România Liberă, martie 1985 (Anul 43, nr. 12542-12567)
1985-03-26 / nr. 12564
La chemarea tovarășului Nicolae . . _________________________________________________________________________________________________ *.$ A • • MUNCA SUSȚINUTĂ PENTRU ÎNDEPLINIREA EXEMPLARĂ A SARCINILOR ECONOMICE Amplu efort pentru realizarea planului în industria carboniferă Printre măsurile de mare însemnătate şi de largă adeziune adoptate in ultima vreme de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., aceea privind extracţia de cărbune energetic reţine cu deosebire atenţia. Examinat şi aprobat, Programul pentru realizarea producţiei de cărbune prevăzută în plan pe anul 1985 răspunde cum nu se poate mai bine intereselor noastre majore. Acest Program ia în prevedere greutăţile unei ierni aspre, cum a fost iarna din urmă care ne-a cauzat serioase dificultăţi şi iu bazinele carbonifere ale ţării , redimensionează, pe baza experienţei trăite, activitatea de ansamblu în industria carboniferă şi asigură extracţiei de cărbune condiţiile unei desfăşurări normale şi fluide. Pe scurt, pune economia naţională la adăpost de capriciile vremii. Ceea ce este în accepţia noastră generală. Elaborat, după cum se ştie, pe baza sarcinilor trasate de conducerea partidului, personal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, programul la care ne referim stabileşte măsurile necesare pentru îndeplinirea integrală a planului la producţia de cărbune pe acest an. Cu toate greutăţile survenite în primele două luni ale anului calendaristic, ianuarie şi februarie, cind s-au înregistrat restanţe care îngrijorau, minerii s-au întrecut pe ei înşişi in a reduce substanţial efectele negative ale iernii. Specialiştii apreciază Programul ca realist şi mobilizator. Reeşalonarea producţiei de cărbune, prin reducerea acesteia faţă de prevederile iniţiale ale planului anual în sezonul rece — lunile ianuarie, februarie şi decembrie — şi majorarea ei corespunzătoare in restul anului, în principal in trimestrele II şi III exprimă evaluarea obiectivă a situaţiei specifice din bazinele carbonifere. Carierele, exploatările miniere la suprafaţă, au de pe acum cea mai mare pondere în producţia de cărbune energetic. Şi această pondere se va menţine, dacă nu chiar va spori in anii ce vin. O impune structura geologică a acumulărilor noastre carbonifere. Potrivit Directivelor Congresului al XIII-lea al partidului, producţia de lignit şi cărbune brun, de 84,89 milioane tone la finele viitorului cincinal, se va realiza în proporţie de două treimi în cariere. Dar aceste exploatări miniere de suprafaţă sunt şi cele mai expuse capriciilor vremii. Recenta iarnă neobişnuit de aspră le-a afectat greu. In marile cariere din bazinul Olteniei, producţia de cărbune energetic scăzuse la mai puţin de jumătate. O situaţie cu largi implicaţii în întreaga economie. Chiar şi exploatările subterane au intimpinat mari greutăţi, In activităţile auxiliare, în aprovizionare şi în transportul cărbunelui. Aşadar, a trebuit să ţinem seama de toate acestea, procedând la reeşalonarea producţiei anuale de cărbune. O impuneau interesele de ansamblu ale economiei naţionale. „Programul pentru realizarea producţiei de cărbune prevăzută in plan pe anul 1985, ne este de un extrem de mare ajutor — afirmă specialişti din Ministerul Minelor. — Pune accent pe latura gospodărească şi pe prevedere. Dezvoltînd la maximum activitatea de extracţie primăvara, vara şi toamna, cind timpul este prielnic mai ales pentru producţia în marile cariere, preîntîmpinăm posibilele influenţe negative ale unei ierni grele, asigurind realizarea integrală a planului anual la cărbune“. Desigur, efortul propriu este hotăritor. Efortul propriu al unităţilor miniere. Cu prilejul aprobării programului la care ne referim, Comitetul Politic Executiv a cerut Ministerului Minelor, conducerilor combinatelor