România Liberă, noiembrie 1970 (Anul 28, nr. 8095-8119)

1970-11-21 / nr. 8112

Pagina a 2-a 21 noiembrie 1970 PREZENŢE IEŞENE IN CAPITALĂ SPECTACOLELE TEATRULUI NAŢIONAL P­atru piese alese parcă a­­nurm­e pentru a convinge că repertoriul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi este „blindat“ la toate capi­tolele, au fost desemnate să a­­du­că in capitală mesajul artistic al acestei vechi şi prestigioase scene. Din dramaturgia româ­nească un text „uitat“, datorat lui I. I. Mironescu şi scris in pe­rioada dintre cele două războaie mondiale („Catiheţii­ din Humu­­leşti“), alături de un foarte „căutat“ text de actualitate — al unui scriitor de prin părţile locului. Mircea Radu Iacoban — inclus în repertoriul unui nu­­­­măr­­ impresionant, de teatre, ina­inte de, a deveni film („Tan­go la Nisa“). Din dramaturgia universală ,­ text clasic, nu numai pentru că aparţine lui Moliére („Tartuffe“), alături de­­un text modern din­ creaţia ame­ricanului Tennessee Williams .(..Noaptea ignariei“). Privit de la distanţă, deci, acest repertoriu de turneu are toate şansele să în­trunească adeziuni. Gestul re­considerării piesei lui I., I. Mi­­ronescu ,,Gallheţii de la Humu­­leşti“ este, oricum, merito­riu : comedia­ tragică „Tango la Nisa“, se justifică pe scena, ie­şeană mai bine decit pe orice altă scenă din ţară . „Tartuffe“ este, oricînd, un spectacol de teatru Naţional ; în sfîrşit, „Noaptea iguanei“ reprezintă sa­tisfăcător spiritul dramaturgiei lui Tennessee Williams. Privit mai de­ aproape, însă, re­lieful acestui repertoriu pre­zintă destule asperităţi. In­tr-o singură frază G. Călinescu sintetiza pertinent „drama“ Catiheţilor : „Printr-o greşită valutare a mijloacelor sale, 1.1. Mironescu a teatralizat Aminti­rile lui Creangă făcînd, precum e lesne de înţeles, o operă de prisos, strivită de geniul, el în­suşi dramatic, al lui Creangă“. Autorul dramatiz­ării a fost de la bun început conştient de limitele scrierii sale, de pră­pastia care se va interpune între Amintiri şi varianta lor sceni­că. Mironescu a bravat perico­lul, şi a regretat el însuşi teme­ritatea, dar nu putea proceda altfel : sentimentul de veneraţie pentru Creangă a prevalat. In aceste condiţii, orice observaţie „pe text“ mi se pare inoperan­tă. Cu „Tango la Nisa“ lucrurile sunt mai complicate. „Tangoul“ lui Mircea Radu Iacoban a de­venit „şlagăr“ înainte chiar de a obţine „avizarea afectivă“ (dorită de autor) din partea pu­blicului. Greu de explicat opţiu­­nea au­tor colective pentru acest ■ text cu destule­ imperfecţiuni. De apreciat la Iacoban o reală de­zinvoltură a­ scrisului pentru sce­nă — dezinvoltură care, culti­vată, va putea determina reuşite artistice. Dar in piesa aceasta sunt­ precumpănitoare avataruri­le lipsei de experienţă. Intr-un spaţiu de timp foarte concentrat dramaturgul aduce în dis­­■euţie şi rezolvă următoa­rele : un tîn­ăr profesor de­­ar­ta,­­care­ „trăia,de nota 6“ şi spăr­gea geamuri cu cărămida, de­vine adevărat­­.Model de com­­portare ; o tinără doctoriţă abia sosită in comună îşi limpezeşte într-o după-amiază trecutul, prezentul, şi viitorul, şi — de unde „trăia doar de nota 4“ — ajunge să merite cu vîrf şi în­desat nota 10+ ; un vicepre­şedinte (dimineaţa) nu mai este vicepreşedinte (după-amia­­ză), pentru că s-a dovedit a su­feri de amnezie cronică, şi, du­pă ce in aceeaşi seară este la un pas de a muri îngheţat, are răgazul să-şi revină pentru a ţi­ne o lecţie de morală ; . ingine­rului agronom specialist în gu­­guştiuci, i se deschide­­ prin­­tr-un telefon nocturn — pers­pectiva unei spectaculoase cari­ere ştiinţifice internaţionale; în sfîrşit, un barman destul de sim­patic se dovedeşte a fi de fapt un fel de duşman de clasă deghizat. Aş vrea să fiu bine înţeles : piesa are şi umor, are şi poezie (ingi­nerul agronom trimite automat spre profesorul Udrea al lui Mi­­hai Sebastian), dar — date fiind inabilităţile amintite — sună fals, nu poate convinge cu toate bunele intenţii ale dramaturgu­lui. , Dintre spectacolele oferite de Naţionalul ieşean, cel mai inte­resant, cel mai bogat in­suges­tii regizorale, scenografice şi actoriceşti, este „Noaptea, igua­nei“. Piesa lui Tennessee Wi­lliams, străbătută de tristeţile şi amărăciunea singurătăţii, de spaimele şi spasmele unor per­sonaje al căror echilibru uman se află undeva la margini de prăpastie, cu accente puternice de violenţă şi erotism, şi-a a­­flat în regizoarea Sorana Co­­roarnu un interpret sensibil şi