România Liberă, noiembrie 1970 (Anul 28, nr. 8095-8119)
1970-11-21 / nr. 8112
Pagina a 2-a 21 noiembrie 1970 PREZENŢE IEŞENE IN CAPITALĂ SPECTACOLELE TEATRULUI NAŢIONAL Patru piese alese parcă anurme pentru a convinge că repertoriul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi este „blindat“ la toate capitolele, au fost desemnate să aducă in capitală mesajul artistic al acestei vechi şi prestigioase scene. Din dramaturgia românească un text „uitat“, datorat lui I. I. Mironescu şi scris in perioada dintre cele două războaie mondiale („Catiheţii din Humuleşti“), alături de un foarte „căutat“ text de actualitate — al unui scriitor de prin părţile locului. Mircea Radu Iacoban — inclus în repertoriul unui număr impresionant, de teatre, inainte de, a deveni film („Tango la Nisa“). Din dramaturgia universală , text clasic, nu numai pentru că aparţine lui Moliére („Tartuffe“), alături deun text modern din creaţia americanului Tennessee Williams .(..Noaptea ignariei“). Privit de la distanţă, deci, acest repertoriu de turneu are toate şansele să întrunească adeziuni. Gestul reconsiderării piesei lui I., I. Mironescu ,,Gallheţii de la Humuleşti“ este, oricum, meritoriu : comedia tragică „Tango la Nisa“, se justifică pe scena, ieşeană mai bine decit pe orice altă scenă din ţară . „Tartuffe“ este, oricînd, un spectacol de teatru Naţional ; în sfîrşit, „Noaptea iguanei“ reprezintă satisfăcător spiritul dramaturgiei lui Tennessee Williams. Privit mai de aproape, însă, relieful acestui repertoriu prezintă destule asperităţi. Intr-o singură frază G. Călinescu sintetiza pertinent „drama“ Catiheţilor : „Printr-o greşită valutare a mijloacelor sale, 1.1. Mironescu a teatralizat Amintirile lui Creangă făcînd, precum e lesne de înţeles, o operă de prisos, strivită de geniul, el însuşi dramatic, al lui Creangă“. Autorul dramatizării a fost de la bun început conştient de limitele scrierii sale, de prăpastia care se va interpune între Amintiri şi varianta lor scenică. Mironescu a bravat pericolul, şi a regretat el însuşi temeritatea, dar nu putea proceda altfel : sentimentul de veneraţie pentru Creangă a prevalat. In aceste condiţii, orice observaţie „pe text“ mi se pare inoperantă. Cu „Tango la Nisa“ lucrurile sunt mai complicate. „Tangoul“ lui Mircea Radu Iacoban a devenit „şlagăr“ înainte chiar de a obţine „avizarea afectivă“ (dorită de autor) din partea publicului. Greu de explicat opţiunea autor colective pentru acest ■ text cu destule imperfecţiuni. De apreciat la Iacoban o reală dezinvoltură a scrisului pentru scenă — dezinvoltură care, cultivată, va putea determina reuşite artistice. Dar in piesa aceasta sunt precumpănitoare avatarurile lipsei de experienţă. Intr-un spaţiu de timp foarte concentrat dramaturgul aduce în dis■euţie şi rezolvă următoarele : un tînăr profesor dearta,care „trăia,de nota 6“ şi spărgea geamuri cu cărămida, devine adevărat.Model de comportare ; o tinără doctoriţă abia sosită in comună îşi limpezeşte într-o după-amiază trecutul, prezentul, şi viitorul, şi — de unde „trăia doar de nota 4“ — ajunge să merite cu vîrf şi îndesat nota 10+ ; un vicepreşedinte (dimineaţa) nu mai este vicepreşedinte (după-amiază), pentru că s-a dovedit a suferi de amnezie cronică, şi, după ce in aceeaşi seară este la un pas de a muri îngheţat, are răgazul să-şi revină pentru a ţine o lecţie de morală ; . inginerului agronom specialist în guguştiuci, i se deschide printr-un telefon nocturn — perspectiva unei spectaculoase cariere ştiinţifice internaţionale; în sfîrşit, un barman destul de simpatic se dovedeşte a fi de fapt un fel de duşman de clasă deghizat. Aş vrea să fiu bine înţeles : piesa are şi umor, are şi poezie (inginerul agronom trimite automat spre profesorul Udrea al lui Mihai Sebastian), dar — date fiind inabilităţile amintite — sună fals, nu poate convinge cu toate bunele intenţii ale dramaturgului. , Dintre spectacolele oferite de Naţionalul ieşean, cel mai interesant, cel mai bogat insugestii regizorale, scenografice şi actoriceşti, este „Noaptea, iguanei“. Piesa lui Tennessee Williams, străbătută de tristeţile şi amărăciunea singurătăţii, de spaimele şi spasmele unor personaje al căror echilibru uman se află undeva la margini de prăpastie, cu accente puternice de violenţă şi erotism, şi-a aflat în regizoarea Sorana Coroarnu un interpret sensibil şi