România Liberă, mai 1971 (Anul 29, nr. 8248-8273)

1971-05-23 / nr. 8267

Anul XXIX Nr. 8267 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI UNITATII SOCIALISTE COMPETENTA-inţelegerea cerinţelor dezvoltării Intr-un Interviu din ziarul nostru, se vorbea despre sistematizarea localităţi­­lor ţării şi a teritoriului, una dintre cele mai vaste acti­vităţi de innoire, cu atit de multe componente incit numai inşiruirea lor ar ocupa un spa­ţiu considerabil. Procesul de dezvoltare economică şi socială aduce după sine mari transfor­mări în structura localităţilor. Oraşe modeste urcă repede ce­rinţele urbanismului şi se ală­tură vechilor centre recunoscute. Simple localităţi rurale debu­tează cu îndrăzneală în rindul noilor oraşe şi cartea lor de vizită nu este de loc săracă. Să amintim doar că in anii ce vin incă 250—300 de asemenea lo­calităţi îşi vor schimba sta­tutul administrativ, polarizînd viaţa economică şi social­­culturală a unor zone ru­rale, inlesnindu-le dezvoltarea şi oferindu-le importante servi­cii in foarte multe domenii : în­­văţămînt, comerţ, asistenţă sa­nitară, prestări dintre cele mai diverse etc. Raţiunea viitoare­lor oraşe, ce se vor naşte şi dezvolta în cadrul amplului program de sistematizare, este impulsionarea vieţii economice şi legitimarea unor servicii so­ciale superioare destinate co­munelor învecinate. Desigur, dezvoltarea urbană şi rurală se va sprijini in tot mai mare mă­sură pe concepţii moderne şi va reflecta transformările generale din viaţa societăţii. Am amintit toate acestea pentru a sublinia ideea că astăzi, în România so­cialistă, a face administraţie, a gospodări municipii, oraşe, co­mune presupune o înaltă compe­tentă, pe lingă o mare capacitate organizatorică şi de acţiune in general. Competenta administrativă nu se poate reduce la cunoaşterea actelor normative, care regle­mentează munca intr-un dome­niu sau altul, ori la relaţiile instituţiilor publice cu cetăţe­nii. Competentă inseamnă, in primul rînd, înţelegerea ce­rinţelor de dezvoltare, cu ca­racterul lor particular din fie­care judeţ, din fiecare localita­te. Acest act de discernămint presupune, la rindul lui, adop­tarea soluţiilor celor mai judi­cioase, care să transforme de­zideratele dezvoltării în acţiune propriu zisă, aflată, de aseme­nea, în competenţa muncii ad­ministrative. Organele locale ale puterii şi administraţiei de stat, prin caracteristicile lor, sunt un cadru foarte potrivit pen­tru manifestarea unei înalte competenţe. La activitatea con­siliilor populare iau parte toţi cetăţenii, specialişti reputaţi, practicieni cu prestigiu, aşa că nici o problemă locală, dacă se merge în mod sistematic la Înţe­lepciunea colectivităţii, nu riscă să rămină nerezolvată din lip­să de pricepere in respectivul domeniu. Cit priveşte, aşadar, decizia administrativă, hotărt­­rea în consecinţă a consiliului popular, competenţa este deplin asigurată de caracterul larg de­mocratic al organelor locale ale puterii de stat, de posibilitatea celor mai avizaţi dintre cetăţeni de a participa alături de aleşii lor la soluţionarea practică a problemelor atit de diverse ale dezvoltării judeţelor şi localită­ţilor ţării. Dar compartimentul adminis­traţiei nu cuprinde numai de­cizia organului puterii, el şi ra­mura de execuţie, care reclamă in egală măsură competenţă. In organele administraţiei locale