România Liberă, iulie 1970 (Anul 28, nr. 7990-8016)
1970-07-15 / nr. 8002
T uşii adaugă motivelor lirice exploatate în Poeme, Moartea ceasului şi Tinereţea lui Don Quijote, variante noi. De ordin mai ales tematic. Dar şi sub raportul atitudinii interpretative. Căci (altfel), găsindu-şi relativ repede o formulă de expresie care să-l individualizeze, Marin Sorescu şi-a convertit-o într-un mod de reprezentare aproape invariabil. Din acest punct de vedere, el se afă (mai de mult) în situaţia deopotrivă delicată şi invidiabilă a lui Bacovia şi Minulescu. De a nu putea ieşi, deci, din rigorile mecanicii inventate. De a da, altfel spus, cititorului însetat de varietate, impresia unei anume monotonii. Senzaţia de serie. Ce-i drept, prin repetare, poetul şi-a impus, ca proprie, modalitatea. Numai că (am arătat-o şi cu alt prilej) prospeţimea (aşteptată) riscă să cedeze locul manierei. Evident, la Marin Sorescu (personalitate constituită), nu avem de a face cu degringolade penibile, gestul nu devine cabotin. Pericolul manierismului plutește însă fantomatic la orizont, încât (sunt convins) inteligența soreseiană identificîndu-l, îl va neutraliza, evadînd din actuala geometrie stilistică şi, dind frîu liber (prin compensaţie) disponibilităţilor de fantezie, să se releve in ipostaze inedite. Intenţia transpare chiar în unele texte din Tuşiţi, unde poetul, abandonînd pentru un moment, rigorile ritmurilor uzuale, încearcă versul aritmic, cu obstacole, deviind scriitura spre simularea unei vorbiri cotidiene, narative şi discursive. Ca în Lada. Problema înnoirii nu ţine însă doar de modalitate şi de limbaj. Ci şi de universul explorat. Şi, mai ales, de perspectivă. De unghiul din care el e valorificat. Marin Sorescu e un poet al existenţei, atras îndeosebi de laturile tragice ale acesteia. Atent la paradoxele vieţii cotidiene, la sensurile ei, la ceea ce scapă înţelegerii logice. Ca şi Labiş, duce o susţinută luptă cu inerţia. In gindire şi comportament, împotriva schemelor unificatoare şi a automatismelor. Rîzînd, surîzînd, mimînd, dă poemelor încărcătură şi filozofică şi etică. In fond, e un poet al interogaţiilor, demersurile sale punind sub semnul întrebării concepte tradiţionale, atitudini comune, mituri străvechi sau (mai ales) mituri contemporane. Demitizează. Mai corect : demistifică. Fructi-*) „Tuşiţi", de Marin Sorescu — Ed. Eminescu. Aurel Martin ficînd implicaţiile absurde, ilogice. Prin hiperbolizare sau prin repovestire, relativizează. Insuşindu-şi sugestii ale ironiei romantice, dezvăluie existenţei o dialectică subiectiv-obiectivă întemeiată pe contradicţia dintre real şi ideal, posibilitate şi neputinţă, infinit şi limitat, frumos şi urît, angelic şi demonic, esenţă şi aparenţă etc. etc. Proiectînd reprezentările lirice la scara pararealului, propune, în consecinţă, un alt chip de descifrare a adevărurilor. Prin mijlocirea, adesea, a parabolei şi a simbolurilor. Tendinţă accentuată însuşiţi. O poemă ca Halebarda e o parabolă a timpului şi a vieţii ameninţate de imprevizibila extincţie, instrumentul (care aduce ca forma cu cazmaua folosită la săparea mormintelor) semnificând moartea . Simetrie e o parabolă a opţiunii repetat eronate . Alergătorul — a artistului sedus de iluzia că a atins absolutul, depăşindu-i pe înaintemergători. De la caz la caz, contradicţiile de care vorbeam pot avea valori tragice sau umoristice. In funcţie de intenţiile poetului. Aici (în titlurile amintite), subtextul e fundamental dramatic, eliminind coeficientele comicului de situaţie, oricît de absurdă ar fi