România Liberă, aprilie 1971 (Anul 29, nr. 8223-8247)
1971-04-08 / nr. 8228
Pagina a 2-a — 11 aprilie 1971 „MII CE TI-AMDAI“ De mult n-am mai văzut un spectaco care să mă tulbure atât de adine, şi filozofic, şi estetic. Faptul că televiziunea ales o piesă de Pirandello a fost de la început o promisiune de calitate întregită de prezenţa Dinei Cocea in rolul principal şi de regia Soranei Coreamă. Şi alegerea mi s-a părutexpresivă pentru o anumită lirnie, mai nouă, mai nuanţată, de ridicare la un anumit nivel a programelor culturale ale televiziunii. Luigi Pirandello, autor de prima mărime în dramaturgia universală şi, in general, destul de nedreptăţit, dacă e să judecăm după sporadica lui prezenţă în repertorii, are puterea de a te scoate cu violenţă din compromisuri, convenţii şi usanţe şi de a te pune, brusc, în faţa existenţei goale, adevărate, a citorva dintre problemele , ei limită : moarte şi viaţă, hrbare şi ură, nebunie şi luciditate, intr-un amestec atit de real şi de nedespărţit, incit graniţele nu se mai deosebesc şi judecata noastră pierde pentru o clipă, sau mai degrabă cîştigă, forţa de a îngloba totul ca bun, ca valoare a condiţiei umane. în „Viaţa ce ţi-am dat“, o mamă işi pierde fiul înnjtors acasă după o îndelungată lipsă, întors numai pentru a muri după o dureroasă dragoste. Mama îşi vede dispărind unica bucurie, sensul existenţei ei. Şi îp deznădejdea-i lucidă, cu o înţelepciune scoasă din străfundurile unuia, inegalabil instinct de conservare sufletească, ea construieşte un adevărat sistem de explicaţii şi justificări psihologice, filozofice, pe o singură, sinplă iluzie : că dincolo de moarte, putem păstra viaţa celui dus prin intensitatea dragostei pe care i-o ace Dumitrescu- Buşulenga purtăm. Pentru construcţia pe care o înalţă cu trudă împotriva prejudecăţilor şi spaimelor celor din jur, Anna foloseşte ca un preţios adjuvant şi pe femeia iubită de fiul ei şi care poartă început de viaţă din sfîrşita viaţă. Este în Anna o luciditate care se luptă cu ea însăşi pentru a-şi impune realitatea iluziei, pentru a evita neantul, pentru a protesta, implicit, împotriva morţii, ca şi împotriva anestezicelor obişnuite in palidele, sumbrele consolări date de obiceiuri, de tradiţii. Este în Anna un dor care se cere proiectat mai de ■ parte la infinit, pentru a compensa parcă amara suferinţă îndurată în îndelungata absenţă a fiului. Este o exaltare imensă a puterii de iubire, a amintirii atit de vii încît se încumetă să treacă dincolo de moarte, să o sfideze, să o înfrîngă. Un joc cu moartea şi iluzia, pentru viaţă, pentru păstrarea celor scumpe care dau sens vieţii, pentru păstrarea acestui sens însuşi. O voită confuzie a dimensiunilor vieţii, iubirii, visului. Dar făcînd acestea, cufundindu-se în acestea, Anna nu se lasă para pradă unei insanităţi grave, nu dovedeşte nebunia fără leac de a se împotrivi celor fireşti, de a nutri o înclinaţie morbidă spre vane fantome ? Nu ; eroina lui Pirandello nu face decit o deznădăjduită, cit de omenească, tentativă de a se smulge din sfişietorul adevăr al condiţiei umane îngrădite de o cunoaştere mărginită imperfectă, de o limitată posibilitate de comunicare intre oameni, de necontenită schimbare produsă în fiinţa lor, înfăţişare palpabilă a timpului care se scurge, necruţător, fără întoarcere, ducind ca un fluviu uriaş şi crud spre marea morţii, a despărţirii. Şi atunci, faţă de schimbarea care anunţă sfîrşitul, mama care face viaţă, prelungind o fiinţă intr-alta, se îndirjeşte împotriva timpului şi încearcă o iluzorie fixare a lui şi a vieţii, o permanentizare prin intensitatea simţirii, a amintirii şi trăirea în vis neîntrerupt. De fapt, totul în îndurerata eroină e refuz al morţii, dragoste şi afirmare a dorinţei etern umane de prelungire a vieţii. De aceea distanţa dintre ea şi ceilalţi care capătă un aer de mărginire şi vulgaritate în raport cu nemăsurata ei aspiraţie spre