metodic. Există in montarea ie­şeană o tensiune dramatică im­­pinnsă"pină aproape de paroxism", foarte prielnică desfăşurării ca­­zurilor-limită propuse de dra­maturg. Există in montarea ie­şeană multă atmosferă, simţ al nuanţelor, poezie, fulgere de violenţă. Fluidul se ţese sub ochii noştri , în oaza de linişte care se aşterne,în noaptea încordată, a­­p­ăsătoare, înfricoşătoare a­ igua­nei, simţiri­ cum personajele încearcă să-şi învingă spai­mele, să creadă unul în celălalt, simţim nevoia lor din ce în ce mai evidentă să cre­adă în ceva, în cineva. Dar liniştea sfirşeşte în înmărmurirea unui strigăt. Spectacolul Soranei Coroamă are mai puţin relief, însă, în ultima sa parte. Poate că nici interpreţii, Sergiu Tudose (Sha­nnon) — pină atunci jucind cu nerv, partitura dificilă a referen­­dului, — şi Adina Popa (Ha­nnah) nu răspund in final, cu aceeaşi prompt­itudine, solicitări­lor regizorale. Din restul distri­buţiei, Liana Mărgineanu (Maxi­ne) se detaşează prin tonurile fer­me in care işi desenează per­sonajul, cu senzualitatea sa frustă şi posesivă. O siluetă tra­gică schiţează Ion Lascăr (No­­nno). O studiată compoziţie ca­ricaturală izbuteşte Domniţa Mărculescu (Judith Fellowes), şi remarcabilă e prezenţa „de plan trei“ a lui Emil Coşeru (Pedro). Foarte mulat pe con­cepţie regizorală (mai exact, în­tr-o interdepedenţă cu eviden­te reciprocităţi), decorul lui Li­­viu Ciulei nu putea fi mai bun. Pe lingă calităţile sale plastice şi arhitecturale, cadrul sceno­grafic turnat este şi foarte funcţional, contribuind efectiv la dinamismul desfăşurării ac­ţiunii. Despre „Tartuffe“, spectacolul pus in scenă de Marietta Sado­va, se poate spune că are anu­mite virtuţi plastice. Ne-a inte­resat, îndeosebi, viziunea despre Tartuffe a spectacolului ieşean. Regizoarea Marietta­ Sadova a optat , pentru un­­Tar­tuffe uscat şi nervos cu por­niri isterice şi cu glas mieros, cu o răutate insinuantă şi tene­broasă, personajul — interpre­tat cu destulă abilitate de Ştefan Dăncinescu — fiind, astfel, o sin­teză între variantele diferite pe­­care ni le propur­e istoria tea­trului. Din păcate, insă, distri­buţia este neomogenă . Orgon este creionat în tonuri mult prea „tari“, de Sorin Lepa şi foarte„strngace sunt interpretă­rile semnate de Aurora Roman şi Cornel Constantiniu.. Spectaco­lul nu are­­sclipiri de umor, nici Sclipiri de fantezie. Este mono­ton, mai ales in prima sa par­te. O singură sclipire, înspre final : Dionisie, Vitcu, actor de comedie multilateral dotat, a cărui apariţie episodică, in ro­lul portărelului,, este o mică bi­juterie. Performanţa actoricească nu­mărul 1 a turneului ieşean o constituie, de altfel, rolurile a­­cestui actor cu un pregnant ta­lent comic. Din spectacolul cu „Tango la Nisa“ (un spectacol şters, anodin, semnat de Victor Tudor Popa­, desfăşurat într-un cadru scenografic care izbuteşte să creeze, totuşi, o oarecare at­mosferă , autoare a decorului — Marga Ene) n-am reţinut decit compoziţiile lui Traian­ Ghiţes­­cu, Al. Brehan, prezenţa în spectacol a Corneliei Gheorghiu şi — in primul rînd ,— modul amuzant, discret, savuros in ca­re Dionisie Vitcu a creionat ro­lul agronomului. In „Catiheţii de la Humuleşti“, regizorul Dan Alecsandrescu a reconstituit cu savoare atmosfera din şcoala Humuleştilor, şi episoadele din timpul şcolii de catiheţi, îndeo­sebi cele din crişma vornicu­lui din Rădăşani, unele sec­venţe avind mult dinamism şi relief pregnant. Actorii s-au a­­muzat şi ne-au amuzat cu per­sonajele lor (apăsind uneori pe pedala caricaturii, în special George Macovei in Oşlobanu), dar montarea — izbutită — nu depăşeşte, şi nici n-avea cum să depăşească, ceea ce am putea numi condiţia textului. CALIN CALIMAN Filarmonica „Moldova“ F­ilarmonica „Moldova", care ni se înfăţişează totdeauna cu modestie şi cuviinţă, ar trebui, cel puţin de la recentul său turneu în Capitală să­, „ne sară în ochi“, dovedindu-ne că, în condiţiile unei pregătiri amă­nunţite, poate face faţă unor sarcini artistice cît­­ se poate de dificile şi importante. Primul concert, din cel­e flocS'.'