metodic. Există in montarea ieşeană o tensiune dramatică impinnsă"pină aproape de paroxism", foarte prielnică desfăşurării cazurilor-limită propuse de dramaturg. Există in montarea ieşeană multă atmosferă, simţ al nuanţelor, poezie, fulgere de violenţă. Fluidul se ţese sub ochii noştri , în oaza de linişte care se aşterne,în noaptea încordată, apăsătoare, înfricoşătoare a iguanei, simţiri cum personajele încearcă să-şi învingă spaimele, să creadă unul în celălalt, simţim nevoia lor din ce în ce mai evidentă să creadă în ceva, în cineva. Dar liniştea sfirşeşte în înmărmurirea unui strigăt. Spectacolul Soranei Coroamă are mai puţin relief, însă, în ultima sa parte. Poate că nici interpreţii, Sergiu Tudose (Shannon) — pină atunci jucind cu nerv, partitura dificilă a referendului, — şi Adina Popa (Hannah) nu răspund in final, cu aceeaşi promptitudine, solicitărilor regizorale. Din restul distribuţiei, Liana Mărgineanu (Maxine) se detaşează prin tonurile ferme in care işi desenează personajul, cu senzualitatea sa frustă şi posesivă. O siluetă tragică schiţează Ion Lascăr (Nonno). O studiată compoziţie caricaturală izbuteşte Domniţa Mărculescu (Judith Fellowes), şi remarcabilă e prezenţa „de plan trei“ a lui Emil Coşeru (Pedro). Foarte mulat pe concepţie regizorală (mai exact, într-o interdepedenţă cu evidente reciprocităţi), decorul lui Liviu Ciulei nu putea fi mai bun. Pe lingă calităţile sale plastice şi arhitecturale, cadrul scenografic turnat este şi foarte funcţional, contribuind efectiv la dinamismul desfăşurării acţiunii. Despre „Tartuffe“, spectacolul pus in scenă de Marietta Sadova, se poate spune că are anumite virtuţi plastice. Ne-a interesat, îndeosebi, viziunea despre Tartuffe a spectacolului ieşean. Regizoarea Marietta Sadova a optat , pentru unTartuffe uscat şi nervos cu porniri isterice şi cu glas mieros, cu o răutate insinuantă şi tenebroasă, personajul — interpretat cu destulă abilitate de Ştefan Dăncinescu — fiind, astfel, o sinteză între variantele diferite pecare ni le propure istoria teatrului. Din păcate, insă, distribuţia este neomogenă . Orgon este creionat în tonuri mult prea „tari“, de Sorin Lepa şi foarte„strngace sunt interpretările semnate de Aurora Roman şi Cornel Constantiniu.. Spectacolul nu aresclipiri de umor, nici Sclipiri de fantezie. Este monoton, mai ales in prima sa parte. O singură sclipire, înspre final : Dionisie, Vitcu, actor de comedie multilateral dotat, a cărui apariţie episodică, in rolul portărelului,, este o mică bijuterie. Performanţa actoricească numărul 1 a turneului ieşean o constituie, de altfel, rolurile acestui actor cu un pregnant talent comic. Din spectacolul cu „Tango la Nisa“ (un spectacol şters, anodin, semnat de Victor Tudor Popa, desfăşurat într-un cadru scenografic care izbuteşte să creeze, totuşi, o oarecare atmosferă , autoare a decorului — Marga Ene) n-am reţinut decit compoziţiile lui Traian Ghiţescu, Al. Brehan, prezenţa în spectacol a Corneliei Gheorghiu şi — in primul rînd ,— modul amuzant, discret, savuros in care Dionisie Vitcu a creionat rolul agronomului. In „Catiheţii de la Humuleşti“, regizorul Dan Alecsandrescu a reconstituit cu savoare atmosfera din şcoala Humuleştilor, şi episoadele din timpul şcolii de catiheţi, îndeosebi cele din crişma vornicului din Rădăşani, unele secvenţe avind mult dinamism şi relief pregnant. Actorii s-au amuzat şi ne-au amuzat cu personajele lor (apăsind uneori pe pedala caricaturii, în special George Macovei in Oşlobanu), dar montarea — izbutită — nu depăşeşte, şi nici n-avea cum să depăşească, ceea ce am putea numi condiţia textului. CALIN CALIMAN Filarmonica „Moldova“ Filarmonica „Moldova", care ni se înfăţişează totdeauna cu modestie şi cuviinţă, ar trebui, cel puţin de la recentul său turneu în Capitală să, „ne sară în ochi“, dovedindu-ne că, în condiţiile unei pregătiri amănunţite, poate face faţă unor sarcini artistice cît se poate de dificile şi importante. Primul concert, din cele flocS'.'