absolut, apare ca o prăpastie de netrecut. Mama neîndoliată pe care toţi o consideră nebună şi pe care spectatorii mai puţin receptivi ar putea-o acuza de proiectare solipsistă asupra lumii a unor egoiste sentimente materne, nu întrupează decit puterea fără margini a iubirii, nu crede decit în viaţa pe care o dă iubirea. Aceasta este „Viaţa ce ţi-am dat", iaricul zbor al unei mame, soldat cu aripi frînte, cu tragica prăbuşire a iluziei care înseamnă, ca şi uitarea, adevărata moarte a sufletului. Acestea sînt cele cîteva gînduri pe care ni le-a sugerat asupra tragicului pirandellian magnifica interpretare a Dinei Cocea, joc de magistrală stăpînire a cuvîntului, gestului şi mişcării, de trecere pe toate treptele simţirii şi expresiei cu egală forţă dramatică. Textul tălmăcit fără greş, jocul protagonistei şi regia ne-au dat o bucurie estetică de zile mari. Ponactic cinematografic ne luăm după forma pălăriilor, după cum bate murgul din copită, după cum stîrneşte diligenta praf sau într-o coproducţie italo-spaniolă, care a născocit restul prin condeiele scenariştilor Augusto Pinocci, Vittorio Metz, José Maria Rodriguez, Enrique Llovett. I-a înconjurat regizorul Enzo G. Costelmari. Au tras cu arma şi au rămas în viaţă : Antonio Sabato, John Saxon, Frank Wolff, JULIETA TINTEA „Cei trei care au speriat Vestul“ Se credea că atlta timp cit vor exista „cei trei“, nimeni pe lume nu se va simţi în siguranţă, nu va mai avea odihnă ci somn scurt, năpădit de coşmaruri. Dar nu ! De data asta genul „vag-palpitant, vag-amuzant“ se îmbogăţeşte cu isprăvile unor hahalere joviale — Kean, Moses, Clay. Ei şi-au însuşit cu mare osteneală vreo 400 000 dolari dintr-o bancă şi încearcă să-i împartă „frăţeşte", fiecare urmărind să rămînă unicul, deplinul posesor. De aici, consum de energie şi de inventivitate, alergări pe cai şi pe sub cai, bătăi cu pumnul, cu puşca, cu pistolul, In teren accidentat, în loc drept, pe malul apei, în apă, în aer, în case, pe case, în grajduri, în brutării, printre rufele întinse la uscat. Și nimic nu se petrece o singură dată ! Irepetabilă e doar clipa de „intens lirism“ cînd prea frumoasa Rosario, geloasă, îi sparge o sticlă în cap prea neseriosului Moses și-l dă grămadă. Suma e pusă la păstrare într-un sac de voiaj de vreo trei ori înlocuit cu altul, identic, dar plin de mezeluri-brînzeturi. Cite unul prinde momentul și se îndepărtează de grup cu povară cu tot, dar e readus cu un pistol prietenesc în ceafă, oarecum pocăit Poliţia însă nu doarme. Moţăie. Ea pune mîna pe sac şi, în locul făptaşilor, arestează un individ scofîlcit ca un păstîrnac în vremea iernii, terorizat de o nevastă — buldozer. Intre timp e chemat ticălosul unchi Lopez cu toată ceata lui de răufăcători şi unchiul Lopez recuperează dolarii nu se alege cu nimic, dar se răzbună şi se alege cu moartea. In fine, sacoşa e luată de apă dispare, apare,iar dispare, iar bătaie ! Nefericitul soţ mai sus pomenit se complace în rolul de proscris şi, in schimbul banilor sustraşi el cere să fie dus la loc cu verdeaţă şi cu femei frumoase. Astfel, cei trei au devenit patru şi au plecat în lume să-şi socotească avutul, că pînă atunci şi pînă acolo nu avuseseră condiţii. Nu mai adăugăm decit că totul s-a consumat în vest (dacă ar fi să „Adio Granada!“ Filmul lui Marino Girolami face parte din acea pletoră de filme muzicala stereotipe, vag distractive, destinate uitării imediate şi desăvîrşite. Avem în faţă un hibrid de comedie şi dramoletă amintind istoriile confecţionate la Cinecittă în anii ’40, un simplu disc filmat, al cărui unic rost e să susţină popularitatea lui Claudio Villa. Cum flatarea tuturor gusturilor devine o lege de necălcat într-o asemenea înjghebare, sunt folosite ingredientele binecunoscute : imagerie turistică, exotism, tipologie pitorească, idilă înduioşătoare. Din acest amestec, făcut cu reţeta în mină, a ieşit un produs care dezamăgeşte aproape toate