România Liberă, august 1970 (Anul 28, nr. 8017-8041)

1970-08-04 / nr. 8019

Pagina a 2-a — 4 august 1970 SOiWÁJ imo BIBLIOm — Care este rolul unei bi­blioteci de cartier? — Rolul unei biblioteci de cartier este de a contribui la ri­dicarea nivelului cultural al tu­turor cetăţenilor, de a populari­za principalele opere literare, autori, de a oferi mijloace de informare în „toate ” ciprpeniile. Organizăm acţiuni de masă­ pentru a lărgi contactul dintre autori şi cititorii noştri. Astfel de întîlniri permit cititorilor să afle amănunte interesante despre operele autorilor, sa-i cunoască pe aceştia, permit autorilor să ia cunoştinţă direct de interesul cititorilor, de observaţiile lor. O bibliotecă de cartier poate fi tot­odată, şi în ultimul timp este tot mai mult, şi un mare sprijin pentru şcoală. — Cum ? — In primul rînd furnizînd e­­levilor pe perioada vacanţei, ca şi în timpul anului, cărţile în­scrise pe programa analitică. A­­nul acesta a existat o preocu­pare mai accentuată a şcolilor de a face recomandări de lectu­ră : ca urmare, elevii, cititorii noştri cei rar­ numeroşi, vin cu liste cuprinzînd cărţile indica­te... Avem şi noi, de altfel, o listă sumară cu cărţile necesare pe diverşi ani de studii... •— Ce se citeşte îndeosebi ? — Clasicii, în primul rînd. Ai literaturii române şi ai litera­turii universale. Greutatea este de a face faţă solicitărilor. Noi avem cite 3—4 exemplare din principalele lucrări clasice ro­mâne... Am mai mărit numărul prin recuperarea unor ediţii mai vechi şi am ajuns la 7—8 exemplare... Dar tot e greu de răspuns solicitărilor, mai ales că nu se găsesc nici în librării A­­par rareori, şi în tiraj mic.. Nu se găsesc, ca urmare, nici în an­ticariate... Poate că e şi o „ne­glijenţă“ a părinţilor, care ar trebui, după părerea mea, să construiască din timp o biblio­tecă copilului cu cărţile de bază, necesare atît la şcoală, cit şi pentru instruirea lui persona­lă... — Aveţi mulţi elevi prin­tre cititorii dumneavoastră ? — Foarte mulţi- Majoritatea au peste 14 ani. Cam 1 700 Cei­­­lalţi sînt muncitori, tehnicieni­­şi funcţionari, studenţi, pensio­nari etc. — Ce citesc elevii ? — De obicei, cărţile cerute la şcoală. Apoi, sînt foarte solici­tate nişte colecţii utile ca „Ra­­diotehnică“, „Radio TV“, „Mîini îndemînatice“. Cărţile acestea cuprinzînd îndrumări pentru activităţile practice sînt cerute nu numai de elevi ci şi de mun­citori, tehnicieni. Adesea înre­gistrăm o adevărată avalanşă la raftul cu cărţi tehnice. — Literatură contemporană se citeşte ? — Da, deşi ceva mai puţin decit clasicii. Printre autorii cei mai solicitaţi se numără Fănuş Neagu, Nicolae Breban, Eugen Barbu, Alecu Ivan Ghik­a, Ma­rin Preda, care este cerut şi la şcoală... — Poezie ? — Poezie mai puţin. Foarte pu­ţin chiar, în afară de Marin So­­rescu. — De ce ? — Totdeauna poezia s-a citit mai puţin. In afară de poeţii foarte buni, cei ceruţi şi la şcoa­lă: Eminescu, Argnezi, Coşbuc, Goga, Marin Sorescu, în schimb, e cerut tot timpul. Nuvela, de a­semenea, e citită mai puţin. Mi se cere întotdeauna „un roman se­rios“. Cineva mi-a spus despre nuvele ,.tocmai cînd citeam mai cu foc s-a isprăvit, daţi-mi un roman, mai bine“. Se citesc mult cărţile de expediţii geo­grafice şi, mai ales cele tra­­tînd despre al doilea război mondial. Nu numai cele bele­tristice, ci şi cele pur istorice. Şi foarte mult, cele de aven­turi. — De ce ? — Oamenii caută cărţi care să-i destindă.. Elevii le preferă pentru acţiune, cred... (Ven­ta­­niuc Aurelia, bibliotecar). — Mă pasionează. Au eroi po­zitivi, negativi..