.simfonide oferite de astă dată" jS-a situat" la un nivel cu totul remarcabil, care şi-ar fi aflat,„foarte, bune ,locul, să spunem, chiar în cadrul „Festivalurilor Enescu'". Ieşenii au ieşit, adică, din sfera cîntatului mulţumitor sau corect pentru a ne oferi tălmăciri de reală strălucire şi străbătătoare putere de convingere. Aşa s-a întâmplat de pildă, cu poemul Vox Maris de George Enescu, o lucrare ades discutată din ultima perioadă de creaţie a marelui nostru muzician , tălmăcirea ascultată de astă dată mi s-a părut una din cele mai clare, luminoase şi bine construite punînd în evidenţă dramaturgia simfonică, foarte sensibilă la luciditatea cu care este înţeleasă şi redată pe înţelesul tuturor. Opacităţile care s-au ivit, poate altădată, au dispărut pur şi simplu, în această împrejurare, iar pentru interesul nou adus poemului enescian se cade să mulţumim orchestrei şi dirijorului Ion Baciu. Ion Baciu s-a impus şi de astă dată ca un talent dirijoral deosebit ; viziunea lui muzicală are ceva sfenic şi tonifiant, este cu adevărat un animator al aparatului simfonic, capabil să însufleţească, să deştepte energii latente. Sub conducerea lui, orchestra sună plin, cald, (remarcabilă partida violoncelelor !) adesea colorat şi evocator. Din acest punct de vedere, versiunea celor două suite din băietul Daphnis şi Ghloe de Ravel rămîne memorabilă, prilejuind şi orchetrei dezvăluirea unor resurse virtuoze de ansamblu — incontestabile. Să nu uităm şi aportul corului „Gavriil Musicescu", pregătit deIon Pavalache. Tot atît de bine a fost realizat şi acompaniamentul — dificil — al pianului în Rapsodia pe o temă de Paganini de Rahmaninov, în care ca solist a apărut Dan Grigore. Am admirat din nou virtuozitaţea,plină de naturaleţe a tînărului’mnostru pianist, care se joaca cu ţesătura instrumentală redutabilă a lucrării. In ce priveşte însă vibraţia şi diferenţierea sonoră,şi intensitatea expresivă ,mai, este încă loc pentru mai bine. De altfel, acelaşi lucru se poate spune — să fim drepţi — şi despre redarea, Variaţiunilor pe o temă de Haydn de Brahms, în care realizarea muzicală şi instrumentală a orchestrei a fost sub nivelul general. Poate că programul era, totuşi, prea încărcat şi obositor pentru interpreţi. Al doilea concert, desfăşurat sub bagheta lui Ion Vintilă, şi început cu povestitoarea Baladă pentru orchestră de Dumitru Bughici, ne-a ocazionat întîlnirea, după mult timp, cu violonistul băniei Podlovski ; din păcate, în foarte dulceagul Concert în sol minor de Max Bruch. Podlovski şi-a păstrat alura romantică, un anume farmec violonisti şi un brio virtuoz (nu însă fără greş, dovadă imperfecţiunile din visul de halo). In perioada maturizării artistice însă,după studiile întreprinse, aşteptăm mai mult — şi ca orientare a repertoriului şi ca adîncime de simţire. Mai redus, deci, ca interes, al doilea concert a avut totuşi cele mai bune momente în ampla Simfonie cu clopote de Haciaturian. Poate, totuşi, că s-ar fi putut realiza, cel puţin în alcătuirea programelor, o mai echilibrată proporţionare între cele două apariţii ale orchestrei ieşene. ALFRED HOFFMAN V. Uliu M l‡’·· I ‡Vi · i I«M»WimV.Yi‘ ■Ăi'*»'; ■» 11» ii»! III III* »‡*** ■' ROSEMARIE• Teatrul de Operetă (14 SO 11), ora 19,30: FANNY: Teatrul National „I.L. Caragiale”, sala Comedia (14 71 71), ora 20: TRAVESTI: Teatrul Naţional „I.L. Caragiale", sala Studio 115 15 53), ora 20: UN TRAMVAI NUMIT DORINTA: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 ; TRANSPLANTAREA INIMII NECUNOSCUTE : Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, sala Studio (12 44 16), ora 20 ; MANDRAGORA : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20; IERTAREA: Teatrul Mic (15 65 88), ora 20; CRIMA Si PEDEAPSA: Teatrul „C.I. Nottara“, sala Magheru (15 93 02), ora 19,30; LUCIAN BLAGA — DUHUL PAM1NTULUI, ora 16,30 si C1ND LUNA E ALBASTRA, ora 20 Teatrul „C.I. Nottara“ sala Studio; NUNTA LUI FIGARO: Teatrul Giu, Iesti (1804 85), ora 19,30; VRĂJITOAREA: Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30; DIVERTISMENT 70: Studioul „Casandra“ al Institutului de teatru ora 20; MATEIAS GISCARUL, ora 9,30; Teatrul „Ion Creangă“ (12 85 50). SE CAUTĂ UN MINCINOS: Teatrul de revistă și comedie „Ion V.silescu" (12 27 45) ora 19,30; REVISTA LA VOLAN. Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu" la Sala Palatului ora 19,30; O POVESTE CU CÂNTEC: ora 17,30 şi NOCTURN III: ora 21,30 Teatrul „Ţăndărică" sala Victoria (15 23 77); CĂLUŢUL COCOŞAT: Teatrul „Ţăndărică“, sala Academiei (16 14 92), ora 15; LA GRADINA CĂRĂBUŞ: Teatrul „C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30; SONATUL LUNII: Teatrul ,,C. Tănase”, sala din calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30; PE ARIPILE RAPSODIEI: Ansamblul „Rapsodia Română (13 13 00) ora 20; STAR CIRCUS 70: Circul „Globus* (110120), ora 19,30; CICLUL ..MUZICA DF. ORGA DE-A LUNGUL VEACURILOR" Ateneul Român, ora 20. FANTASME : Patria (11 86 25), orele 9,30 — 12,15 — 15 — 17,45 — 20,30 — Capitol (16 29 17), orele 19 — 21,15 KING KONG EVADEAZA: Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21; Favorit (31 06 15), orele 9,15 - 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 — Victoria (16 28 79), orele 8,45 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; RĂZBUNAREA SF1NTULUI: București (15 61 54) orele 8 — 10 — 12,15 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15; Capitol orele 8 — 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45; CĂLUGĂRIȚĂ DIN MONZA: Festival (15 63 84), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 16 — 18,14 — 20,30; MAYERLING (ambele serii): Central (14 12 24) orele 9 — 12.30 — 16 19,30; O PĂRERE DEOSEBITA: Lumina (16 23 35) 18,15 — 20,30; DRAGOSTE LA LAS VEGAS: Lumina, orele 9 — 10,45 — 12,30 — 14,15 — 16 HIBERNATUS: Doina (16 35 38) lirele 11,30 — 13,45 _ 16 — 18 15 — 20,30; Buzești (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,30; Progresul (23 94 10) orele 20,00. PROGRAM PENTRU COPII: Doine, ora 10: TARZAN OMUL MAIMUŢA: Timpuri Noi (15 61 10) orele 9—17,30 în continuare; orele 19,30 — 21. Film documentar : CICLUL DE FILME „AVENTURA” : Feroviar (16 22 73), orele 9 — 13,30 — 16 — 19 30; SECHESTRU DE PERSOANA: Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13.30 — 16 — 18,15 — 20.30; Melodia (12 06 88) orele 9 — 11,15 — 13.30 — 16 — 18,30 — 20.45; Metern (23 71 01), orele 9 — 11,15 — 13.30 — 16 — 18,15 - 20,30. DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNȚUITĂ: Griviţa (17 08 58), orele 9,30 — 12,30 — în continuare — 16,15 — 19,30; Tomis (21 49 46), orele 8,30 — 14 — în continuare — 16,45 — 19,45; FLACARA OLIMPICA: înfrăţirea între popoare (17 31 64), ora 15; VALEA PĂPUŞILOR: înfrăţirea între popoare orele 17,30 — 20; 100 DE CARABINE: Dacia (16 26 10) orele 8,45 — 20,30 în continuare; Mioriţa (14 27 14) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; MN ARŞIŢA NOPŢII: Bucegi (17 05 47) orele 15,30 — 18 — 20,30; A TRAI PENTRU A TRAI: Unirea (17 10 21) orele 15,30 — 18 — 20,30; SENTINŢA: Lira (31 71 71) orele 15,30 — 18 — 20,15; ULTIMUL MOHICAN: Drumul Sării (31 28 13) orele 15.30 — 17.45 — 20; Giulesti (17 55 46) orele 15.30 — 18 — 20.30; Floreasca (33 29 71) orele 15.30 — 18 — 20.30; PATRICIA SI MUZICA: Cotroceni (13 62 56) orele 15.30 — 17.45 — 20; INTILNIREA: Pacea (31 32 52) orele 15.45 — 18 — 20; STRĂINII: Crîngași (17 38 81) orele 16 — 18 — 20; CADAVRUL VIU: Volga (1i 91 26) ora 19,15; AFURISITUL DE BUNIC: Volga ora 15 — 17; OMUL RAS IN CAP: Viitorul (1148 03), ora 16) INTR-O SEARA, UN TREN... Viitorul, orele 18 — 20; CICLU DE FILME DIN ISTORIA WESTERNULUI“: Gloria (22 44 01) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; MEDICUL DE LA ASIGURĂRI: Aurora (35 04 66) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15; MĂSURĂ RISCULUI: Moşilor (12 52 93) ora 15,30; DEGETUL DE FIER: Moşilor, orele 11 , 18 — 20,15; AGONIE ŞI EXTAZ: Popular (35 15 17), orele 15,30 — 19; GREŞEALA REGELUI: Munca (21 50 97), ora 14; RAPIREA FECIOARELOR: Munca, Orele 16 — 18 — 20; . PETRECEREA: Flacăra (21 35 40), orele 16 — 18 — 20 ; DE ŞAPTE ORI-ŞAPTE: Arta (21 31 86) orele 14 — 16 — în continuare — 18,15 — 20 30; DREPTUL DE A TE NAŞTE: Rahova (23 91 00), orele 15,30 —18 — 20,30; AŞTEAPTĂ PINA SE INTUNECA: Ferentari (23 17 50) orele 15,30 — 18 - 20.15; VIRSTA INGRATA• Cosmos (35 19 15). orele 15,30 — 18 — 20,15; CICLUL DE PILME ..CAPA SI SPADA*; Progresul: orele 11.30 — 15.30 — 18; Viran (21 39 82) orele 11 — 15.30 — 19; Cinemateca — sala Union (13 49 04); MEDALION CHARLIE CHAPLIN, ora 9; NEVASTA MEA GINTA, orele 10,30 — 12,30 — 14,30; UN ClNTEC STRĂBATE LUMEA, orele16.30 — 18.45 ; DICTATORUL, ora 21. T£UEW!XUm£ PROGRAMUL I in jurul orei 8,30 — Transmisiune de la Sofia a plecării spre patrie a delegaţiei de partid şi guvernamentale a Republicii Socialiste Români« ISMI-H Autoturismele ARO in viitorul cincinal (Urmare din pag 1) luna mai, maşina noastră a obţinut omologarea în R.F.G., după ce a fost supusă la toate probele posibile, inclusiv analiza gazelor eşapate (in vederea micşorării