România Liberă, februarie 1971 (Anul 29, nr. 8172-8195)

1971-02-26 / nr. 8193

Pagina a 2-a — 26 februarie 1977 ,Románia libera" LUCRĂRILE CONSFĂTUIRII PE ŢARĂ A LUCRĂTORILOR 01 ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE DE STAT (Urmare din pag. 1) toate eforturile, străduinţa şi priceperea de care dispunem pentru a traduce în viaţă aceste valoroase indicaţii şi a ridica agricultura de stat la nivelul condiţiilor ce au fost create prin grija partidului şi statului nostru, prin grija permanentă a dumneavoastră. Indicaţiile date de dumneavoastră, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, vor constitui o călăuză permanentă şi de mare preţ pentru noi, pentru toate întreprinderile agricole de stat pentru toate fermele, pentru toţi lucrătorii din unităţile agricole de stat, pentru toţi lucrătorii ministerului nostru, în munca lor pentru progresul continuu al agriculturii noastre. Avem posibilitatea şi suntem ferm hotărîţi să îndeplinim înainte de termen sarcinile trasate agriculturii de stat prin Directivele Congresului al X-lea al partidului, de a spori producţia şi productivitatea muncii la nivelul celor mai bune realizări obţinute de statele cu agricultură dezvoltată. Conducerea ministerului, participanţii la consfătuire, toţi lucrătorii din agricultura de stat ne angajăm ca prin mai buna folosire a pămîntului şi a celorlalte mijloace de producţie, prin aplicarea creatoare la condiţiile ţării noastre a tot ceea ce este mai nou şi înaintat în ştiinţa şi practica agricolă, sa obţinem peste actualele prevederi ale cincinalului un milion tone cereale, 100 000 tone legume, 50 000 tone struguri şi fructe, 120 000 tone carne, 500 000 hectolitri lapte şi 300 milioane ouă, produse ce însumează circa 3,5 miliarde lei producţie globală. Aceste angajamente, nu însumează însă tot ceea ce poate da sectorul agricol de stat. Vom analiza încă o dată unitate cu unitate, cultură cu cultură şi produs cu produs, astfel ca sâ găsim şi să punem în valoare toate rezervele de care dispun întreprinderile agricole de stat. Pe deplin conştienţi de rolul şi de răspunderea ce revine întreprinderilor agricole de stat pentru dezvoltarea întregii agriculturi, vom produce cantităţi sporite de seminţe, in ferme specializate, vom generaliza încă din acest an cooperarea cu unităţile cooperatiste în producţia cărnii de pasăre şi o vom extinde la porcine, la taurine şi ovine, şi în alte domenii în care trebuie să acordăm sprijinul necesar cooperativelor agricole de producţie. Ne exprimăm — a spus în încheiere vorbitorul — deplina adeziune pentru politica internă şi externă a partidului nostru, deplina satisfacţie pentru transformările profund înnoitoare care au loc în viaţa economică şi socială a ţării şi suntem hotărîţi să depunem toate eforturile pentru realizarea sarcinilor trasate de Directivele Congresului al X-lea al partidului nostru. Vă mulţumesc încă odată tovarăşe Ceauşescu, pentru înaltele distincţii acordate lucrătorilor din unităţille agricole de stat, pentru tot ceea ce aţi făcut şi faceţi în vederea dezvoltării întreprinderilor agricole de stat, pentru dezvvoltarea întregii noastre agricultori, pentru progresul şi propăşirea României socialisîntr-o atmosferă însufleţită, Le entuziasm, participanţii la consfătuire au adoptat o chemare către toţi lucrătorii din fermele şi întreprinderile agricole de stat, prin care adresează un vibrant îndemn la o activitate creatoare, menită să asigure avântul întregii noastre agriculturi soci- aliste. Participanţii la consfătuire au manifestat îndelung pentru Partidul Comunist Român, pentru secretarul său general. Se scandează ,.P.C.R. — Ceauşescu", „P.C.R. — Ceauşescu“. Este o expresie grăitoare a dragostei pe care lucrătorii din întreprinderile agricole de stat o poartă conducerii de partid, a recunoştinţei lor pentru măsurile adoptate în vederea modernizării rapide a acestei ramuri a economiei naţionale, şi totodată a hotăririi ferme de a munci cu toată însufleţirea pentru sporirea producţiei agricolte vegetale şi animale, pentru prosperitatea și progresul patriei noastre socialiste. te. Raportul tovarăşului Angelo Miculescu Din cuvântul participanţilor Subliniind că prima Consfătuire a lucrătorilor din agricultura de stat are loc într-un moment deosebit de important pentru dezvoltarea multilaterală a economiei naţionale, pentru înflorirea patriei, tovarăşul Angelo Miculescu, ministru secretar de stat, a arătat că în cele peste două decenii care au trecut de la înfiinţarea lor, întreprinderile agricole de stat s-au bucurat de o permanentă atenţie din partea conducerii partidului şi statului nostru. Volumul investiţiilor alocate întreprinderilor agricole de stat, de la înfiinţarea lor şi pînă în prezent, se ridică la aproape 40 miliarde lei. S-au asigurat, totodată, pentru întreprinderile agricole de stat, 16 500 de specialişti, din care peste 6 000 de cadre cu pregătire superioară, întreprinderile agricole de stat dispun în prezent de 30 000 de tractoare, cu aproape 5 000 mai multe decit in 1965, revenind astfel 70 ha de teren agricol pe un tractor fizic faţă de 90 ha cite revin pe total agricultură. Ele dispun de 11 000 combine pentru cereale păioase, faţă de 8.300 cite aveau cu cinci ani in urmă, ceea ce înseamnă o încărcătură medie de 48 ha, faţă de 60 ha pe total agricultură. Industria constructoare de maşini a diversificat producţia de tractoare