.simfonide oferite de astă dată" jS-a situat" la un nivel cu totul remarcabil, care şi-ar fi aflat,„foarte, bune ,lo­cul, să spunem, chiar în cadrul „Festivalurilor E­nes­cu'". Ieşenii au ieşit, adică, din sfera cîntatu­­lui mulţumitor sau corect pen­tru a ne oferi tălmăciri de reală strălucire şi străbătătoare putere de convingere. Aşa s-a întâm­plat de pildă, cu poemul Vox Maris de George Enescu, o lu­crare ades discutată din ultima perioadă de creaţie a marelui nostru muzician , tălmăcirea as­cultată de astă dată mi s-a părut una din cele mai clare, luminoa­se şi bine construite punînd în evidenţă dramaturgia simfonică, foarte sensibilă la luciditatea cu care este înţeleasă şi redată pe înţelesul tuturor. Opacităţile care s-au ivit, poate altădată, au dis­părut pur şi simplu, în această împrejurare, iar pentru intere­sul nou adus poemului enescian se cade să mulţumim orchestrei şi dirijorului Ion Baciu. Ion Baciu s-a impus şi de astă dată ca un talent dirijoral deo­sebit ; viziunea lui muzicală are ceva sfenic şi tonifiant, este cu adevărat un animator al apara­tului simfonic, capabil să însu­fleţească, să deştepte energii la­tente. Sub conducerea lui, or­chestra sună plin, cald, (remar­cabilă partida violoncelelor !) a­­desea colorat­ şi evocator. Din a­­cest punct de vedere, versiunea celor două suite din băietul Da­­phnis şi Ghloe de Ravel rămîne memorabilă, prilejuind şi orche­­trei dezvăluirea unor resurse virtuoze de ansamblu — incon­testabile. Să nu uităm şi aportul corului „Gavriil Musicescu", pregătit de­­Ion Pavalache. Tot atît de bine a fost realizat şi a­­companiamentul — dificil — al pi­anului în Rapsodia pe o temă de Paganini de Rahmaninov, în ca­re ca solist a apărut Dan Grigo­­re. Am admirat din nou virtuo­­zitaţea­,plină de naturaleţe a tî­­nărului­’mn­ostru pianist, care se joaca cu­ ţesătura instrumentală redutabilă a lucrării. In ce pri­veşte însă vibraţia şi diferenţie­rea sonoră,şi intensitatea expre­­­sivă­ ,mai­, este încă loc pentru­ mai­ bine. De altfel, acelaşi lu­cru se poate spune — să fim drepţi — şi despre redarea, Vari­­aţiunilor pe o temă de Haydn de Brahms, în care realizarea muzicală şi instrumentală a or­chestrei a fost sub nivelul gene­ral. Poate că programul era, to­tuşi, prea încărcat şi obositor pentru interpreţi.­­ Al doilea concert, desfăşurat sub bagheta lui Ion Vintilă, şi început cu povestitoarea Baladă pentru orchestră de Dumitru Bughici, ne-a ocazionat întîlni­­rea, după mult timp, cu violo­nistul băniei Podlovski ; din pă­cate, în foarte dulceagul Concert în sol minor de Max Bruch. Podlovski şi-a păstrat alura ro­mantică, un anume farmec vio­­lonisti şi un brio virtuoz (nu însă fără greş, dovadă imperfecţiu­nile din visul de halo). In peri­oada maturizării artistice însă,­­după studiile întreprinse, aştep­tăm mai mult — şi ca orientare a repertoriului şi ca adîncime de simţire. Mai redus, deci, ca interes, al doilea concert a avut totuşi cele mai bune momente în ampla Simfonie cu clopote de Hacia­­turian. Poate, totuşi, că s-ar fi pu­tut realiza, cel puţin în alcătui­rea programelor, o mai echili­brată proporţionare între cele două apariţii ale orchestrei ie­şene. ALFRED HOFFMAN V. Uliu M l‡’·· I ‡Vi · i I«M»WimV.Yi‘ ■Ăi'*»'; ■» 11» ii»! III III* »‡*** ■' ROSEMARIE• Teatrul de Operetă (14 SO 11), ora 19,30: FANNY: Teatrul National „I.L. Caragiale”, sala Come­dia (14 71 71), ora 20: TRAVESTI: Tea­trul Naţional „I.L. Caragiale", sala Studio 115 15 53), ora 20: UN TRAM­VAI NUMIT DORINTA: Teatrul „Lu­cia Sturdza Bulandra", sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 ; TRANSPLANT­AREA INIMII NECU­NOSCUTE : Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, sala Studio (12 44 16), ora 20 ; MANDRAGORA : Tea­trul de Comedie (16 64 60), ora 20; IERTAREA: Teatrul Mic (15 65 88), ora 20; CRIMA Si PEDEAPSA: Tea­trul „C.I. Nottara“, sala Magheru (15 93 02), ora 19,30; LUCIAN BLAGA — DUHUL PAM1NTULUI, ora 16,30 si­ C1ND LUNA E ALBASTRA, ora 20 Teatrul „C.I. Nottara“ sala Studio; NUNTA LUI FIGARO: Teatrul Giu­, Iesti (18­04 85), ora 19,30; VRĂJITOA­REA: Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30­­; DIVERTISMENT 70: Studioul „Casandra“ al Institutului de teatru ora 20; MATEI­AS GISCA­­RUL, ora 9,30; Teatrul „Ion Creangă“ (12 85 50). SE CAUTĂ UN MINCINOS: Teatrul de revistă și comedie „Ion V.