­­Aş vrea să fiu ca ei, ca cei pozitivi, bineînţe­les. Sunt deosebiţi, caută drep­tatea. Robin Hood. Wilhelm Tell (Stelian Ilău, elev clasa a 8-a şcoala generală nr. 76). — Dar, „Wilhelm Tell“ este o carte de aventuri, nu — Da, dar e ca un erou din cărţile de aventuri. — Care este autorul dumi­­ta­le preferat ? — Stevenson. — Şi cartea ? — Insula misterioasă. ★ — Prefer colecţia „Aventu­ra“, „Enigma“. Sunt mai capti­vante. Totuşi am citit şi altele care mi-au plăcut : „Nopţi în­frigurate“, de Aurel Mihale „Capitolul 23“ de Radu Nor. (Doina Kiss, clasa a X-a, liceul energetic). + — Mi-a plăcut mult „Lovitu­ra de graţie“. Foarte bună in­tr-adevăr. Am citit-o pe nerăsu­flate (Anghel Tudor, matriţer „Timpuri noi“) + — înainte citeam mai mult cărţile de aventuri, dar mi-am dat seama că la şcoală nu-s prea folositoare. Acum citesc cărţile din programa pentru clasa a 8-a, citesc şi cărţi de poezii. îmi plac, am scris şi eu cîteva (Ior­­dache Toana clasa a 8-a Şcoala generală nr. 81). ★ — Ce cărţi citite în ulti­mul timp ţi-au plăcut in mod deosebit ? — „Roşu şi negru“ şi „Crimă şi pedeapsă“, din care am găsit numai primul volum şi nu reu­şesc să-l „prind“ pe al doilea... — Ţi le-a recomandat cine­va, cum le-ai ales ? — Despre „Roşu şi negru“ mi-a vorbit cineva. Ce cărţi au ales : Iordache Ioana, elevă , Mînăs­­tirea din Parma, Slavici (Nuve­le), Iorga (Oameni care au fost), Stelian Ilău, elev : Ghica (Scrisori către V. Alecsandri). Octavian Goga. Doina Kiss, elevă : Eliade Ră­­dulescu, N. Bălcescu. Negruzzi (Alexandru Lăpuşneanu) Anghel Tudor, matriţer , co­lecţia „Magazin istoric“ 1970. Ciocoi Aurora, şlefuitoare, „Arta modei“: Ivo Andric (Cro­nica din Travnik) Ilie Constantin, Charles Dickens, Radu Theodo­ra Isbăşescu Elena ; funcţionară : Eugen Barbu (Nuvele), Flaubert (Doamna Bovary), muncitor necali- Spre Antarctica: Iacob­ Petre, ficat, I.M.B. , de Suziumov, — Dar revistele ? —­ „Magazin istoric“, ca toate celelalte cărţi de istorie, este ce­rut mult. Aceasta ne-a determi­nat să-l dăm acasă ca pe cărţi, deşi revistele se consultă aici... Mai sunt citite revistele de ştiin­ţă şi tehnică, „Lumea“ de cîţiva cititori permanenţi, şi, bineînţe­les, „Cinema“, „Magazin“, „Flacăra“, „Femeia“. — Cum puteţi influenţa gustul cititorilor dumnea­voastră ? Interveniţi, uneori, pentru a corecta unele ten­dinţe în lecturile tinerilor, schimbaţi preferinţele citito­rilor ? Cum îi atrageţi ? — Da, putem influenţa în mă­sură importantă gustul cititori­lor. Prin d­iscuţii, întotdeauna discut cu fiecare cititor in parte să-i aflu preferinţele, pregăti­rea, interesul. Mulţi dintre ei, dintre cei vechi, care vin de ani de zile aici, îmi spun ..daţi-mi dumneavoastră ceva, ştiţi mai bine...“. Am cititori cărora le place de pildă, istoria Mai greu e cu cei cu aventurile... Foarte greu reuşesc să-i atrag pe alt făgaş.. Ii atragem pe cititori prin prezentarea noutăţilor în vitrină. S-a în­tîmplat ca imediat după amenajarea vitrinelor cu cărţi pe diferite teme să vină cetăţenii să ni le ceară... Părin­ţii vin şi ne cer şi ei cărţi în le­gătură cu educaţia adolescenţi­lor... Sau cărţi de specialitate, şi fireşte, în ultimul timp, cărţile de auto. Poate ar trebui să gă­sim nişte modalităţi pentru a-i apropia mai mult pe cititori, şi, în special pe elevi, de — De cit timp bliotecară aici ? poezie. . sintefi­ci­— De 18 ani. Am cititori care au făcut toată şcoala citind la biblioteca