şi utilaje agricole. In ceea ce priveşte zootehnia, dotarea cu maşini şi instalaţii s-a axat, in primul rind, pe mecanizarea lucrărilor de recoltare şi preparare a furajelor, transporturilor de nutreţuri, aprovizionării cu apă etc. Rezultatele obţinute pe plan mondial, ca şi propria noastră experienţă, au dovedit din plin că o agricultură modernă, de mult randament, este de neconceput fără utilizarea largă a unei game variate de produse chimice : îngrăşăminte, insectofungicide, erbicide, biostimulatori etc. In perioada 1966-1970, cantităţile de îngrăşăminte furnizate de industrie agriculturii de stat au sporit de la un an la altul. Cantitatea de îngrăşăminte chimice substanţă activă folosită pe hectarul de teren agricol a crescut de la 64 de kg in 1965, la 97 de kg în 1970. Acţiunile hidroameliorative au cunoscut, in cincinalul trecut, o amploare fără precedent. Numai in Lunca indiguită a Dunării, suprafaţa totală ciştigată prin asemenea acţiuni însumează peste 250 000 ha. Importante fonduri de investiţii au fost alocate pentru extinderea suprafeţelor amenajate pentru irigaţii, care, în 1970, au ajuns la 236 000 ha, faţă de 100 000 ha existente in 1965. Orientarea spre intensificarea producţiei agricole a determinat ca o mare parte din investiţii să fie îndreptate spre realizarea de noi capacităţi productive, îndeosebi complexe de tip industrial. Au fost construite sere legumicole, suprafaţa totală a acestora reprezentind, la sfirşitul anului trecut 494 ha. S-au dat in funcţiune complexe de tip industrial de creştere şi îngrăşare a porcilor, cu o capacitate de 1,3 milioane de capete, complexe avicole cu o capacitate de 1,8 milioane de locuri pentru pui şi 3,5 milioane de locuri pentru găini. Paralel cu dezvoltarea capacităţilor de creştere a animalelor şi păsărilor, s-au luat măsuri corespunzătoare pentru construirea de noi fabrici de nutreţuri combinate, a căror producţie a ajuns în 1970 la circa 1,5 milioane tone, faţă de circa 390 mii de tone care s-au produs în 1965. O deosebită importanţă s-a acordat Continuării şi adîncirii acţiunii de sper ciatizare şi concentrare a producţiei, cale sigură pentru creşterea producţiei şi reducerea preţului de cost. In prezent, din cele 3 304 ferme, numai 96 mai au caracter mixt, faţă de 454 de ferme mixte existente in anul 1967. In anii 1966—1970, producţia globală a întreprinderilor agricole de stat a înregistrat o creştere de 43 la sută faţă de perioada 1961—1965. Deşi deţin numai 14 la sută din suprafaţa agricolă a ţării şi 18 la sută din efectivele de animale, participarea lor la fondul central de produse agroalimentare a fost în anul 1970 de peste 35,1 la sută la grîu, 27 la sută la carne total, din care peste 65 la sută la carnea de porc, iar la ouă de 57 la sută. O contribuţie însemnată au avut întreprinderile agricole de stat în perioada 1966—1970 şi în sporirea fondului de prroduse agricole, destinate exportului. Rezultatele, luate in ansamblu, obţinute de agricultura de stat in cincinalul trecut sunt însemnate, a arătat vorbitorul. Dar, analizînd producţiile planificate se constată că, la multe culturi, ele n-au fost realizate. Nivelele de producţie atinse sunt mici. In 1970, de exemplu, recolta medie de porumb pe terenurile irigate a fost de 4 460 kg la ha, faţă de 6 500—7 000 kg la ha, cit s-a prevăzut în studiile tehnico-economice. Nu peste tot îngrăşămintele chimice au fost aplicate în mod ştiinţific. Amelioratorii au creat în decursul anilor, o serie de soiuri valoroase, dar ele sunt departe de a face faţă cerinţelor mari pe care le impune o agricultură intensivă. Din această cauză, statul a trebuit să facă un im- portant efort valutar pentru procurarea unor cantităţi de seminţe cu valoare biologică mai ridicată decit cele de care dispunem noi. Deprecierea soiurilor, folosirea unor seminţe cu valoare biologică scăzută, constituie una din cauzele plafonării producţiilor. In continuare vorbitorul a citat o serie de date comparative care ilustrează diferenţe mari de producţii şi de preţ de cost in condiţii pedoclimatice şi tehnico-materiale similare, fapt ce relevă in multe cazuri insuficientă preocupare pentru problemele producţiei. Precizind că există rezerve de sporire a recoltei de porumb, vorbitorul a citat, intre altele, exemplul I.A.S. Pietroiu care a obţinut 7 700 kg la hectar, al unor ferme ale I.A.S. Dorobanţu, Jegălia sau Băileşti, care au realizat, în condiţii de irigare, 6 700—7 000 kg la hectar. Pentru creşterea producţiei şi a rentabilităţii la cultura porumbului va trebui ca, începind cu anul 1971, să se dea cea mai mare atenţie aplicării tehnologiei stabilite pentru această cultură — a arătat vorbitorul. In mod deosebit trebuie să se insiste asupra amplasării judicioase a culturii, folosirii hibrizilor adecvaţi, asigurării densităţii optime, întreţinerii la timp a culturilor şi recoltării fără pierderi. In continuare, raportul s-a ocupat de problemele pe care le ridică cultura de floarea-soarelui, arătînd că recolta medie obţinută în perioada 1966—1970 a fost de 1 700 kg la hectar, faţă de 1 490 kg realizate în cincinalul precedent, dar că nivelul producţiei este încă scăzut. O deosebită importanţă s-a acordat un raport extinderii culturii de soia. In aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare, legumicultura ocupă Un loc important, întreprinderile agricole de stat au sporit cantităţile de legume