for­mei şi discreţia dis­punerii tectonice a motivului colorat pe cele prezentate­­ de Faizulla Abdulaev (Ki­­tab), în ramura porţela­nului — o viziune mo­dernizată a tradiţei ruseşti caracterizează cele două servicii de ceai „Ca zmeura“ ale moscoviţilor Evgheni Smirnov şi Vladimir Gorodeţki. Amuzante, în culori extrem de vii, utilizînd în decor şi caligrafia literelor sînt garniturile decorative intitulate ,Suzdal“, „Novgorod“, „Votca rusească“ ale lui Piotr Leonov (Dulevo), în timp ce delicatele fi­gurine ale artistei Oksana Junkrup (Kiev) vorbesc de o inteli­genţă şi plină de haz prelucrare folclorică”. O similară fantezie dovedesc artiştii so­vietici în prelucrarea artistică a sticlei. A­­mintim aici vasul înalt, cu ape verzi-al­­băstrui „Neptun“ sem­nat de leningrădeanul Akrim­ Asvataturian, ansamblul de vase în Stil rus — în care sti­cla, delicată, este com­binată cu lemnul — de Ludmila Suskanova şi Dmitri Suskanov (Moscova), precum şi extrem de imaginati­vele jocuri de forme ale Svetlanei Beskin­­skaia (Moscova) din ansamblul decorativ „Cîntăreţi ambulanţi“. Cîteva reuşite in­teresante punctează şi arta decorării în piele Mă refer la coperta de piele presată albă intitulată „Urme“ de Mim­i Patrne (Tallin), la incrustaţiile de paie de o mare fineţe — „Carte de onoare“ Maia Katvare (Riga), sau la îmbinările de piele de­­diferite cali­tăţi şi asperităţi al copertei de Bloknotes semnate de Tepurite Vera din Riga. In ceea ce priveşte feroneria — o mare grijă pentru detaliu acurateţea tehnică sunt caracterizante. Şi Si­­mfonian Ripsime (Fată din Kanne“) şi Vasili Basiasvili sau Guram Gabasvili (Tbilisi) do­vedesc o aceeaşi pre­ţuire a folclorului — atît ca subiect, cit şi din punct de vedere stilistic —, o egală în­demînare meşteşugă­rească. O notă aparte rezervă Akop Pilipo­­ian (Erevan) în delica­tele vase de argint lu­crate în filigran. Dintre obiectele de podoabă, dovedind un mare rafinament şi o concepţie modernă a monturii, amintim pie­sele utilizînd chihlim­barul ale artiştilor din Riga — Inara Neilande şi Romulus Gheorgs, precum şi preţioasele garnituri — „Topaz“, „Ametist“, „Mala­chit“ ale moscovitului Ivan Egorov ; o egală delicateţe distingem şi-n piesele mai com­plicate, mai barbare ale lui Alexandr Gori­­kov .(Branniţî), autor şi al unei garnituri brăţară — colan din argint filigranat mă­runt. Expoziţia adresîndu- se nevoii de frumos cotidian, interesantă prin diversitatea cău­tărilor, prin origina­litatea soluţiilor, ac­tuala manifestare de artă decorativă permi­te publicului un con­tact complex cu arta sovietică actuală. CRISTINA ANASTASIU Adeziunea artistului (Urmare din pag. 1) promovare a infinitei varietăţi de mijloace creatoare. Scriito­rul, muzicianul, artistul plastic verifică în opera lor o­ viziune proprie la baza căreia e o con­cepţie generală sau o idee direc­tivă pentru epoca lor. Tema poate fi comună, similară dar atitudinea artistului o diferen­ţiază prin optica­­sa proprie, iar interpretarea realităţii e legată de o spiritualitate­­specifică, înnoitoare care conferă valoare operei. O artă lipsită de condiţionare istorico-economică, indiferentă la fenomenul social şi fără con­tingenţe cu valorile ideologico­­politice apare ca un non-sens. De la Balzac şi Ibsen la H. Krauss sau Th. Mann, de la Baudelaire la P. Eluard şi It. Aragon, integrarea artistului în ,,curentul“ determinant, de valori literare a fost o realitate, accep­tată ca reflecţie a unei insesiza­bile „comenzi sociale“. Sensul creaţiei a fost întotdeauna legat de lupta împotriva obscurantis­mului, devierii de la claritatea sensurilor înalte ale