categoriile de spectatori Amatorii de muzică uşoară vor asculta cîteva melodii destul de îmbătrînite, cîntate de Claudio Villa în stilul patetic, sclipicios şi dulceag care l-a consacrat acum mai bine de un deceniu. Amatorii de albume turistice vor trebui să se mulţumească cu două, trei ilustrate oarecare din Roma şi Madrid, cu două, trei privelişti din Granada, filmate neglijent, văzute cu acelaşi ochi insensibil la frumuseţea arhitecturii şi a peisajului. Amatorii de comedie au bunul prilej să constate cit de subţiratic e umorul lui Vianello şi cit de vechi sînt gagurile pe care şi le-au amintit autorii. Amatorii de înscenări fastuoase vor rămîne şi ei cu apetitul nesatisfăcut. Doar iubitorii de melodramă sînt mai norocoşi — spre final, povestea devine lacrimogenă, strident lacrimogenă, sărind din poncif în poncif, înnodîndu-se şi deznodîndu-se în cel mai pur stil hollywoodiam „B dunlinica din fanlilie“ *Tot ce fac, tot ce spun eroii acestui film scris şi rea- A lizat de Jaroslav Papousek devine un fel de reactiv care pune în evidenţă, cu o extraordinară pregnanţă, profunzimile existenţei banale, întregul film e descrierea micilor drame şi comedii cotidiene, a măruntelor nemulţumiri şi a marilor amărăciuni îndelung reprimate, a erupţiei groteşti a dorurilor neîmplinite şi a terorilor domestice. Existenţa mediocră a eroilor se consumă după legile aceluiaşi ritual — certuri şi împăcări, înlănţuite într-o mişcare de carusel, reveniri, obsesive parcă, la aceleaşi discuţii insignifiante, reluări mecanice ale aceloraşi gesturi casnice . Încercările de insurgenţă, de reciştigare a demnităţii şi de negare a umilirii pe care le schiţează fiecare dintre ei, sfîrşesc, toate, derizoriu. Dincolo de vivacitate şi savoare, această pictură de gen are o virulenţă niciodată trădată, e rodul unei lucidităţi scormonitoare care semnalează maladiile unei mentalităţi dominate de egoism şi frică. Nu întîmplător, filmul se deschide cu o secvenţă gîndită în cheie simbolică, sugerînd dimensiunile unei veritabile filozofii de viaţă ; desfăşurarea ulterioară a filmului nu va face decit să nuanţeze portretul fixat, în linii incisive, de la bun început. „O duminică în familie“ stă sub semnul acelui memorabil ..Lumină intimă" al lui Passer, pe care sunt înclinat să-l consider un film — pilot al noului cinematograf cehoslovac, însă nu atinge adîncimea ideologică şi tandreţea ironică a acestuia. Regia lui Papousek are calitatea de a fi insesisabilă, aş zice. Cineastul procedează ca un observator din umbră, înregistrind neştiut, meticulos şi acut cele mai mici detalii de atmosferă şi psihologie (această privire vie, veşnic mobilă, această observaţie pătrunzătoare există și în filmele lui Milos Forman, la care Papousek a colaborat în calitate de scenarist), descriind avatarurile personajelor sale pe un ton aparent alb, monoton. Transparenţa scriiturii, claritatea ei tăioasă, mi se pare cea mai mare izbîndă a proaspătului regizor. GEORGE LITTERA MOTANUL ÎNCĂLŢAT , ora 11 TRAVIATA , ora 19,30 Opera Română (16 48 20); ENIGMA OTILIEI ora 15 şi CAMERA DE ALATURI, ora 20- Teatrul Naţional „I. L. Caragiale", sala Comedia (14 71 71); O FEMEIE CU BANI, ora 20- Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale", sala Studio (15 15 53), SOARELE LONDREI : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30 ; LEONCE SI LENA , ora 11, PLAY STRINDBERG • ora 20 Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 60) ; GLUGA PE OCHI : Teatrul .Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 16) ora 20 ; ACEȘTI nebuni FĂȚARNICI . Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" la sala Dalles ora 20 ; ALCOR $Z MONA : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20 : SI EU AM FOST IN ARCADIA • Teatrul ,,C. I. Nottara" sala Magheru (15 93 02), ora 19.30; NĂZDRĂVANUL OCCIDENTULUI Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Studio, ora 20 ; IERTAREA: Teatrul Mic (15 65 88), ora 20 ; FREDDY , ora 10; TANGO LA NISA , ora 19,30 Teatrul Giulești (18 04 85) ; EMINESCU ȘI VERONICA : Teatrul ,,Ion Creangă" (12 85 56), ora 9,30 ; PE PLACUL TUTUROR : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30 ; BIMBIRICA Teatrul ,,C. Tănase" sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 ; LA GRADINA CĂRĂBUȘ : Teatrul ,,C. Tănase", sala din calea Victoriei 174 (15 04 18) ora 19,30 ; FETELE DIDINEI : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30 ; COMODIILE VREMII : Studioul „Casandra" (15 72 59), ora 20 , PETER PAN ■ ora 10, NOCTURN: IV , ora 21,30 Teatrul „Țăndărică", sala Victoria (15 23 77) . DE CE A FURAT ZMEUL MINGEA: Teatrul .Țăndărică" sala Academiei (16 14 92), ora 10. HAIDUCII LUI ȘAPTE CAI Patria (11 86 25) orele 9.30 - 11.40 14 - 16.15 - 18 30 - 20.30 Luceafărul (15 87 67) orele 9 - 11.15 — 13.30 - 16 - 18 30 - 20 45 MIHAI VITEAZUL : Central (14 12 24) orele 8 — 12 — 16 20 ; Griviţa (17 08 58), orele 10 — 15,30 - 19,30 ; Aurora (35 04 66), orele 9,30 - 15 - 19 ; Tomis (21 49 46), orele 10,30 — 15 — 1® 1 Gloria (22 44 01) orele 8,15 — 12 — 16 20. SECRETUL DIN SANTA VITTORIA : Capitol (16 29 17), orele 8 — 10,45 — 13,15 — 16 ; Feroviar (16 22 73), orele 12 — 15 — 18 — 20,45. TREC ZILELE. Capitol, 19—21. COLUMNA: Feroviar, ora 9. CĂPITANUL KORDA : Lumina (16 23 35), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18,15 - 20,30 CEI TREI CARE AU SPERIAT VESTUL... București (15 61 54), orele 8,45 - 11 - 13,15 - 16,15 - 18,45 — 21 ; Modern (23 71 01), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 -18 15 - 20.30 . Favorit (31 06 15). orele 9 - 11.15 - 13.30 - 15.45 -18 15 — 20.30 ADIO GRANADA : Festival (15 63 84) orele 9 - 11.15 - 13.30 - 17 — 18.30 - 20.45. Sala Palatului orele 17.15 - 20.15. ANACONDA : Timpuri Noi (15 61 10). orele 9—17 în continuare PROGRAM DE DOCUMENTARE Timpuri Noi. orele 19—21. CLANUL SICILIENILOR : Victoria (16 28 79) orele 8.30 - 11 -13.30 - 16 - 18.30 — 21 ; Lira (31 71 71) orele 15.30 — 18 _ 20.15 PREȚUL PUTERII : Excelsior (18 10 88) orele 8.30 - 11 - 13.30 - 16 - 18 30 - 21 ; Melodia (12 06 88) orele 8.30 - 11 - 13.30 - 16 - 18,30 - 21 Flamura (23 07 40). orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 -18 15 - 20.30. OMUL DIN SIERRA : înfrăţirea între popoare (17 31 64), orele 15.30 — 17,45 - 20. PE LUCIUL GHEŢU : Buzeşti (15 62 79), orele 15.30 — 18. O DUMINICA ÎN FAMILIE : Buzesti ora 20.30. RENEGATA Bucegi (17 05 47), orele 15,30 - 18 - 20.30 . Mioriţa (14 27 14) orele 10 - 12.30 - 15 17.30 _ 20. ULTIMA RELICVA : Dacia (16 26 10) orele 8.30 - 20.30 în continuare. CINCI PENTRU INFERN : Unirea (17 10 21) orele 10.30 - 15.30 - 18 - 20.15 . Ferentari (23 17 50) orele 15.30 - 17 4£ _ 20. TRANDAFIRI ROSI PENTRU ANGELICA Drumul Sării (31 28 13) orele 15.30 - 17.45 - 20 . Volga (11 91 26). orele 9.15 - 11.30 - 13.45 _ 16 - 18.15 - 20 30 . Rahova (23 91 00). orele 15.30 — 18 - 20.15 LOS TARANTOS Giuleşti (17 55 46) orele 15.30 — 18 - 20.30 Floreasca (33 29 71) . orele 15.30 — 18 - 20,30. BĂIEŢI BUNI BĂIEŢI RAI : Pacea (?1 32 52). orele 15.45 — 18 - 20 CÂNTECELE MARII : Crîngași (17 38 H1), orele 15.30 - 18 - 20.15. Munca (21 50 97), orele 16 — 18 - 20. VAGABONDUL : Viitorul (11 48 031 orele 9 - 16 - 19.30. GENOVEVA DE BRABANT : Mosilor (12 52 93), orele 15 — 16.45 - 18 45 - 20.45. CIRC FARA FRONTIERE : Cosmos (35 19 15), ora 15.30. TRIPLA VERIFICARE ; Cos mos, orele 18 — 20,15. ELIBERAREA * Flacăra 40), orele 15.30 - 19.21 35 ROMEO ȘI JULIETA : Arta (21 31 86), orele 10,15 — 13 — 15.45 - 19 15 BĂNUIT E MORTUL : Progresul (23 94 10), orele 15,30 - 18 - 20. MISTERIOSUL X DIN COSMOS : Vitán (21 39 82), orele 15,31 18. ÎNCEPUTUL : Vitán, ora 20,15 DEGETUL DE FIER : Laromel (Bd. Bucureștii Noi nr. 166), orele 15,30 - 17,30 — 19,30. Cinemateca — sala Union (13 49 04) MINUNATA CALATORII A LUI NELS. ora 9 : AVENTURA. orele 10 30 — 