­­silescu" (12 27 45) ora 19,30; REVISTA LA VOLAN. Teatrul de revistă şi co­medie „Ion Vasilescu" la Sala Pala­tului ora 19,30; O POVESTE CU CÂN­­TEC: ora 17,30 şi NOCTURN III: ora 21,30 Teatrul „Ţăndărică" sala Victo­ria (15 23 77); CĂLUŢUL COCOŞAT: Teatrul „Ţăndărică“, sala Academiei (16 14 92), ora 15; LA GRADINA CĂ­RĂBUŞ: Teatrul „C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30; SONATUL LUNII: Teatrul ,,C. Tănase”, sala din calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30; PE ARIPILE RAPSODIEI: Ansamblul „Rapsodia Română (13 13 00) ora 20; STAR CIRCUS 70: Circul „Globus* (110120), ora 19,30; CICLUL ..MUZI­CA DF. ORGA DE-A LUNGUL VEA­CURILOR" Ateneul Român, ora 20. FANTASME : Patria (11 86 25), o­­rele 9,30 — 12,15 — 15 — 17,45 — 20,30 — Capitol (16 29 17), orele 19 — 21,15 KING KONG EVADEAZA: Luceafă­rul (15 87 67), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21; Favorit (31 06 15), orele 9,15 - 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 — Victoria (16 28 79), orele 8,45 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; RĂZBUNAREA SF1NTULUI: Bucu­rești (15 61 54) orele 8 — 10 — 12,15 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15; Capi­tol orele 8 — 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45; CĂLUGĂRIȚĂ DIN MONZA: Festi­val (15 63 84), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 16 — 18,1­4 — 20,30; MAYERLING (ambele serii): Cen­tral (14 12 24) orele 9 — 12.30 — 16 19,30; O PĂRERE DEOSEBITA: Lumina (16 23 35) 18,15 — 20,30; DRAGOSTE LA LAS VEGAS: Lumi­na, orele 9 — 10,45 — 12,30 — 14,15 — 16­­ HIBERN­ATUS: Doina (16 35 38) li­rele 11,30 — 13,45 _ 16 — 18 15 — 20,30;­ Buzești (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,30; Progresul (23 94 10) orele 20,00. PROGRAM PENTRU COPII: Doine, ora 10: TARZAN OMUL MAIMUŢA: Tim­puri Noi (15 61 10) orele 9—17,30 în continuare; orele 19,30 — 21. Film documentar : CICLUL DE FILME „AVENTURA” : Feroviar (16 22 73), orele 9 — 13,30 — 16 — 19 30; SECHESTRU DE PERSOANA: Ex­celsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13.30 — 16 — 18,15 — 20.30; Melodia (12 06 88) orele 9 — 11,15 — 13.30 — 16 — 18,30 — 20.45; Metern (23 71 01), orele 9 — 11,15 — 13.30 — 16 — 18,15 - 20,30. DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNȚUI­TĂ: Griviţa (17 08 58), orele 9,30 — 12,30 — în continuare — 16,15 — 19,30; Tomis (21 49 46), orele 8,30 — 14 — în continuare — 16,45 — 19,45; FLACARA OLIMPICA: înfrăţirea în­­tre popoare (17 31 64), ora 15; VALEA PĂPUŞILOR: înfrăţirea între popoare orele 17,30 — 20; 100 DE CARABINE: Dacia (16 26 10) orele 8,45 — 20,30 în continuare; Mi­oriţa (14 27 14) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; MN ARŞIŢA NOPŢII: Bucegi (17 05 47) orele 15,30 — 18 — 20,30; A TRAI PENTRU A TRAI: Unirea (17 10 21) orele 15,30 — 18 — 20,30; SENTINŢA: Lira (31 71 71) orele 15,30 — 18 — 20,15; ULTIMUL MOHICAN: Drumul Sării (31 28 13) orele 15.30 — 17.45 — 20; Giulesti (17 55 46) orele 15.30 — 18 — 20.30; Floreasca (33 29 71) orele 15.30 —­ 18 — 20.30; PATRICIA SI MUZICA: Cotroceni (13 62 56) orele 15.30 — 17.45 — 20; INTILNIREA: Pacea (31 32 52) orele 15.45 — 18 — 20; STRĂINII: Crîngași (17 38 81) orele 16 — 18 — 20; CADAVRUL VIU: Volga (1i 91 26) o­ra 19,15; AFURISITUL DE BUNIC­: Volga ora 15 — 17; OMUL RAS IN CAP: Viitorul (1148 03), ora 16) INTR-O SEARA, UN TREN...­ Viito­rul, orele 18 — 20; CICLU DE FILME DIN ISTORIA WESTERNULUI“: Gloria (22 44 01) o­­rele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; MEDICUL DE LA ASIGURĂRI: A­­urora (35 04 66) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15; MĂSURĂ RISCULUI: Moşilor (12 52 93) ora 15,30; DEGETUL DE FIER: Moşilor, orele 11 , 18 — 20,15; AGONIE ŞI EXTAZ: Popular (35 15 17), orele 15,30 — 19; GREŞEALA REGELUI: Munca (21 50 97), ora 14; RAPIREA FECIOARELOR: Munca, Orele 16 — 18 — 20; . PETRECEREA: Flacăra (21 35 40), o­­rele 16 — 18 — 20 ; DE ŞAPTE ORI-ŞAPTE: Arta (21 31 86) orele 14 — 16 — în continuare — 18,15 — 20 30; DREPTUL DE A TE NAŞTE: Rahova­ (23 91 00), orele 15,30 —­18 — 20,30; AŞTEAPTĂ PINA SE INTUNECA: Ferentari (23 17 50) orele 15,30 — 18 - 20.15; VIRSTA INGRATA• Cosmos (35 19 15). orele 15,30 — 18 — 20,15; CICLUL DE PILME ..CAPA SI SPA­DA*; Progresu­l: orele 11.30 — 15.30 — 18; Viran (21 39 82) orele 11 —­ 15.30 — 19; Cinemateca — sala Union (13 49 04); MEDALION CHARLIE CHAPLIN, ora 9; NEVASTA MEA GINTA, orele 10,30 — 12,30 — 14,30; UN ClNTEC STRĂ­BATE LUMEA, orele­­16.30 — 18.45 ; DICT­ATOR­UL, ora 21. T£UEW!XUm£ PROGRAMUL I in jurul orei 8,30 — Transmisiune de la Sofia a plecării spre patrie a delegaţiei de partid şi guvernamen­tale a Republicii Socialiste Români« ISMI-H Autoturismele ARO in viitorul cincinal (Urmare din pag 1) luna mai, maşina noastră a ob­ţinut omologarea în R.F.G., după ce a fost supusă la toate probele posibile, inclusiv anali­za gazelor eşapate (in vederea micşorării poluării aerului), a numărului de lucşi