şi unităţilor miniere să acţioneze cu toată fermitatea pentru sporirea gradului de folosire a capacităţilor şi utilajelor existente, executarea la timp a reparaţiilor la instalaţii, perfecţionarea continuă a tehnologiilor de exploatare, in special în carierele de lignit din bazinul Olteniei, pentru realizarea integrală a planului de investiţii, asigurarea bazei tehnico-materiale şi a forţei de muncă, pentru întărirea ordinei şi disciplinei. Sporirea gradului de folosire a capacităţilor şi utilajelor tehnologice miniere este o sarcină prioritară. Conţine mari posibilităţi de creştere a producţiei de cărbune. Să nu uităm că la puternicele combinate miniere gorjene, Rovinari şi Motru, care împreună vor da anul acesta nu mai puţin de 44 milioane tone de cărbune energetic, indicele de folosire extensivă a principalelor utilaje tehnologice din cariere şi din subteran, excavatoare şi combine a fost, in anul trecut, cu aproape zece procente sub nivelul planificat. Primăvara, cel puţin calendaristic, a început şi, odată cu ea, în viziunea noului Program — activitatea intensă în exploatările carbonifere din întreagă ţară. In ultimele două luni de iarnă, cind extracţia propriuzisă a fost mult îngreunată de geruri şi zăpezi abundente, unităţile miniere, mai ales cele de suprafaţă au pus în revizii şi reparaţii anuale multe dintre utilajele tehnologice de bază, in ideea de a se cîştiga timp productiv în perioada prielnică, primăvară — toamnă. Multe dintre aceste mari şi complexe utilaje şi instalaţii au şi reintrat in producţie. Rămîne ca toate aceste capacităţi extractive să fie folosite cu cel mai înalt randament. Cert este că, deşi se lucrează în acord global, deşi s-a avut in vedere ca pe asemenea utilaje să lucreze numai oameni cu înaltă calificare, se mai pierde încă mult Ştefan Zidăriţă (Continuare in pag. a 3-a) Să gospodărim ca grijă maximă energia! Paralel cu măsurile tehnicoorganizatorice luate în judeţul Iaşi şi care vizează gospodărirea riguroasă a fiecărui kilowatt-oră, a agentului termic şi gazelor naturale in procesele de fabricaţie, în activităţile publice şi casnice, munca de cercetare aplicată în aceste vitale direcţii au efecte dintre cele mai fertile. Sub conducerea Comitetului judeţean de partid, de cîţiva ani s-a statornicit la Iaşi ca, periodic, să se organizeze expoziţii de invenţii, tehnologii şi produse noi, asimilate şi omologate, cu care prilej se iau în dezbatere de către cei prezenţi (conducători de unităţi economice, cercetători, ingineri şi tehnicieni inventatori), la modul foarte concret, aceste noutăţi tehnico-inginereşti, se fac transferuri de idei, se perfectează colaborări. Era, aşadar, previzibil ca şi în domeniul energeticii să se deschidă pîrtii noi, să se lanseze realizări de valoare. Si întemeierea Laboratorului de inventică, organism unic în ţară cu acest statut — despre care vom scrie pe larg intr-un număr viitor al ziarului nostru — este fructul acestor stări emulative. Cu aceste necesare explicaţii introductive, să ne oprim, deci, la cîteva din înfăptuirile ieşenilor in domeniul abordat. Iată, de pildă, la Combinatul de utilaj greu se utilizează cu succes — dar, firesc, experimentul continuă pentru perfecţionarea dispozitivului — arzătorul cu recuperare, care contribuie la reducerea cu circa 30 la sută a consumului de gaze naturale la utilajele care le folosesc iar temperatura gazelor de evacuare este între 100—150 grade Celsius. Despre pompa de căldură realizată la Combinatul de fibre sintetice de inginerii Dan Costache, Vasile Tistu şi Radu Chipcea, am consemnat intr-o ştire succintă. Inginerul Vasile Tistu relevă lapidar caracteristicile şi avantajele ei faţă de alte pompe de căldură realizate în ţară . „Pompa de căldură cu absorbţie de bromură de litiu recuperează căldura din apa industriala, ce este apoi utilizată ca agent termic la