spirituali­tăţii umane. Opoziţia faţă de explorarea substratului tulbure şi a proceselor psihice necontu­rate intr-un prematur stadiu de efervescenţă faţă de subiecti­vismul dubios şi sumbru sau de psihologismul morbid, e în fapt o reacţiune spontană a consu­matorului de artă ca un antidot împotriva desperării tragice şi tendinţelor de anihilare a valo­rilor spiritului în unele opere contemporane. Căci libertatea creaţiei nu tolerează negarea agresivă a idealurilor umanitare, a sistemelor sociale înaintate. Tipologia literară, impregnată de psihologia morbidă şi defor­­maţiile caracterologice în deza­cord cu sensul creator al exis­tenţei şi progresul social, nu pot trezi decît un interes limitat le­gitimat doar de tehnica artistică şi structurarea originală a vinei opere. De la Aristofan la Dante de la Shakespeare la Byron, Hugo sau Puşkin — şi mai mult ca oricînd în era revoluţiilor proletare — arta a fost expresia idealurilor înaintate aducîndu-şi contribu­ţia la victoria forţelor progre­siste ale societăţii. Falsei pre­tenţii de izolare şi indiferenţă faţă de frămîntările sociale a „artei pentru artă“, adevăraţii artişti i-au opus conceptul artei angajate, a artei militante pen­tru marile cauze ale libertăţii şi demnităţii umane. In Raportul la cel de al X-lea Congres al Partidului Comunist Român tovarăşul Nicolae Ceauşescu spunea : ..Desigur noi sîntem partizanii libertăţii de creaţie şi orînduirea noastră asi­gură condiţii de manifestare de­plină a personalităţii şi talentu­lui scriitorilor, artiştilor ca şi a tuturor cetăţenilor patriei. Dar noi concepem libertatea de crea­ţie în accepţiunea filozofică pe care marxismul o dă necesităţii istorice înţelese“.­­ In lumina materialismului istoric, liberta­tea artistică este determinată de evoluţia socială şi de lupta pro­letariatului pentru eliberarea omenirii de exploatare. Liber­tatea artistului se circumscrie astfel în vastul proces de trans­formare revoluţionară a lumii, în acţiunea de ridicare a nive­lului de conştiinţă a omului contemporan — proces ce are loc sub impulsul factorului ideo­logic, în care arta şi literatura ocupă un loc­, esenţial. Căci în artă libertatea înseamnă adeziu­ne conştientă şi entuziastă, par­ticipare voluntară,la împlinirea idealurilor superioare ale socia­lismului, păcii, înfrăţirii între popoare și progresului — expri­mată în forme de înaltă creație artistică. Formaţii străine pe scenele noastre şi soli ai artei româneşti peste hotare D­upă turneul Filarmonicii din Leningrad, alte două formaţii artistice de peste hotare vor prezenta spectacole în faţa publicului românesc. Teatrul Naţional German din Weimar va întreprinde un tur­neu in oraşele Bucureşti, Sibiu, Iaşi, iar la sfîrşitul lunii, orchestra de cameră din München va da concerte în Capitală, la Timişoara şi Braşov. Doi oaspeţi din U.R.S.S. şi-au anunţat so­sirea : tenorul Zenovii Babi va cînta în operele „Trubadurul", „Paiaţe" şi "­r.Cavaleria rusticană“ la Arad, Timişoara, Cluj şi Bucureşti, iar violonista Karine Cheorghian va concerta la Satu Mare, Timişoara şi Tg. Mureş. Din Polonia urmează să sosească dirijorul Jerzi Katlewicz şi grupul alcătuit din dirijorul Napoleon Siens, soprana Meris Zak şi tenorul Henrych Sychnik care vor apare pe scena Operei din Iaşi în spectacolele cu Trubadurul“ şi „Bărbierul din Sevilla“. Ciţiva dirijori de peste hotare se vor afla in această perioadă la pupitrul orchestrelor noastre : Georges Pietre din Franţa, Ivan Stoicev din Iugosla­via, Aaron Coplend din S.U.A. Vor mai prezenta concerte in faţa publicului din ţara noastre pianista Yecko Yemano din Japonia — la­ Cluj, Bucureşti, Tg. Mureş, Iaşi şi­­ Ploieşti, pianistul norvegian Kjell Berkkelm­et, la Timişoara şi pianista Nevin Ahonz din Iran la Cluj şi Iaşi. Arta românească şi-a cîştigat un binemeritat renume peste hotare, prezenţa solilor ei pe diferite scene ale lumii devenind un fapt obişnuit. Două formaţii muzicale, „Ars Nova“ a Filar­monicii din Cluj şi Quartetul „Muzica“, vor întreprinde în această lună un turneu in R.S.F. Iugoslavia. Baritonul Nicolae Hi­rlea a fost invitat să einte in „Rigoletto“ la Helsinki, tenorii Ludovic Spiess la San Francisco, Ion Buzea la Viena, iar barito­nul Dan Iordăchescu ,la Sofia, Varna şi Plovdiv. Pe scena Operei din Barcelona vor apare mezzo-sopranele Elena Cernei şi Viorica Cortez, iar soprana Magda Ianculescu in R D.G., la Jena, Finter­­tvelde si Schawzweide. Cuplul de balerini Magdalena Popa şi Amata Checiulescu vor evolua in Franța, împreună cu Ballet Theatre Contemporain“. A apărut Ghidul librări­ilor din municipiul Bucu­reşti. El prezintă, atît uni­tăţile cu sortiment complet, ori specializate pe diverse li­teraturi, cît şi cele care pun în vînzare emisiuni filatelice, discuri şi reproduceri de artă Ghidul conţine şi o hartă a municipiului, cu plasamentul tuturor librăriilor. In broşură este inclusă, de asemenea, lis­ta anticariatelor şi a librării­lor cu secţii de anticariat. Vineri după-amiază, la Ti­mişoara a fost inaugurată o­­săptămînă consacrată a­niversării centenarului le­gii periodicităţii — descoperi­re genială a savantului rus D. I. Mendeleev. Manifestarea este înscrisă în marile aniver­sări recomandate de UNESCO V­asta muncă ce se desfăşoa­ră de către organele lo­cale ale puterii de stat în condiţiile unei largi autonomii funcţionale, a extinderii atri­buţiilor, necesită o reglementare legală operativă, bazată pe de­cizii şi hotărîri ale consiliilor populare întocmite corect, în conformitate cu legile ţării şi în deplină concordanţă cu ce­rinţele vieţii, în măsură să con­stituie cadrul stimulator pentru munca rodnică a milioane de cetăţeni. De aici decurge nece­sitatea unei griji permanente pentru caracterul pe care îl au actele normative elaborate de consiliile populare. Ce neajunsuri se constată de regulă în domeniul emiterii de acte normative de către consi­liile populare? Din ancheta în­treprinsă în judeţele Cluj, Hu­nedoara, Suceava, a rezultat, în primul rînd, caracterul general, formal, inoperant al unor pre­vederi din hotăririle consiliilor populare, luate in sesiuni de lu­cru, din deciziile comitetelor e­­xecutive, ca urmare a analizei periodice efectuate intr-un do­meniu sau altul de activitate. Se ştie că, de cite ori se adoptă de către organul local de stat o mă­sură bazată pe o dispoziţie le­gală, pentru a asigura îndepli­nirea ei pînă în cele mai­ mici amănunte şi în condiţii de de­plină legalitate, este necesară o decizie. însăşi aprecierea ne­cesităţii unei decizii este un act care trebuie examinat cu aten­ţie. Se întîmplă şi unor comite­te executive experimentate, cum este cel al consiliului popular judeţean Cluj, să nu ştie totdea­una cu exactitate dacă trebuie să emită sau nu o decizie, cum s-a întîmplat în urma analizării muncii desfăşurate de unele o­­raşe şi comune. Simpla parafrazare a textelor de lege, înşiruirea de principii generale, enunţarea de necesi­tăţi sau, dimpotrivă, prevederi ale unui plan de muncă oarecare se întîlnesc, în momentul de faţă, aproape în toate deciziile şi h­otă­rîrile consiliilor populare. Apoi, numărul acestora este destul de mare, iar mecanismul urmăririi hotărîrilor, deciziilor proprii nu funcţionează tot atît de prompt ca şi cel al