de stat, in domeniul industriei locale, al invăţămintului, cultu­rii, sănătăţii, lucrează specia­lişti cu o bună pregătire şi, mai cu seamă, cu o Îndelungată ex­perienţă. Din rândurile lor sunt recrutate principalele cadre de conducere ale administraţiei, însă nu ei singuri hotărăsc des­tinul treburilor intrate în atri­buţia organelor de execuţie. Un element indispensabil al admi­nistraţiei este funcţionarul. Foarte multe din treburile or­ganelor de stat depind de mun­ca acestuia. Competenţa nu se concentrează, compactă, la ca­drele de conducere, ci se distri­buie la toţi cei care iau parte la munca de executare. O parte însemnată revine funcţionarului. In cadrul a două convorbiri publicate in ziarul nostru, refe­ritoare la perfecţionarea pregă­tirii profesionale a lucrătorilor din economia şi administraţia locală de stat, a fost subliniată aceeaşi deficienţă şi la Gorj şi în municipiul Bucureşti : lipsa unor şcoli pentru pregătirea cadrelor administrative. Este vorba, în primul rînd, de cadre­le cu o pregătire medie, de funcţionarul de administraţie, a cărui calificare nu poate fi nici pe departe uniformă : de la tehnicianul de profil variat şi pină la funcţionarul de la re­gistratură (care nu face doar o muncă de rutină), administraţia are nevoie de cadre cu o pre­gătire cit mai diferită. La o con­ferinţă de presă, se spunea că este imediat nevoie de tehnici­eni care să se ocupe, în mediul rural, de sistematizare, cel pu­ţin unul la două-trei comune, ca să se ajungă mai tîrziu la un tehnician în fiecare comunnă. Dar tot la acea conferinţă de presă rezulta că grija asigurării acestor cadre (si am putea adă­uga : nu numai a acestora) n-a intrat încă in faza unor soluţii certe. Competenţa individuală a fie­cărui lucrător al administraţiei locale de stat intră în suma generală, a competentei unui organ de execuţie. Funcţionarii buni sunt indispensabili admi­nistraţiei. Competenţa lor este in raport direct cu exigen­ta in această privinţă a cadrelor de conducere. Tolerată, incom­petenţa lasă urme adin ei in munca organelor administrative, dă naştere la destule defecţiuni, nu puţine dintre ele suportate de cetăţeni, în relaţiile lor cu instituţiile consiliului popular. Procesul de perfecţionare a întregii noastre vieţi sociale in­clude ca pe un lucru firesc creşterea competenţei lucrăto­rului din organele locale de stat, indiferent pe ce treaptă s-ar afla el. Economia şi admi­nistraţia locali au teritorii atit de Întinse. Incit reclamă, pentru cuprindere, nu doar spirit activ, ci şi o competenţă nedezmin­ţită. Ajunge o evaluare sumară a prefacerilor din localităţile şi judeţele ţării pentru a Înţelege ce grad trebuie să aibă această competență. PAN SOLCAN VADURI Virgil Brâdâţeanu .­i­­ecare om ştie mai mult­ul sau mai puţin, dar nimeni nu ştie mai bine decit specialiş­tii din domeniul comerţului şi al turismului cit de important este vadul, realitate rezultată uneori din inefabile pricini, dar de cele mai multe ori datorată unor condiţii posibil de stabilit chiar ştiinţific. Vorba cintecului: „...Cine-a pus circiuma-n drum, n-a făcut-o de nebun !..., a fă­cut-o de cuminte, spune tot cin­­tecul, punind-o cu rost, acolo unde ştia că va atrage muşte­rii... Vestitul han al Ancuţei şi-a datorat renumele nu numai nur­liei crişmărese, ci şi faptului că era aşezat tocmai acolo unde trebuia, la