desfăşurarea existenţei. In alte locuri, Marin Sorescu, pornind de la date nu mai puţin contradictorii, conferă însă absurdului valenţe ionesciene. De factură adică virulent demistificatorie. Ca pe vremuri Adrian Maniu (în Salomeea), dar cu un spor sensibil de înţelegere filozofică. In măsura în care autorul lui Tuşiţi polemizează cu însăşi esenţa stranie a fenomenelor. Vizînd chiar aspectul lor transcendental. Ceea ce făcea, in fond, nu o dată, şi în Moartea ceasului şi în Tinereţea lui Don Quijote. Sau gîndind ipotetic o altă posibilitate de relaţii existenţiale decit cele ştiute şi acceptate. Imaginată sub semnul generosului „dacă“. Tipică e pentru ultima alternativă poema Absurd : „Dacă mi-aş fi legat viaţa de o sorcovă, / M-aş fi întors seara acasă / Cu sentimentul că trebuie să stau pe perete / Intr-un cui. // Dacă m-aş fi căsătorit cu o conopidă / Cei mai frumoşi ani ar fi trebuit să mi-i petrec / In pămînt, / Ţinînd conopida / De ultima ei foaie / Şi discutînd despre viitoarea foaie / Pe care are de gînc să şi-o facă. / Bineînţeles numai dacă o să fiu cuminte. // S-ar fi putut întîmpla să mă căsătoresc / Chiar cu o iepuroaică, / Şi atunci transformarea mea / S-ar fi efectuat, bineînţeles, / In direcţia iepurilor. / Dar aş fi fost foarte nenorocit, / Pentru că nu reuşeam, oricît de mult mi-aş fi iubit soţia, / Să devin un iepure perfect, / Intr-o viaţă atît de scurtă. // Dacă m-aş fi căsătorit cu o veveriţă, / M-ar fi pus să mă urc în toţi copacii / Pentru a le demonstra tuturor soţilor sceptici / Cut de sus o dragoste adevărată / Poate să-l înalţe pe om“. Desigur, obiectul de ceremoniri (sorcova), sugestia condiţiei vegetale (conopida), ori a celei animale (iepuroaica, veveriţa) puteau fi, la rigoare, altele : musca, iedera, leoaica, vulpea, baiza etc. etc., tema pretîndu-se la infinite variaţiuni. (Unele probabil, mai elocvente decît secvenţa ipostazei iepureşti). Aşa cum, potrivit aceleiaşi mecanici, puteau fi configurate nenumărate alte teme. Avînd obsesia ipoteticului, Marin Sorescu posedă darul de a imagina, jucîndu-se, lumi (nu o dată alegorice) în care prin nuanţări, caricaturizări, devieri, hiperbolizări etc., e proiectat propriul nostru univers, într-una din variantele lui posibile, tragice sau umoristice. Proiecţie obţinută prin soluţii de o simplitate derutantă. Oricum, la antipodul formulelor in vogă, dominate de metaforism şi supradistilări, de vag şi de obscur. Trăsăturile acestea, ca şi transparenţa şi anticalofilia, sint specifice întregii lirici soresciene. Tuşiţi nu e decît un exemplu in plus. Un exemplu insă amplificînd şi situaţia de relativ impas în care se găseşte ca şi ca formulă, şi ca problematică. In poema titulară (atac la adresa celor nemulţumiţi de „replicile“ sale), Marin Sorescu (reluînd o idee des vehiculată şi de alţii) consideră lumea un imens teatru, unde are loc un spectacol fantastic, nonstop, iar poetul, în dialog cu sala, se manifestă ca actor-raisonneur. E cazul, poate, ca programul spectacolului să fie schimbat, iar actorul să-şi demonstreze virtuozitatea interpretei şi alte roluri. Pentru ca spectatorii să nu mai „tuşească“. AL EXISTENŢEI Pagina a 2-a - 75 iulie 1970 PANCIRA Sunetul • •• muzicii Cinci premii „Oscar“ au încununat in 1965 această peliculă semnată de Robert Wise, realizator din opera căruia spectatorii români au mai văzut două filme : „Elena din Troia“ — submediocru, şi „Cineva acolo sus mă iubeşte“ un film obişnuit, de serie, dar nu lipsit de calităţi, încă n-a rulat pe ecranele noastre — şi nu înţelegem de ce — capodopera