elaborării lor. Pe ce durată de timp ac­ţionează o i hotărîre, o decizie, cînd încetează efectul ei ? Ar fi simplu de răspuns, dacă prac­tica ar fi ajuns la o concluzie în această direcţie. S-ar şti a­­tunci cită vreme este necesar să fie ţinut în evidenţă un ase­menea text de reglementare a unei acţiuni sau a unei activi­tăţi ample. Dar de îndată ce în acelaşi text de hotărîre a con­siliului popular sînt incluse pre­vederi ce-şi încetează acţiunea intr-un tim­p limitat, scurt şi altele ce se întind pe ciţiva ani, este intr-adevăr dificil să prac­tici urmărirea sistematică a în­deplinirii tuturor prevederilor. Consiliul popular al judeţului Cluj, în sesiunea din luna iunie a.c., a adoptat o importantă ho­­tărîre privind aprovizionarea populaţiei. Printre cele 13 arti­cole ale hotărîrii, unul vizează recuperarea unor vechi vaduri comerciale din Cluj şi din alte oraşe ale judeţului. Lăsînd la o parte faptul că articolul res­pectiv este destul de sumar şi că, dintr-o verificare a felului cum se îndeplineşte, a reieşit că refectele lui sunt deocamdată minime (din 21 de localuri pre­văzute a fi recuperate pînă a­­cum la Cluj şi Turda, n-au in­trat în circuitul comercial de­cît două), se naşte întrebarea : cînd toate celelalte articole ale hotărîrii îşi vor fi consumat e­­fectul şi articolul citat va conti­nua să acţioneze, va mai putea fi el urmărit ? Sau demult acţi­unea respectivă va dispune şi de alte reglementări, în alte deci­zii şi hotărîri ? Să amintim doar că recuperarea vechilor vaduri comerciale a fost eşalonată, prin întocmirea unei liste cu terme­ne, pe ciţiva ani. Lipseşte complet în momentul de faţă reglementarea de ordin practic administrativ a emiterii hotărîrilor şi deciziilor. Pe baza prevederii legii de organizare şi funcţionare a consiliilor popu­lare, a instrucţiunilor sporadi­ce ale Comitetului de Stat pen­tru Economia şi Administraţia Locală şi a experienţei proprii, organele locale ale puterii şi ad­­ministraţiei de stat emit decizii şi hotărîri cu o destul de mare varietate de orientare şi price­pere. La acest neajuns capital, se adaugă deficienţele organiza­torice de pregătire a sesiunilor sau şedinţelor de lucru ale co­mitetului executiv, într-una din şedinţele comitetului executiv al consiliului popular judeţean Suceava s-a analizat intr-un mod atît de expeditiv problema conservării şi întreţinerii fon­dului locativ al statului, incit de la decizia adoptată nu se pot aştepta aproape nici un fel de efecte. Neajunsurile în elaborarea de hotărîri şi decizii se răsfrîng, din păcate, asupra unora dintre cele mai importante sectoare de activitate ale consiliilor popu­lare. Pare ciudat, dar, într-un domeniu cum este cel al orga­nizării serviciilor pentru popu­laţie, doar cîteva judeţe dispun de o reglementare corespunză­toare, bazată pe hotărîri judi­cios întocmite şi adoptate în se­siunile consiliilor populare. La activitatea de servire a popu­laţiei concurează mai mulţi fac­tori şi tocmai reglementarea răspunderii lor amănunţite lip­seşte. Observînd carenţele în dome­niul elaborării hotărîrilor şi de­ciziilor. Comitetul executiv al consiliului popular judeţean Hunedoara a iniţiat recent cî­teva acţiuni menite să întăreas­că atît controlul respectării le-­ galităţii, dar mai cu seamă să sporească : pregătirea, experien­ţa secretarilor comitetelor exe­cutive. La una din şedinţele de instructaj s-a apelat la o moda­litate practică de instruire folo­­sindu-se textul unor decizii al­cătuite în acest scop de comite­tul executiv al consiliului popu­lar judeţean. După ce secretarii comitetelor executive s-au pro­nunţat asupra