12.30 — 14.30 — 16,30. tűr r fi împlinit 90 de ani la 1 aprilie. Dar cel ce se învredniceşte o cunoaşte marea carte a Florei patriei noastre, desluşeşte un adincul cuvintelor tipărite o altă măsură a timpului, care scapă din strimta înşiruire a cifrelor. Era un pasionat al naturii şi opera sa e o operă de dragoste. Cînd primăvara aduna cîmpiile şi dealurile in grădini, din jurul satului său natal — Ungheni, în Transilvania — nimeni nu ştia mai bine decit el numele fiecărui mugur şi rostul fiecărui lujer. Chiar profesorul de naturale al acestui fiu de feroviari îl consulta. La terminarea facultăţii ceruse să fie numit într-o regiune al cărei farmec îl captivase în timpul unei excursii. Peste ciţiva ani, următoarea reşedinţă avea să fie Tg. Mureş. „Flora de primăvară şi de vară din împrejurimile Tg. Mureşului“ l-a atras, făcînd-o cunoscută şi iubită printr-o monografie (tipărită în 1914) şi în care ştiinţa li recunoaşte înalta sa competenţă. Erasmus Nyárády va deveni in 1922 clujan, invitat să continue activitatea întreruptă prematur a eminentului biolog Martin Péterfi, in postul de conservator al colecţiilor botanice din Cluj. Enciclopediile personalităţilor ştiinţifice vor consemna în inevitabilul, prea strimt, spaţiu de biografie, lucrările ştiinţifice. Despre flora Munţilor Retezat, a Harghitei, a Munţilor Făgăraşului, a mlaştinilor de turbă şi a lacurilor. Se vor înghesui în acest spaţiu 90 DE m DE LA NAŞTEREA LUI ERASMUS NYÁRÁDY numărul şi numele studiilor sale privind relictele glaciare, speciile de graminee, de centauree, etc., lucrarea monografică a unor rezervaţii ştiinţifice, Flora Clujului. Vor fi adăugate cîteva adjective : „prima şi cea mai temeinică lucrare .. Se va nota data alegerii sale ca membru al Academiei Republicii Socialiste România, 1948. Şi titlul acordat: om de ştiinţă emerit. Dar un ştrul dens de nume şi date va scăpa poate tocmai esenţa. Dinamismul şi pasiunea acestei mari personalităţi. Şi vom rătăci fără îndoială răspunsul la întrebarea: ce a, determinat celebritatea sa ? De aceea ne îngăduim să cităm cuvintele celui care a înţeles acest răspuns, consemnîndu-l savantul acad. Emil Pop : „Contactul pasionant cu natura de pretutindeni a României, cu superbul ierbarsi cu bogata bibliotecă de la Cluj face din NyArády un adevărat virtuos al florei României“.... Iar dacă vom arunca o privire asupra celor 12 volume ale Florei Republicii Socialiste România, vom gindi desigur că aici e încorporată o muncă uriaşă şi competentă. Ar mai trebui însă să ştim că aceasta a însemnat un devotament neclintit în îndeplinirea unei adevărate misiuni istorice. Războiul, bombardamentele prefăcuseră in cenuşă uriaşul ierbar clasic al României, rezultatul trudei unor iluştri botanişti români — împreună cu biblioteca din Bucureşti, cu aparatura... Acad. Erasmus Nyărădy începea aproape totul de la început. Era un 1949■ Avea, fără să ştie, la dispoziţie doar 18 ani. E drept, avea să-şi îndeplinească această misiune avind preţioase colaborări. Lucra într-un mediu de necontestată competenţă, în Clujul în care profesorul Alexandru Borza crease o puternică școală de floristică, insuflindu-i minunata sa dăruire. Cînd ,,în iunie 1968, Nyărădy s-a săvîrșit, volumul al 11-lea al Florei era cules, însumind cu cele zece apărute 8186 de pagini. Cel de al 12-lea, ultimul era in întregime redactat“. A îndeplinit pilduitor această misiune pentru care — scrie acad. Emil Pop — „va binemerita mereu din partea ştiinţei botanice româneşti". CATINCA MUSCAM DE CIHD H-AŢI FOST LA SIBIU? VĂ AŞTEAPTĂ NOUTĂŢI TURISTICE ÎN ACEASTĂ ZONĂ SIBIU (coresp. R. I. — Virgil Lazăr) Judeţul Sibiu, punct de convergenţă a numeroase trasee turistice ale ţării, el însuşi o zonă cu frumuseţi naturale inedite, cu vestigii istorice şi arhitectonice rare, cunoaşte in aceste zile efervescenţa unor complexe pregătiri în vederea sezonului care va începe curînd. Pentru sezonul