noastră... — Şi, cum vi se pare, com­­parind diferite perioade din experienţa dumneavoastră, interesul pentru carte a cres­cut ? — Da A crescut mult, deşi, dacă mă gîndesc bine, a existat întotdeauna, cu toate oscilaţiile înregistrate. TIA ŞERBANESCU FIŞĂ INFORMATIVĂ Biblioteca „BĂRBU­ LAZAREANU", Calea Văcăreşti, sector IV Bibliotecar şi interlocutor: AURELIA VENTANIUC Cititori : 1920 Cărţi: 23000 intilnire cu Belmondo C­ălătorul care a descins pri­­mi­l, sîmbătă după amia­ză, pe aeroportul Otopeni, din cursa Paris-București, se nu­mea : Jean Paul Belmondo. Cu sacul de voiaj într-o mină, el s-a oprit o cupă pe prima treap­tă a scării de coborîre pentru a-i strînge cu cealaltă mină mi­na comandantului aeronavei TAROM. Apoi, cu un zimbet familiar pe chip, cu părul puţin răvăşit de vînt, a coborit spre noi — grupul de ziarişti care-i venisem în întâmpinare. — Fiţi binevenit în România, domnule Belmondo, i-am spus. Mi-a strins mina Şi mi-a re­plicat simplu, amical : — Mulţumesc. Sunt bucuros că timpul este la fel de senin ca la Paris. — Aţi zburat deasupra ţării noastre. Cum vi se pare Româ­nia ? — într-a­devăr, am zburat de­asupra ţării dv., dar la mare înălţime şti erau straturi de nori sub mine. Vreau deci să încep s-o cunosc de acum înainte... Pornim către aerogară, într-un alai ,,profesional" , cu micro­foane, cu foto şi cine-reporteri. Paradoxal, emoţia celor care vor să-i reţină chipul sau re­plicile creşte pe măsură ce in­terlocutorul nostru celebru se simte tot mai comod printre noi. Probabil, şocul produs de confruntarea cu formula „mon­stru sacru", pe care şi revistele noastre ilustrate au împrumu­tat-o din vocabularul publicităţii mondiale. — Cunoaşteţi cinematografia noastră ? — Mai ales prin prieteni care au făcut filme in România. Claude Rich, de pildă. — Credeţi că filmul „Mirii a­­nului IV, pe care-l veţi începe la Braşov ,va fi un film bun ? — Am citit scenariul. Este o poveste de dragoste din anul 1789, foarte frumos scrisă de Rappeneau şi Boulanger. Dacă subiectul e bun, mai trebuie ca regizorul şi actorii să fie buni; apoi ţara dv. îmi place şi cred că totul va merge bine. — Acesta va fi un film istoric. Ce credeţi despre filmul istoric? — Am mai făcut doar unul singur : „Cartouche“, in 1962. Cred că filmul lui Rappeneau va fi un film bun. — Publicul nostru vă aprecia­ză mult... — Știu, pentru că primesc multe scrisori și din România. De aceea, vreau să-i transmiteţi că sunt încântat să mă aflu în ţa­ra lui. De altfel, amabilitatea şi gentileţea i-am simţit-o încă de la urcarea in avion. Echipajul cursei TAROM a fost deosebit de atent cu mine. — O întrebare mai generală : credeţi că filmul are o menire de împlinit şi care anume ? — Să dea oamenilor fericire... Belmondo este imediat recu­noscut de către cei aflaţi în ae­­ropavă. Este înconjurat de călă­tori, i se întind carnete pentru autografe. Cu greu scapă din mulţime ca să poată sui în au­tomobilul care-l duce imediat la echipa de filmare. — Vedeţi, îmi spune el, fami­lia mea este în vacanţă la ţăr­mul Mediteranei. Pe cînd eu, muncesc, n-am concediu... înainte de despărţire, îmi dă autograful destinat cititorilor­­României libere". Apoi, plea­că, făcînd prietenos cu mîna — dar nu înainte de a-mi promite un nou interviu, la Braşov. — Stau în ţara dv. trei luni. Aşa că­ avem timp destul... EUGEN ATANASIU Pentru ziarul „România liberă“ cu simpatia mea J. P. BELMONDO Î'bc, .