încălzirea locuinţelor, halelor industriale şi in prepararea apei calde. înainte, la C.F.S. această căldură, deci energie curată, se pierdea în turnurile de răcire. Ea are avantajul unui gabarit redus şi in loc de energie electrică utilzează abur rezidual sau condens. Iniţial, pompa prototip a slujit la prepararea apei calde menajere, pe urmă a fost folosită pentru a furniza apă caldă şi in cartierul de locuinţă din preajmă. Calculele arată că această pompă economiseşte 1 800 tone combustibil convenţional pe an şi numai din valoarea combustibilului care nu se mai consumă se acoperă integral Investiţia pentru execuţia instalaţiei“. După cercetări asidue s-a mai conceput o pompă pentru încălzirea combinatului, s-a trecut apoi la executarea şi realizarea variantelor de 2,5 şi 10 Gcal pe oră, ca urmare a comenzilor primite de la întreprinderea „Nicolina“ şi Combinatul de utilaj din localitate. Se poate spune acum că la C.F.S. Iaşi s-a trecut la o producţie de serie. Solicitările întreprinderilor din Piteşti, Roman, Braşov, Tulcea etc. au impus acest proces. In curs de finalizare se află şi pompa de o gigacalorie pe oră cerută de întreprinderi unde apele reziduale industriale sunt in cantităţi mai mici dar care au nevoie continuă de energie termică. O performanţă palpabilă a cercetării, cu consecinţe deosebite in reducerea consumului de energie electrică o constituie şi presa de ambutisat tablă de 20 000 tf, utilizind ca agent hidraulic uleiul. Concepută de specialişti de la Laboratorul de inventică şi realizată la Combinatul de utilaj greu această presă unicat are caracteristici tehnico-funcţionale la nivel mondial şi, fapt foarte important, are o putere instalată de 120—150 kW, faţă de 3 000 kW ci are o presă clasică din import. De puţini ani, la Iaşi a luat fiinţă filiala Institutului de studii şi proiectări energetice. Intre înfăptuirile de aici consemnăm una, nu pentru că celelalte ar fi mai puţin importante, dar aceasta singură evidenţiază preocupările tînărului nucleu de cercetători pentru soluţionarea unor probleme cu care se confruntă municipiul. Iată, pe scurt, relatarea şefului filialei, inginerul Valentin Ionescu : „Iaşul are o reţea de termoficare mai veche. De câţiva ani s-a constatat că pierderile de căldură pe reţea sunt mult peste limitele admise. Normal pierderea trebuie să fie de circa 5 la sută, ori s-a ajuns la 20 la sută. Cauza esenţială ? In Vasile Iancu [Continuare in pag. a 5.a) Inițiative şi reducerea consumurilor energetice r Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLIII Nr. 12564 Marti 26 martie 1985 6 pagini 50 bani Succese ale laminoriştilor brăileni Hotăriţi să-şi îndeplinească în bune condiţii sarcinile de plan pe acest an şi pe întregul cincinal, oamenii muncii din industria brăileană desfăşoară intr-un ritm intens in trecerea socialistă. Astfel, colectivul întreprinderii Laminorul, de pildă, a reuşit să-şi onoreze inainte de termen sarcinile aferente primului trimestru, la sortimentul şinăbatere destinat echipării combinelor. De asemenea, prin aplicarea unor mobilizatoare iniţiative muncitoreşti, cum sunt „Zilele-record în producţie“, de la Laminorul nr. 4 au fost livrate zilnic la export circa 1 000 tone laminate, cu mult peste prevederile de plan. La noua investiţie de modernizare a Laminorului nr. 2, constructorul şi beneficiarul au realizat zilnic peste 120 mc betoane, fapt ce a condus la depăşirea graficelor stabilite iniţial. Şi oamenii muncii de la Antrepriza de construcţii-montaj şi reparaţii pentru Industria chimică Brăila au obţinut în perioada scursă din anul curent, la total activităţi, un spor in valoare de peste 12 milioane lei. Actualitatea în agricultură Aria semănatului trebuie grabnic extinsa 9 Vremea a intrat într-un proces de încălzire, ceea ce permite declanşarea lucrărilor agricole în tot mai multe zone agricole 9 Pentru