România literară, ianuarie-martie 1974 (Anul 7, nr. 1-13)
1974-03-28 / nr. 13
UN CER ÎNALT TRĂIM o primăvară însorită, ogoarele patriei primind de timpuriu săminţa cea bună, în uzine şi în fabrici se concretizează tot mai adecvat directivele de organizare a producţiei la parametrii mondiali ai ştiinţei şi tehnicii. In munca de cercetare, in laboratoare, in cea de creaţie artistică, in atelierul pictorului sau sculptorului, pe planşele arhitectului , la masa de scris a celor cu darul cuvintului de cuprindere, adîncă şi frumoasă, a realităţii contemporane , în amfiteatrele academice — pretutindeni freamătă intens spiritul construcţiei şi al propăşirii, conştiinţa etapei pe care anul 1971 o marchează ca istorie făurită sub semnul celei mai fireşti dintre revoluţii : cea socialistă. A trăi Prezentul la dimensiunea Viitorului, a-i scruta pulsul creator tocmai pentru a desluşi mai bine şi a defini mai eficient necesităţile imediate în perspectiva de zi cu zi, dar în finalitatea de durată a realităţii de mîine, — iată ceea ce dialectica marxistă învaţă şi propune ca o veritabilă pirghie a certitudinii, a conducerii cu succes, cu sporită convingere şi încredere, a unui vast, multilateral program. .Sintetizăm anul acesta trei decenii de luptă — în condiţiile istorice de după 23 August 1944 — a clasei noastre muncitoare in fruntea întregului popor prin partidul comunist, călăuzitor şi organizator încercat. In curind, bilanţul aniversar va încununa festiv actuala epocă marcind noua istorie a României, noul destin făurit de poporul său prin sine şi pentru sine. Imaginea pe care această sinteză ne-o înfăţişează, nouă ca şi lumii întregi, imagine de o bogăţie tot mai semnificativă, de o valoare tot mai temeinică prin exemplaritatea ei — această imagine implică in ea însăşi pe aceea a Partidului Comunist Român, a conducerii sale, in frunte cu secretarul său general. Mai mult ca oricînd in istoria noastră modernă şi contemporană, identitatea de cuget şi simţire între conducătorul efectiv al ţării şi poporul său este desăvârşită. Vibrînd de nobleţea comuniunii naţionale intru faptă şi adevăr, trăită din interiorul conştiinţei, pe ansamblul de generaţii al întregului popor, aureolată de stima şi dragostea tuturor pentru cel mai dăruit dintre fiii patriei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu întruchipează astăzi simbolul aţii al celor realizate, prin directivele Congreselor IX şi X ale Partidului, dar, ca o logică, adică dreaptă, cuvenită împlinire, şi al năzuinţelor de propăşire, la capătul celor 30 de ani ai noii noastre istorii, pe care cel de-al XI-lea Congres se va proiecta in conştiinţe prin lucrările şi directivele sale. Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 25—26 martie 1974 a dezbătut şi hotărit, cu înţelepciune, importante măsuri menite a creşte operativitatea şi coordonarea efectivă a activităţii de partid şi de stat. România socialistă trăieşte unanim sentimentul verificării definitorii a justeţei drumului parcurs în afirmarea propriei personalităţi, în demnitate, independenţă şi suveranitate naţională. De aceea, identitatea dintre politica internă şi cea externă a fost atit de convergent creatoare şi de aceea unitatea naţională în jurul principiilor şi metodelor călăuzitoare ale organismului, de perenă vitalitate, care e Partidul Comunist Român, ale celui care-l întrupează în esenţa lui de prestigiu şi de autoritate, secretarul său general, au fost atit de pregnant manifestate la recenta Plenară a C.C. al P.C.R. Ca atare, propunerea în unanimitate către Marea Adunare Naţională a alegerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, ca preşedinte al Republicii Socialiste România — propunere explicitată în toate atributele ei în cadrul Plenarei — vine ca de la sine, în legitatea conferirii celei mai înalte şi mai importante magistraturi, in conducerea, cu sporită eficienţă, a destinelor patriei pe noua treaptă a istoriei sale, încununată de dragostea nemărginită a întregului popor, de stima şi admiraţia factorilor de decizie şi de opinie publică pe eşichierul internaţional, propunerea aceasta, generatoare de multiple, rodnice semnificaţii, ne umple sufletul de o infinită bucurie. Ne face pe toţi a privi la orizont cu conştiinţa deplinătăţii sub un cer inuit al năzuinţelor noastre, într-o lume a păcii şi a progresului. Ia făurirea căreia, cu atit mai intens, cu atit mai spornic, România va contribui, în paginile 16-17, reportajul realizat de „România literară" Monumentul tutelar al Vasluiului, de vrednică cinstire a istoriei sale (operă a sculptorului E. Bârleanu) George Ivașcu Lmmummm Proletari din toate ţările, uniţi-vă 1 Anul VII, nr. 13, joi 28 martie 1974 România literară Săptăminal de literatură WapfiCata şi artă 13 STENDHAL şi „Mînăstirea din Parma“ (Pag. 28—29) Cîntec de primăvară Toate vor creşte mai presus de fire în vechile, străbunele potire, vor creşte-n ploi şi-n zbaterea din frunze, şi in surisul răsărind pe buze, in liliac şi-n ora de mătase vor creşte-n dor şi-n zori de chiparoase, în rădăcini şi in speranţă,-n vise, in lotuşii cu pleoapele deschise spre cerul tău, cel mai senin din toate, tu doină-albastră, cer de libertate. Vasile Nicolescu