corectitudinii textelor de decizii folosite pen­tru instructaj, un colectiv de jurişti a cercetat în ce măsură secretarii consiliilor populare din judeţ ştiu să se orienteze în munca de întocmire a acte­lor normative. — Ni se cereau modele de decizii şi hotărîri, declară tova­răşul Victor Coca, secretarul co­mitetului executiv al consiliului popular judeţean. Am considerat insă că nimic nu este mai dău­nător în elaborarea deciziilor şi hotăririlor decît rutina, şablo­nul. în fiecare lună, în judeţul Hu­nedoara, un grup de jurişti con­trolează legalitatea deciziilor e­­mise. Acest control instituit des­tul de riguros, după ce se vor simţi efectele lui, nu se va prac­tica decît trimestrial. Pînă a­­tunci, s-a propus ca la activita­tea de control exercitată de judeţ să ia parte şi secretari ai comitetelor executive comuna­le, orăşeneşti şi municipale, în scopul consolidării experienţei lor practice. In ce priveşte cu­noaşterea legii de organizare şi funcţionare a consiliilor popu­lare, ale cărei prevederi stau la baza întregii activităţi a or­ganelor locale de stat, s-a iniţiat o întîlnire cu caracter ştiinţific, pentru a se dezbate în jurul me­sei rotunde, în chip metodic, as­pectele cele mai variate ale le­gii, în funcţie de cerinţele apli­cării ei într-o localitate sau al­ta. Prima întîlnire ,de acest fel se va organiza la Deva, dar vor avea loc şi altele. Dezvoltarea democraţiei so­cialiste aduce după sine necesi­tatea continuei întăriri a lega­lităţii, în toate domeniile de ac­tivitate ale statului nostru. Con­siliile populare nu pot acţiona decît în baza unor hotărîri şi decizii rezultate dintr-o temei­nică cunoaştere a realităţii, ale­­ căror prevederi să înlesnească şi să stimuleze întreaga muncă, şi mai cu seamă, să antreneze par­ticiparea şi iniţiativa maselor de cetăţeni. în locul controlului­­şi anulării deciziilor eronate, care se practică acum pe scară des­tul de largă, îndeosebi la comu­ne, se cere instituită o activitate susţinută, de pregătire a cadre­lor, de extindere a contribuţiei specialiştilor în domeniul ştiin­ţelor juridice. Absenţa unui cod administrativ trebuie suplinită printr-o îndrumare practică foarte clară pentru că hotăriri­le şi deciziile organelor locale ale puterii şi administraţiei de stat ţin de esenţa activităţii lor şi nu de latura ei formală. P. SOLCAN Hotăririle şi deciziile consiliilor populare — cadru stimulator pentru o activitate locală cit mai rodnică UNA PE ZI de MATTY _...Propunerea mea o să vă pară neobișnuită,... extraordi­nară,... fantastică,... sau poate utopică, dar îndrăznesc să vă întreb : Ce-ar fi ca măcar odată și unul din noi, inspectorii, să plece pe teren ? (Urmare din pag. 1) Studiind dosarele cu minori judecate într-o anumită perioa­dă numai la o singură instan­ţă a ţării — şi anume la tribu­nalul municipiului Bucureşti — rezultă că majoritatea covîrşi­­toare a deciziilor, ce-i privesc pe copii soluţionează diferite probleme de autoritate tutelară ridicate de consiliile populare ale sectoarelor bucureştene şi numai citeva privesc infracţiuni săvîrşite de cei mici. Dar şi în­tr-un caz şi în celălalt, judecătorii şi-au conceput în aşa fel hotă­­rîrile, incit sensul lor este pre­ponderent educativ şi cu foar­te rare excepţii — restrictiv. Chiar şi atunci cînd instanţa constată nişte furturi săvîrşite de ciţiva băieţandri de la şcoa­la profesională a Uzinei de ma­­­­şini electrice — ca să folosim doar un caz mai grav petrecut în ultima vreme —, sancţiunea nu o reprezintă privaţiunea de libertate, ci, dimpotrivă, rein­­credinţarea celor vinovaţi fa­miliei şi colectivului unde mun­cesc şi învaţă