a se putea începe pregătirea terenului din prima zi prielnică este necesară identificarea, cu operativitate, a solelor zvintate # Se impun măsuri energice pentru îndepărtarea excesului de umiditate existent în unele locuri 9 Este necesară o mobilizare amplă a forţelor de la sate pentru ca lucrările agricole să se execute într-o perioadă cit mai scurtă 9 Tractoarele şi maşinile agricole să fie folosite la capacitate maximă, astfel incit să atingă viteze zilnice de lucru cit mai mari. Săptămîna in care am intrat a debutat cu o vreme mai prielnică lucrărilor agricole in sensul că valorile termice au fost mai ridicate comparativ cu ziua precedentă, iar precipitaţiile au avut un caracter local. Potrivit aprecierii meteorologilor, vremea va continua să se încălzească, astfel că în următoarele 3—4 zile, temperaturile vor urca, la amiază, pînă la 16—29 grade (în funcţie de zona agricolă). In aceste condiţii, dat fiind faptul că desprimăvărarea s-a produs cu o întîrziere de circa 20 de zile faţă de media multianuală, este necesar ca lucrările agricole, şi in primul rînd semănatul, să avanseze într-un ritm mai accelerat. Pină acum semănatul a început in judeţele Arad, Timiş, Bihor, Dolj, Caraş-Severin, Constanţa şi Sibiu, realizîndu-se circa 7 200 hectare. Condiţiile meteorologice permit — aşa cum am arătat — extinderea ariei însăminţărilor şi in alte zone agricole ale ţării. Pentru a se imprima campaniei agricole un ritm accelerat se impune ca in toate unităţile să se controleze fiecare solă pentru a se identifica operativ terenurile zvintate. In cazul în care, in urma topirii zăpezilor, s-a produs stagnarea apei pe ogoare şi mai ales pe semănături, se vor lua măsuri pentru îndepărtarea surplusului de umiditate. Vor trebui mobilizate forţele satului pentru săparea de canale şi rigole, pentru a ajuta ca semănăturile să se dezvolte normal, iar terenurile arate să se zvinte rapid. îndată ce se constată că terenul este zvîntat vor fi introduse agregatele pentru pregătirea terenului, acţiune ce trebuie să fie organizată in două schimburi. Pentru a se recupera rămînerile în urmă la semănat se va lucra în schimburi prelungite, pe toată durata zilei-lumină. In condiţiile acestei primăveri, practic nu se poate vorbi de epoci de insăminţare, fiind necesar să se treacă, imediat ce condiţiile permit, la însămînţarea tuturor culturilor prevăzute, în funcţie de cerinţele biologice. Pe lingă ritm rapid va cere, in mod obligatoriu, respectarea cerinţelor calitative la executarea lucrărilor, mai ales la pregătirea terenului. La pregătirea patului germinativ, pămîntul trebuie să fie mărunţit, fără resturi vegetale. La semănat, se va acorda o atenţie deosebită asigurării unei densităţi optime a plantelor pe unitatea de suprafaţă. Ne aflăm intr-un moment hotăritor pentru obţinerea unor recolte sporite in acest an. Există toate condiţiile ca însăminţările de primăvară să se încheie intr-un timp scurt, astfel ca să se valorifice, în interesul recoltelor, rezervele bune de umiditate existente in sol în această primăvară. Turda: Chimiştii şi-au îndeplinit planul trimestrial la export Colectivul întreprinderii chimice din municipiul Turda a raportat îndeplinirea planului la export pe primul trimestru al anului. Aceasta va permite, ca in timpul care a mai rămas pină la finele perioadei, harnicii chimişti turdeni să livreze, suplimentar, la export produse chimice in valoare de peste 7 milioane lei. Menţionăm totodată că harnicul colectiv din Turda şi-a îndeplinit şi planul trimestrial la producţia marfă şi netă. Cimpina - destin contemporan Destinul urban al aşezării de pe domolul plin al subcarpaţilor prahoveni se leagă de numele marelui cărturar Miron Costin, care-l pomeneşte cel dinţii, ca oraş, intr-un hronic al său la 1634. Aşa cum şi celebra hartă a Stolnicului Constantin Cantacuzino avea sâ-i certifice