lui Wise, „West Side Story“-se pare (încă) neîntrecut musical. O primă comparaţie între cele două filme putem face totuşi, întrucât am citit scenariul pentru „West Side Story“, evident superior, subiectul acelui film era inspirat din tragedia shakespeareană „Romeo şi Julieta“, adaptată America moderne şi celei mai stringente probleme a ei : problema rasială , un duel între dragoste şi ură intr-unul din cartierele periferice ale New-Yorkului de astăzi. „Sunetul muzicii“ nu se poate lăuda ca scenariul său. Dar povestea nui este decît un pretext. America a fost părăsită in favoarea peisajului Austriei, o Austrie aflată înaintea Anschluss-ului — semn că vocaţia politică a autorului a încercat şi acum să se exprime, chiar dacă mai puţin virulent. In schimb, întilnim în acest film — perfect ca tehnici — jocul subtil şi atrăgător al unei mari acrite . Julie Andrews, întilnim o imagine formidabilă, semnată de Ted McCord, un operator tot atît de bun în filmarea planurilor generale în aer liber, cit şi în ştiinţa de a surprinde cu gust şi elocvenţă detaliile unui interior fastuos. Există în acest film un cult al imaginii, frumoasă cu orice preţ, totdeauna conţinînd un „efect“ studiat. Există un cult al culorii şi un cult al sunetului. Muzica (Richard Rodgers), cîntecele (Oscar Hammerstein II) şi aranjamentul muzical (Irwin Kostal) Sunt deosebite prin ele insele, deşi intenţia autorilor — finalizată, desigur — a fost de a obţine un spaţiu vizual — sonor unitar. Acest fapt constituie marele merit al filmului şi sursa unei încîntări deosebite prin care fragilitatea scenariului este uitată. HORIA PATRAŞCU Departe de apus De la Ciuhrai la Tarkovski sau Alov şi Naumov, eposul războiului antihitlerist a inspirat cinematografului sovietic de astăzi nu puţine opere memorabile. „Balada soldatului“, „Copilăria lui Ivan“. „Pace noului venit“ revelaseră viziuni de o puternică originalitate. „Departe în apus“, in schimb, face parte din producţia de serie, nu are prea multă profunzime şi nici nu aduce vreo noutate stilistică, dar e un film viu, de un dramatism auster, impregnat de o anume emoţie şi căldură. Această istorie a revoltei prizonierilor sovietici dintr-un lagăr nazist devine un elogiu al eroismului şi bărbăţiei, al curajului şi forţei de a-ţi păstra demnitatea în faţa duşmanului. Regizorul vede cu ochiul unui cronicar urmărind reconstituirea minuţioasă a faptelor, trasînd lapidar tipologia şi atmosfera, găsind o expresie nudă, albă, aproape uscată. Vocaţiei documentariste i se alătură neaşteptat gustul pentru spectaculos, pentru ample desfăşurări de figuraţie şi scenografie, pentru montarea grandioasă, de mare efect, cineastul vădind un preţios simţ ritmic şi plastic, început ca un reportaj, „Departe in apus“ capătă in cele din urmă tăietura unui film de aventuri, cu o mişcare epică bogată, cu întorsături bine calculate, cu o tensiune susţinută mai totdeauna riguros. Cine iubeşte în cinematograf recitalurile actoriceşti, trebuie să vadă acest film pentru Nikolai Kriucikov. Actorul dă viaţă unui personaj gîndit de scenarist ca o statuie, care ar fi putut rămîne grandilocvent, declamator. Portretul bătrânului comandant, amestec de dîrzenie şi inteligenţă, de înţelepciune şi jovialitate ţărănească, e lucrat de Kriucikov cu o fineţe a detaliului exemplară. GEORGE LITTERA IC ClNiii ATOGRAKC StEWN TO AȘA A FOST lA MEXICO : Teatrul ,,C. Tănase“, la teatrul de vară ,,Herăstrău", ora 20; SUNETUL MUZICII (ambele serii) : Patria (11 86 25), orele 9 — 12,45 — 16,30 — 20,15 . ACEASTĂ FEMEIE : București (15 