din anul acesta în staţiunea climaterică Păltiniş, la unele vile şi la „Casa turiştilor“ se fac amenajări pentru sporirea gradului de confort, va fi dată în folosinţă o cafenea prevăzută cu jocuri distractive, se modernizează localurile de alimentaţie publică. La Vila 18, va funcţiona un bar de noapte cu o sută de locuri. Păltinişul va dispune cu începere de anul acesta şi de un teleferic. La cabana „Valea Oltului“ se construeşte un spaţiu de cazare cu 40 de locuri, iar în Dealul Săliştei se înalţă o cabană cu 130 de locuri, sală de mese, terasă, etc. De asemenea, va fi modernizată cabana „Valea Aurie" din Dumbrava Sibiului. La staţiunea balneară Bazna, printre alte numeroase amenajări, seva crea o secţie de nămol, se va inaugura o cofetărie prevăzută cu o sală de jocuri distractive, se va moderniza teatrul în aer liber şi se va da în folosinţă un camping din căsuţe din lemn Un camping cu 40 de locuri va avea, începînd din anul acesta, şi staţiunea balneară Ocna Sibiului, iar cabana existentă aici va fi prevăzută cu o terasă de 100 de locuri. La Sibiu a început, în Pădurea Dumbrăvii, construcţia unui hotel de 80 de locuri, iar actualul restaurant va fi transformat prin amenajările de la etaj într-un han turistic. Tot la Sibiu va fi înălţat curînd un hotel modern cu 500 de locuri. S-au terminat studiile pentru construirea la Ocna Sibiului a unui hotel sanatorial cu 200 de locuri şi a unui motel cu 80 de locuri. Un teleferic va face legătura între Bîlea Cascadă şi Bîlea Lac, iar într-o următoare etapă, această legătură va fi prelungită între Bîlea Lac, Valea Caprei şi Şeaua Caprei, urcînd la o altitudine de peste 2 200 metri. Spre Bîlea a şi început construcţia unei şosele, care, in viitor, va traversa Carpaţii — o şosea situată la cea mai mare altitudine din ţară — şi care va ieşi în zona Argeş. Alături de cabanele existente la Bîlea Cascadă şi Bîlea Lac, se vor construi chiar din anul acesta căsuţe din prefabricate pentru o mai bună cazare a turiştilor care se vor încumeta să parcurgă aceste înălţimi şi o ultimă informaţie : se fac studii pentru crearea în zona Bîlea a uneia dintre cele mai mari staţii alpine din ţară, cu peste 2 000 de locuri, destinată în special sporturilor de iarnă. Iată, aşadar, cîteva perspective pe care le vor oferi turiştilor minunatele plaiuri ale Sibiului. încheierea Concursului anual de literatură pentru elevi Miercuri s-a încheiat Concursul anual de literatură pentru elevi, organizat de Ministerul învăţămîntului, Societatea de ştiinţe filologice şi Uniunea Tineretului Comunist. Manifestare intrată în tradiţia şcolii româneşti, competiţia din acest an are o semnificaţie deosebită, fiind dedicată semicentenarului Partidului Comunist Român. Tema concursului — „Dragostea faţă de patrie şi popor oglindită în operele literare studiate", întrecerea s-a bucurat de un larg interes, la ea participînd 26000 de elevi din întreaga ţară. Etapa finală a concursului de literatură română a avut loc la Bucureşti. în acelaşi timp, s-au desfăşurat concursurile de literatură maghiară la Cluj şi de literatură germană la Sibiu, pentru elevii şcolilor cu limba de predare maghiară şi germană. După opinia forurilor organizatoare, lucrările prezentate au oglindit capacitatea de sinteză a şcolarilor, o cunoaştere temeinică a creaţiei literare. Apreciind pregătirea concurenţilor, au fost acordate numeroase premii şi menţiuni. (Agerpres). Dicţionarul graiurilor săseşti Dicţionarul graiurilor săseşti (Siebenbürgische sächsische Wörterbuch) îşi continuă apariţia cu volumul al treilea (litera G) Tradiţia dicţionarului începe din 1663, cînd J. Tröster a publicat prima listă de cuvinte săseşti, dar a căpătat o formă organizată abia în sec. XIX, cînd s-a adunat din documente, tipărituri şi anchete dialectale o mare parte din materialul lexical necesar redactării dicţionarului, datorită unor învăţaţi ca