intîlnire de drumuri şi pe drum­ de seară cînd simte nevoia călătorul să poposească, şi să se lase omenit. De­ aceea, hanul trăieşte şi azi, modernizat desigur, pe cînd biata Ancuţa e de mult oale şi ulcele, aşa cum va­­ şi stăpina, cea cu farme­ce de la Hanul lui Mînjoală, şi toate celelalte cite au existat odată aievea sau nu închipuirea poeţilor. Sunt in Bucureşti şi pe cuprin­sul ţării vechi şi invidiate va­duri, precum celebrul — pe bună dreptate — „Cerb carpatin“ de la Braşov. „Împăratul români­lor" de la Sibiu, „Bolta rece“ la Iaşi, ,Carul cu bere“ de la Bucu­reşti, „Berbec“ la Ploieşti, „Con­tinental“ la Cluj şi altele. Se fac eforturi demne de aplaudat in reţeaua hotelurilor şi restau­rantelor, nu le lipseşte nici fan­tezia, nici perspectiva acelor în­sărcinaţi să îmbogăţească peisa­jul cu unităţi bine definite şi divers profilate. Se străduiesc oamenii să le plaseze unde tre­buie, să le facă frumoase, ele­gante, cu veselă mai ştiu eu cum, cu preparate nemaiintilni­­te şi aşa mai departe şi nu de puţine ori reuşesc. „Şura Daci­lor“ de la Poiana Braşov, „Co­libele haiducilor“ şi hotelul re­staurant „Ceahlăul“ de la Piatra Neamţ, restaurantul „Orient“ de la Mamaia şi chiar „Hanul pira­ţilor“, „Hanul cu Prepeleac“ şi „Doi Cocoşi d­in drum spre Mo­­goşoaia, „Hubertus“ la Cluj, „A­­storia“ de la Arad, „Europa“ de la Eforie Nord etc. sunt câteva din vadurile noi care nu numai că opresc dar chiar cheamă lu­mea şi o cheamă de departe. Ci­­teva, şi nu singurele, care arată că acolo unde fantezia se îm­bină cu simţul comercial, unde grija reală pentru ca oaspeţii — mai unu­i oaspeţi şi apoi clienţi — să se simtă bine, este spriji­nită pe competenţă în treburile hoteliere şi ale alimentaţiei pu­blice, lucrurile merg bine şi a­­par noi vaduri. Nu e uşor, dar nu imposibil, de vreme ce chiar vadurile azi vechi au fost odată noi şi atlta timp ci­ nu puţine din cele noi încep să se statornicească. Faţă de dezvoltarea extraordinară pe care o cunosc astăzi atit localită­ţile urbane cit şi cele rurale, in condiţiile in care, de la an la an, apar noi aşezări cu destinaţie turistică şi cină şoselele ţării sint tot mai intens călcate de ro­mâni şi de străini, dornici să-i cunoască frumuseţile şi să se bucure de el, sunt totuşi parcă prea puţine „vaduri“. Nu pen­tru că n-ar exista clădiri şi uni­tăţi, adică hoteluri şi restaurante; nu, numărul acestora nu e mic şi este in continuă creştere. De asemenea, nu pentru că nu ar fi gindite ca să aibă personalita­te, nici vorbă, arhitecţii sint in această privinţă generoşi. Le lipseşte uneori viaţa aceea con­tinuă, caldă şi calmă în care o­­mul să se simtă bine, să fie în­conjurat cu grijă de la primire pină la plecare, să beneficieze tot timpul nu numai de apă cal­dă, sau rece, după caz, ci şi de zîmbetul totdeauna cald, al ce­lor cu care vine in contact, să găsească oameni prevenitori, a­­mabili, gata să preîntimpine, la nevoie chiar să gîndească pentru el, să-l facă să se simtă astfel de prima dată, incit nu numai să (Continuare In pag. a 2­8) FETEŞTI (coresp. RJ. — Marius Geor­­gescu). Au fost termi­nate lucrările de dub­lare a liniei ferate Bucureşti-Feteşti, PLOIEŞTI (coresp. R.I. Al. Mihai). Uzina Mecanică de material rulant din Ploieşti a trecut la fabricaţia de serie a vagonului-cis­­ternă de 60 m.c. Noul vagon are boghiuri gondolă, şasiu sudat şi 4 