România literară, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 14-26)
1970-06-24 / nr. 26
„Das Theater am Wallgraben" din Freiburg, unul din cele mai apreciate teatre mici vestgermane, a prezentat sîmbătă 13 iunie a.c., în premieră, piesa lui Marin Sorescu — „Iona“, în traducerea Tatianei și a lui Paul Miron. Piesa autorului român s-a bucurat de un mare succes. Prezentarea ei — după cum subliniază ziarele din Freiburg — constituie evenimentul teatral al festivităţilor acestui frumos oraş, care în iunie îşi sărbătoreşte cea de-a 850-a aniversare. Uniunea Scriitorilor şi Comisia naţională a R.S. România pentru UNESCO au organizat luni, 8 iunie a.c., în sala Dalles din Capitală, o manifestare consacrată comemorării a 100 de ani de la moartea lui Charles Dickens. Despre viaţa şi opera marelui scriitor englez au vorbit Mihnea Gheorghiu, prim-vicepreşedinte al Institutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea, şi conf. univ. dr. Leon Leviţki. La manifestare au luat parte reprezentanţi ai ambasadei Marii Britanii la Bucureşti. * Revista „Utunk“ a organizat in zilele de 13 şi 14 iunie cite o Şezătoare literară la Arad, in sala Teatrului de stat, şi la Timişoara, la Casa de cultură a studenţilor. Au citit din lucrările lor poeţii : Király László, Kanyari Sándor, Marki Zoltán, Letay Lajos şi prozatorii Balint Tibor, Huszár Sándor, Szabó Gyula şi Szilagyi István. Echipa de teatru a studenţilor timişoreni a interpretat piesa lui Paskandi Géza — „Cei ce lipsesc din Brehm“, în regia lui Cseresznyes Gyula de la Teatrul maghiar de stat din Timişoara. Beneficiile ambelor manifestări au fost depuse în contul 2000 pentru fondul general de ajutorare a regiunilor sinistrate. ★ Reprezentanţi ai Asociaţiei scriitorilor din Braşov s-au aflat, duminică 7 iunie, la tabăra de pionieri şi şcolari din Bran, unde sunt găzduiţi peste 400 copii din zonele afectate de calamităţi, povestind copiilor şi citindu-le din opera proprie. A doua zi, seara, la Teatrul dramatic din Braşov a avut loc un spectacol extraordinar de muzică şi poezie, ale cărui beneficii au fost depuse în folosul sinistraţilor. La ambele manifestări şi-au dat concursul scriitorii : Gherghinescu Vania, Dan Tărchilă, Ştefan Stătescu, Eva Lindvai, Sică Alexandrescu, Nicolae Tăutu, Apathy Géza, Ion Lupu, Nicolae Stoe, Ion Micu şi Ion Serebreanu. Prozatoarea Alexandra Târziu şi poeţii Laszloffy Aladar şi Paskandi Geza au participat la Săptămîna cărţii organizată la Budapesta, în cadrul căreia a funcţionat şi un stand de carte românească, unde au fost expuse opere ale scriitorilor români în traducere maghiară, precum şi opere ale scriitorilor maghiari din România. ★ Menestrelul Tudor Gheorghe a răspuns invitaţiei Asociaţiei scriitorilor din Cluj de a da, în beneficiul sinistraţilor, un recital la Casa de cultură a studenţilor din localitate. Sub egida aceleiaşi Asociaţii şi cu acelaşi scop, la Casa oamenilor de litere şi artă a avut loc un concert de muzică aleatorică, susţinut de cvintetul Conservatorului din Cluj. Cuvintul introductiv a aparţinut muzicologului Ilie Baleci. Alte prezenţe româneşti peste hotare : criticul Ion Ianoşi, în Uniunea Sovietică, in cadrul înţelegerii de colaborare, poeţii Ana Blandiana şi Anghel Dumbrăveanu, participanţi la Festivalul de poezie „Puşkin“, iar criticul S. Damian, în cadrul unui schimb redacţional cu revista „Jivot“ din R.S.F. Iugoslavia. In cursul acestei luni au fost primiţi la sediul Uniunii Scriitorilor, pentru a lua contact cu scriitorii români şi pentru a se informa asupra problemelor actuale ale literaturii române : Geoffrey Dutton, editor şi poet (Australia), Jean Marie Canada, realizator al O.R.T.F. (Franţa), Bengt Hamström, director al Bibliotecii din Malmö (Suedia), William Jay Smith, poet, consultant pentru poezie al Bibliotecii Congresului (S.U.A.) și Maheswar Neog, poet, profesor la Universitatea din Assam (India). ★ Cronica Uniunii Scriitorilor ★ ¥ ★ Tendinţe clasice iu poem contemporană (Urmare din pagina 1) raţii apăsătoare, ci la reflecţii privind îndeplinirea îndatoririlor cotidiene (Miezul nopţii). Sentimentul datoriei faţă de societate este afirmat nu o dată, In spirit didacticist şi clasic : „Fă, omule, în viaţă, numai bine, / Şi semenului, dacă-ţi cată rău, / Dă-i binele în schimb şi bunul gîndul tău“ (Trebuie) ; sau : „Fă-ţi datoria pînă-n capăt, bine. / Sînt datorii şi ţelul şi povara, / Fie că mingii omul, fie că-i aperi ţara“ (Inscripţie de bărbat). Limpezimea sobră a versului şi, cum s-a observat, cultivarea aproape exclusivă a versului regulat, sunt alte indicii ale tendinţelor clasice manifestate în ultima fază a creaţiei poetice argheziene. Poezia lui Blaga din epoca postbelică manifestă aceleaşi predilecţii. Neliniştei metafizice, „spaimei de marele“, îi ia locul un optimism robust, setea de a trăi. Poetul se bucură pentru „tot ce devine în patrie“, e încîntat în faţa seminţelor care sînt aruncate în brazde şi-n care palpită „un foşnet de cîmp şi amiezi de grădină“ „şi-un murmur de neam cîntăreţ“ (Mirabila sămînţă). In genere, o predilecţie virgiliană pentru natura senină şi roditoare, în circuitul anotimpurilor şi sub semnul muncilor agreste. Ideea morţii dădea altădată poetului spaime dramatice. De astă dată, el o întîmpină cu tristeţe resemnată şi calmă. „încă un an, o zi, un ceas — / şi drumuri toate s-au retras, / de sub picioare, de sub pas“ (De profundis). Mitologia greco-latină e evocată frecvent. Un amurg de primăvară e asociat celui din legendă, cînd Jupiter, transformat în lebădă, a răpit pe Leda, frumoasa regină a Spartei (Prier); altă dată, poetul are impresia că se-nfiripă „vis de faun“ (Creaturi de vară), ori că izvorul de la Lancrăm e un fir pe care-1 taie Parcele (Izvorul), sau că „istoria înaintează pe Via Appia“ (în timp). Referirile la mitologie au pentru poet alt sens decit în perioada mai veche a scrisului său. In ciclul Paşii profetului (1921), Blaga a încercat, spune Călinescu, „mitificarea unei morbidităţi agreste“. Pan, zeul turmelor şi al păstorilor, e înfăţişat în crepusculul lumii antice, bătrîn şi orb, gonit într-o peşteră de „crucile sădite pe cărări“, plin de scai şi singur, în agonia existenţei sale, după cum, în altă culegere, în marea trecere (1924), evocarea filozofiei lui Heraclit este prilej de reflecţii pesimiste. în poeziile mai noi, aceeaşi filozofie nutreşte nu ideea efemerităţii, a curgerii spre descompunere, ci a primenirii continui : iubita e mereu alta, întruchipată din „splendori“, în „ciclurile arzătoarei, reluatei tinereţi“ şi poetul trebuie s-o cucerească din nou, în fiecare zi, „pînă la capătul acestei vieţi“ (în lumea lui Heraclit). Destinul tragic al Euridikei, iubita lui Orfeu, moartă în ajunul căsătoriei şi încercarea disperată a logodnicului de a o readuce din lumea morţilor reprezintă pentru Blaga „triumf al vieţii asupra morţii şi ceţii“ (Epitaf pentru Euridike). Acestei viziuni ponderate şi senine, semn al unei maturităţi echilibrate şi calme, departe de ceţurile marilor mistere, i se asociază expresia poetică tinzînd spre simplitate şi inteligibil, predilecţia precumpănitoare pentru versul clasic, folosirea unor forme fixe, de virtuozitate tehnică, precum sonetul. „Iau seama zidindu-mă astfel, afirmă poetul, autocaracterizîndu-se, că faţă de versurile mele de altădată (...) noua mea poezie (...) se adînceşte pe un plan mai organic şi mai omenesc. De la forma versului liber, în ritmuri abrupte, trec tot mai mult la forma clasică, căutînd totuşi să păstrez şi să amplific modernitatea expresiei“. În Lauda lucrurilor, George Călinescu se afirmă, cum s-a spus, un poet al „elementelor“ fundamentale ale universului mare