România Liberă, martie 1985 (Anul 43, nr. 12542-12567)

1985-03-26 / nr. 12564

L­a chemarea tovarășului Nicolae .­­ .­­ _________________________________________________________________________________________________ *.$ A • • MUNCA SUSȚINUTĂ PENTRU ÎNDEPLINIREA EXEMPLARĂ A SARCINILOR ECONOMICE Amplu efort pentru realizarea planului în industria carboniferă Printre măsurile de mare în­semnătate şi de largă adeziune adoptate in ultima vreme de Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R., aceea privind extracţia de cărbune energetic reţine cu deosebire atenţia. E­­xaminat şi aprobat, Programul pentru realizarea producţiei de cărbune prevăzută în plan pe anul 1985 răspunde cum nu se poate mai bine intereselor noastre majore. Acest Program ia în prevedere greutăţile unei ierni aspre, cum a fost iarna din urmă care ne-a cauzat se­rioase dificultăţi şi iu bazinele carbonifere ale ţării , redimen­­sionează, pe baza experienţei trăite, activitatea de ansamblu în industria carboniferă şi asi­gură extracţiei de cărbune con­diţiile unei desfăşurări normale şi fluide. Pe scurt, pune econo­mia naţională la adăpost de capriciile vremii. Ceea ce este în accepţia noastră generală. Elaborat, după cum se ştie, pe baza sarcinilor trasate de conducerea partidului, personal de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, programul la care ne referim stabileşte măsurile necesare pentru îndeplinirea integrală a planului la producţia de cărbu­ne pe acest an. Cu toate greu­tăţile survenite în primele două luni ale anului calendaristic, ianuarie şi februarie, cind s-au înregistrat restanţe care îngri­jorau, minerii s-au întrecut pe ei înşişi in a reduce substanţial efectele negative ale iernii. Specialiştii apreciază Progra­mul ca realist şi mobilizator. Reeşalonarea producţiei de căr­bune, prin reducerea acesteia faţă de prevederile iniţiale ale planului anual în sezonul rece — lunile ianuarie, februarie şi decembrie — şi majorarea ei corespunzătoare in restul anu­lui, în principal in trimestrele II şi III exprimă evaluarea o­­biectivă a situaţiei specifice din bazinele carbonifere. Carierele, exploatările miniere la supra­faţă, au de pe acum cea mai mare pondere în producţia de cărbune energetic. Şi această pondere se va menţine, dacă nu chiar va spori in anii ce vin. O impune structura geologică a acumulărilor noastre carboni­fere. Potrivit Directivelor Con­gresului al XIII-lea al partidu­lui, producţia de lignit şi căr­bune brun, de 84,89 milioane tone la finele viitorului cinci­nal, se va realiza în proporţie de două treimi în cariere. Dar aceste exploatări miniere de suprafaţă sunt şi cele mai ex­puse capriciilor vremii. Recenta iarnă neobişnuit de aspră le-a afectat greu. In marile cariere din bazinul Olteniei, producţia de cărbune energetic scăzuse la mai puţin de jumătate. O si­tuaţie cu largi implicaţii în în­treaga economie. Chiar şi ex­ploatările subterane au intim­­pinat mari greutăţi, In activi­tăţile auxiliare, în aproviziona­re şi în transportul cărbunelui. Aşadar, a trebuit să ţinem seama de toate acestea, proce­dând la reeşalonarea producţiei anuale de cărbune. O impuneau interesele de ansamblu ale eco­nomiei naţionale. „Programul pentru realizarea producţiei de cărbune prevăzută in plan pe anul 1985, ne este de un ex­trem de mare ajutor — afirmă specialişti din Ministerul Mine­lor. — Pune accent pe latura gospodărească şi pe prevedere. Dezvoltînd la maximum activi­tatea de extracţie primăvara, vara şi toamna, cind timpul este prielnic mai ales pentru producţia în marile cariere, preîntîmpinăm posibilele influ­enţe negative ale unei ierni grele, asigurind realizarea inte­grală a planului anual la căr­bune“. Desigur, efortul propriu este hotăritor. Efortul propriu al u­­nităţilor miniere. Cu prilejul a­­probării programului la care ne referim, Comitetul Politic Exe­cutiv a cerut Ministerului Mi­nelor, conducerilor combinate­lor