£*."5.0 a M tfiM, D L.' C O U TEATRE S'JZANA• Teatrul de operetă la Teatrul de vară , Herăstrău", ora 20; SON­­TUL LUNII: Teatrul „C. Tă­­nase" la Grădina Boema, ora 20; cinematografie: SUNF.TUI. MUZICII : Patria 111 86 251 orele 9 — 12.45 - 16.30 — 20.15 NOUL ANGAJAT: Victoria ile 28 79), orele 8.45 - 11 — 13.30 — 16 — 18.15 - 10.30 FRATII SAROYAN: Central (14 12 24) orele 9,30 - 11,45 — 14 — 16,15 - 18 30 - 20,45 PROGRAM DE FILME DOCUMEN­TARE ROMANESTI: Timpuri Noi (15 61 10), orele 9—21 in continuare. MONSTRII: Republica (11 03 72), orele 6,45 — 11,15 — 13,45 — 16,15 — 18 45 — 21,15; Stadionul Dinamo, ora 20,15; Capitol (16 29 17), orele 9,15 — 11,30 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45, Favorit (31 06 15), orele 10 — 13 — 15,30 — 18 - 20,30 TIFFANY MEMORANDUM: Lucea­fărul (15 87 67), orele 9 —01 — 13 — 15 — 17 — 19 — 21, Doina grădi­nă, ora 20,15, București (15 61 54), orele 8,45 — 10,45 — 12,45 — 14,45 — 16,45 — 19 — 21, Grădina Festival, ora 20,15, Sala Palatului, ora 19,30, CĂSĂTORIE IN STIL GREC: Fes­tival (15 63 84), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16, — 18,30 — 21 STRĂINII: Lumina (16 23 35), ore­le 9—16,15 în­­ continuare 18,30 — 20,45 AFURISITUL DE BUNIC: Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20 30 PROGRAM PENTRU COPII: Doina, ora 10 JANDARMUL SE ÎNSOARĂ: Fe­roviar (16 22 73), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30, Modern (23 71 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30, Arenele Ro­mane, ora 20,30, Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 PETRECEREA : Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 21 ; Gloria (22 44 01) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Flamura (23 07 40), orele 11 — 16 — 18,15 — 20,30 ARGOM­AN SUPERDIABOLICUL: Gri­vița (17 08 58), orele 10,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15; Grădină, ora 20,30; Tomis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15; Grădină, ora 20,15 OMUL PE CARE-L IUBESC: înfrăţi­rea între popoare (17 31 64), orele 17,30 — 19 SUB SEMNUL LUI MONTE CRIS­­TO: Buzeşti (15 63 79) orele 15,30 — 18; Grădină ora 20,15; Volga (11 91 26), orele 16 — 18,15 — 20,30 FREDDY ȘI CINTECUL PREERIEI: Dacia (16 26 10), orele 8,45—20,30 in continuare ACEASTA FEMEIE: Bucegi (17 05 47), orele 10 — 16 - 18,45 — 20,30; Grădină ora 20,30; Miorița (14 27 14), orele 11 — 14 30 — 17,15 — 20; Lira (31 71 71), orele 15,30 — 18; gră­dină, ora 20,15 PAN WOLODYJOWSKI: Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 19, Arta (21 31 86), ora 16, grădină ora 20 OMUL CARE NU POATE FI ACU­ZAT: Unirea (17 10 21), orele 15,30 - 18 JOC DUBLU IN SERVICIUL SE­CRET: Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 17.45 — 20 CRĂCIUN CU ELISABETA: Fe­rentari (23 17 50), orele 15 30 — 18 — 20,15 MY FAIR LADY: Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 — 19 PRIETENI FĂRĂ GRAI : Cotroceni (13 62 56), orele 15,30 — 17,45 — 20 PRIMUL AN DE CĂSNICIE : Pa­cea (31 32 52), orele 16 — 18 — 20 CEI CINCI DIN CER: Crîngaşi (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,15 MARILE VACANŢE: Viitorul, ore­le 15,30 — 18; Grădina Rahova, ora 20,15 DEPARTE IN APUS: Viitorul (11 48 03), ora 20 30 CEI 1000 DE OCHI AI DOCTORU­LUI MARUSE: Moșilor (12 52 93), orele 15 30 — 18; grădină, ora 20,15 JOCUL CARE UCIDE: Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18 — 20,15 VARI OK: Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20 FERESTRELE TIMPULUI: Cosmos (35 19 15), orele *,5,30 — 18 — 20,15 MARF.I.11 SF.MN ALBASTRU: Flacă­ra (21 35 