61 54), orele 8,45 — 11 — 13 15 — 16,15 — 18,45 — 21; Melodia (12 06 88) orele 8,45 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 20,45; Modern (23 71 01), orele 9,15 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,15; Arenele Romane, ora 20.45; PETRECEREA : Republica (11 03 72), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16 30 — 19 —M.l6; Capitol (16 29 17), orele 8 — 10 — 12 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45; Stadionul Pipamo, ora 20,30; FREDDY ȘI C1NTECUL PREERIEI Doina (16 35 38), orele 11,30 - 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30; Desene animate , ora 10; Moșilor-grădină, ora 20,30; ÎNGERIUL ALBASTRU : Capitolgrădină, ora 20,15 — 22; ARGOMAN SUPERDIABOLICUL . Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11 — 13 — 15 — 17 — 9 — 21; Doinagrădină, ora 20,30; Festival (15 63 84), orele 8,30 - 10,30 — 12,30 - 14,30 - 16,45 — 19 — 21,15; Grădină, ora 20,30; Favorit (31 06 15), orele 10 — 13 — 15,30 - 18 - 20 30* CEI CINCI DIN CER : Lumina (16 23 35), orele 9,30 — 15,30 în continuare 18 — 20,30? MARELE SEMN ALBASTRU : Victoria (16 28 79), orele 18,45 — 21; SPLENDOARE ÎN IARBĂ : Central (14 12 24), orele 8,45 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21; URMĂRIREA: Victoria, orele 8,45 — 11,15 — 13,45 — 16,15 ; MOSHI, MOSHI, ALO — JAPONIA : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9—21 în continuare; STRĂINII : Feroviar (16 22 73), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 - 18,15 20 30; Excelsior (13 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; DREPTUL DE A TE NAŞTE ; Griviţa (17 08 58), orele 1030 - 15,30 — 18 — 20,30; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,30 - 14 - 16,30 - 19; Grădină, ora 20,30; CAZUL SERGENTULUI GRIŞA : înfrăţirea între popoare (17 31 64), orele 15,15; BĂNUIALA * înfrăţirea între popoare ora 18,30; Ferentari (23 1.7 50), orele 15,30 - 18 - 20,30; SUBIECT PENTRU O SCHIŢĂ : Buzeşti (15 62 79), orele 15,30 — 18, DEPARTE IN APUS Deda (16 26 10), orele 8,45 — 20,30 în continuare; SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO : Bucegi (17 05 47), orele 10 — 16 18 15; Grădină, ora 20,30; Floreasca (33 29 71) orele 10 15,30 — 18 — 20,30; Arta (21 31 86), orele 15 — 17 — 19; Grădină, ora 20,30; AL 8-LEA : Unirea (17 10 21), orele 15,30 — 18; JOC DUBLU IN SERVICIUL SECRET : Unirea-grădină, ora 20,30; AȘTEAPTĂ PIN A SE ÎNTUNECĂ : Lira (31 71 71) orele 15,30 — 18; Cotroceni (13 62 56), orele 15,30 — 17,45 — 20; Lira grădină, ora 20,30; MARILE VACANŢE : Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30; Mioriţa (14 27 14), orele 11 — 15 — 17,30 — 20; STAPIN PE SITUAŢIE : Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20,15; OPERAŢIUNEA LADY CHAPLIN: Crîngași (17 38 81), orele 16 — 18 — 201 es 1000 DE OCHI AI DOCTORULUI MARUSE .• Volga (11 91 26), orele 16 — 18,15 - 20,30; JURNALUL UNEI CAMERISTE : Viitorul (11 48 03), orele 16 — 18 — 20; SALARIUL GROAZEI : Gloria (22 44 01), orele 9 30 — 12 — 14,30 — 17 — 19,30; Flamura (23 07 40), orele 11 — 16,30 — 19,30; Tomis (21 49 46), orele 8,30 — 11,30 — 14,30 — 17,30 ; grădină ora 20,30 ; V1NATORUL DE CĂPRIOARE : Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18; PENTRU TARĂ $1 REGE : Popular ora 20,15; FAMILIA TOT : Moșilor (12 52 93) orele 15,30 — 18; MISTERIOSUL X DIN COSMOS : Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20; RĂZBUNĂTORUL : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 — 20,15; AVENTURILE LUI JUAN: Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 18, SĂ UCIZI O PASĂRE CâNTĂTOARE : Flacăra, ora 20,30, OMUL CARE NU POATE El ACU ZAT ! Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18; AFURISITUL DE BUNIC: Bureștigrădină, ora 20,30? OPERAȚIUNEA LEONTINE : Vitangrădină, ora 20,30; Rahova-grădinii, ora 20,15; DAN SIND SIRTAKI : Progresul-Parc, ora 20,15; FAN PANLA TU LIPPE , orele 9 — 11 — 13; ARTICOLUL 420, ora 15,30; JUCĂTORUL: orele 18.30 — 20.30; Cinemateca sala Union (13 49 04); TELEVIZIUNE 18: Microavanpremiera; 18,05: Universal-șotron. Enciclopedie pentru copii; 18,30: Actualitatea în economie; 19,20: 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici, 19,30: Telejurnalul? 20: Reflector; 20,15- Tele-cinemateca. Viva Villa; 22,05: Ora editorului; 22,30: Desene animate; 20,40: Gala,marilor interpreţi români; 23,05: Telejurnalul.: ■ idil7 mCINEMATOGRAFE Petrecerea Blake Edwars a reuşit o amuzantă comedie, ridiculizind o manie care nu este proprie numai americanilor, ci în general, lumii „bune“ , mania acelor petreceri care se vor pline de distincţie răminind, de cele mai multe ori, doar reuniuni îngheţate şi lipsite de haz. Dar, de data aceasta, contrar aşteptărilor, petrecerea a fost magnifică, pentru că tot mecanismul ei de zîmbete stas şi falsă seriozitate a fost deteriorat de autori prin introducerea unui personaj candid, nu încurcă-lume in mijlocul invitaţilor plini de gomă. Indianul interpretat de Peter Sellers este un om plin de bunăvoinţă faţă de ceilalţi, politicos şi atent să nu supere pe nimeni. Dar în cercul închis al invitaţilor (care fac parte din aristocraţia cinematografului ! — totdeauna „iubită“ de realizatori), calităţile unui astfel de om devin materiale explozive; efectele lor, bine calculate de scenarist şi regizor, sunt distrugătoare ; la sfîrşitul selectei reuniuni, eleganta vilă a organizatorilor petrecerii a fost complet devastată.Comicul lui Blake Edwars este un comic de situaţii şi caractere. Situaţiile comice sunt pregătite cu o grijă deosebită şi, pentru mai mult haz, vizibilă. Apoi, o dată cu declanşarea gagurilor, toate amănuntele pregătirii sunt speculate pînă la capăt, în cascadă. Dacă pregătirea situaţiei comice este făcută în complicitate cu spectatorul, urmările ei aparţin (simulat) neprevăzutului. Autorii par să se mire odată cu noi de ce se poate întîmpla după o simplă strîngere de mină. In sfîrşit, obiectele hărăzite să declanşeze comicul nu au fost uitate : uşi batante, piscine, benzi rulante, plante exotice etc., toate obligate să participe la nebunia generală. Şi dacă frişca lipseşte, este pentru că o înlocuiesc produse mai noi, specifice societăţii moderne , detergenţii. Invazia, acestora va fi pretextul pentru culminaţia comică şi, totodată, pentru obţinerea unor efecte plastice mai deosebite, mărturisind aspiraţii mai înalte ale regizorului. Pe scurt : o comedie cu adevărat spumoasă. MIHAI CREANGA Moderna construcţie a Spitalului clinic de urgenţă din Capitală se impune nu numai prin soluţiile constructive, ci şi prin complexa sa utilare Jocul de-a vis... sau profesorul în condiţii actuale ale dez■ voltării învăţămîntului din ţara noastră, folosirea unui bogat material didactic în predare devine un deziderat major. Se impune deci ca fiecare cadru didactic în parte să fie permanent preocupat de îmbogăţirea materialului didactic necesar specialităţii respective, de asemenea să folosească intens tot ce-i oferă nivelul actual al dotării şcolii. Stimularea profesorilor în preocuparea lor pentru dotarea şi folosirea corespunzătoare a materialului didactic este însă contracarată