poluării aerului), a numărului de lucşi pe care ii are fiecare lumină, a numărului de ioni pe care-i dezvoltă PloCSOnul in interiorul şi in exteriorul maşinii ş.a.m.d. — Şi cum staţi cu pregătirea producţiei noii maşini ? Ing. N. H. — Din 1967 am pornit reproiectarea ei integrală. Maşina atinge azi parametrii superiori, în cele trei variante ale sale : „mamă“, „tată“, „fiu“. Nu vrem să vă reţinem cu amănunte, dar noile tipuri sunt elegante, mai uşoare, mai rezistente, mai puternice, cu un consum mai redus de benzină şi viteză maximă crescută. V. NAGHI : Pentru a avea o imagine de ansamblu a eforturilor, ar fi poate bine să vă expunem întregul plan de restructurare a uzinei. Cred că tov. Dumitrescu, care răspunde direct de problemele de dezvoltare ar putea... Ing. A. DUMITRESCU : — Am început cu studiile de conjunctură a pieţii mondiale şi rezultatele ne-au obligat pur şi simplu la o revizuire a întregului nostru plan, la alinierea lui la nevoile şi posibilităţile pieţei. Dar asta înseamnă şi alinierea capacităţilor de producţie. Am elaborat studiul tehnico-economic cuvenit, a fost avizat de CTS-ul nostru, a fost avizat şi îmbunătăţit de colegiul ministerului şi putem spune că în linii mari formele sunt întocmite. Pe baza lor am şi perfectat cu principalele uzine din ţară graficul de livrare a utilajelor (corelat cu planul punerilor în funcţiune a noilor capacităţi de producţie). Acum, ca să fim sinceri, n-am aşteptat noi aprobarea STE-ului pentru a lua contactul cu furnizorii de luni de zile discutăm cu centralele industriale in aşa fel incit am fost perfect informaţi asupra tipurilor de utilaje pe care ie pot asimila, după cum le-au prevenit şi asupra termenelor în care ni le vor putea livra. Şi ca să fim sinceri, pină la capăt, acolo unde am avut certitudini asupra oportunităţii şi posibilităţii obţinerii de utilaje — n-am mai aşteptat aprobările STE — ci am trecut la contractarea lor. Mă refer, mai ales, la acele utilaje fără de care riscăm îndeplinirea primei etape a viitorului cincinal. — Cum s-ar zice... puţină încălcare a legii ! — Luaţi-o cum vreţi. Noi am interpretat-o ca o iniţiativă pozitivă şi cred că şi tovarăşii din minister sunt de acord cu noi. Director general VICTOR NAGHI : — De altfel, la fel am procedat şi în legătură cu utilajele din import. De ce să fi aşteptat aprobarea STE pentru a trece abia după aceea la prospectarea pieţei externe şi a fi nevoiţi să contractăm „la foc“, adică la nişte preţuri pr-sperate ? Aşa am putut studia şi compara în linişte preţurile ofertanţilor, ne-am putut opri la unele utilaje care au şi fost introduse in planul de import, iar pentru acele utilaje mai greu de obţinut, am intrat in contact cu respectivele firme, astfel incit pină in 1973 vom putea avea toate utilajele din import. Ing. A. DUMITRESCU : — V-aş atrage atenţia asupra faptului că pentru a reduce efortul de investiţii şi a scurta termenele de punere în funcţiune, uzina a trecut la extinderea acţiunii de autodotare. Pină în prezent, aşa cum aţi avut prilejul să vedeţi vizitind uzina, noi am realizat utilajele pentru atelierele de vopsitorie, bancul de rodaj motor şi acoperiri metalice, precum şi oserie de conveiere, benzi de montaj, bancuri de lucru etc. Dar avînd in vedere noua situaţie am hotărît ca, începînd din 1971 să înfiinţăm în uzină o secţie specializată în autodotări, prima ei sarcină fiind fabricarea utilajelor pentru noul atelier de vopsitorie. Am fost primit in ţară care am realizat prin forţe proprii o asemenea vopsitorie şi nu vrem să infirmăm tradiţia. Am auzit vorbindu-se de acest lucru la adunarea generală a salariaţilor. Faptul îmi aminteşte insă şi o seamă de critici aduse de vorbitori, care au fâcut şi sugestii privind nu numai vopsitoria dar şi alte sectoare... V. NAGHI : — Ele au constituit obiectul atenţiei noastre speciale, nu numai pentru că veneau de la oameni, iar pentru noi cuvintul oamenilor atârna greu, ci şi pentru că aveau dreptate. Am trecut la rezolvarea propunerilor lor : unele, de pildă, îmbunătăţirea distribuirii oxigenului sau lucrările de extindere a alimentării unor utilaje cu abur tehnologic au şi fost aplicate. La această dată s-a realizat integral şi planul pregătirii de iarnă a uzinii şi astfel ne putem ocupa de rezolvarea măsurilor tehnico-organizatorice pentru anul 1971. — Şi totuşi pe undeva am