pe care ii are fiecare lumină, a număru­lui de ioni pe care-i dezvoltă PloCSOnul in interiorul şi in ex­teriorul maşinii ş.a.m.d. — Şi cum staţi cu pregătirea producţiei noii maşini ? Ing. N. H. — Din­ 1967 am pornit reproiectarea ei integra­lă. Maşina atinge azi parame­trii superiori, în cele trei va­riante ale sale : „mamă“, „ta­tă“, „fiu“. Nu vrem să vă re­ţinem cu amănunte, dar noile tipuri­ sunt elegante, mai uşoare, mai rezistente, mai puternice, cu un consum mai redus de benzină şi viteză maximă cres­cută. V. NAGHI : Pentru a avea o imagine de ansamblu a eforturi­lor, ar fi poate bine să vă expu­nem întregul plan de restructu­rare a uzinei. Cred că tov. Dumi­­trescu, care răspunde direct de problemele de dezvoltare ar putea... Ing. A. DUMITRESCU : — Am început cu studiile de con­junctură a pieţii mondiale şi rezultatele ne-au obligat pur şi simplu la o revizuire a întregu­lui nostru plan, la alinierea lui la nevoile şi posibilităţile pie­ţei. Dar asta înseamnă şi ali­nierea capacităţilor de produc­ţie. Am elaborat studiul tehni­­co-economic cuvenit, a fost avi­zat de CTS-ul nostru, a fost­ avizat şi îmbunătăţit de cole­giul ministerului şi putem spu­ne că în linii mari formele sunt întocmite. Pe baza lor am­­ şi perfectat cu principalele uzine din ţară graficul de livrare a utilajelor (corelat cu planul pu­nerilor în funcţiune a noilor capacităţi de producţie). Acum, ca să fim sinceri, n-am aşteptat noi aprobarea STE-ului pentru a lua contactul cu furnizorii­­ de luni de zile discutăm cu centralele industriale in aşa fel incit am fost perfect informaţi asupra tipurilor de utilaje pe care ie pot asimila, după cum le-au prevenit şi asupra ter­menelor în care ni le vor pu­tea livra. Şi ca să fim sinceri, pină la capăt, acolo unde am avut certitudini asupra opor­tunităţii şi posibilităţii ob­ţinerii de utilaje — n-am mai aşteptat aprobările STE — ci am trecut la contractarea lor. Mă refer, mai ales, la acele utilaje fără de care riscăm în­deplinirea primei etape a viito­rului cincinal. — Cum s-ar zice... puţină în­călcare a legii ! — Luaţi-o cum vreţi. Noi am interpretat-o ca o iniţiativă pozitivă şi cred că şi tovarăşii din minister sunt de acord cu noi. Director general VICTOR NAGHI : — De altfel, la fel am procedat şi în legătură cu utilajele din import. De ce să fi aşteptat aprobarea STE pen­tru a trece abia după aceea la prospectarea pieţei externe şi a fi nevoiţi să contractăm „la foc“, adică la nişte preţuri pr-s­perate ? Aşa am putut studia şi compara în linişte preţurile ofertanţilor, ne-am putut opri la unele utilaje care au şi fost introduse in planul de import, iar pentru acele utilaje mai greu de obţinut, am intrat in contact cu respectivele firme, astfel incit pină in 1973 vom putea avea toate utilajele din import. Ing. A. DUMITRESCU :­ — V-aş atrage atenţia asupra fap­tului că pentru a reduce efor­tul de investiţii şi a scurta ter­menele de punere în funcţiune, uzina a trecut la extinderea acţiunii de autodotare. Pină în prezent, aşa cum aţi avut pri­lejul să vedeţi vizitind uzina, noi am realizat utilajele pentru atelierele de vopsitorie, bancul de rodaj motor şi acoperiri me­talice, precum şi o­­serie de conveiere, benzi de montaj, bancuri de lucru etc. Dar avînd in vedere noua situaţie am hotărît ca, începînd din 1971 să înfiinţăm în uzină o secţie specializată în autodotări, prima ei sarcină fiind fabrica­rea utilajelor pentru noul ate­lier de vopsitorie. Am fost pri­mit in ţară care am realizat prin forţe proprii o asemenea vopsitorie şi nu vrem să infir­măm tradiţia.­­ Am auzit vorbindu-se de acest lucru la adunarea genera­lă a salariaţilor. Faptul îmi aminteşte insă şi o seamă de critici aduse de vorbitori, care au fâcut şi sugestii privind nu numai vopsitoria dar şi alte sectoare... V. NAGHI : — Ele au con­stituit obiectul atenţiei noastre speciale, nu numai pentru că veneau de la oameni, iar pen­tru noi cuvintul oamenilor atâr­na greu, ci şi pentru că aveau dreptate. Am trecut la rezolva­rea propunerilor lor : unele, de pildă,­ îmbunătăţirea distribuirii oxigenului sau lucrările de ex­tindere a alimentării unor uti­laje cu abur tehnologic au şi fost aplicate. La această dată s-a realizat integral şi planul pregătirii de iarnă a uzinii şi astfel ne putem ocupa de re­zolvarea măsurilor tehnico-or­­ganizatorice pentru anul 1971. — Şi totuşi pe undeva am scăpat parcă o problemă im­portantă . Am înregistrat la începutul convorbirii noastre