osii. El va fi folosit la transportul produ­selor petroliere şi chi­mice. SIBIU (coresp. R.I. — Virgil Lazăr). In municipiul Sibiu s-a inaugurat e expoziţia de grafică militantă organizată de Muzeul „Brukenthal" pe ba­za lucrărilor din co­lecţia proprie. Sunt reprezentaţi N. Toni­­cza, Hans Hermann, Marcel alţii, Chirnoagă şi ALBA IULIA (co­resp. R.I. I. Cojoca­­ru). Ieri a Început la Negrileasa o intere­santă manifestare cultural-artistică in­titulată „Chemarea narciselor" — Negri­leasa 1971. Corul „Madrigal", formaţie a cărei faimă este de mult statorni­cită, a plecat intr-un nou turneu prin mai multe ţări europene. Itinerariul turneului : Italia, Republica Fede­rală a Germaniei, Nor­vegia. Incepind de astăzi timp de 10 zile in ju­deţul Argeş se desfă­şoară festivalul cultu­ral-artistic „Memoria Argeşului“, CLUJ (coresp. R.I. Al. Kiss). Sub auspicii­le Asociaţiei de studii orientale la Cluj au în­ceput ieri lucrările simpozionului „Tran­silvania şi Orientul". VIZITA UNEI DELEGAŢII DE PARTID ŞI GUVERNAMENTALE CONDUSA DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU IN REPUBLICA POPULARA MONGOLA La invitaţia Comitetului Central al Partidului Popular Revoluţionar Mongol şi a Gu­vernului Republicii Populare Mongole, o delegaţie de partid şi guvernamentală a Republi­cii Socialiste România, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat, va face o vizită oficială de prietenie în Republica Populară Mongolă in a doua jumătate a lunii iu­nie a.c. Ce părere aveţi, tovarăşe ministru? Cheia disciplinei contractuale— îmbunătăţirea stilului de muncă I­n numărul de ieri al ziaru­lui nostru am publicat an­cheta cu privire la modul cum e respectată disciplina con­tractuală în cadrul unor între­prinderi ale Ministerului In­dustriei Uşoare. Tot in cursul zilei de ieri, redacţia a solicitat un interviu in legătură cu pro­blemele ridicate în articol, tova­răşului NICOLAE ENEA, prim adjunct al ministrului industriei uşoare . — Aţi citit probabil anche­ta noastră ţi v-aţi format desigur un punct de vedere. N-aţi dori să ni-l formulaţi ? — In primul rînd, o chestiune de ordin mai general : se sem­nalează intr-adevăr o seamă de dificultăţi in aplicarea legii con­tractelor economice dar consider că aceste dificultăţi sint nu nu­mai temporare dar şi fireşti : ani de zile Întreprinderile au fost obişnuite să lucreze intr-un anumit fel, pe bază de ordine şi repartiţii, adeseori lăsind pe al-Interviu cu ing. Nicolae Enea, prim adjunct al ministrului industriei uşoare ,­­i să-şi bată capul cu multiple­­e probleme care apar in acti­vitatea economică iar acum, prin măsurile de creştere a atri­buţiilor lor se văd puse in situa­ţia, nouă pentru ele, de a merge pe propriile picioare. Noua pos­tură li se pare oarecum nefi­rească tocmai pentru că nu-s o­­bişnuite în unele cazuri să se gospodărească singure, bineînţe­les respectînd indicaţiile pla­nului centralizat. In această conjunctură, legea contractelor economice — nece­sitate obiectivă pentru economia noastră — acţionează ca un fac­tor de organizare şi stabilitate, contractul economic acţionînd ca un instrument de eficientizare a activităţii economice. Dar legea reprezintă doar începutul, actul normativ, cadrul în care trebuie să se desfăşoare activitatea lor. Pentru ca ea să-şi facă simţită roadele trebuie organizată mun­ca întreprinderilor în aşa