şi unităţilor miniere să ac­ţioneze cu toată fermitatea pen­tru sporirea gradului de folo­sire a capacităţilor şi utilaje­lor existente, executarea la timp a reparaţiilor la instalaţii, perfecţionarea continuă a teh­nologiilor de exploatare, in spe­cial în carierele de lignit din bazinul Olteniei, pentru realiza­rea integrală a planului de in­vestiţii, asigurarea bazei tehni­­co-materiale şi a forţei de muncă, pentru întărirea ordinei şi disciplinei. Sporirea gradului de folosire a capacităţilor şi u­­tilajelor tehnologice miniere este o sarcină prioritară. Con­ţine mari posibilităţi de creşte­re a producţiei de cărbune. Să nu uităm că la puternicele com­binate miniere gorjene, Rovi­­nari şi Motru, care împreună vor da anul acesta nu mai pu­ţin de 44 milioane tone de căr­bune energetic, indicele de fo­losire extensivă a principalelor utilaje tehnologice din cariere şi din subteran, excavatoare şi combine a fost, in anul trecut, cu aproape zece procente sub nivelul planificat. Primăvara, cel puţin calenda­ristic­, a început şi, odată cu ea, în viziunea noului Program — activitatea intensă în exploa­tările carbonifere din întreagă ţară. In ultimele două luni de iarnă, cind extracţia propriu­­zisă a fost mult îngreunată de geruri şi zăpezi abundente, u­­nităţile miniere, mai ales cele de suprafaţă au pus în revizii şi reparaţii anuale multe dintre utilajele tehnologice de bază, in ideea de a se cîştiga timp pro­ductiv în perioada prielnică, primăvară — toamnă. Multe dintre aceste mari şi complexe utilaje şi instalaţii au şi rein­trat in producţie. Rămîne ca toate aceste capacităţi extracti­ve să fie folosite cu cel mai înalt randament. Cert este că, deşi se lucrează în acord glo­bal, deşi s-a avut in vedere ca pe asemenea utilaje să lucreze numai oameni cu înaltă califi­care, se mai pierde încă mult Ştefan Zidăriţă (Continuare in pag. a 3-a) Să gospodărim ca grijă maximă energia! Paralel cu măsurile tehnico­­organizatorice luate în judeţul Iaşi şi care vizează gospodă­rirea riguroasă a fiecărui kilo­­watt-oră, a agentului termic şi gazelor naturale in procesele de fabricaţie, în activităţile publice şi casnice, munca de cercetare aplicată în aceste vitale direcţii au efecte dintre cele mai fer­tile. Sub conducerea Comite­tului judeţean de partid, de cîţiva ani s-a statorni­cit la Iaşi ca, periodic, să se organizeze expoziţii de inven­ţii, tehnologii şi produse noi, asimilate şi omologate, cu care prilej se iau în dezbatere de către cei prezenţi (conducători de unităţi economice, cercetă­tori, ingineri şi tehnicieni in­ventatori), la modul foarte con­cret, aceste noutăţi tehnico-ingi­­nereşti, se fac transferuri de idei, se perfectează colaborări. Era, aşadar, previzibil ca şi în domeniul energeticii să se des­chidă pîrtii noi, să se lanseze realizări de valoare. Si înteme­ierea Laboratorului de inventi­­că, organism unic în ţară cu acest statut — despre care vom scrie pe larg intr-un număr viitor al ziarului nostru — este fructul acestor stări emulative. Cu aceste necesare explicaţii introductive, să ne oprim, deci, la cîteva din înfăptuirile ieşe­nilor in domeniul abordat. Iată, de pildă, la Combinatul de utilaj greu se utilizează cu succes — dar, firesc, experi­mentul continuă pentru perfec­ţionarea dispozitivului — arză­torul cu recuperare, care con­tribuie la reducerea cu circa 30 la sută a consumului de gaze naturale la utilajele care le fo­losesc iar temperatura gazelor de evacuare este între 100—150 grade Celsius. Despre pompa de căldură realizată la Combi­natul de fibre sintetice de in­ginerii Dan Costache, Vasile Tistu şi Radu Chipcea, am con­semnat intr-o ştire succintă. In­ginerul Vasile Tistu relevă la­pidar caracteristicile şi avanta­jele ei faţă de alte pompe de căldură realizate în ţară . „Pompa de căldură cu absorb­ţie de bromură de litiu recupe­rează căldura din apa industria­la, ce este apoi utilizată ca agent termic