40), ora 15,30 Festivalul Slănicului... frumoasa staţiune bal­neară de la poalele munţilor Nemira a început duminică tra­diţionalul Festival al Slănicului. El a fost deschis printr-o pa­radă a portului popular, după care s-a desfăşurat un concurs al ansamblurilor folclorice din judeţele Bacău, Suceava, Bu­zău, Vrancea şi Vaslui, prin­tre manifestările înscrise în programul celor 7 zile cit va dura festivalul se numără vernisajul unei expoziţii de artă populară, o şezătoare li­terară, concursuri ale forma­ţiilor corale, recitatorilor, or­chestrelor şi soliştilor de mu­zică uşoară, colocvii pe te­mele : „Creaţia populară şi coordonatele contemporanei­tăţii“ şi „Microspectacolul sa­tiric în mişcarea artistică de amatori", spectacole de teatru şi altele. ...şi al folclorului vrîncean La Focşani şi Năruja s-a des­­chis faza finală a festivalului folcloric vrîncean aflat la cea de a 5-a ediţie. Cu prilejul manifestărilor, la muzeul de etnografie din Focşani s-a des­chis o expoziţie de artă popu­lară, iar la Crîngul Petreşti şi în comuna Năruja au avut loc spectacole folclorice şi parade ale portului vrâncean, la care şi-au dat concursul şi nume­­­roşi artişti amatori din jude­ţele Bacău, Suceava, Vaslui, Galaţi şi Buzău. CURTEJI - CETĂŢENESC A In drumeţie cu... televizorul Nu este o figură de stil. Foarte frecvent, din comu­na Stîlpeni­ pot fi văzuţi plecind în drumeţie, spre Cîmpulung sau Piteşti, oa­meni care duc cu ei televi­zoare sau aparate de radio defecte. N-aş dori să se în­ţeleagă prin această remar­că că aparatele respective sînt de proastă calitate. Dar este normal ca în această comună, cu peste 7 000 de locuitori, și unde aproape in fiecare casă există tele­vizor ori aparat de radio, ca acestea să se mai defec­teze din cînd în cînd. In a­­ceastă mare comună, cu elemente de urbanizare e­­vidente, nu există în pre­zent nici o unitate pentru reparat astfel de aparate. Spunem, în prezent, deoa­rece anul trecut a existat o unitate cu profilul respec­tiv, unitate ce aparţinea Uniunii judeţene a coope­rativelor meşteşugăreşti Ar­geş. Autodizolvîndu-se însă, oamenii nu mai au altă cale decit să pornească la drum solicitând serviciile cooperativelor din Cimpu­­lung sau din Piteşti. Cît îi costă această drumeţie se poate uşor imagina. Nu ex­istă adunare sătească în care locuitorii din Stîlpeni să nu ceară rezolvarea res­pectivei probleme. Trans­­miţindu-ne această dolean­ţă, cititorul nostru DUMI­TRU1 IONESCU îşi exprimă — în scrisoarea adresată redacţiei — speranţa că ea va fi desigur recepţionată de forurile in drept, care vor studia posibilităţile existente in vederea reîn­fiinţării în această comună a secţiei de reparat aparate de radio şi televizoare. Semnătura obligă In nota apărută sub acest titlu, la rubrica de faţă, ci­titorul nostru VICTOR PA­SĂRE din Bucureşti sem­nala unele lipsuri consta­tate în activitatea salaria­ţilor de la oficiul poştal din comuna Balta Doamnei, ju­deţul Prahova, lipsuri cons­tatate cu ocazia trimiterii unui mandat poştal (ajuns la destinaţie după aproape o lună de zile de la expe­diere). El menţiona, totoda­tă, obligaţia care revine celor ce intervin intr-un fel sau altul de-a lungul în­tregului proces de manipu­lare a mandatelor, obliga­ţie adesea încălcată. In cazul de faţă se cerea, deci să se afle de ce natură sunt aceste abateri şi nu numai să se afle... Răspunzînd criticilor sem­nalate, Direcţia de poştă şi difuzare a presei din Mi­nisterul Poştelor ne face cunoscut următoarele : „In