prin aplicarea birocratică a Instrucţiunilor pentru aplicarea Legii nr. 22 din 18 noiembrie 19111) privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea buunurilor. Astfel, deşi liceele au administratori plătiţi special pentru a gestiona bunurile din şcoală s-a luat măsura — sper că nu pretutindeni — ca profesorii de istorie, geografie, biologie etc. care minuiesc hărţi sau alt material didactic, să depună o garanţie fiind consideraţi drept „gestionari de bunuri“. Cu cit creşte valoarea materialului didactic minuit cu atît garanţia depusă creşte. De menţionat că primul articol din Instrucţiuni prevede că gestionar poate fi socotit cel ce are principala preocupare primirea, păstrarea şi distribuirea de materiale, operaţii, pe care nu le fac profesorii. Pe lîngă faptul că misiunea unui profesor este cu totul alta întregul aspect al problemei are un efect cu totul contrar intereselor învățămîntului. Materialul didactic trebuie folosit cît mai intens, chiar cu riscul de a se deteriora, dar prin această măsură se creează ideea că materialul didactic abia de acum înainte trebuie să fie ,,bine păstrat“. Mai exact, mai importantă devine păstrarea decît folosirea. Materialul didactic deteriorat se repara şi pînă acum prin intermediul şcolii, aşa că această măsură de garanţie mi se pare nejustificată. In plus, se poate crea ideea de a nu continua dotarea pentru a nu fi pus în situaţia să plăteşti mai multă garanţie. Ciudăţenia măsurii constă şi în faptul că garanţia cerută este în sume ce ajung să fie de 300-600 lei, deci mai mult pentru a „aplica nişte instrucţiuni“, întrucît asemenea sumă nu acoperă nici pe departe contravaloarea gestiunii. Atunci cui foloseşte această contabilitate inutilă ? Doar au existat şi pînă acum toate condiţiile şi garanţiile prin salariu pentru recuperarea unor eventuale pagube. Mă gîndesc ce face un profesor conducător de cerc (foto, radiotehnică, auto etc.) care îşi desfăşoară activitatea voluntar. In loc ca acesta să procure un bogat material şi activitatea să-i fie stimulată, este obligat să facă pe „gestionarul“, să plătească garanţie pentru aparatura cu care lucrează şi pe care de multe ori a procurat-o prin eforturi proprii. Acum plăteşte „taxă de intrare“ la aparatura procurată de el. N-ar fi mai simplu şi deci şi mai firesc ca profesorii să răspundă ca şi pînă acum de buna folosire a materialului didactic şi să se controleze periodic integritatea materialului, fără a transforma pe profesor un „minuitor de gestiune“ ? Atribuţia de gestionar să revină organelor administrative investite special cu aceste probleme şi nu cadrelor didactice a căror datorie este sa vegheze la calitatea cunoştinţelor elevilor. Prof. O. ROŞEANU De-a v-aţi ascunselea Obţinerea, unui premiu de la Loto-Pronosport constituie, trebuie să recunoaştem, un prilej de bucurie pentru fericitul cîştigător. Cititorului nostru Gheorghe Noaghiu nu i-a adus — după cum ne mărturiseşte în scrisoarea adresată redacţiei — decît neplăceri. Avizat de poşta oraşului Sf. Gheorghe pentru a ridica premiul obţinut la un concurs Protoexpres din luna octombrie 1969 — ne relatează acesta — m-am prezentat imediat la ghişeu. Premiul insă dispăruse fără urmă. A urmat de atunci o intensă corespondenţă între mine, poştă şi Administraţia de Stat Loto-Pronosport, corespondenţă care s-a prelungit de-a lungul unui şir întreg de luni. La ora actuală, mă aflu — precizează cititorul nostru — doar în poşeta următoarelor date, transmise de A. S. Loto- Pronosport : „Neprezentîndu-se cîştigătorul (?!), premiul a fost