scăpat parcă o problemă importantă . Am înregistrat la începutul convorbirii noastre nişte critici aduse antreprenorului general. Asta înseamnă să staţi prost cu planul de investiţii pe 1971 ? Şi-atunci cum se mai poate spera în succes desăvirşit ? Şi-apoi n-am auzit cum staţi cu proiectantul dv. general ?... Ing. A. DUMITRESCU : — întrebarea, mai bine zis întrebările dv. ating nişte puncte nevralgice. Să le luăm pe rînd. In ce priveşte planul de investiţii pe 1971, am perfectat toate contractele de antrepriză cu constructorii, le-am predat 90 la sută din proiectele de execuţie... — Buclucaşele 10 la sută pentru care constructorii osă vă plătească nişte poliţe... — Le predăm pină la sfîrşitul anului. Mai sînt însă nişte situaţii dificile cu proiectantul nostru general — Institutul de proiectări pentru construcţii de maşini. Deşi noi am perfectat cu el graficul de livrări pentru proiectele de execuţie al planului de investiţii pe 1972, suntem într-o situaţie dificilă pentru o perioadă mult mai apropiată. Directorul I.C.P.C.M., tov. mg I. Fătăceanu nu vrea să se angajeze prin contract să elaboreze proiectele de execuţie pentru extinderea centralei termice şi a noii staţii de compresoare. Or, ambele sunt vitale pentru noi: deja avem strangulări care afectează întreaga producţie şi dacă nu punem in funcţie aceste obiective în 1971, vom ajunge în situaţia de a avea noi obiective care vor sta din lipsă de energie termică şi aer comprimat. La acestea aş adăuga că şi Ministerul Energiei Electrice refuză să execute în 1971, în calitate de titular şi antreprenor, noua staţie de transformare electrică destinată asigurării cu energie electrică a noilor capacităţi de producţie. — Deci... greutăţi la orizont .... Ing. A. DUMITRESCU : — Oarecum. Să sperăm că mai marii noştri ne vor ajuta. Sunt lucruri care ne depăşesc totuşi... VICTOR NAGHI : — Mai sunt ele şi altele, dar mai puţin importante. Important cred că e faptul că intrăm in cincinal in linii mari, pregătiţi, iar in linii mici, ce să vă spun ? Am devansat o serie de lucrări la obiective care ne „strangulau“ : hala de transmisii, atelierul de vopsitorie, extinderea pistei de rulaj. Important mi se pare, de pildă, faptul că deja putem prelimina pentru 31 decembrie 1970. Îndeplinirea a 10 la sută din cincinal. Ce părce aveţi, am sau nu dreptate ? 10 la sută din investiţiile viitorului cincinal idealizate înainte de păşirea pragului primei sale zile nu este, intr-adevăr, un fapt la îndemîna oricui. Autorii unei asemenea performanţe merită, credem, toată aprecierile. Mai ales pentru spiritul lor de prevedere şi organizare. Discuţiile purtate insă cu ei, dificultăţile pe care le intîmpină încă şi anomaliile înregistrate ne îndeamnă să credem că, în timp ce Valoric unele lucrări de investiţii ale cincinalului vor fi devansate, altele rămîn in urmă, anticipînd de pe acum mari dificultăţi in îndeplinirea obiectivelor generale ale uzinei — dacă nu chiar şi anularea acestui preţios avans de 10 la sută. Ar fi salutară,credem, in acest sens, intervenția hotărită a organelor tutelare. Corul „Gavriil Musicescu“ Prezenţa în Bucureşti a corului „Gavriil Musicescu“ al Filarmonicii Moldova din Iaşi, al cărui conncert dat la Ateneu s-a bucurat de un bine meritat succes, a constituit un remarcabil moment muzical al actualei stagiuni. Au reţinut în primul rînd îndrăzneala cu care a fost alcătuit repertoriul concertului, mai mult de jumătate din lucrări fiind dedicate muzicii corale româneşti, în funcţie de criterii tematice şi stilistice“, după părerea noastră foarte bine gîndite. De la o pagină antologică a cîntecului de mase, reprezentată strălucit de cîntecul „Partidul“ de Vasile Popovici (versuri Eugen Frunză) la Tripticul coral al compozitorului ieşean Achim Stoia, sau la ampla piesă corală pentru solişti şi cor de Constantin Palade, partea de program dedicată muzicii româneşti a dovedit că atunci cînd este bine gîndit şi bine interpretat, repertoriul românesc poate întruni sufragiile iubitorilor de muzică în modul cel mai plenar. Corul „Gavriil Musicescu“ merită gratitudinea noastră tocmai pentru faptul că nu a speculat, în primul rînd, condiţiile succesului facil, ci a urmărit aplicarea meritorie a unei idei cultural muzicale de înaltă ţinută artistică şi patriotică. De fapt, cam o treime din durata totală a concertului a fost