activitatea agentului, poştal din comuna Balta Doamnei, judeţul Prahova, s-au des­coperit (cu ocazia cercetă­rilor întreprinse) o serie de deficienţe pe linie de ex­ploatare poştală şi lipsă din gestiune, situaţie faţă de care factorul respectiv a fost îndepărtat din serviciu şi i s-a întocmit dosar pen­tru cercetare penală“. ’AȘTEAPTĂ PINA SE ÎNTUNECA •­ Flacăra, orele 13 — 20,15 STAPlN PF. SITUAȚIE: Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18; Grădină, ore 20,15 AN1C1KA: Rahova (23 91 00), ore­le 15,30 — 18 UN CUIB DE NOBILI: Progresul (23 94 10), orele 13,30 — 18 UN MUSAFIR DE POMINA: Gră­dina Capitol, orele 20 — 22 MISTERIOSUL X DIN COSMOS : Unirea (17 10 21), ora 20,30­ DREPTUL DE A TE NAȘTE: Pro­gresul Parc (23 94 10), ora 20,15 CARTOUCHE: orele 9 — 11 — 13 — 15 — 17 — 19 — 21 Cinemateca (sala Union) (13 49 04, TFIEVKck­rNE 18: Microavanpremieră; 18,05: Dia­log cu sala. Emisiune pentru tineret. 18,35: Studioul artistului amator; 19,20: 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici; 19,30: Telejurnalul; 20: Seară de teatru. Luceafărul de Barbu Ste­fan­escu-Del­a­vrancea; 21,40: Acvanau­­tică. Emisiune de ifrig. D. Cucu; 22.20: Studio dans TV­ 22:50: Telejurnalul. In imediata apropiere a Gării fluviale din Galaţi a fost construit şi dat în folo­sinţă un modern obiectiv social. Este vorba de un că­min cu o capacitate de 600 de locuri pentru docherii şi navi­gatorii direcţiei navale flu­viale Galaţi. Dotat cu sală de club, bibliotecă, cantină, săli de mese, cabinet medical, precum şi cu mobilier mo­dern, nou­ cămin oferă docherilor şi navigatorilor nefamilişti condiţii de viaţă dintre cele mai bune. Foto­: NICU VASILE N SERILE LINIŞTITE ALE PRIMARULUI , ştiu cum îşi inaugurează dimineţile primarul din Pietroasele, una dintre cele mai mari comune ale Bu­zăului. Poate că-i place să iasă intîi în pragul casei şi să arun­ce o privire ca din întîmplare peste sat şi peste treburile zilei, dar, tot aşa de bine, poate îşi începe ziua precipitat, cu un drum în grabă către primărie şi cu priviri scrutătoare arun­cate în dreapta şi nu strigă, e­­xaminînd necruţător treburi gospodăreşti, cite sunt date, prin firea lucrurilor, în grija unui primar. Cu siguranţă însă că Aurel Vîlcu, primarul din Pie­troasele, are toate motivele să­­şi petreacă serile liniştit. Bilan­ţul­­gospodăresc al comunei sa­le ii dă dreptul la linişte. Ce înseamnă rezerve locale ? Aurel Vîlcu nu face expuneri pe această temă, ci demonstraţii practice. In concepţia lui şi a concetăţenilor săi, rezervele lo­cale sunt unul şi acelaşi lucru cu spiritul gospodăresc. Cămina­nul cultural, ultimul edificiu al comunei, şi-a lansat invitaţiile inaugurale cu foarte puţin timp în urmă. In alcătuirea ziduri­lor sale a intrat cărămida pro­dusă în comună, iar din chel­tuielile prevăzute în deviz, doar două treimi au fost n­ecesare, restul a fost suplinit prin mun­că obştească, prin acţiuni pa­triotice iniţiate de cetăţeni. Ca şi în alte rînduri, spiritul gos­podăresc a acţionat şi rezerve­le locale de energie şi materiale de construcţie au fost puse în valoare. Munca, la Pietroasele, n-are, cum s-ar părea, un caracter i­­dilic. Se fac eforturi serioase pentru­­obţinerea unor rezultate gospodăreşti meritorii, nimic nu vine de-a gata. De doi ani, se string fonduri pentru asfaltarea un­ui drum­ După construcţia de edificii social-culturale, a deve­nit actuală şi o astfel de trea­bă, care vorbeşte de la sine des­pre stadiul şi aria de circum­scriere a