vîndute pe piaţa internă şi la export. Faţă de 141 mii tone de legume de cîmp livrate la fondul de stat în 1966 s-a ajuns, în 1970, la peste 220 000 tone. Trebuie arătat însă că sporul de producţie s-a obţinut mai mult pe seama extinderii suprafeţelor şi mai puţin pe seama creşterii producţiei medii. In unele unităţi, producţia de legume şi cartofi nu s-a bucurat de atenţia cuvenită, influenţind nesatisfăcător aprovizionarea pieţei. Avem create toate condiţiile — a precizat raportorul — ca să realizăm producţii medii de cel puţin 20 000 kg cartofi la hectar. In continuare au fost abordate probleme ale viticulturii şi pomiculturii din întreprinderile agricole de stat. Patrimoniul viticol al întreprinderilor agricole de stat cuprinde în prezent o suprafaţă de 55 000 ha, din care 43 000 ha de vii pe rod. Ele au dat posibilitatea furnizării la fondul de stat în anul 1970, a 52 000 tone struguri de masă şi aproape 11 000 vagoane de vin, apreciat atît pe piaţa internă cit şi la export. Din păcate insă, în ultimii ani, producţiile sunt scăzute, bat pasul de foc. O situaţie similară există şi în pomicultură. Şi în acest sector s-au extins plantaţiile intensive s-au creat condiţii pentru concentrarea şi specializarea producţiei. Cu toate acestea, producţia şi calitatea fructelor, eficienţa economică a acestei activităţi nu se ridică la nivelul dorit. In viitor se vor înmulţi soiurile de struguri pentru masă cu boabe mari şi soiurile pentru vinuri roşii aromate şi acele specifice în producerea şampaniei şi coniacurilor. In pomicultură se vor introduce în producţie sortimentele de fructe mult căutate. Arătînd că creşterea animalelor reprezinta una din ramurile principale ale agriculturii, vorbitorul a subliniat că producţia animalieră, fundamentată pe o concepţie nouă, modernă, de concentrare şi specializare, participă în prezent cu 45 la sută la volumul producţiei globale a întreprinderilor agricole de stat. Faţă de anul 1965, întreprinderile agricole de stat au livrat, în anul 1970, mai mult cu un milion hi de lapte, 156 mii tone de carne, 336 milioane de ouă şi 900 tone de lină. In anul 1970, planul de producţie-marfă a fost depăşit cu 13,8 mii tone de carne şi 130 milioane de ouă, iar efectivele de animale au fost realizate şi depăşite la toate speciile. Totuşi, efectivul de vaci şi ju■ ninci a înregistrat un ritm lent de creştere, iar aceasta datorită faptului că nu s-a acordat atenţiacuvenită selecţiei, reproducţiei şi creşterii tineretului taurin. Pro- J ducţia medie de lapte se menţine (la un nivel scăzut — în jurul * a 3 000 litri de lapte. In ultimii ani a sporit ponde- I rea efectivelor de vaci crescute I în complexele industriale. Trebuie arătat, însă — a subliniat vorbitorul — că nu s-a reuşit încă să se atingă parametrii pre- J văzuţi în studiile tehnico-econo- J mice. Nivelele de producţie, preţul de cost, rentabilitatea In aceste complexe sunt departe de a fi satisfăcătoare Practica de pînă acum, problemele deosebite ce s-au ridicat în legătură cu exploatarea marilor complexe, impun realizarea de complexe cu efective de 1 000 — 2 000 capete, in grajduri de mare capacitate. Sectorul gospodăresc se va dezvolta în continuare prin extinderea şi modernizarea grajdurilor existente, astfel ca, în final, să se ajungă la ferme specializate de 800—1 000 locuri. Va trebui să se continue acţiunea de ameliorare şi selecţia. Producţia de carne de taurină a fost concentrată în unităţi specializate, ceea ce a permis să se facă un salt calitativ faţă de trecut. An de an, livrările de carne de taurine la fondul de stat au fost, depăşite. Dar şi in cazul complexelor pentru îngrăşarea taurinelor nu se realizează parametrii prevăzuţi în studiile tehnico-economice şi se cer făcute în continuare eforturi pentru mai buna folosire a tehnologiilor moderne, a Spaţiilor construite, pentru furajarea raţională a animalelor. In cincinalul trecut, la complexele industriale de ingrăşare a porcinelor, nu s-a realizat în întregime planul de livrări la fondul central, ritmicitatea a lăsat de dorit, pierderile prin mortalităţi au fost încă destul de mari, de circa 14 la sută din efectiv. In condiţii similare de producţie o serie de complexe obţin rezultate diferite. Pentru a se obţine producţii la nivelul studiilor tehnico-economice, este necesar să se dea cea mai mare atenţie problemelor de reproducţie, de introducere şi extindere a însămînţărilor artificiale, respectării normelor sanitar-veterinare şi reducerii la minimum a pierderilor prin mortalităţi. De asemenea va trebui să se rezolve asigurarea unor furaje bogate în proteină, să se înlăture risipa de furaje, în vederea reducerii consumului specific. In continuare, vorbitorul s-a ocupat de creşterea ovinelor, arătînd că în ultimii ani s-au obţinut unele rezultate pozitive, ca urmare a concentrării producţiei. S-au creat complexe de îngrăşarea mieilor în sistem industrial. Producţia medie de lină însă a înregistrat creşteri mici de la an la an. Sectorul de creştere a păsărilor unde statul a făcut mari investiţii pentru construirea de complexe şi importul de material de reproducţie, au creat condiţii să se realizeze o producţie medie pe găina furajată din sectorul industrial, de peste 220 de ouă, într-o serie de unităţi obţinîndu-se peste 240 de ouă. Cu asemenea producţii ne situăm la nivelul ţărilor cu avicultură dezvoltată. Punerea în balanţă a realizărilor