fel incit să se încadreze în norme­le legii. Trebuie să vă spun că s-au obţinut o seamă de rezulta­te pozitive in acest sens dar, după cum se vede, mai sint ne­cesare modificări în organizare şi chiar în optica multor cadre care se obişnuiesc greu cu noile norme de activitate şi care tre­buie să-şi formeze un nou stil de muncă — lucru cu atit mai necesar cu cit in domeniul nos­tru ne izbim şi de unele difi­cultăţi care nu afectează sau a­­fectează in mai mică măsură alte ramuri. — La ce vi referiţi ? — La condiţiile specifice ale producţiei din industria uşoară M. RADIAN (Gontinuarg In pag. a 3-a) — în actualul cincinal — Căi noi în mecanizarea complexă a lucrărilor agricole SUB CE AUSPICII ______ SE DESFĂŞOARĂ ÎNCEPUTUL SEZONULUI TURISTIC DE VARĂ? — Intr-adevăr, acum citeva zile a avut loc deschiderea ofi­cială a sezonului turistic pe lito­ral şi acest debut al vacanţei estivale 1971 s-a desfăşurat sub cele mai bune auspicii, incepind La întrebarea redactorului nostru PIA RADULESCU răspunde tovarăşul Gheorghe Dumitru director general al direcţiei generale a turismului intern din Ministerul Turismului cu condiţiile de-a dreptul festi­ve pe care vremea ni le-a oferit pentru acest sfirşit de mai şi terminind cu toate celelalte ele­mente care, in mod firesc, con­tribuie la reuşita unui concediu la mare. Debutul a avut loc acum, dar preparativele au în­ceput cu mult timp în urmă, mai precis încă din zilele cînd ultimii întîrziaţi pe plaje savu­rau soarele de toamnă. încă de pe atunci, constructorii noilor hoteluri îşi începeau sezonul... lor, arhitecţii trasau pe hîrtia de cale ultimele detalii de ordin estetic, horticultorii îşi pregă­teau noua recoltă florală pen­tru viitorul decor urbanistic, edilii oraşelor concepeau în amănunt buna gospodărire a noilor staţiuni — satelit. Poate că această enunţare să pară puţin livrescă dar, dacă acest risc există, el este automat anihilat de acea realitate — ab­solut concretă şi la îndemîna oricui — care ilustrează o mun­că şi nişte Investiţii uriaşe în­magazinate, şi In acest an. In pregătirea turistică a litoralului. Nu voi Încerca să fac inven­tarierea exactă şi cuprinzătoare a tuturor noutăţilor pe care le oferă acest sezon estival pe li­toral — n-ar fi posibil intr-un spaţiu restrins şi­ apoi unele dintre ele au fost deja anunţate publicului, chiar prin coloanele ziarului dumneavoastră. Prefer să relatez despre dezvoltarea şi diversificarea activităţii turistice din acest an, argumentindu-mi relatarea pe familii de probleme. Bineînţeles că va trebui să incep cu ceea ce constituie fe­nomen pregnant si absolut con­stant in ultimii ani pentru li­toralul românesc , masivele con­strucţii de noi hoteluri şi capa­cităţi de cazare, pentru care statul a alocat însemnate in­vestiţii. Printre ansamblurile ar­hitectonice de amploare aflate în construcţie voi aminti doar de noile staţiuni Olimp şi Sa­turn, din imediata vecinătate a oraşului Mangalia, concepute şi executate după cele mai mo­derne cerinţe de confort. Prime­le capacităţi hoteliere din aceste staţiuni vor fi date peste puţin timp în folosinţă,­­ construc­ţia continuînd, bineînţeles, şi în etapele următoare. Reţeaua uni­tăţilor de alimentaţie publică a fost, de asemenea, mult lărgită în acest sezon, deschizindu-se 20 de noi restaurante în diferi­tele staţiuni de pe malul mării. In acelaşi