iniţiativei gospodă­reşti la sate. Lucrările de as­faltare au început. Covorul de asfalt îl va turna, contra plată, direcţia de drumuri, dar toate celelalte lucrări se execută de către cetăţeni Din şoseaua na­ţională, pînă în inima satului Şarînga, îşi deschide cale asfal­tul. Pînă în centrul celuilalt sat. Pietroasele, drumul a fost asfaltat Primarul din Săpoca, Dumi­tru Boţea, a ales un pămînt ni­sipos, fără nici o întrebuinţare şi l-a destinat unei pepiniere de plopi. Se săturase să umble după ei pe la ocolul silvic. In­tri în Săpoca pe o adevărată arepă de plopi, plantaţi de o par­te şi­­de alta a şoselei. Zece mii de puieţi stau la dispoziţia gos­podarilor din comună, în noua pepinieră, gata să înfrumuseţe­ze satul, cu talia lor mlădie şi susurul frunzelor. Satele au ne­voie de arbori ornamentali, aşa cum au nevoie, în procesul lor de dezvoltare, de noi magazine pentru cooperaţie. De altfel, la Săpoca, s-a şi construit recent unul, aproape în întregime din resurse locale. „Am cumpărat doar ţigla, uşile şi căpriorii“, spun localnicii. Ca şi la Pie­troasele, a intrat în funcţiune fabricarea cărămizii. Spiritul gospodăresc are o ex­tindere egală in cuprinsul jude­ţului, acţionează la aceleaşi im­pulsuri ? Nu prea. Sunt comu­ne din apropierea Buzăului — Vadul Paşei, de exemplu — un­de primarii nu au prea multe motive să petreacă seri şi nopţi liniştite. Primarul Pândele Sava din Cochirleanca se mira sin­gur la o şedinţă de la judeţ, cînd a fost puţin criticat, ce greu se mişcă de o bucată de vreme co­muna lui. Pe drumul Buzău— topătari, pe care se toarnă a­­­cum asfaltul, cam la vreo două­zeci de kilometri de centrul ju­deţului, se află comuna Beceni. Este aici, in această vară, o ac­tivitate febrilă, motiv pentru care va avea loc şi un schimb de experienţă între gospodarii comunelor din zonă. Cum au a­­juns la ei lucrările de asfalta­re, cei din Beceni s-au trezit ca dintr-un somn lung. Au început să-şi pună în ordine gospodă­riile, să facă loc drumului mu­ţind gardurile şi, pentru că nu erau corespunzătoare, cei mai mulţi îşi clădesc acum garduri din piatră. Iliii­eii CONSILIILOR „Cine nu înţelege să vină în intîmpinarea acţiunilor judeţu­lui, are numai de pierdut“. A­­ceastă opinie, rostită categoric la comitetul executiv al consi­liului popular judeţean, are e­­xemplificările ei pilduitoare. Comuna Puieşti a fost solicitată să care piatra necesară pentru lucrările de turnare a îmbrăcă­­mintelor asfaltice. Cetăţenii au înţeles că este în interesul lor să aibă drumuri cît mai bune şi au venit în intîmpinarea ac­ţiunii judeţene. Lucrările de as­faltare sînt în curs. La Pîrscov, unde cererea judeţului a rămas fără ecou, o asemenea lucrare n-a mai fost programată Abia acum, cei din Pîrscov îşi corec­tează greşeala, au şi­ cărat o mie de metri cubi de piatră, ca la a­­nul să se toarne şi la ei asfal­tul. Spiritul gospodăresc acţionea­ză în mod diferit fiind condi­ţionat de capacitatea consiliului popular de a declanşa iniţiative care să-i convingă şi să-i mobi­lizeze pe cetăţeni. Are apoi o mare însemnătate priceperea în organizarea treburilor gospodă­reşti, ştiinţa de a găsi şi a pune în valoare resurse locale de cea mai diferită nuanţă. In judeţul Buzău se valorifică rezerve lo­cale de o mare diversitate, de la piatra de calcar de la Măgu­ra (e pe cale să ia fiinţă aici o ta­bără de sculptură a Uniunii Ar­tiştilor Plastici) şi pînă la pe­piniera lui Dumitru Botea de la Săpoca. În utilizarea rezervelor materiale, hotărîtoare