şi minusurilor In sectorul zootehnic — a subliniat vorbitorul — arată că mai există încă mult de făcut pentru a răspunde cerinţelor mari puse in faţa acestui sector. Deficientele semnalate îşi au originea in faptul că unii specialişti n-auretuşit încă să se alinieze cadrului modern de desfăşurare a producţiei zootehnice. Departamentul I.A.S. n-a fost suficient de exigent faţă de unităţile în subordine pentru riguroasa respectare a tehnologiilor recomandate pentru diferite specii, a măsurilor pe linie sanitar-veterinare. Principala direcţie către care trebuie să ne îndreptăm atenţia este de a realiza şi depăşi efectivele de animale, în special efectivele-matcă, atit în complexele industriale, cit şi în sistemul gospodăresc. Pe acesta din urmă nu trebuie sub nici o formă să-l neglijăm, ci să-l modernizăm, să-i îmbunătăţim condiţiile de producţie. In toate complexele, vom acţiona ca specialiştii să stabilească programe concrete privind corelarea producerii materialului necesar popularii cu asigurarea furajelor, cu punerea în funcţiune a noilor capacităţi de producţie. În continuare vorbitorul a înfăţişat problematica majoră a agriculturii de stat în cincinalul 1971-1975. Caracteristicile activităţii întreprinderilor agricole de stat în anii 1971—1975 vor fi adincirea intensivizării, pe calea continuării procesului de concentrare şi specializare a producţiei, diversificarea şi realizarea mecanizării integrale, complexe, a lucrărilor atît în sectorul producţiei vegetale, cit şi în cel al producţiei animale, extinderea chimizării şi irigaţiilor, aplicarea celor mai avansate tehnologii de lucru, creşterea eficienţei economice în toate domeniile. La nivelul anului 1975, întreprinderile agricole de stat vor trebui să realizeze o producţie globală agricolă de peste 25 miliarde de lei, cu 80 la sută mai mare faţă de cea realizată în 1970. Ritmul mediu anual de creştere în perioada 1971—1975 va trebui să fie de 10,3 la sută. Producţia marfă ce se prevede a se realiza la nivelul anului 1975 va fi de 20,5 miliarde lei, cu 55 la sută mai mult faţă de anul trecut. Volumul beneficiilor în anul 1975 va ajunge la aproape 3,4 miliarde lei. Creşterea deosebită a volumului producţiei în actualul cincinal necesită o lărgire şi modernizare, în continuare, a bazei tehnicomateriale. Pe întreaga perioadă 1971-1975 agricultura de stat va primi un volum de investiţii de 23,5 miliarde lei, din care 18,5 miliarde lei investiţii centralizate, cu 28 la sută mai mult decit în perioada 1966— 1970. Ele vor fi orientate, cu După ce s-a referit pe larg la vastele lucrări hidroameliorative iniţiate de partidul şi statul nostru, ing. ION VLAD, director la I.A.S. „Insula Mare a Brăilei“, a arătat că, mulţumită măsurilor întreprinse, cei peste 2 000 salariaţi permanenţi ai întreprinderii agricole de stat pe care o reprezintă la consfătuire, au satisfacţia de a raporta conducerii partidului şi statului că in cincinalul 1966—1970 au realizat o producţie globală de 1,2 miliarde iei şi o producţie marfă de 762 milioane Iei. In această perioadă au fost obţinute şi livrate statului 560 000 tone porumb boabe stas în afară de alte însemnate cantităţi de cereale şi produse animaliere. Beneficiile obţinute in cincinalul trecut, s-au ridicat astfel la 173 milioane lei, la care se adaugă încă 35 milioane lei intraţi în bugetul statului pe calea amortismentelor. Din întreg cincinalul trecut, anul 1970, în ciuda unor condiţii deosebit de critice, a constituit anul celor mai bune rezultate. Producţia globală realizată a fost de 369 milioane lei, iar producţia marfă de 220 milioane lei. Consider edificator să mai arăt că, la cultura griului, de pe suprafaţa de 4 000 ha. s-a realizat o producţie medie de 3 883 kg boape stas la ha. iar la porumb, de pe o suprafaţă de aproape 36 000 ha s-au recoltat în medie 5 422 kg boabe stas la ha în condiţii de neirigare. Producţiile obţinute, alături de minuirea gospodărească a fondurilor materiale şi băneşti, au determinat ca preţurile de cost la aceste produse să fie de 568 lei pentru tona de grîu şi 494 lei pentru tona de porumb. In final, aceste rezultate, au făcut ca activitatea economică şi financiară a întreprinderii în anul trecut să se încheie cu un beneficiu de peste 65 milioane lei, adică circa 1 300 lei pentru fiecare hectar cultivat. In obţinerea rezultatelor amintite, pe lingă potenţialul ridicat al acestor pămînturi, merită a fi subliniată şi priceperea lucrătorilor noştri, iniţiativa, şi operativitatea cu care au adaptat la condiţiile specifice, tehnologiile cele mai corespunzătoare. Fără a minimaliza aportul unor măsuri agrotehnice ca ogoarele adinei de toamnă, densitatea sporită a plantelor, cca 45—50 000 de plante la hectar, uniformitatea pe rind a acestora, consider că un rol important l-au avut folosirea erbicidelor și recoltarea la timp. In ceea ce privește erbicidarea, din cele 36 000 ha cultivate cu porumb, de aproape 21 000 ha nu s-a lucrat nici cu sapa și nici cu cultivatorul, deoarece această suprafață a fost tratată cu Hungazin. Noi practicăm erbicidarea totală executată toamna sau primăvara timnuriu, cu o cantitate de 8—10 kg la hectar, punînd accentul pe încorporarea imediată în sol a erbicidului cu ajutorul grapei cu disc. Pe lingă erbicidele triazinice, pe scară mare şi cu bune rezultate folosim şi erbicidul românesc 2—4 D. Ţin să precizez că, în condiţiile primăverii anului 