topografic existenţa, ca urbe muntenească, la finele veacului al XVII-lea. Existenţa lui coboară însă mai adine un timp, de vreme ce codicile negustorilor braşoveni consemnau „vama de la Cimpina“ şi exporturile regulate de sare încă din secolul al XV- lea. Dar cimpinenii par să se fi obişnuit într-atît cu meleagul durat pe aglomerările de sare şi petrol de sub tălpile lor, incit precizările atestatelor documentare nu-i mai emoţionează. Ei au moştenit, în schimb, un orgoliu al baştinei care îi face să se mire ori de cite ori i-ai întreba : de unde se trag, de fel ? „Cum de unde ?“ — îţi răspund intrigaţi. „De aici, din‘ Cimpina Vă veţi întreba, poate, de unde asemenea vocaţie, prin situare geografică, a cîmpinenilor ? Răspunsul îl dă, deopotrivă, tradiţia economică, dar şi prezentul trepidant al acestui oraş sută la sută industrial. Şi el sună simplu : nu petrolul este avuţia de căpătîi a cimpinenilor, ci munca. Mai exact, patima muncii Mergeţi încotro doriţi, pe o rază de 20 km în jurul Cîmpinei şi priviţi casele localnicilor, priviţi-le grădinile şi vitele lor, studiaţi-le uneltele de lucru făurite cu meşteşug mare şi apoi felul de a se purta, în straie, un cuget, în vorbă... Cimpinenii, spune istoria, au fost iscusiţi lemnari, şi la exploatare şi la prelucrare, pietrari şi constructori de case (dar ce case !), lucrători la ocniţele de sare, vărari (pînă nu de mult au dăinuit cuptoarele de ars calcar pe drumul Comarnicului), rafinaţi prelucrători ai fibrei de in şi lină şi este alte deprinderi. Petrolului Ţara la confluenţa dintre prezent şi viitor şi gazelor le-au dibuit rostul pe la 1669. Dar prima sondă adevărată s-a ridicat abia la 1890, la Buştenari, in coasta Cîmpinei. După alte surse, evenimentul s-ar fi petrecut pe la 1856. Odaia cu el, vedea lumina zilei prima generaţie de petrolişti-sondori, in sensul aproape modern al noţiunii. Muncitorii petrolului, cei ce trudeau din greu, năclăiţi de păcură din cap pină-n picioare la „lăcăririle“ de ţiţei, in puţuri primitive de exploatare, existaseră şi mai inainte. Erau munci înfiorătoare prin riscul şi insanitatea ce le presupuneau. Cimpinenii obişnuiesc să spună de aceea că „primii texani ai planetei s-au botezat în puţurile cu păcură ale Buştenarilor !“ Aceasta este, dacă vreţi, una dintre cele mai vechi obârşii industriale şi muncitoreşti din România. Petrolului şi petroliştilor, indiferent de accepţia sub care privim teritoriul lor de existenţă, li se datorează formarea, între zidurile Cîmpinei, a două mentalităţi cardinale pentru întreaga istorie a aşezării. Prima, cea urbană, ca formă de civilizaţie evoluată şi constituită ; a doua, cea muncitorească, suport al unei etici profesionale şi revoluţionare exemplare. Detaşamentele muncitoreşti ale petroliştilor aveau să crească la finele secolului trecut, odată cu punerea în funcţiune şi a primei rafinării din Europa, operă de pionierat industrial ce avea să marcheze puternic în continuare destinul industrial şi social al Cîmpinei, pînă în zilele noastre. Din aceeaşi perioadă datează aici primele forme organizate ale mişcării muncitoreşti socialiste în cadrul aşa numitelor „cercuri de cultură şi cunoaştere a ideilor socialiste“, sau „Clubul social-democratic“, care avea să organizeze în anii 1910—1912 grevele lucrătorilor de la Rafinărie şi a celor de la societatea de exploatare „Creditul petrolifer“. Cam aceasta ar fi, in mare, canavaua pe care Cîmpina contemporană şi-a dezvoltat edificiul industrial şi edilitar. Nimic nu-i mai evident pentru cel ce-i trece porţile, decit pulsul foarte energic al industriilor ei. Suplele siluete ale sondezelor şi balansul egal al pompelor de extracţie se mai văd şi azi printre corolele albcărămizii ale noilor ansambluri de locuinţe din sudul oraşului. Cea mai vechie rafinărie din Europa este azi una dintre Corneliu Antim (Continuare in pag. a 2-a)