J.K. Schuller, J. Haltrich, J. Wolff, G. Bertleff, Fr. Kramer, G. Kisch etc. Primele două volume (literele A—F) şi două fascicole din volumele 5 (litera R şi începutul literei S) au apărut între anii 1908 şi 1931 în redactarea lui A. Schullerus, G. Keintzel, Fr. Hofstädter, J. Roth, şi Fr. Krauss. In anul 1955, Academia noastră a luat iniţiativa continuării dicţionarului cu colaborarea Academiei Germane de Ştiinţe din Berlin. Conducerea lucrărilor o aveau regretaţii academicieni E. Petrovici şi Th. Fringa, iar răspunderea redactării i-a revenit lui Fr. Holzträger (pînă în 1957), apoi lui Bernard Clapesius pînă în 1965. Vechea concepţie a dicţionarului — asemănătoare celei a lui B. P. Haşdeu din Magnum Etiemologicum Romaniae prin ponderea acordată materialelor extra lingvistice (de domeniul folclorului, obiceiurilor, adică al istoriei culturii) — a fost revăzută şi adaptată cerinţelor dialectologiei şi lexicografiei moderne. In anul 1965, odată cu includerea colectivului de redactare (cu sediul la Sibiu) în sectorul de germanistică al Institutului de lingvistică din Bucureşti, conducerea ştiinţifică a revenit profesorului Mihai Isbăşescu, astăzi redactorul responsabil al dicţionarului. Urmînd tradiţia inaugurată de marele dicţionar al limbii române de a continua redactarea şî tipărirea literelor încă nepublicate, pentru a trece abia după terminarea acestora la refacerea volumelor apărute mai demult, colectivul de redactare al dicţionarului, alcătuit din B. Capesius, Gisela Richter, Anneliese Thudt, Roswitha Santa, împreună cu Annemarie Biesselt-Müler şi Arnold Pancratz, a început lucrul cu litera G, care a şi fost publicată în volumul de faţă. Literele H, I. şi1 au fost predate Editurii Academiei, urmînd să apară încă în anul 1971. Restul dicţionarului, care va mai însuma încă trei volume, va fi gata pentru tipar pînă la sfîrşitul actualului cincinal. JOI 8 APRILIE PROGRAMUL I 18: Emisiune în limba maghiară; 18,30 La volan; 18,50: MuH ** dulce şi frumoasă; 19,20: 1 001 de seri; 19,30: Telejurnalul; 20, 50 de ani în 50 de evocări; 20,10* Istorie vie; 20,50: Antologie lirică; 21,10: Intermezzo folcloric cu fraţii Petreuş; 21,20: Planeta se grăbeşte. Contraste pe planetă. Scenariu şi regia: Paul Anbel şi Sergiu Verona; 22* Telejurnalul; 22.10; Recital Enrico Macias. PROGRAMUL II 20: Concert simfonic al Orchestrei de Studio a Radioteleviziunii. Dirijor Ludovic Baci. In program: George Enescu — Simfonia a IV-a de şcoală (primă audiţie); 20,45: Univers XX; 21,10: Noutăţi literare; 21,20 Buletin de ştiri. Sport; 21,30: Istoria filmului (XI), TEkEVmUWe Fictor Propoteanu era şofer la Baza de recepţie Mirceşti— judeţul Iaşi. In această calitate avea multe drumuri de făcut. Unul din acestea trebuia să-l facă la Paşcani unde urma să transporte o cantitate de peste 5 000 kg. porumb boabe, înţeles mai dinainte cu Mihai Cojocaru şi Anton Blaj din comuna Gherăeşti, judeţul Neamţ, să le vîndă o cantitate de porumb. Propoteanu a schimbat direcţia de drum şi, în loc să o apuce către Paşcani, a luat-o spre comuna Gherădin această primăvară. La cartierul Bucureşti din Piteşti va îmbrăca o haină florală deosebită. Colectivul administraţiei serelor, pepinierelor şi parcurilor pregăteşte nici un original „Expo-parc“ pe o suprafaţă de 15 000 m.p. Aici se vor sădi peste 1 000 specii şi soiuri de flori şi arbuşti ornamentali, iar vizitatorii vor admira o colecţie florală cu 200 soii mbla din poartă în (i poartă prin municipiul Galaţi, întreba locuitorii dacă au ori nu cîini. La cei care aveau intra în curte şi spunea că este agent veterinar trimis de Sanepid să injecteze clinii. Avea la el o siringă, ace, cîteva fiole cu nişte seruri şi un tabel pe care nota stăpînii „pacienţilor“ injectaţi. Pentru fiecare cline avea o taxă fixă: 4 lei. Pentru ca treaba să meargă şi mai openeşti. In punctul stabilit, Propoteanu s-a întîlnit cu cei doi şi, in grăbit, încărcătura a fost trecută dintr-un camion