alcătuită din lucrări, în general mai puţin cîntate — aparţinînd literaturii corale universale, deasupra cărora au strălucit numele lui Bach, Beethoven, Schubert. Ni ne putem permite o analiză de detaliu a modului în care s-a prezentat corul sub bagheta dirijorului Ion Pavalache, din punctul de vedere al interpretării. In orice caz, trebuie, chiar şi sumar, să arătăm că ansamblul a impresionat prin prospeţime, prin strălucirea sonoră datorată unei remarcabile omogenităţi vocale, prin ceea ce numim la un loc, virtuozitate tehnică-interpretativă, dicţie, acurateţe. Sunt caracteristicile dominante ale formaţiei, deşi, în cadrul lor, au putut fiobservate şi mici imperfecţiuni îndeosebi la Capitolul acurateţei — mai precis, al inacurateţei — intonaţionale. Au putut fi observate, de asemenea unele incoerenţe în accentele dinamice şi de nuanţă expresivă, datoriite, desigur, puţinelor dereglări în echilibrul desfăşurărilor sonore. „ In ansamblu, însă, am asistat la un concert coral remarcabil pentru care se cuvin felicitări corului, dirijorului Ion Pavalache, soliştilor Visarion Huţu (o voce penetrantă şi în acelaşi timp caldă) şi Georgeta Lugujeanu, precum şi pianistei Steluţa Diamant — Dumea. VASILE DONOSE CURIER CETĂŢENESC Vicepreşedintele „n-are timp" G a fiu deputată în oraşul Huşi. împreună cu cetăţenii din circumscripţie am obţinut o seamă de realizări edilitar - gospodăreşti — ne scrie tov. GHENA STRECHE. La ordinea zilei rămăsese reparatul parţial al unei străzi, pararea unor trotuare etc. Jumătate din acestea s-au executat, apoi lucrarea a stagnat. în octombrie, materialele afectate acestei lucrări au fost ridicate şi depozitate pe alte străzi. Cetăţenii s-au sesizat şi, pe bună dreptate, mi-au cerut să intervin la consiliul popular in scopul terminării lucrărilor începute. Iată de ce, în ziua de 21 octombrie, am bătut la uşa tov. EMIL SIMION, vicepreşedinte al consiliului popular orăşenesc. Nu am apucat să spun bună ziua, că tovarăşul vicepreşedinte m-a şi apostrofat „de ce am intrat în biroul dumnealui, că este ocupat“. Scuzele şi asigurările mele că-l voi reţine câteva minute într-o chestiune de interes cetăţenesc au fost zadarnice. Nici n-a vrut să stea de vorbă cu mine. Atitudinea vicepreşedintelui Emil Simion m-a uimit şi m-a indignat în acelaşi timp. Funcţia pe care o ocupa este incompatibilă cu dezinteresul faţă de problemele de interes cetăţenesc. Subliniez că tovarăşul preşedinte IOAN CROITORU m-a primit de îndată, m-a ascultat, şi m-a asigurat că se va ocupa de rezolvarea pozitivă a cazului nostru, fapt ce denotă, o dată în plus, că atitudinea tov, vicepreşedinte E. Simion este reprobabilă. „Cu ochii închişi" Unitatea de desfacere a produselor agroalimentare situată la intersecţia străzilor Leontin Sălăjan şi Liviu Rebreanu — cartierul Titan — este mulţumitor aprovizionată. Mulţumitor este şi orarul magazinului: 6-11 şi 16-20. Ce folos însă de toate acestea — ne scrie în numele unui grup de locatari cititorul T. VASILE din Bucureşti — dacă oamenii nu pot beneficia de ele, fiind nevoiţi să-şi aleagă „cu ochii închişi“ produsele. N-au decit să-i deschidă — ne-aţi putea răspunde dv. Dar ar fi un act inutil. Unitatea nu dispune de lumină electrică. Astfel că odată cu venirea serii, vinzătorii servesc cumpărătorii, pe „dibuite" sau la flacăra luminărilor. Tot pe întuneric sînt serviţi cumpărătorii şi la alte unităţi din cartierul Titan, I.L.F. şi Centrul de lapte din str. Rotunda, centrul de pline și unitatea de desfacere I.A.S. din str. Postăvarului etc., unităţi încă neelectrificate pina la ora actuală. Noi, cei care ne aprovizionăm de la magazinele respective, dorim să știm cind se va pune capăt acestei situaţii. ^ *r$** condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, care a făcut o vizită oficială, de prietenie în Republica Populară Bulgaria. 17: Emisiune în limba germană. 