şi mic, în care i se desfăşoară existenţa. Volumul debutează polemic. Poetul repudiază „tristeţea stearpă“ şi turnul de fildeş al izolării, în care el însuşi se complăcuse, se prind „un ţipăt de nimeni înţeles“ (Eram bărbatul care...). Se vrea „amestecat“ cu oamenii, muncind cu ei alături şi dîndu-le poveţe, precum Virgil altădată, cîntă brazii şi lucrul în pădure, tractorul şi griul nou, cositul şi greierii, pepenele verde şi trandafirul, zăpada, aerul şi focul, într-o atmosferă bucolică şi într-un vers de o claritate clasică. Imaginile antichităţii clasice II urmăresc tot timpul. Poetul se ocupă de agricultură „ca Flaccus şi Virgil“ (Agricultură), un colectivist i se pare „Helios ieşind din palate“ (Griul nou) , aflat in „păduri ciclopeene" chiuie pentru Echo şi cîntă „barbar ca Orfeu“ ; seamănă la chip cu Polifem, blestemă pe Eo şi Boreu şi „suduie pe Hercule şi Jupiter“ ; aşează pe spuză un mistreţ, ca „Aheii şi Troienii“ şi închină Cotnar pentru Echo (Mistreţul). Imită pe Teocrit (Idilă teocritiană) şi scrie „parafraze“ horaţiene ori uşoare parodii la Virgil (Georgicon). Trainice perspective (Urmare din pagina I) ţiile între toate naţiunile europene şi de a reuşi, printr-o mai bună cunoaştere reciprocă, pren dezvoltarea schimburilor, printr-o cooperare largă, să creăm bazele securităţii“. Completate prin numeroasele discuţii oficiale românofranceze, avute în aceste zile la Paris, convorbirile Ceauşescu- Pompidou evidenţiază o dată mai mult rostul şi rolul contactelor dintre oamenii de stat investiţi cu răspunderea conducerii destinelor naţiunilor, învederează cit de important este pentru pace, securitate şi cooperare dialogul care se bizuie pe încredere, egalitate, înţelegere şi respect reciproc. Am văzut în zilele vizitei tovarăşului Nicolae Ceauşescu în Franţa multe reacţii ale compatrioţilor noştri. Erau toate expresia unui sentiment de totală adeziune faţă de gîndurile şi ideile rostite acolo pe malurile Senei, Loarei, Rhônului de omul iubit şi respectat care se află în fruntea ţării. Era în toate expresia unui sentiment de legitimă mîndrie faţă de strălucirea primei vizite oficiale în Franţa a unui şef de stat român. Şi mai era exprimată conştiinţa bucuriei că Franţa prietenă, conducătorii şi poporul ei glorios, ne cunoaştem prin ceea ce are mai reprezentativ personalitatea românească, poporul nostru aflat în plin suiş al vremii şi vrerii sale socialiste. 2 România literară NOUTĂŢI ÎN LIBRĂRII Ion Barbu : VERSURI ŞI PROZA (Editura Minerva) Ediţie îngrijită, prefaţă şi tabel cronologic de Dinu Pillat (364 pagini, lei 5) Şt. O. Iosif : VERSURI (Editura Ion Creangă) Colecţia „Biblioteca şcolarului“. Prefaţă şi note de Ion Roman (176 pagini, lei 3,50) George Sorescu : GH. ASACHI (Editura Minerva) 16 ilustraţii (252 pagini, lei 9,50) Grigore Băjenaru : TAINA LUI MIRCEA VOIEVOD (Editura Ion Creangă) Roman istoric (232 pagini, lei 7,25) Alexandru Georgescu : PEDEAPSA (Editura Mihai Eminescu) Nuvele (196 pagini, lei 3,75) Adrian Munţiu : PINA LA IOV (Editura Mihai Eminescu) Versuri. Ilustraţii de Mihai Sânzianu (128 pagini, lei 9) Tudor Vasiliu : PROIECT DE CINIE (Editura Mihai Eminescu) Schiţe (112 pagini, lei 2,25) Domniţa Georgescu Moldoveanu: PUI DE GREIER, ediţia a V-a (Editura Ion Creangă) Ilustraţii de V. Grescenco (36 pagini, lei 6,50) Dorel Dorian : FICŢIUNI PENTRU REVOLVER ŞI ORCHESTRA (Editura Albatros) (203 pagini, lei 4,75) Viorel Cacoveanu: FATA CARE SPUNE DA (Editura Albatros) Anchete sociale (192 pagini, lei 3.50) Mircea Fedoreanu : TANGANYIKA (Editura Albatros) (192 pagini, lei 4) lules Renard : MORCOVEAŢA (Editura Ion Creangă) Colecţia „Biblioteca şcolarului". Traducere de Marcel Gafton şi Modest Morariu (192 pagini, lei 3,50) Edmondo de Amicis : CUORE (Editura Ion Creangă) Colecţia „Prima mea bibliotecă" (136 pagini, lei 2,50)