este par­ticiparea oamenilor la lucru. „Noi dăm ciment şi un meşter“, declară judeţul. La Rîmnicelu, Smeieni, Costeşti, Ulm­eni, pe a­­ceastă bază, a început construc­ţia intensivă de trotuare Şan­ţurile nu mai au înfăţişarea tradiţională. O îmbrăcăminte din dale de piatră acoperă su­prafaţa săpată, dîndu-le o cu totul altă înfăţişare şi configu­raţie utilitară. In prima lor etapă, lucrările executate prin muncă patriotică au cunoscut o depăşire, in jude­ţul Buzău, de peste şapte mili­oane de lei. Contribuţia volun­tară bănească contribuţia în muncă, iniţiativele gospodăreşti din circumscripţii, fondurile re­zultate din cota de 0.45 »/„ ce re­vine comunelor din impozitul­ pe clădiri se adaugă toate la capito­lul rezervelor locale. Lista a­­cestor­ rezerve este greu de în­tocmit,­ ea fiind, într-un fel, ne­limitată. Gospodarii din comune au planuri şi înfăptuiri îndrăz­neţe. În afara atitor lucrări, de­venite „clasice“, se proiectează alimentări cu apă şi alte lucrări de amploare, de natură să adu­că satele la nivelul oraşelor. Primarii care au motive să se culce liniştiţi, au dimineaţa gîn­­duri foarte limpezi, care întru­nesc aprobarea întregii comune. P. SOLCAN Románia liberó“ COTIDIENE La coş F­ictor Simionescu era angajat la I.G.C. Cîm­­pulurig în calitate de coşar. In virtutea profesiei sale a început să cureţe tot ce găsea în jur. Ştiţi ce a făcut ? I-a convins pe res­ponsabilii unităţilor TAPL din oraş să semneze în alb adeverinţele pentru lucră­rile executate. Profitând de Voiaj î­ndeobşte e cunoscut­­ faptul — stabilit de alt­fel şi prin lege — că traficul de monedă, tenta­tiva de scoatere a unor va­lori băneşti pe căi ilicite, se pedepseşte penal. Acest lucru îl cunoştea şi J. Ro­şin­ din Deva, care, recent, a fost condamnat la cinci ani închisoare corecţională şi confiscarea parţială a a­­verii pentru că, într-o îm­prejurare, a fost surprins acest lucru. V.S. le com­pleta cu lucrări care nici, nu existau in realitate. Aşa se face că în perioada 1968-februarie 1970, uni­tăţile TAPL din Cîmpu­lung au plătit în plus la I.G.O. frumoasa sumă de 82 335 de lei. Cum, s-ar spune, bani az­­vîrliţi la coş­­ dubios la frontieră, în momentul cînd încerca (pozînd în tu­rist) să scoată din ţară, o importantă sumă de bani româneşti. La aceasta s-a a­­dăugat şi faptul că, pe timpul unui alt voiaj în străinătate, a proferat calomnii la adresa țării noastre. Pedeapsa primită îi oferă acum­ posibilitatea să mediteze mai profund asu­pra faptelor sale. N-a venit la întîlnire din infractor periculos,­­ pe numele lui adevă­rat Dragoş Horga, are la activul său condamnări ce totalizează peste 51 de ani (anii de condamnare îi de­păşesc de două ori vîrsta). De curînd, fiind salariat la Exploatarea minieră, Leşul Ursului şi avînd ultimul domiciliu în comuna Iaco­­beni, sub pretext că are de vînzare o mare cantitate de porumb, a indus în eroare şapte persoane de la care a luat o importantă sumă de bani. La scadenţa pro­misă, în oraşul Gura Hu­morului ,spre surprinde­rea celor care se aşteptau la un chilipir sigur, escro­cul a dispărut fără urmă. Organele de miliţie sunt pe urmele infractorului. Rubrică redactată de DUMITRU TABACU cu sprijinul corespondenţilor judeţeni UNA PE ZI de MATTY După încheierea campionatului diviziei A de fotbal (masculin), au loc acum partide intre echipe feminine. im litt/, IIIm'iV'ri iV/V­, ti if Id!.’1" Wh­tc, — Bine !... S-aştepţi tu să-ţi mai spun de unde am luat pichetul acela roz cu buline...

Next