1970, cînd de teama inundaţiilor ne-au părăsit majoritatea lucrătorilor sezonieri, am fi riscat să compromitem culturile dacă nu am fi folosit cu mult curaj erbicidele. In afară de avantajele , întreţinerii curate de buruieni ale culturii, prioritate, pentru realizarea de noi obiective în sistem agroindustrial. In anul 1975, suprafaţa amenajată pentru irigaţii va creşte la 490 mii hectare, reprezentind peste 30 la sută din totalul terenului arabil. întreprinderile agricole de stat vor primi 378 mii tone de îngrăşăminte chimice substanţă activă, care vor asigura cite 180 kilograme îngrăşăminte substanţă activă pe hectarul de teren agricol, de 1,8 ori mai mult decit in 1970. Condiţiile ce se creează vor permite ca în ultimul an al cincinalului să se obţină în medie la hectar : 3 100 kg grîu, 4 250 kg porumb, 2 210 kg floarea-soarelui şi 7 290 kg struguri. Ritmuri şi proporţii dinamice se vor înregistra în actualul cincinal şi în sectorul zootehnic, dezvoltîndu-se acţiunea de industrializare a creşterii animalelor. Se vor construi 220 de mii de locuri pentru vaci de lapte, precum şi 10 complexe de porci şi alte obiective. In anul 1975 efectivul de vaci şi juninci, crescut în sistem industrial, va reprezenta 43 la sută din total, la porcine 76 la sută, iar la păsări 100 la sută. Contribuţia agriculturii de stat la constituirea fondului central va fi în anul 1975 de aproape 50 la sută la carnea de porc, de 68,4 la sută la carnea de pasăre, de 59 la sută la ouă, iar la laptele de vacă de 35 la sută. Valoarea exportului pe care trebuie să-l realizeze întreprinderile agricole de stat la nivelul anului 1975 va fi de peste 721 milioane de lei valută, cu 78 la sută mai mult față de realizările anului 1970. Pentru a fi competitivi pe piaţa externă, este nevoie să se adîncească specializarea, mergînd pînă acolo incit o serie de ferme să producă exclusiv pentru export şi avînd orientarea producţiei făcută chiar după specificul anumitor pieţe. Anul 1971, primul din actualul cincinal, va constitui pentru agricultura de stat anul unei hotărîte creşteri a producţiei vegetale şi animale. Sarcina obţinerii unor producţii mari obligă, totodată, să se urmărească cu mai multă perseverenţă respectarea tehnologiei de irigare a culturilor. După cum s-a arătat la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din noiembrie 1970, va trebui să prin eliminarea sapei, şi chiar a cultivatorului, am reuşit să păstrăm densitatea şi uniformitatea lanurilor realizate din însăminţare, factor deosebit de important pentru asigurarea unor producţii sporite. Important de asemenea este şi faptul că, datorită erbicidărilor, numărul lucrătorilor sezonieri folosiţi pentru lucrările de întreţinere a fost redus de la 12 noi la numai 3 500. In ce priveşte recoltatul, a intrat în practica muncii noastre de a ne organiza şi a lua asemenea măsuri incit, in luna septembrie să recoltăm şi să livrăr mai mult de jumătate din producţia de porumb. Personal, în ciuda unor destul de multe păreri contrarii, consider că si în cazul porumbului este valabil dictonul „ai recoltat la timp, ai cîştigat", chiar dacă porumbul nu se scutură. Poate că şi nevoia ne-a învăţat să lucrăm cu combina de porumb (CT—2R1 şi folosind cu multă pricepere rele 380 de asemenea combine din dotaţie, noi am reuşit ca întreaga suprafaţă de porumb să o recoltăm numai mecanic. Desigur că la aceasta trebuie adăugată buna organizare şi corelare a activităţii celor peste 1 000 autocamioane şi 70 şlepuri cu care lucrăm toamna la transportul porumbului In lumina preocupării noastre majore, a continuat vorbitorul, de a încheia cit mai curiind recuperarea investiţiilor făcute în Insula Mare a Brăilei, ne-am propus ca în cincinalul in care am păşit, pe baza experienţei acumulate, să realizăm o producţie globală de peste 2 miliarde de lei, şi o producţie marfă de 1,2 miliarde. Trebuie să arăt insă că pentru realizarea a ceea ce ne-am propus mai avem incă multe de făcut. Nici astăzi nu ne-au trecut fiorii din primăvara anului 1970 cînd apele Dunării crescuseră cu 3 — 5 m peste nivelul pămîntului din Insulă, în timp ce unele diguri înmuiate, roase de valuri, erau gata de a fi depăşite şi distruse. Ne amintim cu profundă recunoştinţă, că pentru salvarea „Insulei Mari a Brăilei“ în momentele cele mai grele, ne-am bucurat de sprijinul şi îndrumările directe ale conducătorului partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. (Aplauze). De aceea propun să se reanalizeze oportunitatea consolidării digurilor ce apără insula. In afară de securitatea investiţiilor făcute aici, am putea trece la construirea unor fabrici de nutreţuri combinate şi staţii de Uscat furaje verzi, complexe de creşterea şi îrtgrăşarea porcilor, abatoare etc, pentru a scoate din Insulă carne sau preparate de carne şi uu porumb. Am în vedere că astfel am putea pune bazele unei exploatări intensive, cu unităţi de producţie integrate pe verticală. In încheiere, vorbitorul a făcut o serie de propuneri concrete legate de exploatarea cit mai raţională a suprafeţelor de pămînt din Insula Mare a Brăilei, angajîndu-se,, în numele Colectivului pe care îl reprezintă, să nu precupeţească nici un efort pentru traducerea în viaţă a programului de dezvoltare a agriculturii elaborat de cel de al X-lea Congres al P.C.R. In ferma de vaci Popeşti-Leordeni, situată in preajma Capitalei, pe o perioadă de timp de aproximativ 