meseria , bine­înţeles cu condiţia ca actele lor să fie strict supravegheate. Aşadar, dosarele ne demon­­­strează că, în ce-i priveşte pe copii, justiţia socialistă preco­nizează ca mijloc de reeducare in special munca de prevenire a abaterilor antisociale şi nu sancţionarea lor. Se pune, deci, întrebarea : n-ar trebui, cumva,­­ ca judecătorul pentru minori să-şi extindă aria de acţiune şi dincolo de coperţile dosarului ce i se încredinţează ? Dar să vedem ce se întîmplă d­in prezent cu cazurile minori­­lor. De curind, tovarăşa Elena Lupu de la „Camera­ minorului“ a Inspectoratului de miliţie al municipiului Bucureşti, împreu­nă cu alţi specialişti de aici, au cercetat un număr de dosare cuprinzînd, fiecare, tocmai ca­zurile unor copii care, trebuiau înaintate justiţiei. Selectate de către consiliile populare ale sectoarelor, dintre abaterile mai flagrante săvîrşite de minori în cuprinsul Bucureştiului, dosare­le au necesitat un studiu apro­fundat pentru găsirea unor so­luţii corespunzătoare. Cum, nor­mal, cu o soluţie pe hîrtie, ori­­cît de bună ar fi ea, nu rezolvi nimic, toate aceste cazuri au fost îndreptate, după cerceta­rea lor, din nou, consiliilor populare. Căci, după cum se ştie, răspunzînd de problemele autorităţii tutelare în perime­trul ce-l gospodăresc, ele sînt singurele organe cărora legea le acordă dreptul, de a susţine cauzele unor copii in instanţă şi de a urmări aplicarea măsu­rilor preconizate de judecători. Aşa ftind lucrurile, este clar că drumul de la consilii la mili­ţie şi apoi, din nou, la consilii, nu a putut decît să întîrzie in­tervenţia judecătorilor. Dosare­le, aşa cum au fost prezentate ele organului de miliţie, au cu­prins­ numeroase şi serioase de­ficienţe cu privire la respecta­rea legalităţii. Cum îţi poţi for­ma o părere despre fetiţa C.D din sectorul 4, bunăoară, cînd ancheta socială care a fost în­tocmită la consiliul popular nu cuprinde nici cele mai elemen­­tare date despre cadrul social în care trăieşte copilul?"Dar nici asistenţa juridică acordată de inspectoratul municipal de miliţie la rezolvarea cazurilor acestor copii — prin indicarea unor soluţii —, n-a ajutat la ni­mic. Căci înapoiate consiliilor populare, dosarele au eşuat aici, fără a mai fi adresate jude­cătorilor. O fetiţă de vreo 13 ani care vagabondează pe stră­zile sectorului 6, bunăoară, tot neînscrisă la casa de copii şco­lari a rămas­­ un băieţandru, tot din acelaşi sector, care a ab­solvit şcoala generală, tot unor ocupaţii nepotrivite se dedă, în loc să înveţe o meserie. Şi aşa mai departe. — Periculozitatea socială a u­­nor astfel de soluţii rămase pe­­hîrtie — afirmă conf. univ. dr. Ovidiu Bădina, directorul Cen­trului de cercetări pentru pro­blemele tineretului — este de­osebit de mare. In îndreptarea soartei unui copil e necesară o intervenţie energică şi operati­vă, mai cu seamă în domeniul coordonării şi concertării acţiu­nilor privind educaţia cetăţe­nească a copiilor. Numai aşa pot fi prevenite abaterile de la normele convieţuirii sociale, poate fi evitat pragul trecerii unui „copil problemă“ în zona delincvenţei. De cîtva timp încoace, pe lin­gă Centrul de cercetări pentru problemele tineretului, func­ţionează o comisie pentru de­lincvenţa juvenilă. Una din mă­surile de maximă importanţă pe care ni-l sugerează acest studiu este tocmai însărcinarea judecătorului pentru minori cu atribuţii complexe în opera de formare şi educare a tinerei ge­­neraţii.