nişte critici aduse antrepreno­rului general. Asta înseamnă să staţi prost cu planul de in­vestiţii pe 1971 ? Şi-atunci cum se mai poate spera în succes desăvirşit ? Şi-apo­i n-am auzit cum staţi cu proiectantul dv. general ?... Ing. A. DUMITRESCU : — întrebarea, mai bine zis între­bările dv. ating nişte puncte nevralgice. Să le luăm pe rînd. In ce priveşte planul de inves­tiţii pe 1971, am perfectat toate contractele de antrepriză cu constructorii, le-am predat 90 la sută din proiectele de exe­cuţie... — Buclucaşele 10 la sută pentru care constructorii o­­să vă plătească nişte poliţe... — Le predăm pină la sfîrşi­­tul anului. Mai sînt însă nişte situaţii dificile cu proiectantul nostru general — Institutul de proiectări pentru construcţii de maşini. Deşi noi am perfectat cu el graficul de livrări pentru proiectele de execuţie al pla­nului de investiţii pe 1972, sun­tem­ într-o situaţie dificilă pen­tru o perioadă mult mai apro­piată. Directorul I.C.P.C.M., tov. mg I. Fătăceanu nu vrea să se angajeze prin contract să elaboreze proiectele de execu­ţie pentru extinderea centralei termice şi­ a noii staţii de com­­presoare. Or, ambele sunt vita­le pentru noi: deja avem stran­gulări care afectează întreaga producţie şi dacă nu punem in funcţie aceste obiective în 1971, vom ajunge în situaţia de a a­­­vea noi obiective care vor sta din lipsă de energie termică şi aer comprimat. La acestea aş adăuga că şi Ministerul Energiei Electrice refuză să execute în 1971, în calitate de titular şi antrepre­nor, noua staţie de transfor­mare electrică destinată asigu­rării cu energie electrică a noi­lor capacităţi de producţie. — Deci... greutăţi la ori­zont .... Ing. A. DUMITRESCU : — Oarecum. Să sperăm că mai marii noştri ne vor ajuta. Sunt lucruri care­ ne depăşesc to­tuşi... VICTOR NAGHI : — Mai sunt ele şi altele, dar mai pu­ţin importante. Important cred că e faptul că intrăm in cinci­nal in linii mari, pregătiţi, iar in linii mici, ce să vă spun ? Am devansat o serie de lu­crări la obiective care ne „strangulau“ : hala de transmi­sii, atelierul de vopsitorie, ex­tinderea pistei de rulaj. Im­portant mi se pare, de pildă, faptul că deja putem prelimina pentru 31 decembrie 1970. În­deplinirea a 10 la sută din cin­cinal. Ce părce aveţi, am sau nu dreptate ? 10 la sută din investiţiile vi­itorului cincinal idealizate îna­inte de păşirea pragului primei sale zile nu este, intr-adevăr, un fapt la îndemîna oricui. Au­torii unei asemenea performan­ţe merită, credem, toată apre­cierile. Mai ales pentru spiri­tul lor de­­ prevedere şi organi­zare. Discuţiile purtate insă cu ei, dificultăţile pe care le in­­tîmpină încă şi anomaliile înregistrate ne îndeamnă să credem că, în timp ce Valoric unele lucrări de investiţii ale cincinalului vor fi devansate, altele rămîn in urmă, antici­­pînd de pe acum mari dificul­tăţi in îndeplinirea obiectivelor generale ale uzinei — dacă nu chiar şi anularea acestui pre­ţios avans de 10 la sută. Ar fi salutară,­­credem, in a­­cest sens, intervenția hotărită a organelor tutelare. Corul „Gavriil Musicescu“ P­rezenţa în Bucureşti a co­rului „Gavriil Musicescu“ al Filarmonicii Moldova din Iaşi, al cărui conncert dat la Ateneu s-a bucurat de un bine meritat succes, a constituit un remarcabil moment muzical al actualei stagiuni. Au­ reţinut în primul rînd îndrăzneala cu care a fost alcătuit repertoriul con­certului, mai mult de jumătate din lucrări fiind dedicate muzi­cii corale româneşti, în funcţie de criterii tematice şi stilistice“, după­­ părerea noastră foarte bine gîndite. De la o pagină an­tologică a cîntecului de mase, reprezentată strălucit de cînte­­cul „Partidul“ de Vasile Po­­povici (versuri Eugen Frunză) la Tripticul coral al compozito­rului ieşean Achim Stoia, sau la ampla piesă corală pentru so­lişti şi cor de Constantin Pala­­de, partea de program dedicată muzicii româneşti a dovedit că atunci cînd este bine gîndit şi bine interpretat, repertoriul ro­mânesc poate întruni sufragiile iubitorilor de muzică în modul cel mai plenar. Corul „Gavriil Musicescu“ me­rită gratitudinea noastră tocmai pentru faptul că nu a speculat, în primul rînd, condiţiile suc­cesului facil, ci a urmărit apli­carea meritorie a unei idei cul­tural muzicale de înaltă ţinută artistică şi patriotică. De fapt, cam o treime din durata totală a concertului a fost alcătuită din lucrări, în general mai puţin cîntate — aparţinînd literaturii corale universale, deasupra că­rora