restituit la P.T.T. Sf. Gheorghe expeditorului. Cu mandatul poştal nr. 80598, A. S. Loto-Pronosport a reexpediat banii pe data de 9 ianuarie 1970, apoi, din nou pe 18 mai 1970 (mandatul 11 860). La ultimele reclamaţii făcute la oficiul poştal, am obţinut acelaşi răspuns : „Nu se găseşte mandatul poştal". După cum vedeţi, m-am lăsat de Pronoexpres şi-am început să joc de-a... „v-aţi ascunselea“. Pînă în prezent, n-am reuşit însă să aflu unde şi-a găsit mandatul meu ascunzătoare. Litera buclucaşă Mă numesc Constantin Croitoru. O atestă toate actele mele: certificatul de naştere tip vechi, diploma de studii, livretul militar, certificatul de căsătorie, cartea de muncă. Verificînd registrul de morţi de la cimitirul Ghencea, m-am convins că şi tata tot Croitoru se numea. Şi ce-i cu asta ? — veţi spune dv. Este. Că dacă n-ar fi... In 1955, mi s-a eliberat certificatul de naştere tip R.P.R., de către fostul sfat popular al corn. Bala, jud. Mehedinţi. Funcţionarul care a transcris numele meu din registru, mi-a făcut cadou un i, numindu-mă Croitoriu. N-am dat atenţie faptului. In 1960, am schimbat buletinul de identitate. Numele meu: Croitoriu (cu i). Mi s-a atras atenţia să pun ordine in... numele meu. Acum trebuie să preschimb, buletinul, aşa că încă din ianuarie, am început cu alergătura. Am reclamat la miliţie, am deschis acţiune civilă la Judecătoria sectorului VI din Capitală (locuiesc în sectorul VI, str. Sergent Nuţu Ion nr. 49), am trimis scrisoare la Consiliul popular al comunei Bala. Judecata refuză pornirea procesului, întrucît „s-au făcut cercetări de către organele de miliţie" şi ,,în urma verificărilor s-a constatat că înregistrarea actului de naştere s-a făcut în mod corect pe numele de Croitoru şi numai certificatul de naştere care i s-a eliberat a fost greşit întocmit pe numele de Croitoriu“., şi că aceasta „este o greşeală comisă de funcţionarul care a întocmit certificatul de naştere în 1955, cînd l-a eliberat petiţionarului trecînd greşit Croitoriu in loc de Croitoru“. In concluzie, în registrul care se află la primăria comunei Bala, numele e corect înregistrat, lucru confirmat şi de răspunsul ce l-am primit de la acest consiliu popular. Numai că, in adresa trimisă de curînd Consiliului popular al sectorului VI Bucureşti, care urma să-mi elibereze un certificat corect, funcţionarul cu starea civilă de la primăria Baia scrie : ,,înaintăm alăturat copie uz intern a actului de naştere privind pe Croitoriu (tot cu i) Constantin... Ce să fac să scap de litera asta ? Poate consiliul popular judeţean Mehedinţi cunoaşte vreo soluţie ! Ce bine ar fi să le-o romunice celor de la comuna Bala! Pete ce-ar trebui să dispară E frumos cartierul Titan ! O spunem noi, locuitorii săi. Aşa îşi încep scrisoarea adresată redacţiei mai mulţi cetăţeni de pe str. Rimnicu-Sărat din acest cartier bucureştean. Tocmai de aceea — continuă scrisoarea — nu putem fi de acord cu lipsa spiritului gospodăresc de care dau dovadă unele întreprinderi comunale. lată despre ce e vorba : 1) o parte a străzii Istria a rămas neasfaltată. Din grabă, probabil: 2) pe strada Rimnicu-Sărat, chiar in mijloc, la circa 100 m. de B-dul Şulea, s-a format o groapă destul de mare (diametrul circa 1 m., adineimea 2-3 metri) Pericol şi pentru pietoni şi pentru maşini, mai ales că, noaptea strada nu-i suficient de luminată (groapa datează de la introducerea conductei de termoficare); 3) la intersecţia străzii Tomis cu str. Istria şi Rm. Sărat, s-a început o lucrare edilitară. De început, s-a inceput. De terminat insă, nu s-a mai