la încălzirea locu­inţelor, halelor industriale şi in prepararea apei calde. înainte, la C.F.S. această căldură, deci energie curată, se pierdea în turnurile de răcire. Ea are a­­vantajul unui gabarit redus şi in loc de energie electrică uti­lzează abur rezidual sau con­dens. Iniţial, pompa prototip a slujit la prepararea apei calde menajere, pe urmă a fost folo­sită pentru a furniza apă caldă şi in cartierul de locuinţă din preajmă. Calculele arată că această pompă economiseşte 1 800 tone combustibil conven­ţional pe an şi numai din va­loarea combustibilului care nu se mai consumă se acoperă in­tegral Investiţia pentru execu­ţia instalaţiei“. După cercetări asidue s-a mai conceput o pompă pentru în­călzirea combinatului, s-a trecut apoi la executarea şi realizarea variantelor de 2,5 şi 10 Gcal pe oră, ca urmare a comenzilor primite de la întreprinderea „Nicolina“ şi Combinatul de utilaj din localitate. Se poate spune acum că la C.F.S. Iaşi s-a trecut la o producţie de serie. Solicitările întreprin­derilor din Piteşti, Roman, Bra­şov, Tulcea etc. au impus acest proces. In curs de finalizare se află şi pompa de o gigacalorie pe oră cerută de întreprinderi unde apele reziduale industria­le sunt in cantităţi mai mici dar care au nevoie continuă de e­­nergie termică. O performanţă palpabilă a cer­cetării, cu consecinţe deosebite in reducerea consumului de e­­nergie electrică o constituie şi presa de ambutisat tablă de 20 000 tf, utilizind ca agent hidraulic uleiul. Concepută de specialişti de la Laboratorul de inventică şi realizată la Combi­natul de utilaj greu această presă unicat are caracteristici tehnico-funcţionale la nivel mondial şi, fapt foarte impor­tant, are o putere instalată de 120—150 kW, faţă de 3 000 kW ci­ are o presă clasică din im­port. De puţini ani, la Iaşi a luat fiinţă filiala Institutului de stu­­­dii şi proiectări energetice. In­tre înfăptuirile de aici consem­năm una, nu pentru că celelal­te ar fi mai puţin importante, dar aceasta singură evidenţiază preocupările tînărului nucleu de cercetători pentru soluţiona­rea unor probleme cu care se confruntă municipiul. Iată, pe scurt, relatarea şefului filialei, inginerul Valentin Ionescu : „Iaşul are o reţea de termofi­­care mai veche. De câţiva ani s-a constatat că pierderile de căldură pe reţea sunt mult peste limitele admise. Normal pierderea trebuie să fie de cir­ca 5 la sută, ori s-a ajuns la 20 la sută. Cauza esenţială ? In Vasile Iancu [Continuare in pag. a 5.­a) Inițiative şi­­ reducerea consumurilor energetice r Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XLIII Nr. 12564 Marti 26 martie 1985 6 pagini 50 bani Succese ale laminoriştilor brăileni Hotăriţi să-şi îndeplinească în bune condi­ţii sarcinile de plan pe acest an şi pe întregul cincinal, oamenii muncii din industria brăi­­leană desfăşoară intr-un ritm intens in tre­­cerea socialistă. Astfel, colectivul întreprin­derii Laminorul, de pildă, a reuşit să-şi ono­reze inainte de termen sarcinile aferente pri­mului trimestru, la sortimentul şină­batere destinat echipării combinelor. De asemenea, prin aplicarea unor mobilizatoare iniţiative muncitoreşti, cum sunt „Zilele-record în pro­ducţie“, de la Laminorul nr. 4 au fost livrate zilnic la export circa 1 000 tone laminate, cu mult peste prevederile de plan. La noua in­vestiţie de modernizare a Laminorului nr. 2, constructorul şi beneficiarul au realizat zilnic peste 120 mc betoane, fapt ce a condus la de­păşirea graficelor stabilite iniţial. Şi oamenii muncii de la Antrepriza de con­­strucţii-montaj şi reparaţii pentru Industria chimică Brăila au obţinut în perioada scursă din anul curent, la total activităţi, un spor in valoare de peste 12 milioane lei. A­ctualitatea în agricultură Aria semănatului trebuie grabnic extinsa 9 Vremea a intrat într-un proces de încălzire, ceea ce permite declanşarea lucrări­lor agricole în tot mai multe zone agricole 9 Pentru a