au strălucit numele lui Bach, Beethoven, Schubert. Ni ne putem permite o analiză de detaliu a modului în care s-a prezentat corul sub bagheta di­rijorului Ion Pavalache, din punctul de vedere al interpre­tării. In orice caz, trebuie, chiar şi sumar, să arătăm că ansam­blul a impresionat prin prospe­ţime, prin strălucirea sonoră da­torată unei remarcabile omo­genităţi vocale, prin ceea ce nu­mim la un loc, virtuozitate teh­­nică-interpretativă, dicţie, acu­rateţe. Sunt caracteristicile dominante ale formaţiei, deşi, în cadrul lor, au putut fi­­observate şi mici im­perfecţiuni îndeosebi la Capito­lul acurateţei — mai precis, al inacurateţei — intonaţionale. Au putut fi observate, de asemenea unele incoerenţe în accentele dinamice şi de nuanţă expresi­vă, datoriite, desigur, puţinelor dereglări în echilibrul d­esfăşură­­rilor sonore. „ In ansamblu, însă, am asistat la un concert coral remarcabil pentru care se cuvin felicitări corului, dirijorului Ion Pavala­che, soliştilor Visarion Huţu (o voce penetrantă şi în acelaşi timp caldă) şi Georgeta Lugujea­­nu, precum şi pianistei Steluţa Diamant — Dumea. VASILE DONOSE CURIER CETĂŢENESC Vicepreşedintele „n-are timp" G a fiu­ deputată în oraşul­­ Huşi. împreună cu cetăţenii din circum­scripţie am obţinut o sea­mă de realizări edilitar - gospodăreşti — ne scrie tov. GHENA STRECHE. La ordinea zilei rămăsese re­paratul parţial al unei străzi, par­area unor trotu­are etc. Jumătate din aces­tea s-au executat, apoi lu­crarea a stagnat. în octom­brie, materialele afectate acestei lucrări au fost ridi­cate şi depozitate pe alte străzi. Cetăţenii s-au sesi­zat şi, pe bună dreptate, mi-au cerut să intervin la consiliul popular in scopul terminării lucrărilor înce­pute. Iată de ce, în ziua de 21 octombrie, am bătut la uşa tov. EMIL SIMION­, vi­cepreşedinte al consiliului popular orăşenesc. Nu am apucat să spun bună ziua, că tovarăşul vicepreşedinte m-a şi apostrofat „de ce am intrat în biroul dum­nealui, că este ocupat“. Scuzele şi asigurările mele că-l voi reţine câteva minu­te într-o chestiune de inte­res cetăţenesc au fost za­darnice. Nici n-a vrut să stea de vorbă cu mine. A­­titudinea vicepreşedintelui Emil Simion m-a uimit şi m-a indignat în acelaşi timp. Funcţia pe care o ocupa este incompatibilă cu dezin­teresul faţă de problemele de interes cetăţenesc. Su­bliniez că tovarăşul preşe­dinte IO­AN CROITORU m-a primit de îndată, m-a ascultat, şi m-a asigurat că se va ocupa de rezolvarea pozitivă a cazului nostru, fapt ce denotă, o dată în plus, că atitudinea tov, vi­cepreşedinte E. Simion este reprobabilă. „Cu ochii închişi" U­nitatea de desfacere a­­ produselor agroali­­mentare situată la in­tersecţia străzilor Leontin Sălăjan şi Liviu Rebreanu — cartierul Titan — este mulţumitor aprovizionată. Mulţumitor este şi orarul magazinului: 6-11 şi 16-20. Ce folos însă de toate a­­cestea — ne scrie în nume­le unui grup de locatari ci­titorul T. VASILE din Bucureşti — dacă oamenii nu pot beneficia de ele, fi­ind nevoiţi să-şi aleagă „cu ochii închişi“ produsele. N-au decit să-i deschidă — ne-aţi putea răspunde dv. Dar ar fi un act inutil. U­­nitatea nu dispune de lu­mină electrică. Astfel că odată cu venirea serii, vin­­zătorii servesc cumpărăto­rii, pe „dibuite" sau la fla­căra luminărilor. Tot pe întuneric sînt serviţi cum­părătorii şi la alte unităţi din cartierul Titan, I.L.F. şi Centrul de lapte din str. Rotunda, centrul de pline și­ unitatea de desfacere I.A.S. din str. Postăvarului etc., unităţi încă neelectri­ficate pina la ora actuală. Noi, cei care ne aprovi­zionăm de la magazinele respective, dorim să știm cind se va pune capăt a­­cestei situaţii. ^ *r$** condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Parti­dului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii So­cialiste România, care a făcut o vi­zită oficială, de prietenie­­ în Republi­ca Populară Bulgaria. 17: Emisiune în limba germană. 18,15 : Bună seara, fete ! Bună seara, băieţi !; 19,20: 1001 de seri. Emisiu­ne­ pentru cei mici; 19,30: Telejurna­lul; 20:xHandbal masculin: România- Iugoslavia (repriza a II-a) Transmi­siune de la Cluj; 20,30: Tele-enciclo­­pedia ; 21,30 Film serial : Incorup­tibilii. Coniacul de Bouverais ; 22,30: Comici vestiţi ai ecranului. Chariot; 22,50: Telejurnalul; 23,05: Cîntec de dor. Transmisie de la restaurantul Bucur. PROGRAMUL II 20:­­ Virtuoşi ai instrumentelor popu­lare; 20,20: Reflector; 20,35: Luceafă­rul. Versuri de Dragoş Vrînceanu, în selecţia autorului; 20,50: Buletin de ştiri; 20,55: Seara melomanului ; 22 : Reportaj TV. Prea devre­me ? Prea tîrziu; 22,30 : Vidocq (VI); 23:­­Studio dans. Baletul Operei Mari din Paris.