18 ani s-au realizat producţii medii de peste 4 000 litri lapte pe vacă farase extindă formele de cooperare dintre întreprinderile agricole din stat şi cooperativele agricole de producţie. Experienţa deja ciştigată, rezultatele bune obţinute în anul 1970, arată că această formă permite generalizarea mai rapidă a tehnologiilor moderne şi experienţei ne- cesare aplicării acestora şi în cooperativele agricole. In acest sens, au fost stabilite programe concrete, dar pentru ca îndeplinirea lor să se realizeze, este nevoie să se acţioneze intens, cu mai multă energie. Trebuie în acelaşi timp, perfectate criteriile de cooperare. Rolul decisiv în realizarea sarcinilor de plan a programelor stabilite, îl au fireşte, cadrele. Agricultura de stat dispune de cadre valoroase, cu o bogată experienţă. Fiecare fermă este direct condusă de un specialist. Avem deci o forţă care, împreună cu tehnicienii, cu mecanizatorii, cu toţi lucrătorii permanenţi din întreprinderile agricole de stat, este în stare, şi va fi în stare, să atingă nivelele de producţie şi de rentabilitate stabilite. Pentru realizarea sarcinilor ce stau în faţa agriculturii destat se are în vedere lărgirea competenţelor unităţilor şi îndeosebi ale fermelor, creşterea cointeresării salariaţilor în dobîndirea unor rezultate finale superioare. Se analizează în prezent posibilitatea ca salariaţii fermelor să fie retribuiţi în acord global pentru munca depusă ,pe bază de tarife pe unitatea de produs, corelate cu gradul de rentabilitate realizat. Se are în vedere, totodată, ca încadrarea pe posuri de şefi de fermă, de economişti etc, să se facă pe bază de concurs, ţinindu-se seama atit de cunoştinţele profesionale, cit şi de rezultatele obţinute în producţie. Asigurăm conducerea de partid şi de stat — a arătat in încheiere vorbitorul — că nu vom precupeţi nici un efort pentru ca sarcinile ce ne revin în acest cincinal să fie îndeplinite cu cinste. Ne angajăm să gospodărim mai bine pămîntul, celelalte mijloace de producţie şi financiare, bunuri ale întregului popor, să asigurăm avîntul rapid al agriculturii de stat şi să sprijinim din plin dezvoltarea şi consolidarea agriculturii socialiste. Iată, ajungîndu-se, in anul 1970 Îs 5 200, a arătat in cuvintul său IOV. DUMITRU BARBU șeful fermei taurine de la I.A.S. Popeşti-Leordeni. Pentru a ajunge la aceste rezultate s-a creat baza furajeră pe terenul cel mai bun din unitate, adăposturile au fost modernizate. Munca intr-o fermă de vaci, după părerea mea, are unele aspecte deosebite faţă de celelalte ramuri ale zooethniei. Se cere o atenţie deosebită, o permanentizare şi o specializare a lucrătorilor, deoarece organismul vacilor este supus unui efort destul de mare in producerea laptelui şi viţeilor. Furajarea, reproducţia, starea sanitar-veterinară, necesită cunoaşterea fiecărui animal cu particularităţile lui şi felul de manifestare proprie. Colectivul de conducere al întreprinderii şi fermei s-a orientat în selecţionarea îngrijitorilor, angajindu-i pe aceia care au demonstrat aptitudini pentru această muncă. Mulţi dintre ei au o vechime de aproximativ 15—20 de ani şi se consideră lucrători permanenţi ai fermei. De-a lungul anilor, ei au învăţat de la specialiştii fermei fie direct la locul de producţie, fie în cadrul cursurilor agro-zootehnice sau în şedinţe de analiză a muncii, cum trebuie să lucreze, ajungind la un moment dat adevăraţi specialişti. S-a format un grup de lucrători specializaţi în îngrijirea vacilor de lapte, a viţeilor şi a tineretului femei, asigurind obţinerea producţiilor mari de lapte şi creşterea unui tineret de valoare. Dintre ei cităm pe Pascu Aurel, Gheorghiţă Dumitru, Juga Alexandru, Botezatu Dumitru şi Farcaş Nicolae, care timp de 15—20 de ani au depăşit, în fiecare an, planul de lapte. Incepind din anul 1968 pe un efectiv de taurine din rasa Friză s-a desfăşurat o activitate susţinută pentru a pune in valoare potenţialul genetic şi de producţie. De la aceste animale s-a obţinut în anul 1970, o producţie medie de lapte de 5 200 litri cu un preţ de cost de 1,50 lei., Ceea ce a făcut posibilă obţinerea unui beneficiu de peste un milion lei. Datorită acestor rezultate, ferma a fost declarată fermă de selecţie, avînd sarcini importante în obţinerea de reproducători de mare valoare ameliorativă. Lucrătorii fermei de vaci din Popeşti-Leordeni sunt minori că lucrează aici. Este firesc să fie aşa, întrucît un mulgător care are de îngrijit 20 de vaci, în 10 ani de producţie poate atinge o valoare a producţiei de nivelul milioanelor. Propun ca aceşti muncitori să primească un certificat de calificare, aşa cum au tractoriştii sau alţi lucrători din agricultură. Problema perfecţionării şi calificării lucrătorilor din agricultură constituie un obiectiv important al partidului şi statului nostru, care recent au analizat şi au emis o lege care va duce fără îndoială la împrospătarea cunoştinţelor, la ridicarea pe o treaptă superioară a pregătirii cadrelor din agricultură. In numele colectivului de lucrători şi specialişti, asigur conducerea de partid şi de Stat că vom realiza şi depăşi sarcinile ce ne revin din planul de stat. Prin grija partidului şi statului nostru , a arătat tovarăşul ing. VALERIAN NEGOIŢA, directorul I.A.S.Bacău — întreprinderile agricole de stat au devenit mari unităţi de producţie, cu un înalt nivel de dotare şi o organizare superioară, integrindu-se in