se putea începe pregătirea terenului din prima zi prielnică este necesară identificarea, cu operativitate, a solelor zvintate # Se impun măsuri energice pentru îndepărtarea excesului de umiditate existent în unele locuri 9 Este necesară o mobilizare amplă a forţelor de la sate pentru ca lucrările agricole să se execute într-o perioadă cit mai scurtă 9 Tractoarele şi maşinile agricole să fie folosite la capacitate maximă, astfel incit să atingă viteze zilnice de lucru cit mai mari. Săptămîna in care am in­trat a debutat cu o vreme mai prielnică lucrărilor agri­cole in sensul că valorile termice au fost mai ridicate comparativ cu ziua prece­dentă, iar precipitaţiile au avut un caracter local. Po­trivit aprecierii meteorologi­lor, vremea va continua să se încălzească, astfel că în următoarele 3—4 zile, tem­peraturile vor urca, la amia­ză, pînă la 16—29 grade (în funcţie de zona agricolă). In aceste condiţii, dat fiind faptul că desprim­ăvărarea s-a produs cu o întîrziere de circa 20 de zile faţă de me­dia multianuală, este necesar ca lucrările agricole, şi in primul rînd semănatul, să avanseze într-un ritm mai accelerat. Pină acum semă­natul a început in judeţele Arad, Timiş, Bihor, Dolj, Caraş-Severin, Constanţa şi Sibiu, realizîndu-se circa 7 200 hectare. Condiţiile meteorologice permit — aşa cum am arătat — extinderea ariei însămin­­ţărilor şi in alte zone agri­cole ale ţării. Pentru a se im­prima campaniei agricole un ritm accelerat se impune ca in toate unităţile să se con­troleze fiecare solă pentru a se identifica operativ terenu­rile zvintate. In cazul în care, in urma topirii zăpezilor, s-a produs stagnarea apei pe ogoare şi mai ales pe semă­nături, se vor lua măsuri pentru îndepărtarea surplu­sului de umiditate. Vor tre­bui mobilizate forţele satului pentru săparea de canale şi rigole, pentru a ajuta ca se­mănăturile să se dezvolte normal, iar terenurile arate să se zvinte rapid. îndată ce se constată că terenul este zvîntat vor fi introduse agre­gatele pentru pregătirea te­renului, acţiune ce trebuie să fie organizată in două schimburi. Pentru a se recu­pera rămînerile în urmă la semănat­­ se va lucra în schimburi prelungite, pe toa­tă durata zilei-lumină. In condiţiile acestei primăveri, practic nu se poate vorbi de epoci de insăminţare, fiind necesar să se treacă, imediat ce condiţiile permit, la însă­­mînţarea tuturor culturilor prevăzute, în funcţie de ce­rinţele biologice. Pe lingă ritm rapid va cere, in mod obligatoriu, respectarea ce­rinţelor calitative la executa­rea lucrărilor, mai ales la pregătirea terenului. La pre­gătirea patului germinativ, pămîntul trebuie să fie mă­runţit, fără resturi vegetale. La semănat, se va acorda o atenţie deosebită asigurării unei densităţi optime a plan­telor pe unitatea de supra­faţă. Ne aflăm intr-un moment hotăritor pentru obţinerea unor recolte sporite in acest an. Există toate condiţiile ca însăminţările de primăvară să se încheie intr-un timp scurt, astfel ca să se valori­fice, în interesul recoltelor, rezervele bune de umiditate existente in sol în această primăvară. Turda: Chimiştii şi-au îndeplinit planul trimestrial la export Colectivul în­treprinderii chi­mice din mu­nicipiul Turda a raportat în­deplinirea pla­nului la export pe primul tri­mestru al anu­lui. Aceasta va permite, ca in timpul care a mai rămas pină la finele pe­rioadei, harni­cii chimişti tur­deni să livreze, suplimentar, la export produse chimice in va­loare de peste 7 milioane lei. Menţionăm tot­odată că har­nicul colectiv din Turda şi-a îndeplinit şi planul trimes­trial la produc­ţia marfă şi netă. Cimpina - destin contemporan Destinul urban al aşezării de pe domolul plin al subcarpaţi­­lor prahoveni se leagă de nu­mele marelui cărturar Miron Costin, care-l pomeneşte cel dinţii, ca oraş, intr-un hronic al său la 1634. Aşa cum şi ce­lebra hartă a Stolnicului Con­stantin Cantacuzino avea sâ-i certifice topografic existenţa, ca urbe muntenească, la finele veacului al XVII-lea. Exis­tenţa lui coboară însă mai adine un timp, de vreme ce codicile negustorilor braşoveni consemnau „vama de la Cim­pina“ şi exporturile regulate de sare încă din secolul al XV- lea. Dar cimpinenii par să se fi obişnuit într-atît cu meleagul durat pe aglomerările de sare şi petrol de sub tălpile lor, in­cit precizările atestatelor docu­mentare nu-i mai emoţionează. Ei au moştenit, în schimb, un orgoliu al baştinei care îi face­ să se mire ori de cite ori i-ai întreba : de unde se trag, de fel ? „Cum de unde ?