­ Am expus motivarea etică şi profesională a acestei propuneri. Motivarea socială ? Ea se desprinde d­in însăşi ana­lizarea contribuţiei factorilor care concură la opera de formare a copiilor. Am înfăţişat mai sus cîteva elemente care ne suge­rează tarele autorităţii tutelare în ocrotirea, minorilor. E drept, una din explicaţiile esenţiale ale fenomenelor de incompe­tenţă, de superficialitate, de dezinteres chiar, ce ameninţă să ia amploare în acest dome­niu al activităţii consiliilor populare ar putea să rezide, chiar, în absenţa unor regle­mentări oficiale privind activi­tatea de autoritate tutelară. Co­dul familiei prevede că co­mitetul executiv al consiliului popular are şi atribuţii de au­toritate tutelară. Atît, în ce constau aceste atribuţii, cum trebuie ele desfăşurate, care este aparatul ce­ execută hotă­ririle comitetului executiv — într-un cuvint indicaţii cu pri­vire la precizarea răspunderi­lor într-un cadru organizatoric adecvat — lipsesc, atît din lege cît şi din instrucţiuni. Din in­formaţiile noastre rezultă că, încă de la începutul acestui an, este în curs de elaborare un act normativ ce urmează să preci­zeze responsabilităţile în pri­vinţa minorilor-problemă, sau, pentru a folosi un termen ju­ridic, a minorilor „neinfrac­­tori“. Ei bine, părerea noastră este că şi după apariţia actului normativ, fenomenele dăunătoa­re bunului mers al activităţii de autoritate tutelară nu vor putea fi complet eliminate. Un act oricît de bine ar fi el con­ceput, nu reprezintă decît un cadru de acţiune. Or, experien­ţa d­monstrează că consiliile populare nu dispun în prezent de capacitatea organizatorică de a supraveghea hotăririle jude­cătoreşti luate în privinţa mi­norilor prezentînd probleme, că nu au posibilitatea practică să le urmărească evoluţia in fa­milie, în şcolile unde au fost­ înscrişi, in producţie. Desigur, o­ substanţială contribuţie la în­făptuirea acestui deziderat îl pot avea, azi, şcoala, cadrele didactice, organizaţiile de tine­ret, deputaţii, precum şi alţi reprezentanţi activi ai opiniei publice, care au şi obligaţia mo­rală de a colabora cu consiliile populare în opera de ocrotire a minorilor. Dar oricît de de­votaţi ar fi astfel de oameni cauzei căreia i se dedică, inevi­tabil ei nu au posibilitatea con­cretă de control asupra respec­tării legislaţiei privind ocroti­rea minorilor, ca să nu mai vorbim de faptul că măsurile ce ar urma să le propună stră­bat un traseu complicat pînă la punerea lor în practică. Este un lucru dovedit că, de cele mai multe ori, bunele intenţii pri­vind ocrotirea copiilor, unele mijloace concrete pentru înfăp­tuirea lor şi chiar hotăririle judecătoreşti privind copiii se pierd, se diluează sau sunt ui­tate de către comitetul executiv al consiliului popular, care le expediază în sarcina cîtorva funcţionari dintr-un aşa-numit „birou de autoritate tutelară“ Iată cum se finalizează, între a­­tîţia­­oameni care trebuie să poarte grija socială a copiilor, serioasele, uneori foarte gra­vele probleme ce le privesc vii­torul ! In schimb — şi afirmaţia aceasta e susţinută de numeroşi jurişti cu care am stat de vor-,­bă — multe" s-ar schimba dacă aceste eforturi de formare, de educare s-ar grupa în jurul u­­nui om­ al legii. Al judecătoru­lui pentru minori, care, înzes­trat cu competenţă, cu răspun­dere, cu acea nobleţe sufletea­scă a adultului purtînd grija semenilor săi nevîrstnici şi, bineînţeles, cu mijloacele lega­le corespunzătoare, ar fi men­torul spiritual supraveghetorul legal, într-un cuvînt părintele social al minorilor necesitînd asistenţă din partea colectivită­ţii- PRIETENII COPILĂRIEI î '*«***■. L Mercur a telefon , casa de co­menzi „Mercur“, este titlul unui interviu pu­blicat cu puţin timp în urmă într-o revistă. Lectura lui mi-a reţinut în mod deosebit