timp, s-au încheiat contracte şi s-au luat măsuri pentru ca 4 500 de turişti să fie găzduiţi în spaţii confortabile oferite de cetăţeni particulari — şi locurile se pot reţine de pe acum pe toată perioada verii, de la oficiile judeţene de turism — aceşti turişti puţind beneficia de tratamentul balnear la unităţile specializate şi avînd asigurată masa la unităţile întreprinderi­lor de hoteluri şi restaurante. Faţă de numărul mereu cres­­cind al turiştilor români şi străini care vin pe litoral şi în­deosebi faţă de afluenţa auto­mobilistică din ce în ce mai accentuată, a fost necesară con­struirea, modernizarea, amena­jarea arterelor de mare trafic. (Continuări in pag. a 2-a) Vrem să facem un test şi s-au încredinţat documente . Cum le păstraţi? M­ai alaltăieri, mi-am schim­bat peniţa de la stiloul cu care am scris ultimul test şi vrînd sâ-i încerc caligra­fia, am redactat următorul a­­nunţ : „Aviz pentru uituci ! Cei care pierd diferite lucruri sint rugaţi să se adreseze la biroul de obiecte pierdute din cadrul rubricii de faţă". Dar pentru început, m-am gîndit să stabi­lesc cîteva identităţi precise în rîndurile ce urmează. Căci, ca să spunem aşa, sînt pierderi şi... pierderi. Una este să pierzi un nasture de la balonzeid şi alta este să-ţi pierzi cheile de la a­­partamentul unde locuieşti. Dacă în cazurile amintite este vorba fără doar şi poate de nişte pierderi personale, ce ne facem insă atunci cind aseme­nea pierderi ne interesează pe noi toţi şi prejudiciază intere­sele colective ? Căci, cum spu­neam, buclucaşele chei de la apartament, creează, ce e drept, un neplăcut incident local şi lo­cativ, dar atunci cînd cineva din neglijenţă sau nepăsare pierde un act cu caracter se­cret sau de circuit strict interior pe care, prin înseşi obligaţiile sale de serviciu, este chemat să-l păstreze cu grijă, atunci faptul afectează interesele noastre co­mune şi cetăţeneşti, capătă pro­porţii majore şi trebuie tratat cu toată seriozitatea. Legislaţia noastră stabileşte cu precizie a­­ceste îndatoriri de înaltă răs­pundere şi încălcarea lor aduce prejudicii societăţii noastre, care nu poate tolera asemenea abateri de la nişte reguli sta­tornicite prin lege. Din acest mo­tiv, testul de faţă îşi propune să-­i fixeze subiectul pe citeva asemenea fapte. Ţinem să pre­cizăm că această incursiune a fost făcută cu sprijinul organe­lor de stat care au sarcina, con­form legii, să vegheze la păs­trarea secretelor de stat şi, in urma înţelegerii stabilite, am con­venit să dăm nume proprii, deci perfect reale, subscrise în drep­tul instituţiilor vizitate. Şi asta pentru a atrage atenţia pe vi­itor, uitucilor ocazionali sau dis­traţilor voiajori că nu este de glumit cu asemenea lucruri şi că responsabilitatea fiecăruia dintre noi este chemată să ac­ţioneze cu toată fermitatea. Deci la drum... Iată-ne, aşadar, în rapidul numărul 12. Inginerul CIPRIAN POPESCU, de la Institutul de proiectări miniere din Bucureşti are un teanc de documente la el, pe care le-a înghesuit cu grijă intr-o mapă. Mai avea şi o valiză dar ca să le aibă sub ochi, a socotit că e mai bine să le ţie lingă e. Numai că, in­tre timp, a început să le negli­jeze şi a ieşit pe culoar unde s-a antrenat într-o discuţie cu două tinere atrăgătoare. Glume cîte vrei, discuţii pasionante despre starea vremii în această primăvară şi aşa mai departe. A ajuns