18,15 : Bună seara, fete ! Bună seara, băieţi !; 19,20: 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici; 19,30: Telejurnalul; 20:xHandbal masculin: România- Iugoslavia (repriza a II-a) Transmisiune de la Cluj; 20,30: Tele-enciclopedia ; 21,30 Film serial : Incoruptibilii. Coniacul de Bouverais ; 22,30: Comici vestiţi ai ecranului. Chariot; 22,50: Telejurnalul; 23,05: Cîntec de dor. Transmisie de la restaurantul Bucur. PROGRAMUL II 20: Virtuoşi ai instrumentelor populare; 20,20: Reflector; 20,35: Luceafărul. Versuri de Dragoş Vrînceanu, în selecţia autorului; 20,50: Buletin de ştiri; 20,55: Seara melomanului ; 22 : Reportaj TV. Prea devreme ? Prea tîrziu; 22,30 : Vidocq (VI); 23:Studio dans. Baletul Operei Mari din Paris. CUM VA FI ! VREMEA Pentru zilele de 22, 23 şi 24 noiembrie se anunţă următorul timp probabil : Vremea se va răci uşor in a doua parte a Intervalului. Cerul va fi variabil, mai mult noros în jumătatea de nord a ţării unde şi ploile vor fi mai frecvente. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 3 şi plus 7 grade, iar maximele vor oscila între 4 şi 14 grade. La munte şi in regiunile din nordul ţării lapoviță și ninsoare. nchiiumu Iluciu Morala s-o tragă cine trebuie r~) indurile de mai jos se [\ vor mai mult decit o legendă la fotografia de mai sus. Rostul lor este să reamintească nişte lucruri cunoscute dar — din păcate — atît de des nesocotite. în ziua de 15 noiembrie a.c, şoferul de serviciu Victor Stanciu de la Autobaza din Găeşti a luat din garaj o autobasculantă. L-a urcat alături de el, pe vărul său, Manole Stanciu. împreună au trecut pe la un bufet ca să se cinstească. Ceea ce a urmat e lesne de înţeles. Bine magnetizaţi şi cuprins, în perioada iulie-septembrie 1970, şoferul Preda Ion de la autobaza 11 Videle (judeţul Teleorman), împreună cu complicii săi Cotulbea Stan, Neaga Dumitru, Neaga Ştefan şi Neaga Niculaie au furat dintr-o serie de unităţi agricole de pe raza judeţului, nu mai puţin de 24 de porci, pe care apoi i-au comercializat. Unde or fi fost în acele luni paznicii , de la CAP Alexandria, CAP din Vîrtoapele, şi de subite vanităţi, cei doi au pornit in mare viteză pe şosea, refuzind calea liberă oricui încerca să-i •depăşească. La kilometrul 734- 100 s-au petrecut ceea ce vedeţi in fotografie. Şoferul Victor Stanciu n-a vrut să acorde prioritate turismului 0-16083-B. Coliziunea a fost atît de puternică incit şi basculanta s-a răsturnat. Şase persoane au fost grav accidentate cu acest prilej. Morala nu o tragem noi. Lăsăm aceasta în sarcina organelor competente, din Gălăţeni etc — desub privirea cărora au dispărut animalele, e o întrebare rămasă încă fără răspuns. Cumpea însă este că, la sesizarea organelor de miliţie, după prinderea infractorilor, unele unităţi nici nu ştiau, ba chiar au negat că au fost sustraşi porci din fermele lor! In asemenea condiţii cum era să-i ocolească pe hoții ? (TH. FLAMlNZEANU, corespondent R.L.) Unde erau panicii? Adunare festivă cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Institutului de medicină din Timişoara Vineri seara a avut loc la Timişoara o adunare festivă prilejuită de împlinirea a 25 de ani de la înfiinţarea Institutului de Medicină din localitate. Cu acest prilej, tovarăşul Mihai Telescu, prim-secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean, a adresat calde felicitări cadrelor didactice şi studenţilor institutului sărbătorit. De asemenea, au rostit cuvinte de salut Alexe Popescu, adjunct al ministrului învăţămîntului, prof. dr. docent Ion Curea, rectorul universităţii timişorene, prof. dr. Octavian Fodor, rectorul Institutului de medicină din Cluj precum şi foşti profesori, absolvenţi şi studenţi. Prof. dr. docent Pius Brînzeu, rectorul institutului, a prezentat un larg expozeu consacrat împlinirii unui sfert de veac de existenţă a şcolii medicale superioare din Timişoara. S-a dat apoi citire mesajelor omagiale primite din partea unor institute de învăţământ superior şi de cercetare ştiinţifică din întreaga ţară. Intr-o atmosferă de puternică însufleţire, participanţii la adunarea festivă au adresat: COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, o telegramă prin care corpul didactic şi ■ studenţii Institutului de medicină din Timişoara îşi exprimă întreaga lor recunoştinţă şi dragoste faţă de conducerea, partidului şi datului nostru pentru condiţiie bune de învăţătură şi de viaţă create in anii orinduirii socialiste, hotărîrea de a munci neobosit pentru progresul ştinţei medicale româneşti puse in slujba sănătăţii întregului popor. In aceiaşi zi, la Institutul de medicină din Timişoara a avut loc o sesiune jubiliară a cadrelor didactice, cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă, consumită dezvoltării învăţămintului medical superior dincentrul universitar Timişoara. (Agerpres).