atenţia — ne scrie cititorul FLORIN ELIAD din Bucu­reşti — pe de o parte prin in­formaţiile preţioase pe­ care le cuprinde, pe de altă parte prin calitatea celui intervie­vat , tov. CONSTANTIN VLAD, directorul O.C.L. „A­­limentara“ nr. 5 Bucureşti, care coordonează activitatea Casei de comenzi „Mercur“. Am aflat pe această cale cum se pot folosi serviciile unită­ţii bucureştene specializate în desfacerea produselor a­­limentare la domiciliul con­sumatorilor. Citez Destul de comod, : formind oricare dintre numerele de telefon, pe care le-am dori menţiona­te în agenda tuturor gospo­dinelor, răspund operatoare­le unităţii. Telefoanele sunt instalate chiar în depozite, astfel incit se pot comunica în orice moment preferinţele cumpărătorilor cu privire la sortimentul existent, la cali­tate... la preţ... Desigur, cetă­ţenii pot face comanda ime­diat, preferinţele fiind notate atent de cei care preiau ape­lurile telefonice...“ Mai de­part­e, răspunsurile tov. di­rector arată nu numai felul comod în care se poate face comanda, ci şi calitatea, promptitudinea acestei ser­vici.­ ­ CURIER Am socotit importantă in­vitaţia (din interviul citat) şi m­i-am notat cu grijă în a­­gendă telefoanele menţionate pentru primirea comenzilor : 14.09.75. si 16.73.40. In ziua de 23 octombrie, la ora 8 dimineaţa, am încer­cat, prin intermediul celor două telefoane să fac şi eu o comandă la „Mercur“. Mi-a fost insă imposibil să obţin legătura înainte de ora 8. Cînd, în sfîrşit, am obţinut-o, mi s-a­ răspuns pe tonul cel mai amabil : „Nu se mai primesc, comenzi decit mîine pentru poimîine“. Am repetat comanda. Răspunsul a fost acelaşi. Adică nici în ziua respectivă şi nici în a doua zi nu puteam obţine prin „Mercur“ vreo comandă. Am şters atunci, pur şi simplu din agendă numerele de tele­fon indicate ale unităţii „Mercur“. In locul meu, tov. director. Constantin Vla­d nu ar fi făcut la fel ? Program sportiv original I­n perioada 6—17 octom­brie a.c. la „Piriul Re­ce", pitoreasca staţiune de pe Valea Prahovei, şi-au petrecut concediul de odihnă 250 de salariaţi, înscriind plu­suri incontestabile la capitolul „ospitalitate“, bilanţul celor două săptămîni învederează şi o serie de neglijenţe gospo­dăreşti, pe drept cuvint cri­ticabile. Intr-o scrisoare adre­sată recent ziarului, in care-şi consemnează impresiile ciin concediu, cititorul nostru WILHELM LAYOS din Bucu­reşti înfăţişează, prin date şi fapte concrete, dezagremen­tele aduse vilegiaturiştilor de aceste neglijenţe gospodăreşti. „Dacă in privinţa alimen­taţiei nu avem nimic de o­­biectat — ne scrie tov. La­pos —, condiţiile de cazare au lăsat de dorit. Majoritatea vi­lelor fiind lipsite de apă, zil­nic aveam un program „spor­tiv“ original : căram apă cu găleţile, de la cantină. Căl­dura care s-a dat in vile n-a prea dovedit „căldură“ din partea gazdelor. Probabil că voiau să nu uităm că ne aflăm la......Piriul Rece“. In încheierea scrisorii, cititorii noştru face şi unele propu­neri vizind s satisfacerea unor cerinţe ale vizitatorilor. „Este necesar, conchide tov Lagos, să se asigure, prin oficiul P.T.T.R. local, un număr spo­rit de ziare şi reviste, posi­bilitatea de a se cumpăra, fructe la preţuri oficiale, prin I.L.F., şi o cale de acces la punctul sanitar, care să nu solicite in mod neapărat cali­tăţi de alpinist“. I.C.S. Predeal şi Consiliul popular judeţean Braşov vor lua notă, sperăm, de aceste păreri şi propuneri şi vor dis­pune. Aşteptăm, deci pe curind măsuri practice efici­ente, care să conducă la o servire calitativ superioară a vizitatorilor staţiunii in dis­cuţie. muicii ...........fimtmmh

Next