­ ­ CUM VA FI ! VREMEA Pentru zilele de 22, 23 şi 24 noiem­brie se anunţă următorul timp pro­babil : Vremea se va răci uşor in a doua parte a Intervalului. Cerul va fi variabil, mai mult noros în jumă­tatea de nord a ţării unde­ şi ploile vor fi mai frecvente. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 3 şi plus 7 grade, iar maximele vor os­cila între 4 şi 14 grade. La munte şi in regiunile din nordul ţării lapoviță și ninsoare. ­nchiiumu Iluci­u Morala s-o tragă cine trebuie r~) indurile de mai jos se [\ vor mai mult decit o legendă la fotografia de m­ai su­s. Rostul lor este să reamintească nişte lucruri cunoscute dar — din păcate — atît­ de des nesocotite. în ziua de 15 noiembrie a.c­, şoferul de serviciu Victor Stanciu de la Autobaza din Găeşti a luat­ din garaj o autobasculantă. L-a urcat alături de el, pe vărul său, Manole Stanciu. împreună au trecut pe la un bufet ca să se cinstească. Ceea ce a urm­at e lesne de înţeles. Bine magnetizaţi şi cuprin­s, î­n perioada iulie-sep­­tembrie 1970, şoferul Preda Ion de la au­tobaza 11 Videle (judeţul Teleorman), împreună cu complicii săi Cotulbea Stan, Neaga Dumitru, Neaga Ştefan şi Neaga Niculaie au furat dintr-o serie­­ de unităţi agricole de pe raza judeţului, nu mai puţin de 24 de porci, pe care apoi i-au comercializat. Unde or fi fost în acele luni paz­nicii , de la CAP Alexan­dria, CAP din Vîrtoapele, şi de subite vanităţi, cei doi au pornit in mare viteză pe şosea, refuzind calea liberă oricui încerca să-i­ •depă­şească. La kilometrul 73­4- 100 s-au petrecut ceea ce ve­deţi in fotografie. Şoferul Victor Stanciu n-a vrut să acorde prioritate turismului 0-16083-B. Coliziunea a fost atît de puternică incit şi basculanta s-a răsturnat. Şase persoane au fost grav accidentate cu acest prilej. Morala nu o tragem noi. Lăsăm aceasta în sarcina organelor competente, din Gălăţeni etc — de­­sub privirea cărora au dispărut animalele, e o­­ întrebare rămasă încă fără răspuns. Cum­pea însă este că, la se­sizarea organelor de miliţie, după prinderea infractori­lor, unele unităţi nici nu ştiau, ba chiar au negat că au fost sustraşi porci din fermele lor! In asemenea condiţii cum era să-i oco­lească pe­ hoții ? (TH. FLA­­MlNZEANU, corespon­dent R.L.) Unde erau panicii? Adunare festivă cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Institutului de medicină din Timişoara Vineri seara a avut loc la Ti­mişoara o adunare festivă prile­juită de împlinirea a 25 de ani de la înfiinţarea Institutului de Medicină din localitate. Cu acest prilej, tovarăşul Mi­­hai Telescu, prim-secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., preşedintele Consiliului popular judeţean, a adresat cal­de felicitări cadrelor didactice şi studenţilor institutului săr­bătorit. De asemenea, au rostit cuvinte de salut Alexe Popescu, adjunct al ministrului învăţă­­mîntului, prof. dr. docent Ion Curea, rectorul universităţii ti­mişorene, prof. dr. Octavian Fodor, rectorul Institutului de medicină din Cluj precum şi foşti profesori, absolvenţi şi studenţi. Prof. dr. docent Pius Brînzeu, rectorul institutului, a prezentat un larg expozeu con­sacrat împlinirii unui sfert de veac de existenţă a şcolii medi­cale superioare din Timişoara. S-a dat apoi citire mesajelor omagiale primite din partea unor institute de învăţământ su­perior şi de cercetare ştiinţifică din întreaga ţară. Intr-o atmosferă de puternică însufleţire, participanţii la adu­narea festivă au adresat:­ CO­MITETULUI CENTRAL­­ AL PARTIDULUI COMUNIST RO­MÂN, tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, o telegramă prin care corpul didactic şi ■ studenţii Institutului de medicină din Timişoara îşi exprimă întreaga lor recunoştinţă şi dragoste faţă de conducerea, partidului şi da­tului nostru pentru condiţi­ie bune de învăţătură şi de viaţă create in anii orinduirii socia­liste, hotărîrea de a munci neo­bosit pentru progresul ştinţei medicale româneşti puse in slujba sănătăţii întregului po­­por. In aceiaşi­ zi, la Institutul de medicină din­ Timişoara a avut loc o sesiune jubiliară a cadre­lor didactice, cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă, consumită dezvoltării învăţămintului me­dical superior din­­centrul uni­versitar Timişoara. (Agerpres).

Next