“ — îţi­­ răspund intrigaţi. „De aici, din‘ Cimpina Vă veţi întreba, poate, de­ unde asemenea vocaţie, prin situare geografică, a cîmpine­­nilor ? Răspunsul îl dă, deopo­trivă, tradiţia economică, dar şi prezentul trepidant al acestui oraş sută la sută industrial. Şi el sună simplu : nu petrolul este avuţia de căpătîi a cimpi­­nenilor, ci munca. Mai exact, patima muncii Mergeţi înco­tro doriţi, pe o rază de 20 km în jurul Cîmpinei şi priviţi ca­sele localnicilor, priviţi-le gră­dinile şi vitele lor, studiaţi-le uneltele de lucru făurite cu meşteşug mare şi apoi felul de a se purta, în straie, un cu­get, în vorbă... Cimpinenii, spune istoria, au fost iscusiţi lemnari, şi la ex­ploatare şi la prelucrare, pie­trari şi constructori de case (dar ce case !), lucrători la oc­­niţele de sare, vărari (pînă nu de mult au dăinuit cuptoarele de ars calcar pe drumul Co­marnicului), rafinaţi prelucră­tori ai fibrei de in şi lină şi este alte deprinderi. Petrolului Ţara la confluenţa dintre prezent şi viitor şi gazelor le-au dibuit rostul pe la 1669. Dar prima sondă ade­vărată s-a ridicat abia la 1890, la Buştenari, in coasta Cîmpi­nei. După alte surse, eveni­mentul s-ar fi petrecut pe la 1856. Odaia cu el, vedea lumi­na zilei prima generaţie de pe­­trolişti-sondori, in sensul a­­proape modern al noţiunii. Muncitorii petrolului, cei ce trudeau din greu, năclăiţi de păcură din cap pină-n picioare la „lăcăririle“ de ţiţei, in pu­ţuri primitive de exploatare, existaseră şi mai inainte. Erau munci înfiorătoare prin riscul şi insanitatea ce le presupu­neau. Cimpinenii obişnuiesc să spună de aceea că „primii te­­xani ai planetei s-au botezat în puţurile cu păcură ale Buş­­tenarilor !“ Aceasta este, dacă vreţi, una dintre cele mai vechi obârşii industriale şi muncito­reşti din România. Petrolului şi petroliştilor, indiferent de accepţia sub care privim teri­toriul lor de existenţă, li se da­torează formarea, între zidurile Cîmpinei, a două mentalităţi cardinale pentru întreaga isto­rie a aşezării. Prima, cea ur­bană, ca formă de civilizaţie evoluată şi constituită ; a doua, cea muncitorească, suport al unei etici profesionale şi revo­luţionare exemplare. Detaşa­mentele muncitoreşti ale petro­liştilor aveau să crească la fi­nele secolului trecut, odată cu punerea în funcţiune şi a pri­mei rafinării din Europa, operă de pionierat industrial ce avea să marcheze puternic în conti­nuare destinul industrial şi so­cial al Cîmpinei, pînă în zilele noastre. Din aceeaşi perioadă datează aici primele forme or­ganizate ale mişcării muncito­reşti socialiste în cadrul aşa numitelor „cercuri de cultură şi cunoaştere a ideilor socia­liste“, sau „Clubul social-de­mocratic“, care avea să organi­zeze în anii 1910—1912 grevele lucrătorilor de la Rafinărie şi a celor de la societatea de ex­ploatare „Creditul petrolifer“. Cam aceasta ar fi, in mare, canavaua pe care Cîmpina contemporană şi-a dezvoltat edificiul industrial şi edilitar. Nimic nu-i mai evident pentru cel ce-i trece porţile, decit pulsul foarte energic al indus­triilor ei. Suplele siluete ale sondezelor şi balansul egal al pompelor de extracţie se mai văd şi azi printre corolele alb­­cărămizii ale noilor ansambluri de locuinţe din­ sudul oraşului. Cea mai vechie rafinărie din Europa este azi una dintre Corneliu Antim (Continuare in pag. a 2-a)

Next