procesul de industrializare a agriculturii. După ce a înfăţişat bilanţul activităţii întreprinderilor agricole de stat din judeţul Bacău, care de la pierderi de peste 20 milioane au ajuns să realizeze beneficii de 20 milioane lei, vorbitorul s-a referit la rezultatele obţinute în anul 1970. S-au livrat peste plan la fondul central al statului 243 tone carne, 7 820 hl lapte, 12 tlină, 3 620 tone cartofi, 420 tone legume şi alte produse, s-a realizat peste plan o producţie marfă de 5,5 milioane lei, iar planul de beneficii a fost depăşit cu 2,5 milioane lei. Aceste realizări constituie premise ale îndeplinirii sarcinilor ce ne revin, în actualul cincinal, cînd producţia globală, va creşte în comparaţie cu 1970, cu 155 la sută, productivitatea muncii cu 82 la sută, producţia marfă cu 156 la sută, iar rezultatele economce cu 233,8 la sută. Din expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din 23 noiembrie s-a desprins clar necesitatea de a se realiza pe o scară mai largă cooperarea intre unităţile agricole de stat şi cele cooperatiste. Anul trecut la indicaţia comitetului judeţean de partid împreună cu direcţia agricolă, am organizat acţiunea de cooperare în creşterea păsărilor. Am obţinut astfel rezultate foarte bune. Producţia de ouă la C.A.P. „Nicolae Bălcescu“ a fost de 212 ouă în medie pe găină ; în numai 8 luni, cooperativa a recuperat costul materialului de reproducţie, a plătit utilajele şi s-a realizat un venit net de 124 mii lei ; în acest an, venitul net va fi triplat. Anul acesta, ne-am propus să cooperăm cu încă trei cooperative în creşterea păsărilor, vom organiza producţia de carne de porc la o cooperativă, unde am proiectat amenajarea unor spaţii, am asigurat asistenţă tehnică. Cu cooperativa agricolă Mărgineni intenţionăm să cooperăm în creşterea vacilor pentru lapte punînd la dispoziţie proiecte, material de reproducţie, şi asigurăm asistenţă tehnică în execuţie. In această primăvară, vom organiza o parcelă model pentru cultura cartofului, la cooperativa agricolă Siretul Aceste ferme model, pe care le vom organiza în cooperativele agricole de producţie, vor constitui pentru toţi cooperatorii, un exemplu asupra felului cum trebuie să lucreze pentru a obţine rezultate superioare. Şi nu ne vom supăra atunci cind vor avea rezultate şi mai bune ca ale noastre. Nu ne oprim numai la aceste ferme. Ne-am gindit să repartizăm toţi specialiştii din Întreprinderi, sectoare şi ferme la cooperativele vecine pentru a da asistenţă tehnică. Intervenim cu experienţa noastră şi nu redresarea sectorului de creşterea animalelor. Desigur că se vor ivi şi alte forme de cooperare şi e foarte bine că ni s-a lăsat această iniţiativă. Diversele forme din trecut, schimburi de vizite , experienţe, demonstraţii practice au fost bune, dar este clar că ele sunt depăşite. Sunt fiu de ţăran şi nu odată am auzit pe cooperatori spunind că vor să lucreze şi ei ca noi, să cooperăm, să ne asociem ca prin eforturile comune să obţinem rezultate şi mai bune. In încheiere vorbitorul a arătat : Inlăturind lipsurile şi neajunsurile care se mai manifestă Încă în activitatea noastră, avem datoria de a ne înzeci eforturile ca să folosim condiţiile create prin noua organizare a agriculturii de stat, astfel ca sarcinile planului pe anul 1971 şi angajamentele ce ni le-am luat să fie îndeplinite exemplar. In primul rind aş dori să-mi exprim satisfacţia de a participa la această consfătuire in care se dezbat problemele dezvoltării şi modernizării agriculturii de stat — a spus tovarăşul SZABÓ EMERIC — directorul I.A.S. Valea lui Mihai, judeţul Bihor. Este o consfătuire care oglindeşte stilul de muncă al partidului nostru, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal a cărui prezenţă în mijlocul oamenilor şi indicaţiile preţioase date constituie un puternic imbold in realizarea obiectivelor ce ne stau in faţă. Aş dori să împărtăşesc participanţilor cite ceva din realizările şi preocupările noastre privind dezvoltarea zootehniei. Practica noastră a dovedit că pentru a asigura o eficienţă eeconomică sporită in creşterea oilor pentru producţia de lina, este necesară aplicarea unor metode şi tehnologii avansate. Un rol deosebit de important în tehnologia de creştere şi exploatare a oilor in ferme specia- fizate îl are organizarea fătărilor timpurii, gruparea lor pe o perioadă cit mai scurtă şi furajarea intensivă a mieilor şi tineretului. In condiţiile unităţii noastre, cînd prin selecţie îndelungată s-a ajuns la un efectiv matcă de bună calitate, ne gîndim la schimbarea structurii efectivului, micşorind din ce în ce numărul batalilor şi crescînd corespunzător numărul oilor, mame, pentru a obţine produşi valoroşi care pot fi valorificaţi superior. Ţinînd seama că de la o oaie mamă se obţin în medie 7,5 kg lină, chiar dacă un batal dă o producţie de 9 kg lină, este nerentabil. Luînd în considerare numai produsul lină, rezultă că de la batal se încasează în plus pentru 2 kg lină cel mult 120 lei. In aceleaşi condiţii, de la o oaie mamă se mai obţine un miel care la naştere valorează 230 lei şi în anul următor se poate vinde la prăsilă cu 1 700-2 200 lei. Considerăm că rezultatele obţinute nu constituie o limită, de aceea ne preocupăm permanent de ridicarea indicilor de producţie, atît sub aspect cantitativ cit şi calitativ. Vom continua dezvoltarea sectorului ovin pentru producţia de lină şi carne pentru a