terminat. Cină plouă, se adună apă, se face noroi. Poate municipiul ne va ajuta să-ndepărtăm asemenea pete de pe obrazul cartierului nostru atît de frumos — își încheie sesizarea locuitorii străzii Rimnicu-Sărat. In Expoziţia „Minitehnicus 1970“ între 20 iulie şi 10 august 1970 va funcţiona în noul local al Institutului de arhitectură ,,Ion Mincu“ din Bucureşti ..Expoziţia internaţională Minitehnicus 1970“, expoziţie care reprezintă finalizarea concursului tradiţional de construcţii tehnice ale copiilor — Minitehnicus, iniţiat de revista „Cutezătorii“. Vernisajul expoziţiei va avea loc duminică 20 iulie, orele 10 dimineaţa, în prezenţa participanţilor la Conferinţa internaţională pe tema ,,Copilul în faţa realizărilor ştiinţei şi tehnicii contemporane“. Publicul va putea vizita expoziția în fiecare zi între orele 10—19. . Efectele trăsnetului amenii lucrau pe ogoarele cooperativei agricole din Valea Izvoarelor la prăşit. Deodată cerul s-a acoperit cu nori grei. Apoi a început furtuna. In goană, cei 19 oameni — bărbaţi şi femei — s-au adăpostit intr-o colibă din apropiere. Acolo a lovit, din plin trăsnetul. O femeie a fost electrocutată pe loc, iar alte zece persoane rănite au fost spitalizate de urgență la Tg. Mureș. „România libera"” Două vieţi salvate şiiez de noapte. O masiluină a Salvării din Galaţi goneşte către comuna Smîrdan. Viaţa unei femei este în pericol. Imediat, cooperatoarea Aniţa Tuluc în virstă de 35 de ani, gravidă în luna a noua a fost adusă în stare gravă la maternitatea din Galaţi. Aici, medicii Petru Chita, Pompiliu Coman şi Dumitru Iepure s-au aflat în faţa unei dileme: simptomele pa- Hentei nu erau cele caracteristice naşterii.. Atunci ce să fie ? S-a făcut apel la serviciile de chirurgie, urologie şi interne ale spitalului nr. 1 din localitate. In sfîrşit, s-a stabilit diagnosticul : peritonită generalizată. Caz deosebit de complicat deoarece trebuiau făcute două intervenţii chirurgicale. Fără a se mai pierde timp, pacienta a fostdusă în sala de operaţie. Timp de aproape două ore, echipa de medici a luptat pentru salvarea celor două vieţi. Şi a reuşit. Medicul P. Chiva, directorul maternităţii ne-a comunicat că atît mama cit şi fetiţa se simt bine şi sînt în afara oricărui pericol. Aşadar, peste cîteva zile, cooperatoarea Aniţa Tuluc se va reîntoarce sănătoasă în sat la cei patru copii ai săi, aducîndu-le încă o surioară. Le urăm multă sănătate. In dublu Alina Gheorghe, preşedintele cooperativei agricole de producţie din Merişani-Argeş, este intr-un anumit fel milionar. Dar ştiţi cum ? Datorită gestiunii de peste 1,5 milioane pe care o are de la Oficiul de expediţii geologice din Bucureşti, lotul Merişani, unde este angajat permanent şi primeşte un salariu de 1170 lei lunar. Dar tot lunar, primeşte şi de la CAP. 40—50 zile-muncă pentru munca pe care, chipurile, ■ o prestează. Cum încă nu s-a inventat minunea ca omul să muncească şi acelaşi timp in două jocuri diferite, trebuia S& piardă cineva. Şi păgubeşte cooperativa care, prin arcum, nu are decit un procent de 23 la sută porumb prăşit, aflindu-se în urmi şi la alte sectoare. Oricum, organele judeţene de resort trebuie să facă o opţiune şi să rezolve existenţe în dublu exemplar a preşedintelui... geolog. Rubrică redactata de DUMITRU TABACU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni UNA PE ZI de MATTY * • g |P 4P pi «p mm tm mm m tm «p» mm m mm „ # IMiD iîTi. .......... ., —. ,4Ut#i,4VV.U.MVtUTf — O scrisoare... de la băiat... zice că să-i trimitem bani, că pe lista respinșilor el a fost primul ! ! !