cu bine în Gara de Nord, dar aici, cum veţi vedea, au început să se încurce lucru­rile. Călătorul şi-a luat frumuşel valiza şi a plecat în aceeaşi companie plăcută, iar mapa plină de documente a rămas în părăsire. După aceea, trenul a plecat spre triaj și acolo înso- DUMITRU TABACU (Gontinuarg (a pag. a 2-a) Evoluţia parametrilor de me­canizare a agriculturii noastre este în concordanţă şi cu tendin­ţele de dezvoltare manifestate şi pe plan mondial. Datorită creşte­rii numărului de tractoare — de la 81 500 în 1965 la 107 500 în 1970 — suprafaţa arabilă, vii­ şi livezi, care revine pe un tractor s-a micşorat ajungînd la 91 ha (faţă de 121 ha în 1965), iar pu­terea specifică (C.P. la 100 ha) a crescut pină la 65,3 CP, ceea ce a determinat mecanizarea unui număr mai mare de lu­crări. Pornind de la parametrii de mecanizare atinşi, actualul cin­cinal îşi propune creşterea şi mo­­dernizarea parcului de tractoare şi maşini, rezolvarea problemei mecanizării complexe a lucrări­lor agricole. Cîteva explicaţii în acest sens ni le-a furnizat ing. AVRAM ŞERF directorul Direcţiei de concepţie şi orientare a meca­nizării din Ministerul Agricultu­rii, Industriei Alimentare, Sil­viculturii şi Apelor.­­ Parcul de tractoare va creş­te cu 12,2 la sută, ceea ce va însemna şi o creştere a puterii specifice cu peste 30 la sută. In totalul parcului ponderea trac­toarelor de 40 CP va ajunge de la 9 la sută la 23 la sută, per­­miţînd executarea mecanizată a mai multor lucrări în legumi­­cultură, pomicultură, viticultu­ră, în același timp se va accen­tua gradul de diversificare, nu­mărul variantelor constructive crescînd de la 12 la 22. Energia mecanică va spori și pe seama introducerii (pe lingă cele exis­tente) a combinelor autopropul­sate, atit pentru cereale, cît şi pentru plante furajere. — Cum se va reflecta in practică atingerea acestor o­­biective ? — Prin creşterea nivelurilor de mecanizare. Spre exemplu, recoltatul cartofilor, prăşitul şi recoltatul sfeclei de zahăr, mo­­delatul solului si plantatul în legumicultura se vor executa în totalitate mecanizat. Gradul de mecanizare va spori foarte mult şi la alte lucrări cum sunt stro­pitul şi prăfuitul în livezi şi vii, balotatul paielor, prăşitul porumbului etc. — Dar in zootehnie ? — Mecanizarea şi automatiza­rea, organizarea producţiei şi a muncii pe principii industria­le sunt favorizate de condiţiile în care se desfăşoară procesul de producţie Datorită unei pre­ocupări insuficiente nivelul de mecanizare al lucrărilor în zoo­tehnie, atins în cooperativele a­­gricole, este încă mic. De aceea, acum, se pune accent pe extin­derea cooperării între întreprin­derile agricole de stat şi aceste unităţi, pe folosirea fondurilor proprii şi a creditelor în scopul creşterii nivelului de mecaniza­re în sectorul animalier. Uzine­le constructoare de maşini din M.I.C.M. şi uzinele aparţinînd M.A.I.A.S.A vor introduce în fabricaţie toate utilajele nece­sare mecanizării muncii în zoo­tehnie. Astfel, în 1975 vor fi rezolvate adăpatul, pregătirea hranei concentrate şi suculen­te la vacile pentru lapte, adăpa­tul, pregătirea hranei şi distri­buirea ei la porcine şi păsări, rămînînd cîteva lucrări a căror proporţie de execuţie mecanică nu va fi Insă mai mică de 60 la sută Transformările tehnologice care au loc In agricultură exer- EUGEN SASU (continuare in pag. a 3-a)

Next