putea spori livrarea de material de prăsilă, efectivele de ovine vor ajunge la 19 000 in cele două ferme de elită pe care le avem. Pînă în prezent întreprinderea noastră a furnizat unităţilor socialiste din întreaga ţară un mare număr de reproducători de valoare ridicată. Aş dori să propunem organizarea tîrgurilor de animale de prăsilă astfel ca fiecare crescător să poată cumpăra animale corespunzătoare şi să obţină rezultate bune. Consider că putem lărgi acţiunile de cooperare cu Cooperativele agricole, contribuind în felul acesta la traducerea în viaţă a sarcinilor trasate agriculturii. Metodele aplicate în unitatea noastră pot fi extinse cu bune rezultate în cooperativele agricole. Mă refer de pildă la reţinerea pentru prăsilă în fiecare an a tuturor mioarelor corespunzătoare şi eliminarea oilor mame necorespunzătoare pentru producţia de lină. In felul acesta noi am reuşit să creştem an de an numărul oilor mame cu 200—300 capete. Deosebit de eficientă este folosirea la reproducţie numai a berbecilor de mare valoare biologică, reţinuţi din prăsilă proprie sau procuraţi din afara I.A.S. .In mod practic folosim la reproducţie berbeci cu producţie de 16—18 kg lină. Asigurăm utilizarea la maximum a berbecilor care s-au dovedit cei mai valoroşi prin însuşirile transmise descendenţilor cu ajutorul însămînţărilor artificiale care au fost aplicate an de an, cu rezultate bune în întreprinderea noastră. Creşterea merinosului pentru lină necesită adăposturi corespunzătoare , călduroase, bine luminate, fără curenţi de aer şi lipsite de umezeală. In adăposturi trebuie respectată o densitate optimă a oilor şi evitată supraaglomerarea care duce la diminuarea producţiei de lină şi la deprecierea ei. Asigurarea unei baze furajere bune, este un factor esenţial care asigură producţii mari de lină. Aceasta trebuie să fie cit mai variată şi să cuprindă furaje fibroase, suculente, de calitate. Vreau să subliniez contribuţia importantă pe care au adus-o şi ciobanii noştri. Ei au fost permanentizaţi la locul de muncă şi lucrează in ferme de peste 15—20 de ani. In această perioadă au acumulat o mare experienţă în creşterea şi îngrijirea oilor pe care şi-o transmit din tată un fiu, bucurindu-se de stima şi recunoaşterea runcitorilor din celelalte sectoare de activitate. Dat fiind faptul că în condiţii obişnuite de exploatare, sectorul ovin este rentabil iar carnea de ovine este din ce în ce mai solicitată de piaţă, vom depune toate eforturile ca acest sector să se dezvolte in viitor. Referindu-se la importanţa măsurilor luate pentru organizarea agriculturii de stat pe principiul fermelor, ing. LUCIA BIRCA, şef de fermă la întreprinderea avicolă de stat Mihăileşti, judeţul Ilfov, a relevat faptul că pe măsura Îmbunătăţirii tehnologiei de lucru şi a materiliului avicol, la ferma Alba s-a reuşit să se obţină rezultate du pe in ce mai bune, ajungindu-se in anii 1969 — 1970 la producţii de peste 260 ouă pe găină anual, cu consumuri specifice de 0.165 gr. furaj combinat pe ou. Ca urmare a rezultatelor bune de producţie, preţul de cost pentru o mie ouă a fost realizat in 1969 cu 432 lei, iar in 1970 cu 424 lei — valori sub prevederile din studiul tehnico-economic al investiţiei. Cu toate acestea — a spus vorbitoarea — consider că există destule posibilităţi de a reduce şi mai mult cheltuielile. Mă asociez intru totul măsurilor propuse în programele discutate ieri in cadrul secţiei de păsări şi animale mici, măsuri ce urmează să fie luate în fermele de găini ouătoare. Rezolvarea în bune condiţiuni a celor stabilite, impune insă soluţionarea unor probleme legate de asigurarea fermelor cu utilaj modern, de calitate, durabil şi mai ieftin, cu furaje combinate în vrac şi de bună calitate, evitîndu-se astfel cheltuielile cu sacii de ambalaj şi cele de manipulare, imunizarea păsărilor în apa de băut pentru economisirea forţei de muncă şi evitarea deranjării acestora. Rezultatele fermei noastre sunt strâns legate de sprijinul pe care-l primim în ceea ce priveşte asigurarea cu material avicol şi cu furaje combinate. Puicuţele primite de la ferma de reproducţie a întreprinderii au fost de bună calitate, apreciere confirmată de alţi beneficiari Curbele de ouat din ferma noastră, reprezentate grafic, se identifică cu cele indicate de firme producătoare de hibrizi, ceea ce vine să confirme că munca de selecţie pentru liniile pure existente în întreprindere se desfăşoară normal şi cu rezultate bune. Apreciind competenţa furnizorului nostru de furaje combinate, nu pot să nu adaug faptul că au fost şi perioade in care am înregistrat scăderi de producţie, datorită fluctuaţiilor ce au survenit ca urmare a substituirilor unor componente in reţete cum au fost : nucleele furajere, făinuri animale şi chiar porumbul. Permiteţi-mi să mă refer în citeva cuvinte şi asupra acţiunii de cooperare cu cooperativele agricole de producţie. La indicaţia Comitetului judeţean Ilfov al P.C.R., întreprinderea noastră a iniţiat cooperarea in domeniul avicol cu C.A.P.-Brăneşti, măsură care s-a soldat cu rezultate deosebite. în prezent, ferma noastră de pildă, cooperează cu C.A.P.-Berceni, acordîndu-i asistenţă tehnică in organizarea procesului tehnologic, livrindu-i în 1970, un număr de 12 000 puicuţe în virstă de peste 2 luni. S-au creat in acest an toate condiţiile pentru realizarea planului în sectorul avicol, pentru ca procen(Continuare in pag. a 3-a)