în altul, apoi fiecare şi-a văzut de drum. un drum spre Gherăeşti, Blaj şi Cojocaru,^au fost opriţi însă de miliţie. Făcindu-se controlul camionului, s-a dat peste porumb. Neavînd nici un act justificativ, porumbul a fost confiscat şi întreaga afacere dată pe mina organelor de anchetă. Acum vor plăti cum se cuvine furtul din avutul obştesc, turi de flori sezoniere şi perene, precum şi alte colecţii de plante exotice, de apă, de umbră, de stâncă etc. Tot aici va fi amenajat un pavilion-expoziţie unde amatorii vor primi modele şi sfaturi pentru ornarea florală a locuinţelor. Inaugurarea „Expo-parcului“ va avea loc la 8 mai (D. BUJDOIU — coresp. R.I.). Nativ, pretinsul agent veterinar îşi angajase şi un ucenic, pe minorul Patea Nicolae. Misiunea lui era să meargă înainte şi să anunţe cetăţenii că „vine tovarăşul veterinar să injecteze cîinii“. Asta pînă intr-o zi, cînd organele de miliţie l-au arestat punînd astfel capăt carierei scurte de „vraci pentru clini" pe care şi-o atribuia Panait T. Ştefan. (V. CHIURTU coresp. R. U. A schimbat direcţia »J „Expopare“ Vraciul“ cinilor România liberal/ Proprietatea cuvintelor (Urmare din pag. 1) de unde infinite chitanţe, infinite cereri de rezolvare, trimiteri şi reveniri, un haos indescriptibil al hirtiilor. Pe scurt eu vorbeam despre complicarea contabilităţii. Nu era vorba evident despre lichidarea unei specii de funcţionari cit. de anularea unor acte suplimentare ! Odată acestea spuse am putea recurge şi la exemple. Iată, citesc In „Scinteia" de miercuri cum a fost posibilă o fraudă de două milioane de lei la o uzină importantă, aş zice, din pricina mişcării unor acte fictive, făcute de contabili fictivi, fraudă descoperită, şi-o subliniez, tot de contabili, de data asta de nişte contabili adevăraţi şi cinstiţi ! In puţine cuvinte , mai mulţi inşi înţeleşi se făceau a livra nişte garnituri absolut necesare, complicii se făceau a le primi şi a le folosi, veneau alţi complici, rude şi cunoscuţi, încasau contra semnătură (in valoare de lei 250) si astfel au fost deturnate cele două milioane, lucru ce ar fi continuat dacă un om atent nu şi-ar fi dat seama că se intimplă ceva necurat. Ce vreau să spun ? Că din pricina unor complicaţii contabile, a numărului mare de hirtii, uneori fără necesitate ; operaţii necinstite sunt favorizate cu ştirea sau fără ştirea celor ce răspund de bunurile noastre comune. Mi-este greu să imaginez cum ar arăta verificarea unor acte într-un magazin care desface cu amănuntul. Livrarea de mărfuri de valoare mică presupune o mişcare contabilă din cele mai complicate. Gindiţi-vă la livrare, transport, desfacere cu bucata, perisabilitate vechime şi aşa mai departe. Recuperarea mărfii nevindute, întoarcerea in depozite, contabilizarea pe unităţi şi stabilirea unei cifre per total, centralizarea, calcularea rentabilităţii, a pierderilor şi aşa mai departe. Puneţi în acest caz, să spunem, desfacerea de ace de cusut sau a mosoarelor, a prăjiturilor de un leu şi 25 de bani sau a unor mărfi care sunt calculate la lei 3 şi 07 bani, şi aşa mai departe. Nu spun că funcţionarii destinaţi să se ocupe de soarta unor astfel de mărfuri nu sunt eroi, dar cite complicaţii se nasc, şi asta, evident, nu din vina birocraţilor, ci a naturii mărfii ! De fapt in articolul meu recomandam simplificarea unor operaţii contabile şi aşteptam soluţiile. Am fost înţeles pe dos, că aş vrea lichidarea funcţionarilor care se ocupă cu contabilitatea! Ceea ce e cu totul altceva. Odată aceste lucruri spuse cred că ne-am înţeles asupra proprietăţii cuvintelor întrebuinţate şi nu voi mai fi silit să explic ceea ce era evident încă de la primul articol , că nu avem nimic cu oamenii oneşti, printre care se numără şi contabilii şi că de fapt aşteptăm de la ei simplificarea unor acte care favorizează complicaţiile şi împing lucrurile în ţărimul atit de labil al incongruenţei birocratice... UNA PE ZI de MATTY